• A doua româncă programator la Facebook. Drumul de la Politehnică în echipa lui Mark Zuckerberg (II)

    Parte din „sufletul Facebook-ului”

    La 9.30 dimineaţa, Lavinia iese pe uşa casei sale din San Francisco, se urcă în autobuzul special pentru angajaţii din Menlo Park. Coboară direct în faţa sediului Facebook. Dar asta nu mai impresionează pe nimeni în Silicon Valley. Este oraşul în care toată lumea lucrează pentru giganţii internetului şi, implicit, ai lumii. După opt ore de muncă, pleacă înapoi spre casă, că până la urmă „munca e muncă şi atât“, chiar şi la Facebook.



    În prezent, tânăra lucrează în echipa de mobil pe Android pentru poze.

    Am rugat-o să ne explice mai clar cu ce se ocupă în imperiul lui Zuckerberg: „Orice experienţă pe care o are un utilizator când foloseşte aplicaţia Facebook pe Android, intră într-o poză sau vrea să posteze una, e făcută de echipa în care lucrez eu. Suntem şapte oameni care fac asta, echipa de poze e un fel de sufletul Facebook-ului. Eu sunt direct responsabilă de partea cu toată colecţia de fotografii de pe profilul cuiva“.

    Şi-a început jobul printr-un rol pur ingineresc: lucra în limbajul C++, stătea la calculator şi scria cod.
    Acum însă lucrurile s-au schimbat. Tânăra spune că „nu este o evoluţie, ci o diversificare“. Îi place să facă analize de date sau de experimente. „Avem mai multe metrici prin care noi măsurăm succesul, ne place să facem experimente, analizăm timpul petrecut pe o poză, cât de mult te angajezi în conţinutul ei: comentarii, like-uri, share-uri etc.“

    Nu l-a cunoscut pe Mark Zuckerberg, dar ştie că el este omul decisiv, cel care-i aprobă sau respinge munca depusă. „Mi s-a întâmplat să fiu trimisă înapoi împreună cu echipa şi să ni se spună că mai trebuie să gândim un pic, că nu e bine aşa, şi ne-am întors peste două luni cu altă idee“.

    Utilizatorii reţelei sunt, în cele din urmă, cei care dictează schimbările şi angajaţii trebuie să ţină cont de reacţiile şi atitudinile lor.

    Mentor pentru începătorii de la Facebook

    După trei ani de Facebook, românca a atins o latură pe care nu o cunoscuse în timpul facultăţii în România: mentoratul. Aici şi-a dezvoltat foarte mult abilităţile de relaţii interumane. „În Politehnică ne-au învăţat să scriem cod, să gândim analitic, să scriem algoritmi, dar nu ne-au învăţat să vorbim cu oamenii, să lucrăm în echipă, să conducem un proiect“, spune Lavinia.


    „Trebuie să fii curios, să îţi antrenezi mintea cu probleme de matematică sau de informatică. Aici nu se caută angajaţi-roboţi, care să vină şi să execute, se caută simţul jucăuş, oamenii care-şi pun întrebări

    Tânăra, deşi a avut rezultate foarte bune în facultate, nu a apucat să facă niciun internship în toţi cei patru ani. Cu toate astea, la 25 a ajuns să fie mentor pentru nou-veniţii de la Facebook. „Cred că în România nu e suficient de mult dezvoltat mentoratul sau nu se preţuieşte foarte mult, aici însă e foarte valoros să susţii un om sau să-l ajuţi în cariera lui“, povesteşte ea.

    Şi ca orice mentor, ea poate oferi sfaturi tinerilor absolvenţi din domeniu care vor să plece direct la un job în străinătate. „Trebuie să fii curios, să îţi antrenezi mintea cu probleme de matematică sau de informatică. Aici nu se caută angajaţi-roboţi, care să vină şi să execute, se caută simţul jucăuş, oamenii care-şi pun întrebări“, aminteşte Lavinia despre stilul Facebook.

    Ţine-te de facultate şi învaţă bine!

    Cu toate că sistemul de învăţământ românesc este criticat deseori, Lavinia a fost mulţumită de ceea ce i-a oferit facultatea şi le recomandă studenţilor să se ţină de şcoală mai degrabă decât să se angajeze în timpul ei.

    „Dacă lucrezi în timpul facultăţii există riscul de a te plafona pe ceva. Scrii cod PHP şi site-uri toată viaţă şi nu mai evoluezi. Dacă vrei să ajungi la o companie mare, intră pe infoarena.ro – un site care are probleme de algortimi – şi fă probleme! Ia 10 la examenul de Proiectarea algoritmilor, dacă eşti student la Poli, şi fă probleme!“, spune tânăra.

