PDA

Afiseaza Forumul : Un colţ de lume



Pagini : [1] 2

Simona
06-03-2010, 21:41
Poate pentru ca s-a terminat sesiunea sau doar pentru ca a venit primavara , pe mine una m-a apucat dorul de hoinarit , fie doar cu imaginatia .
In acest topic va propun sa aducem imagini si impresii din locuri in care am fost si care ne-au ramas in suflet , sau din locuri pe care am vrea sa le vedem candva.

Simona
06-03-2010, 21:50
Londra

m_cristina
07-03-2010, 01:34
Delta Dunarii

Simona
07-03-2010, 02:09
Manastirea Malaesti ( jud. Prahova )

Simona
07-03-2010, 02:14
Manastirea Zamfira ( jud. Prahova )

m_cristina
07-03-2010, 02:38
Mănăstirea Ciolanu, Buzău.

Simona
07-03-2010, 02:40
Manastirea Ghighiu ( jud. Prahova )

m_cristina
07-03-2010, 02:49
Manastirea Jercalai, Prahova

Simona
07-03-2010, 03:01
Hong Kong

m_cristina
07-03-2010, 14:29
Dubai

catalina
07-03-2010, 15:14
Tg-jiu ... minunat, nu?

bica_blica
07-03-2010, 15:56
Sibiul... la fel de minunat...

121
07-03-2010, 16:10
Venetia..un singur cuvant imi vine in minte pentru a o descrie : SUPERBA:smiles_603:! V-am anexat si 2 prezentari power point:ipb_bigsmile:.

Simona
07-03-2010, 16:26
Micul Paris ( asa cum l-au vazut bunicii nostrii )

noel
07-03-2010, 19:32
paris-tare as vrea sa ajung pana acolo odata si odata sa vad daca e adevarat ce se spune ca e orasul iubirii
http://www.util21.ro/voiaj/vacante-de-vis/poze-vacante-de-vis/poze-paris/paris.jpg http://static.infoturism.ro/content/obiective/Turnul_Eiffel_Paris_0.jpg

121
07-03-2010, 21:01
Targoviste - oraselul meu natal de care imi este foarte dor :wink:!

Simona
08-03-2010, 01:49
zona veche a orasului Shanghai

121
08-03-2010, 15:05
Roma - ar fii foarte multe imagini de atasat. Eu am ales doar cateva. Sper ca am reusit sa va conving sa va petreceti o vacanta si aici :wink:.

121
08-03-2010, 15:42
Continui cu o calatorie virtuala in Roma Antica:ipb_bigsmile:.

ade_leda
08-03-2010, 20:04
Cheile Turzii

http://barbatulsecolului21.ro/wp-content/uploads/2009/08/cheile-turzii.jpg
http://de.academic.ru/pictures/dewiki/67/Cheile_Turzii_(Turda_Gorges).jpg

m_cristina
08-03-2010, 20:58
Cheile Bicazului

ade_leda
09-03-2010, 10:43
Cheile Tureniului


http://1.bp.blogspot.com/_gtZhcA6Ne7Y/SgfFfqERndI/AAAAAAAAHck/_2u1nnhx4yk/s320/Cheile+Tureniului+215.JPGhttp://1.bp.blogspot.com/_gtZhcA6Ne7Y/SgfE0Eu_PLI/AAAAAAAAHcU/JP952vEhd_w/s320/Cheile+Tureniului+202.JPG
http://3.bp.blogspot.com/_gtZhcA6Ne7Y/SgfFqpC_BYI/AAAAAAAAHcs/18SmG8zRffc/s320/Cheile+Tureniului+217.JPGhttp://3.bp.blogspot.com/_gtZhcA6Ne7Y/SgfDSUacIDI/AAAAAAAAHbc/zb0b9sEbNY0/s320/Cheile+Tureniului+174.JPG

ade_leda
09-03-2010, 10:48
Cascada miresei -Cluj

http://www.cazare-pensiune-muntii-apuseni.ro/ob-tur/cascada-miresei-01.jpghttp://www.cazare-pensiune-muntii-apuseni.ro/ob-tur/cascada-miresei-02.jpg

Simona
09-03-2010, 11:03
Gornergrat - 3089 m ( Elvetia )

ade_leda
09-03-2010, 11:10
Budapesta

http://media.tripimage.com/39/mari/image_25339.jpghttp://media.tripimage.com/2/mari/image_25402.jpg

121
09-03-2010, 12:57
Belfast (Irlanda de Nord)

Simona
09-03-2010, 19:18
......tot Belfast

Le Figaro
09-03-2010, 23:36
Orasul unde traiesc:ipb_bigsmile:

Le Figaro
09-03-2010, 23:45
Orasul pe care-l iubesc:ipb_bigsmile:

121
10-03-2010, 14:41
Edinburgh - Scotia

ValMar
10-03-2010, 15:53
Transfagarasan

Simona
10-03-2010, 23:30
Edinburgh - Scotia
:ipb_bigsmile: :ipb_bigsmile:

m_cristina
10-03-2010, 23:46
Londra

m_cristina
10-03-2010, 23:47
Londra(continuare...)

