EVALUARE NAŢIONALĂ: DEZASTRU LA SIMULARE: "Aceste NOTE SĂ FIE TRECUTE ÎN CATALOG!"

Asteptam vremurile cand educatia va privi in jur, afara, in perspectiva si va intelege ca progresul sta in ceea ce e necesar omului cu adevarat nu in ceea ce vrem noi romanii sa aratam.

Școala noastră nu va redeveni niciodată ceea ce a fost cândva, iar elevul, ca produs al procesului de educație școlară nu va avea calitatea care să-i permită luxul liberului arbitru. Cauzele sunt multiple, dar opinia mea este că factorul decizional orientează lucrurile în scopul obținerii tocmai a rezultatului actual. Să nu pierdem din vedere că trăim vremurile consumerismului, că individul trebuie să fie ușor de manipulat, obedient sistemului, să nu distingă clar între alb și negru.
Cine are nevoie de concurență, de minți luminate, de oameni capabili să treacă prin filtrul propriei rațiuni informația ce-i parvine pe diverse canale? Omul de rând trăiește o realitate servită și ticluită din timp de mai marii societății și în răstimpul în care plebea înghite cu nesaț circul televizat prezentat de producatorii media, politicienii pregătesc cu grijă ceea ce se va prezenta drept realitate în următoarea perioadă. Nu este valabil doar pentru noi, românii. Se întâmplă pe mapamond. Desigur, există și câteva școli elitiste, prohibitive însă pentru muritorul de rând.
Altfel spus, primim ceea ce ne este permis să primim, ceea ce se dorește a se livra din sferele puterii. În caz contrar, nimic nu i-ar împiedica nici să motiveze financiar profesorii, nici să-i departajeze pe criterii meritocrate, nici să promoveze mesianismul profesiei. Nici nu ar mai lăsa lucrurile la voia întâmplării în materie de disciplină școlară, nici conduita generală a elevilor, precum nici pe cea personalului didactic. Nici nu s-ar mai accentua cerințele ministerial-pletorice și timpul alocat de către dascăli pentru scripte inutile ar putea fi lesne transferat către activități cu mult mai productive. Și nici nu s-ar mai menține sistemul de promovare care permite unor oameni depășiți, epuizați psihic, blazați, să mai ocupe scaunul din fața copiilor noștri. Și poate că s-ar renunța la personalul care nu are legătură cu învățământul în structura sa intimă. Deasemeni, dacă ar exista dorința obținerii unui produs educațional corespunzător, s-ar crea un clește pe relația școală-familie-societate, a cărui acțiune concertată să conveargă spre un rezultat adecvat. Iar profesorii nu ar mai fi nevoiți să treacă decât pe cei merită, nu să-i care în mod fals în anul următor, plătind nenorocitul tribut al promovabilității universale. Toată lumea observă rezultatele precare la ... bac. Dar nimeni nu se întreabă de ce elevul respectiv a ajuns în postura de candidat. Mulți elevi de liceu citesc încă prin silabisire sau nu știu tabla înmulțirii. Iar nefericitul de la catedră trbuie să-l facă să priceapă ce înseamnă mitocondrii, sinusoidă, polizaharide, introspecție, după caz. Deja îmi explic cu greu gradul redus de tentative de suicid în rândul celor din corpul profesoral. Lăsând gluma la o parte, asta este situația concretă. Și probabil că cei din profesie pot confirma. De ce profesorul de liceu primește o asemenea materie primă din gimnaziu? Pentru că și cei din gimnaziu au preluat cam aceeși stare cognitivă de la ciclul primar. De ce generează ciclul primar performanțele acestea? Sau de ce este permis tot lanțul acesta perpetuator de cunoștințe precare? Pentru că trebuie să treacă toată lumea și pentru că așa dă bine prin hârtiile din sertarele inspectoratului și ministerului. Toată lumea este fericită până la urmă.... Profesorii-inspectorii-secretarii din minister nu trebuie să dea explicații, elevii promovează, școlile au promovabilitate remarcabilă și implicit managementul lor este minunat. Părinții, fericiți că termină copiii școala și vor fi exonerați astfel de cheltuielile aferente, deci parizer mai mult pe masă.
Alți elevi, mai norocoși, se metamorfozează în studenți. Scăpați mai greu, mai ușor, de furcile caudine ale examenului de final de liceu, ajung să dea piept cu mediul academic, alimentând cu brio smiorcăielile docenților și conferențiarilor din învățământul superior despre calitatea îndoielnică a produsului livrat de licee prin prospătura sosită în aule și amfiteatre. Lamentările domnilor cu titluri academice sunt desigur, rezultat și al ipocriziei domniilor lor. Zic asta doar gândindu-mă la faptul că dânșii uită cu prea multă ușurință faptul că participă în mod activ și desigur, contra cost, la perfecționarea continuă a cadrelor din învățământul preuniversitar, iar atunci când lanțul educațional se închide la nivel academic, dau, de fapt, nas în nas, cu produsul produsului domniilor lor. N-aș ignora nici supravegherea din partea acelorași a aparițiilor de carte școlară și manuale, nici punerea pe rod a unor programe cu finanțare europeană aducătoare de venituri doar pentru tagma lor și lipsite de orice beneficiu real pentru " andrisant", vorba lu' Nenea Iancu.
Sigur, se poate continua, exhaustivitatea subiectului fiind utopică și oricum, de nedorit, pentru că urmărirea perfecțiunii în materie este dezirabilă și are caracter permanent. Unde mai pui că probabil am colectat deja și suficiente înjurături. În orice caz, subliniez că ceea ce am scris reprezintă o constatare pe care am expus-o fără să am intenția vreunei malițiozități față de vreo categorie socio-profesională și rog a fi scuzat de către oricine ar interpreta altfel. În rest, doresc tuturor să vadă și să audă ... magna cum laude!