    Deşi are multe hibe, educaţia în România rămâne încă una dintre cele mai lucrative pentru cei care vor să înveţe. „Mi se pare că s-a ajuns greşit la acest mit: că în România nu ai nevoie să înveţi, că nu se face şcoală sau că nu te învaţă ce trebuie. Poate o fi aşa în alte domenii, în cazul meu nu mi s-a părut. Într-adevăr am boscorodit multe materii, când dădeam de matematici sau de fizici, îmi venea să mă bag sub pat, dar, per total, şcoala m-a ajutat“, mărturiseşte Lavinia.

    Pe lângă Politehnică, tânăra a mai avut un factor care a influenţat-o în cariera sa: părinţii. În lupta pe care a purtat-o cu ea însăşi pentru a alege între profilul uman şi real, părinţii au sfătuit-o să meargă pe mâna matematicii, la liceu.

    „Când eram mică, tată mă păcălea: îmi spunea că, dacă o să înţeleg matematica, o să înţeleg absolut totul pe lumea asta. Dar nu e întocmai aşa, că am înţeles matematica şi sunt atâtea altele pe care nu le pricep“, glumeşte ea.

    Facebook de viitor: la fel de necesar ca un telefon

    Lavinia este un utilizator power (utilizator avansat - n.r.) – cel care ştie cam tot ce e de ştiut despre Facebook. Nu a fost o împătimită a reţelei sociale până să se angajeze, însă acum o vede ca pe un mijloc care uneşte oamenii. „Mă gândesc la evenimentele din Ucraina şi cum s-a aflat de ele în timp real. Sau la atacul terorist de la Boston, unde aveam colegi care îşi puneau imediat un status prin care îi informau pe toţi apropiaţii lor că sunt în siguranţă“.

    Chiar dacă îşi petrece aproape fiecare zi în sediul Facebook, Lavinia nu crede că foloseşte reţeaua mult mai diferit decât un utilizator obişnuit. Cea mai mare reţea socială din lume are şi aspecte mai puţin plăcute, fiind cea mai uşoară cale de a te rupe de lumea reală. Îmi place să cred că lucrez pentru o companie pozitivă, care ajută oamenii şi le face viaţa mai uşoară şi mai frumoasă”, spune Lavinia.

    Viitorul, în viziunea tinerei, pare promiţător: extinderea reţelei pe pieţele virgine din India şi Africa, dar şi intrarea în normalitate. „Cred că se vrea ca Facebook să devină o parte utilitară, integrată în viaţa fiecăruia – să ai nevoie de Facebook aşa cum ai nevoie să dai un telefon“.


    Când cineva de aici află că eşti român, se minunează. Să fii român înseamnă automat că eşti bun la mate, eşti bun la info, eşti un inginer foarte bun.


    Românii, cei mai buni ingineri din Silicon Valley


    În Europa, românii au ajuns ţapi ispăşitori pentru mai toate problemele ţărilor. În SUA, situaţia este opusă. „Când cineva de aici află că eşti român, se minunează. Să fii român înseamnă automat că eşti bun la mate, eşti bun la info, eşti un inginer foarte bun. Aici nu există discriminarea faţă de români despre care am tot auzit că ar fi în Europa“, povesteşte tânăra.
    Lavinia ţinteşte să devină „product manager“, adică să conducă un proiect nou, în tot procesul său de implementare în Facebook. Nu ştie până când va rămâne în San Francisco, dar ştie că la un moment dat se va întoarce acasă, în România. „Sunt ceea ce sunt datorită celor de acasă, nu ţara, dar oamenii: colegii, părinţii, bunicii de la ţară, mătuşile apropiate, toţi oamenii ăştia te-au format. Să plec de tot ar însemna să rup prea mult din mine“.

    Viaţa de dincolo de job

    Deşi îi plăcea matematica, tânăra nu a abandonat niciodată partea umană. Scrie frecvent pe blogul său pe care l-a deschis odată cu mutarea în San Francisco. Simţea nevoia de a comunica orice. De fapt, pasiunea pentru scris continuă şi la grupul din care face parte, acolo unde scrie ficţiune şi unde Lavinia devine exotică.

    „Sunt singura persoană care nu e de origine americană acolo, cred că sunt mai exotică pentru ei şi din cauza cărţilor pe care noi suntem obişnuiţi să le citim în România. E o altă perspectivă, pe care ei nu o prea cunosc“, arată ea.

    Îi place să călătorească, a reuşit să ajungă în America de Sud şi în Asia, dar mai puţin prin Europa. Atunci când se întoarce pe bătrânul continent, vine, de obicei, acasă: „Nu concep să petrec Crăciunul departe de casă şi de părinţii mei!“.

    Lavinia ţinteşte să devină „product manager“, adică să conducă un proiect nou, în tot procesul său de implementare în Facebook. Nu ştie până când va rămâne în San Francisco, dar ştie că la un moment dat se va întoarce acasă, în România. „Sunt ceea ce sunt datorită celor de acasă, nu ţara, dar oamenii: colegii, părinţii, bunicii de la ţară, mătuşile apropiate, toţi oamenii ăştia te-au format. Să plec de tot ar însemna să rup prea mult din mine“.

    (Sursa:adevarul.ro 9 august 2014 )