Simona
11-03-2010, 10:38
dantelarie in piatra... ( Domul din MIlano )

121
12-03-2010, 18:19
Manastirea Brancoveanu ( Sambata de Sus, judetul Brasov)

m_cristina
12-03-2010, 18:48
Castelul Peles, Sinaia.

lumi007
13-03-2010, 11:27
Este frumos ...peste tot ,dar si orasul meu este un colt de lume ...Cluj -Napoca ,aici sunt oameni minunati si de nadejde

m_cristina
14-03-2010, 22:51
lumi007, ai dreptate, sunt locuri minunate si oameni pe masura locurilor:ipb_hug:
Bastionul Croitorilor - Cluj

lumi007
15-03-2010, 15:22
lumi007, ai dreptate, sunt locuri minunate si oameni pe masura locurilor:ipb_hug:
Bastionul Croitorilor - Cluj


Iti multumesc mult ,din punctul meu de vedere asa este ...si cand si altii care spun asta ma simt onorata

lumi007
15-03-2010, 15:27
"Muntii nostri ,aur poarta
Noi cersim din poarta-n poarta"

noel
16-03-2010, 21:13
http://www.tehnopol.ro/UserFiles/article/delta_dunarii_09171439.gifhttp://www.magest.ro/poze/categorii/delta_dunarii_95415e1fd861377f1b095dd8b3b94c9d_115 .jpg
delta dunarii am auzit ca e frumos acolo

121
17-03-2010, 14:39
Petra - orasul pierdut al Iordaniei

m_cristina
17-03-2010, 21:48
Dublin, Irlanda.

Simona
19-03-2010, 01:03
...tot Dublin .....dar pe ploaie :ipb_biggrin:

m_cristina
20-03-2010, 22:54
Pestera Huda lui Papara, Jud Alba.

121
21-03-2010, 01:55
Castelul Bran

vjS987uGeYU&feature=player_embedded

Simona
21-03-2010, 18:48
Vatican

Teritoriul

Numele locului este antic predatând creştinismul (http://forum.ush.ro/wiki/Cre%C5%9Ftinism). Denumirea provine din limba latină Mons Vaticanus, Colina Vatican (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Colina_Vatican&action=edit&redlink=1). Este parte a Mons Vaticanus şi a fostelor câmpuri Vaticane unde a fost construită Bazilica Sfântul Petru (http://forum.ush.ro/wiki/Bazilica_Sf%C3%A2ntul_Petru). Aici se mai află şi rezidenţa papilor numită Palatul Apostolic (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Palatul_Apostolic&action=edit&redlink=1) cu Capela Sixtină (http://forum.ush.ro/wiki/Capela_Sixtin%C4%83) şi muzeele Vaticanului, dar şi cu multe alte clădiri. Zona nu a fost niciodată încorporată total în aglomeraţia urbană a Romei până la sfârşitul secolului trecut fiind separată de oraş de fluviul Tibru (http://forum.ush.ro/wiki/Tibru). Zona a fost astfel considerată ca teren agricol din afara oraşului şi nu a fost inclusă în zona înconjurată de zidurile oraşului. În anul 1929 (http://forum.ush.ro/wiki/1929) când au fost pregătite documentele Tratatului de la Lateran (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Tratatul_de_la_Lateran&action=edit&redlink=1), faptul că o bună parte a teritoriului propus a fost deja înconjurat cu zid, a dus la forma actuală a statului. Pentru unele părţi ale frontierei unde nu era zid exista linia unor clădiri care suplinea partea de frontieră, iar pentru unele mici părţi un zid modern a fost construit. Teritoriul include Piaţa Sfântul Petru (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Pia%C5%A3a_Sf%C3%A2ntul_Petru&action=edit&redlink=1) care nu a putut fi izolată de restul Romei şi astfel o mare parte a graniţei imaginare cu Italia urmăreşte extremitatea pieţei şi se uneşte cu Piazza Pio XII şi Via Paolo VI. Deşi nu au fost incluse din punct de vedere tehnic în teritoriul Vaticanului de către Tratatul de la Lateran, unele proprietăţi (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Propriet%C4%83%C5%A3i_ale_Vaticanu lui&action=edit&redlink=1) ale Sfântului Scaun au un statut extrateritorial (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Extrateritorialitate&action=edit&redlink=1) asemănător celui al ambasadelor (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Ambasad%C4%83&action=edit&redlink=1) străine. Acestea includ rezidenţa papală de vară de la Castelgandolfo (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Castelgandolfo&action=edit&redlink=1) de pe dealurile din apropiere, Bazilica Laterană (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Bazilica_Sf%C3%A2ntul_Ioan_de_la_L ateran&action=edit&redlink=1), bazilicile Santa Maria Maggiore (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Bazilica_Santa_Maria_Maggiore&action=edit&redlink=1) şi Sf. Paul în afara zidurilor (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Bazilica_Sf%C3%A2ntul_Paul_%C3%AEn _afara_zidurilor&action=edit&redlink=1) precum şi o serie de clădiri de la Castelgandolfo. Acestea sunt patrulate de agenţi de poliţie ai Vaticanului şi nu de poliţia italiană. În piaţa Sfântul Petru ordinea este asigurată de ambele servicii de poliţie.
Întreg teritoriul statului Vatican este înscris din anul 1984 pe lista patrimoniului mondial UNESCO (http://forum.ush.ro/wiki/UNESCO).
Şeful statului

