Eminescu, pepita de aur aşezată acolo, în colţul meu de suflet, unde-mi păstrez cu grijă cele mai dragi amintiri.
Eminescu iubit cu naivitatea copilei de 16 ani, idolatrizat de-a lungul adolescenţei şi admirat fără limite la maturitate.
Acest poet UNIC, al nostru, pentru care îi mulţumesc lui Dumnezeu că ni l-a dat nouă şi nu altui popor şi căruia, cu timiditatea adolescenţei i-am închinat aceste versuri:
Dor de absolut
Unde eşti acum poete ,
Geniu care-ai dat sens vieţii,
Ce cu slova-ţi fermecată
Încântat-ai exegeţii?
Cărţile–au închis în file
Ale tale versuri toate,
Dar deschis-au către inimi
Tot frumosul ce se poate.
Zeci de ani ţi-au nins mormântul
Ca flori albe de cireş,
Însă versu-ţi tot românul
Îl cunoaşte fără greş.
Tu eşti steaua ce străluce
Dintr-atâtea mii de stele.
Tu eşti geniul poeziei
“Luceafărul “ţării mele.
Nu găsesc acum cuvinte
Să-ţi spun cât te preţuiesc,
Mult prea serbede sunt toate,
Prea puţin te proslăvesc.
Sunt nedemnă eu a scrie
Despre tine vers pe lume,
Gândul meu e fără vlagă
Mintea mea e ca pustie.
Tu eşti culmea poeziei !
Pân’la tine cum s-ajung?
Simt ca aripa mi-i frântă,
Zborul meu e-o frunză-n vânt.
Şi-atunci versu-ţi spre alinarea-mi
Gândul meu din nou îl cere
Ca să-mi uit astfel durerea
Neputinţei efemere:
“La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit.
Luminii să ne-ajungă.”
Mariana V 1987
Şi peste ceva vreme şi aceste versuri:
Gânduri pentru POET
Oare cum o fi fost vara
Cand divinul Eminescu,
Descria în versuri seara ,
Fermecând pe Maiorescu?
Străbăteau mintea-i de geniu,
Oare câte mii de gânduri,
Când pe aleile cu tei
Schiţa-n gând atâtea rânduri?
Versuri, proză, moştenire
Şi avere pentru noi .
Oare suntem demni noi astazi , de atâtea diamante,
Când suntem atât de goi?
Aş fi vrut numai o clipă
Chiar şi-n taină să-l privesc,
Pe–acest om ce peste vreme
Tot mai mult îl preţuiesc.
Nu voiam să-i spun prea multe,
Doar atât , să îl privesc
Şi de-aş fi avut curaj,
Poate-un simplu :"- MULŢUMESC!"
Mariana V 2010
Reclama
Recent Forum Posts
numar de afisari: 1559