Privesc pe fereastră. E a doua zi de noiembrie, o zi frumoasă la care privesc amar, parcă această frumuseţe a zilei de toamnă târzii mă sfidează. O mulţime de lucruri pe care le am de făcut mă aşteaptă, aş vrea să le fac şi ştiu că va trebui să le fac, dar nu mă pot concentra. Am sufletul prins în tristeţe precum un fluture e prins într-o pânză de păianjen.
În orice clipă îmi răsună ...