Şeful statului (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=%C5%9Eeful_statului&action=edit&redlink=1) este papa (http://forum.ush.ro/wiki/Pap%C4%83), care pe lângă autoritatea supremă executivă, legislativă şi judecătorească este şi şeful guvernului (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=%C5%9Eeful_guvernului&action=edit&redlink=1). Aceasta este o monarhie electivă (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Monarhie_electiv%C4%83&action=edit&redlink=1) non-ereditară cu un suveran care exercită autoritate absolută (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Autoritate_absolut%C4%83&action=edit&redlink=1), adică putere supremă legislativă (http://forum.ush.ro/wiki/Legislativ), executivă (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Executiv&action=edit&redlink=1) şi judecătorească (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Judec%C4%83tor&action=edit&redlink=1) nu doar peste statul Vatican, dar şi peste Sfântul Scaun (http://forum.ush.ro/wiki/Sf%C3%A2ntul_Scaun). Suveranul este ales (http://forum.ush.ro/wiki/Alegeri) pe viaţă în conclav (http://forum.ush.ro/wiki/Conclav) de cardinalii (http://forum.ush.ro/wiki/Cardinal) sub 80 de ani. Subordonaţii săi principali din punct de vedere al conducerii statului sunt Secretarul de Stat (http://forum.ush.ro/wiki/Cardinal_Secretar_de_Stat), preşedintele Comisiei Ponficale pentru Statul Vatican (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Pre%C5%9Fedinte_al_Comisiei_Ponfic ale_pentru_Statul_Vatican&action=edit&redlink=1) şi guvernatorul statului Vatican (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Guvernatorul_Vaticanului&action=edit&redlink=1).
Din 2005 (http://forum.ush.ro/wiki/2005) şi până în prezent papă al Romei este Benedict al XVI-lea (http://forum.ush.ro/wiki/Papa_Benedict_al_XVI-lea). Cardinal Secretar de Stat (http://forum.ush.ro/wiki/Cardinal_Secretar_de_Stat) este Tarcisio Bertone (http://forum.ush.ro/wiki/Tarcisio_Bertone), iar guvernator al Cetăţii Vaticanului este Giovanni Lajolo (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Giovanni_Lajolo&action=edit&redlink=1), din 2006 (http://forum.ush.ro/wiki/2006).
Istorie

Se presupune că această parte a Romei original nelocuită (ager vaticanus) a fost considerată întotdeauna un loc sacru sau cel puţin indisponibil pentru locuit, chiar înaintea sosirii creştinismului (http://forum.ush.ro/wiki/Cre%C5%9Ftinism). În 326 (http://forum.ush.ro/wiki/326) prima biserică, bazilica lui Constantin (http://forum.ush.ro/wiki/Constantin_cel_Mare), a fost construită peste mormântul Sfântului Petru (http://forum.ush.ro/wiki/Sf%C3%A2ntul_Petru), care a fost înmormântat într-un cimitir obişnuit în acel loc, iar din acel moment zona a început să fie populată, dar n special de case de locuit legate de activitatea Sfântului Petru.
Papii (http://forum.ush.ro/wiki/Pap%C4%83) în rolul lor secular au început să sosească pentru a conduce regiunile din vecinătate şi prin intermediul Statelor Papale (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Statele_Papale&action=edit&redlink=1), au condus o mare parte din peninsula italică (http://forum.ush.ro/wiki/Italia) pentru mai mult de o mie de ani până la mijlocul secolul XIX (http://forum.ush.ro/wiki/Secolul_XIX), când cea mai mare parte din teritoriul Statelor Papele a fost ocupate de nou creatul (http://forum.ush.ro/wiki/Unificarea_italian%C4%83) Regat al Italiei. Multă vreme Vaticanul nu a fost locuinţa papilor, ci Palatul (http://forum.ush.ro/wiki/Palat) Lateran, iar în secole mai recente Palatul Quirinal, în timp ce în perioada 1309 (http://forum.ush.ro/wiki/1309)-1377 (http://forum.ush.ro/wiki/1377) a fost la Avignon (http://forum.ush.ro/wiki/Avignon), în Franţa (http://forum.ush.ro/wiki/Fran%C5%A3a).
În 1870, posesiunile papei au rămas într-o situaţie incertă când Roma (http://forum.ush.ro/wiki/Roma) însăşi a fost anexată de Piemont (http://forum.ush.ro/wiki/Piemont) după o rezistenţă nominală a forţelor papale. Papii au fost lăsaţi între 1870 şi 1929 într-o situaţie asemănătoare celei a ultimului împărat chinez (http://forum.ush.ro/wiki/Puyi), nederanjaţi în palatul lor, dar fără un statut oficial recunoscut de statul italian. Alte state au menţinut recunoaşterea internaţională a Sfântului Scaun ca o entitate suverană şi în practică Italia nu a încercat să intervină. În timpul acestei perioade a ajuns la modă a vorbi despre papă ca "prizonier (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Prizonier_%C3%AEn_Vatican&action=edit&redlink=1)". Situaţia a fost rezolvată în 11 februarie (http://forum.ush.ro/wiki/11_februarie)1929 (http://forum.ush.ro/wiki/1929) sub premierul Mussolini (http://forum.ush.ro/wiki/Benito_Mussolini) de către cele trei tratate Lateraneze, care au stabilit statul independent Vatican şi au oferit catolicismului (http://forum.ush.ro/wiki/Catolicism) statut special în Italia. Cathedra (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Cathedra&action=edit&redlink=1) (scaunul) episcopului Romei, papa, este în Bazilica de la Lateran, catedrala (http://forum.ush.ro/wiki/Catedral%C4%83) Romei. Lateranul este pe una din cele şapte coline ale Romei (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Cele_%C5%9Fapte_coline_ale_Romei&action=edit&redlink=1), Caelian (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Caelian&action=edit&redlink=1). În 1984, un concordat (http://forum.ush.ro/wiki/Concordat) nou între Sfântul Scaun şi Italia a modificat câteva prevederi ale tratatului anterior, inclusiv poziţia catolicismului ca religie de stat în Italia.
Conducerea statului

Pentru detalii, vezi: Politica Vaticanului (http://forum.ush.ro/wiki/Politica_Vaticanului).
Din motive istorice, conducerea statului are o structură unică. Cele mai importante persoane sunt Secretarul de Stat (http://forum.ush.ro/wiki/Cardinal_Secretar_de_Stat), preşedintele comisiei pontificale pentru statul Vatican (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Comisia_pontifical%C4%83_pentru_st atul_Vatican&action=edit&redlink=1) şi Guvernatorul Vaticanului (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Guvernatorul_Vaticanului&action=edit&redlink=1). Aceştia, ca toţi ceilalţi oficiali, sunt numiţi şi revocaţi de papa.
În timpul sede vacante (vacanţei scaunului papal), Cardinalul Camerlengo (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Camerlengo&action=edit&redlink=1), fostul Secretar de Stat şi fostul preşedinte al comisiei pontificale formează o comisie care duc la împlinire câteva funcţii ale şefului statului; în timp ce o altă comisie formată din Camerlengo şi trei cardinali (unul ales prin vot la fiecare trei zile din fiecare ordin al cardinalilor), îndeplinesc alte funcţii ale şefului statului. Toate deciziile luate de aceste comisii trebuie aprobate de Colegiul Cardinalilor (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Colegiul_Cardinalilor&action=edit&redlink=1).
administraţia Vaticanului

Guvernatorul Vaticanului, cunoscut câteodată drept preşedintele, are îndatoriri similare cu cele ale unui primar (http://forum.ush.ro/wiki/Primar), inclusiv securitate locală, dar făcând excepţie relaţiile internaţionale. Vaticanul deţine corpuri moderne de securitate, faimoasa Gardă elveţiană (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Garda_elve%C5%A3ian%C4%83&action=edit&redlink=1), o forţă militară pe bază de voluntariat provenită din bărbaţi elveţieni (http://forum.ush.ro/wiki/Elve%C5%A3ia). Garda nu este chiar o armată, ci mai mult o forţă de poliţie şi gardă de corp pentru papa.
Puterea legislativă este investită în Comisia pontificală pentru statul Vatican (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Comisia_pontifical%C4%83_pentru_st atul_Vatican&action=edit&redlink=1) condusă de un preşedinte. Membri sunt cardinali numiţi de papa pentru un mandat de cinci ani.
Funcţiile juridice sunt conduse de trei tribunale — Signatura apostolică (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Signatura_apostolic%C4%83&action=edit&redlink=1), Rota romană (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Rota_roman%C4%83&action=edit&redlink=1) şi Penitenţieria apostolică (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Peniten%C5%A3ieria_apostolic%C4%83&action=edit&redlink=1), care sunt de asemenea arma juridică a Sfântului Scaun (a se vedea mai jos). Sistemul legal este bazat pe canon sau dreptul ecleziastic; dacă dreptul canonic (http://forum.ush.ro/wiki/Drept_canonic) nu este aplicabil, legile speciale ale teritoriului se aplică, de obicei modelate după prevederile italene.
Vaticanul are propriul oficiu poştal, supermarket, bancă (bancomatele (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=ATM&action=edit&redlink=1) sunt singurele din lume care folosesc limba latină (http://forum.ush.ro/wiki/Limba_latin%C4%83)), staţie feroviară, centrală generatoare de energie electrică şi casă de editură. Vaticanul îşi emite propriile monede (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Monedele_euro_vaticane&action=edit&redlink=1) şi timbre şi controlează prorpiul domeniu de internet (.va (http://forum.ush.ro/wiki/.va)). Radio Vatican (http://forum.ush.ro/wiki/Radio_Vatican), postul oficial de radio, este unul din cele mai influente din Europa (http://forum.ush.ro/wiki/Europa). L'Osservatore Romano este ziarul semi-oficial. Este publicat de laici catolici, dar conţine informaţii oficiale.
Administraţia Sfântului Scaun

Ofiţerul şef este Secretarul de Stat (http://forum.ush.ro/wiki/Cardinal_Secretar_de_Stat), al cărui titlu este asemănător celui al ministrului de externe al Statelor Unite ale Americii (http://forum.ush.ro/wiki/Statele_Unite_ale_Americii) şi care exercită de fapt aceste funcţii şi pe cea a premierului (http://forum.ush.ro/wiki/Prim_ministru) în alte ţări.
Administraţia Sfântului Scaun este separată. Papa îl guvernează prin intermediul Curiei romane (http://forum.ush.ro/wiki/Curia_roman%C4%83). Aceasta este formată din Secretariatul de Stat (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Secretariat_de_stat_(Vatican)&action=edit&redlink=1), nouă congregaţii (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Congrega%C5%A3ie&action=edit&redlink=1), trei Tribunale (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Tribunal_ecleziastic&action=edit&redlink=1), 11 consilii pontificale (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Consiliu_pontifical&action=edit&redlink=1) şi un complex de birouri care administrează afacerile bisericii la cel mai înalt nivel. Secretariatul de stat coordonează Curia prin Cardinalul Secretar de Stat.
Între cele mai active instituţii ale bisericii sunt Congregaţia pentru docrtina credinţei (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Congrega%C5%A3ia_pentru_docrtina_c redin%C5%A3ei&action=edit&redlink=1), care supraveghează doctrina bisericii; Congregaţia pentru episcopi (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Congrega%C5%A3ia_pentru_episcopi&action=edit&redlink=1), care coordonează numirile episcopilor în cele două Americi şi în Europa; Congregaţia pentru evanghelizarea popoarelor (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Congrega%C5%A3ia_pentru_evangheliz area_popoarelor&action=edit&redlink=1), care susţine activitatea misionară; Consiliul pontifical pentru dreptate şi pace (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Consiliul_pontifical_pentru_drepta te_%C5%9Fi_pace&action=edit&redlink=1), care se ocupă de pacea internaţională şi problemele sociale.
Sfântul Scaun are trei tribunale: Penitenţieria apostolică (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Peniten%C5%A3ieria_apostolic%C4%83&action=edit&redlink=1) care se ocupă de conştiinţă; Rota romană (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Rota_roman%C4%83&action=edit&redlink=1) este responsabilă pentru recursuri, inclusiv anularea căsătoriilor şi Signatura apostolică (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Signatura_apostolic%C4%83&action=edit&redlink=1) curtea finală de apel.
Prefectura pentru afacerile economice (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Prefectura_pentru_afacerile_econom ice&action=edit&redlink=1) coordonează finanţele departamentelor Sfântului Scaun şi supraveghează administrarea patrimoniului acestuia, un fond de investiţii datând de la Tratatul de la Lateran (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Tratatul_de_la_Lateran&action=edit&redlink=1). Un comitet format din cincisprezece cardinali (http://forum.ush.ro/wiki/Cardinal), condus de Secretarul de Stat are autoritate finală de supraveghere asupra tutoror problemelor financiare ale Sfântului Scaun, inclusiv pe cele ale Institutului pentru lucrările religiei (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Institutul_pentru_lucr%C4%83rile_r eligiei&action=edit&redlink=1), o instituţie financiară cunoscută drept banca Vatican.
Geografie

Vaticanul, unul dintre microstatele europene, este situat pe colina Vatican din nord-vestul Romei (http://forum.ush.ro/wiki/Roma), la câteva sute de metri spre vest de fluviul Tibru (http://forum.ush.ro/wiki/Tibru), pe malul drept al acestuia. Frontierele (http://forum.ush.ro/wiki/Frontier%C4%83) (3.2 km în total, toţi cu Italia (http://forum.ush.ro/wiki/Italia) urmăresc zidurile oraşului construite pentru a-l proteja pe papa de atacurile externe. Situaţia este mult mai complexă la faimoasa piaţă Sfântul Petru în faţa bazilicii Sfântul Petru, unde frontiera corectă este în afara elipsei formate de colonadele lui Bernini (http://forum.ush.ro/wiki/Gian_Lorenzo_Bernini). Este cel mai mic stat suveran din lume cu 0.44 km².
Clima (http://forum.ush.ro/wiki/Clim%C4%83) este aproape identică cu cea a Romei; temparată (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Clim%C4%83_temperat%C4%83&action=edit&redlink=1), climă mediteraneeană (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Clim%C4%83_mediteraneean%C4%83&action=edit&redlink=1) cu ierni blânde şi ploioase din septembrie până la mijlocul lui mai şi veri calde şi secetoase din mai până în august. Sunt câteva trăsături locale, în principal ceaţa (http://forum.ush.ro/wiki/Cea%C5%A3%C4%83) şi roua (http://forum.ush.ro/wiki/Rou%C4%83) cauzate de mărimea anormală a bazilicii Sf. Petru, altitudinea, fântânile şi mărimea întinsă a pieţei pavate.
Economie

Buget: Venituri (2003) 252 milioane $; cheltuieli (2003) 264 milioane $. Industrii: tipărituri şi producţia unor mozaicuri şi uniforme pentru angajaţi; activităţi bancare şi financiare internaţionale. Această economie non-comercială unică este sprijinită financiar de donatori (cunoscuţi ca Obolul Sfântului Petru (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Obolul_Sf%C3%A2ntului_Petru&action=edit&redlink=1)), catolici din întrega lume, din vânzarea timbrelor poştale şi a suvenirurilor, taxe de intrare în muzee şi vânzarea publicaţiilor. Veniturile şi standardele de viaţă pentru muncitorii laici sunt comparabili cu - sau într-un fel mai bune decât - cei care lucrează în alte părţi ale Romei.
Vaticanul foloseşte euro (http://forum.ush.ro/wiki/Euro) ca monedă de la 1 ianuarie (http://forum.ush.ro/wiki/1_ianuarie)2002 (http://forum.ush.ro/wiki/2002). Acesta are propria bancă, Banca Vatican (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Banca_Vatican&action=edit&redlink=1).
Demografie

Aproape toţi cetăţenii Vaticanului locuiesc înăuntrul zidurilor vaticane. Cetăţenia este acordată în principal clerului (http://forum.ush.ro/wiki/Cler), inclusiv înalţilor demnitari, preoţi, călugărite, precum şi faimoasei Gărzi elveţiene (http://forum.ush.ro/wiki/Garda_Elve%C5%A3ian%C4%83_a_Vaticanului), forţă militară pe bază de voluntariat. Mai sunt aproape trei mii de muncitori laici care alcătuiesc majoritatea forţei de lucru, dar aceştia rezidează în afara Vaticanului.
Limba oficială este limba latină (http://forum.ush.ro/wiki/Limba_latin%C4%83), lingua franca a Imperiului Roman, care a rămas în uzul Bisericii Catolice (http://forum.ush.ro/wiki/Biserica_Catolic%C4%83). Italiana (http://forum.ush.ro/wiki/Limba_italian%C4%83) şi - cu o mai mică amploare - alte limbi sunt folosite în general pentru conversaţie, publicaţii şi transmisiuni. Germana (http://forum.ush.ro/wiki/Limba_german%C4%83) este limba oficală a Gărzii elveţiene (http://forum.ush.ro/wiki/Garda_Elve%C5%A3ian%C4%83_a_Vaticanului).
Există şi o cetăţenie vaticană separată care împuterniceşte oficialii să călătorească cu ajutorul paşaportului vatican şi le oferă statut diplomatic în ţările în care sunt acreditaţi. La sfârşitul anului 2003, 552 de persoane deţineau cetăţenie vaticană din care 61 de cardinali, 346 alţi clerici, 101 membri ai Gărzii pontificale elveţiene şi 44 de alte persoane laice. Aproape toate aceste persoane deţin dublă cetăţenie, păstrându-o şi pe cea a propriilor ţări cât timp se află în serviciul Vaticanului. Majoritatea italienilor angajaţi la Vatican nu deţin cetăţenie vaticană.
Relaţii internaţionale

Oferind o identitate teritorială pentru Sfântul Scaun (http://forum.ush.ro/wiki/Sf%C3%A2ntul_Scaun), statul Vatican este recunoscut ca teritoriu naţional sub legea internaţională, chiar dacă Sfântul Scaun este organismul legal care conduce relaţiile internaţionale, negociază înţelegerile internaţionale, respectiv trimite şi primeşte reprezentanţii diplomatici. Datorită teritoriului limitat al statului, ambasadele străine pe lângă Sfântul Scaun se află în partea italiană a Romei; Italia îşi găzduieşte chiar şi propria ambasadă pe lângă Sfântul Scaun.
Sfântul Scaun este observator permanent la Naţiunile Unite (http://forum.ush.ro/wiki/Na%C5%A3iunile_Unite), în iulie 2004 a primit toate drepturile unui statut de membru cu excepţia votului. După spusele Arhiepiscopului Celestino Migliore (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Celestino_Migliore&action=edit&redlink=1), observatorul permanent al Sfântului Scaun, "nu avem drept de vot pentru că aceasta este alegerea noastră." Acesta a mai adăugat că Vaticanul îşi consideră statutul actual drept "un pas fundamental care nu închide nici o cale pentru viitor. Sfântul Scaun îndeplineşte toate cerinţele pentru a fi stat membru şi dacă în viitor se va dori, această rezoluţie nu îl va împiedica să-l ceară ."
Sfântul Scaun menţine relaţii diplomatice formale cu 174 de state suverane (http://www.vatican.va/news_services/press/documentazione/documents/corpo-diplomatico_index_en.html), Uniunea Europeană (http://forum.ush.ro/wiki/Uniunea_European%C4%83) şi Ordinul din Malta (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Ordinul_din_Malta&action=edit&redlink=1); 69 din acestea menţin misiuni diplomatice rezidente permanente pe lângă Sfântul Scaun. Restul au misiuni cu acreditare duală în afara Italiei pentru că Sfântul Scaun nu acceptă acreditare duală cu o ambasadă localizată în Italia. Are de asemenea relaţii de natură specială cu Rusia (http://forum.ush.ro/wiki/Rusia) (misiune cu un ambasador) şi Organizaţia pentru eliberarea Palestinei (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Organiza%C5%A3ia_pentru_eliberarea _Palestinei&action=edit&redlink=1) (birou cu un director). Sfântul Scaun menţine 179 de misiuni diplomatice permanente în afară (din care 106 sunt acreditate în state suverane). Activităţile diplomatice ale Sfântului Scaun sunt întreţinute de Secretariatul de Stat (Vatican) (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Secretariatul_de_Stat_(Vatican)&action=edit&redlink=1) (condus de către un Cardinal Secretar de Stat (http://forum.ush.ro/wiki/Cardinal_Secretar_de_Stat)) prin intermediul secţiei pentru relaţiile cu statele.
Sfântul Scaun este activ în organizaţiile internaţionale. Are relaţii diplomatice cu Uniunea Europeană (UE) la Bruxelles (http://forum.ush.ro/wiki/Bruxelles); este observator permanent pe lângă Naţiunile Unite (NU). Statul Vatican este membru sau observator în multe alte organizaţii internaţionale.
În 1971, Sfântul Scaun şi-a anunţat decizia de a adera la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare pentru a-şi "oferi sprijinul moral principiilor care formează baza tratatului însuşi."
Sfântul Scaun are un delegat pe lângă Liga arabă (http://forum.ush.ro/wiki/Liga_arab%C4%83) la Cairo (http://forum.ush.ro/wiki/Cairo).
Cultura

Vaticanul are el însuşi o puternică semnificaţie culturală. Clădiri precum Bazilica Sfântul Petru (http://forum.ush.ro/wiki/Bazilica_Sf%C3%A2ntul_Petru) şi Capela Sixtină (http://forum.ush.ro/wiki/Capela_Sixtin%C4%83) sunt casa unora din cele mai frumoase opere de artă din lume, care includ opere de artişti precum Botticelli (http://forum.ush.ro/wiki/Sandro_Botticelli), Bernini (http://forum.ush.ro/wiki/Gian_Lorenzo_Bernini) şi Michelangelo (http://forum.ush.ro/wiki/Michelangelo). Librăria Vaticanului (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Libr%C4%83ria_Vatican&action=edit&redlink=1) şi colecţiile din Muzeele Vaticanului (http://forum.ush.ro/wiki/Muzeele_Vaticane) sunt de o importantă istorică, ştiinţifică şi culturală extraordinară.
Populaţia permanentă a Vaticanului este predominant masculină deşi două ordine de călugăriţe trăiesc în Vatican. O minoritate sunt clericii (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Cleric&action=edit&redlink=1) vârstnici; cei care au rămas sunt membri ai ordinelor religioase (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Ordin_religios&action=edit&redlink=1). Mulţi muncitori locuiesc în afara zidurilor, inclusiv Garda elveţiană (http://forum.ush.ro/wiki/Garda_Elve%C5%A3ian%C4%83_a_Vaticanului) şi personalul diplomatic.
Bărbaţii şi în special femeile trebuie să respecte un cod strict al îmbrăcămintei. Hainele peste genunchi sunt strict interzise.
Cetăţenia poate fi primită prin rezidenţă stabilă şi prin deţinerea unui post în oraş. Turismul este un factor important al vieţii de zi cu zi. Papa conduce litughia (http://forum.ush.ro/wiki/Liturghie) săptămânală şi alte servicii religioase şi apare în sărbători religioase (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=S%C4%83rb%C4%83toare_religioas%C4% 83&action=edit&redlink=1) precum paştile (http://forum.ush.ro/wiki/Pa%C5%9Fti).
În fiecare săptămână papa se adresează pelerinilor de două ori: miercurea în audienţa generală (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Audien%C5%A3a_general%C4%83_de_mie rcuri_a_papei&action=edit&redlink=1) pe care o susţine în piaţa Sfântul Petru sau în Aula Paul VI (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Aula_Paul_VI&action=edit&redlink=1) şi duminica de la fereastra palatului său apostolic (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Palatul_apostolic&action=edit&redlink=1) pentru rugăciunea Angelus (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Angelus&action=edit&redlink=1).
Infracţionalitate

Deşi are un număr mic de rezidenţi, are milioane de vizitatori anual şi astfel statul are cea mai mare rată de infracţionalitate per cap de locuitor din lume şi aproape de douăzeci de ori mai mare decât în Italia. În raportul pentru 2002 al curţii pontificale, procurorul general Nicola Picardi a prezentat statistic că 87.2% sunt infracţiuni civile şi 13.36% penale. Sute de turişti cad pradă în fiecare an hoţilor de buzunare şi de poşete. Răufăcătorii, care sunt de asemenea vizitatori, sunt rar prinşi astfel 90% din infracţiuni rămân nerezolvate.
Transport şi comunicaţii

Statul Vatican nu are aeroporturi. Există un helioport (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Helioport&action=edit&redlink=1) şi 852 m de cale ferată standard (1435 mm) care face conexiunea cu reţeaua italiană în staţia Roma Sfântul Petru. Calea ferată este rar folosită.
Un ziar, L'Osservatore Romano, publică zilnic în limba italiană (http://forum.ush.ro/wiki/Limba_italian%C4%83), săptămânal în limba engleză (http://forum.ush.ro/wiki/Limba_englez%C4%83), limba spaniolă (http://forum.ush.ro/wiki/Limba_spaniol%C4%83), limba franceză (http://forum.ush.ro/wiki/Limba_francez%C4%83), limba germană (http://forum.ush.ro/wiki/Limba_german%C4%83) şi în limba portugheză (http://forum.ush.ro/wiki/Limba_portughez%C4%83), iar lunar în limba poloneză (http://forum.ush.ro/wiki/Limba_polonez%C4%83).
Oraşul deţine un sistem independent modern de telefonie şi de un oficiu poştal. O înţelepciune romană spune că scrisorile internaţionale puse în cutiile vaticane ajung la destinaţie mai repede decât cele puse la câţiva metri mai încolo în cutiile italiene. Vaticanul (care are propriul cod de ţară (http://forum.ush.ro/w/index.php?title=Cod_de_%C5%A3ar%C4%83&action=edit&redlink=1), .va) are un sit oficial, staţie radio (http://forum.ush.ro/wiki/Radio_Vatican) şi canale TV cu emisie prin satelit

121
21-03-2010, 20:29
:wink: Muzeele Vaticane

Vasc Georgeta
22-03-2010, 15:40
Apuseni - Pestera Piatra Altarului

Simona
23-03-2010, 12:37
Canalul Forth and Clyde, Scotia

Canalul Forth and Clyde , Scotia , care leaga Glasgow-ul de coasta vestica, a fost construit in 1777 intre portul Grangemouth si Falkirk. Intre Falkirk si Edinburgh s-a dat in folosinta canalul Union in 1822. Datorita reliefului accidentat traficul fluvial dintre Glasgow si Edinburgh se putea desfasura doar cu ajutorul unui sistem de 11 ecluze. Intre cele doua canale diferenta de nivel era de 24 m.

In 1963, dupa aproape 150 de ani de functionare, sistemul vechi de ecluze a fost inchis. Acesta a fost inlocuit cu Roata de la Falkirk in 2002, care este unul din simbolurile Scotiei moderne. Singura ecluza rotitoare este o parghie cu doua brate.

Bratele sustin cate o gondola pline cu apa, in care plutesc ambarcatiunile. Inchiderea ecluzelor, reglare nivelului apei si operatiunea de rotire dureaza doar 15 minute

Gondolele sunt umplute cu o cantitate egala de apa, din care ambarcatiunile elimina o cantitate egala cu masa lor. Astfel sistemul este tot timpul in echilibru. Pentru rotire cu 180 a giganticului mecanism motoarele cu o putere instalata de 22.5 kW au nevoie de un consum de doar 1,5 kWh.

m_cristina
27-03-2010, 02:03
Lacul rosu

S-a format prin blocarea văii prin cale naturală, probabil în vara anului 1837. Pe parcursul treceri timpului, denumirea s-a schimbat de mai multe ori. Denumirea originală era de Lacul Însângerat, numele primindu-l, de la pârâul de alimentare a lacului. Legenda spune că atunci când muntele s-a prăbusit, a înghitit turma de oi, care păstea în vale, cu stăna, cu cioban cu tot, iar sângele care iesea la suprafată a colorat mult timp lacul în rosu. În opinia altora, lacul a "omorât" brazii, iar cioturile proeminente sunt ca niste cruce de lemn în mijlocul unui cimitir, parcă trăgând atentia călătorului asupra efemeritătii.

Gaviota
28-03-2010, 00:55
foarte frumos tot ce ati postat:eusa_clap:
Simona multumesc de invitatie ; imi cer scuze ca am raspuns asa tarziu:ipb_blush:
sunt cateva imagini din peregrinarile mele:ipb_bigsmile:

Simona
28-03-2010, 01:06
Ma bucur nespus ca ai trecut pe la noi :ipb_bigsmile: si te asteptam oricand cu drag ! :5xy5vt3:

ValMar
28-03-2010, 14:35
Slanic-Moldova-2009

m_cristina
30-03-2010, 01:21
Manastirea Muntele Ceahlau:
Istoric



Din cele mai îndepătate timpuri, în jurul muntelui Ceahlău au existat numeroase schituri sau peşteri cu pustnici, călugări şi călugăriţe. Unele au fost mistuite de foc, de avalanşele de zăpadă sau de stâncile prăvălite peste ele. A supravieţuit timpurilor numai mânăstirea Durău. Sunt cunoscute din lucrările de specialitate schiturile pentru călugăriţe: Casiana Ceahlău, din secolul al XVIII-lea, desfiinţat în secolul al XIX-lea; Răpciuni Ceahlău, cu hramul “Sfântul Ioan Teologul”, fondat la începutul secolului al XVIII-lea; Sofia Ceahlău, din secolul al XVIII-lea, desfiinţat în secolul al XIX-lea. Pentru călugări au fost schiturile: Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil Răpciuni, fondat înainte de 1773, transformat apoi în parohie în secolul al XIX-lea; Gura Bicazului, început în secolul al XIX-lea, acum dispărut; Sfânta Treime din Poienile de sub Ceahlău, fondat în 1599 de Iremia Movilă, de asemenea dispărut. “Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu lucrarea Sfântului Duh, S-a ridicat această sfântă biserică mânăstire cu hramul <<Schimbarea la Faţă >> şi <<Bine Credinciosul Ştefan cel Mare şi Sfânt>>, în memoria sihaştrilor călugări şi călugăriţe care s-au nevoit în aceste părţi de-a lungul vremurilor, coborând prin rugăciune, cerul pe pământul Moldovei şi înălţând sufletele oamenilor în împărăţia lui Dumnezeu”
Împodobirea bisericii cu sculpturi şi cu icoane s-a făcut de Arhiepiscopia Iaşilor, familia Dr. Lăncrăjan Popescu din Basel, Elveţia, precum şi din daniile mai multor credincioşi din Iaşi şi din alte părţi. Sculptura a fost executată de echipa profesorului Alexandru Huţanu, iar icoanele au fost pictate de Arhimandritul Vartolomeu Florea. Clopotul a fost donat de mânăstirea Sihăstria Neamţ, iar electrificarea mânăstirii a fost făcută de dr. ing. Constantin Apostol.

Simona
30-03-2010, 21:17
Orasul Interzis - Beijing

Palatul Imperial Chinezesc (chineză 紫禁城, Zǐjìnchéng sau Oraşul interzis chin. 故宫, Gùgōng „Palatul imperial“ se află situat în centrul Pekingului (Beijing). Acolo a trăit şi domnit până la revoluţia dim 1911 împăratul Chinei din dinastia Ming şi Qing. Accesul poporuli sau a oamenilor de rând în palat era interzis, de acea a fost palatul supranumit „oraşul interzis” fiind situat la marginea de nord a „Pieţei păcii cereşti”. Oraşul interzis este o capodoperă a arhitecturii chineze, fiind fundamentul construcţiilor aşezat după sistemul tablei de şah pe axa de nord-sud a lumii, palatul fiind aşezat în centru ca simbol al puterii împăratului chinez. Acoperişurile clădirilor erau aurite, culoarea galbenă era culoarea împăratului. Era înterzis în tot oraşul Peking să fie clădiri mai înalte ca palatul imperial.De asemenea nimeni in afara de Imparat nu avea voie sa poarte galben.
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/a/a7/Gugong.jpg/200px-Gugong.jpg (http://forum.ush.ro/wiki/Fi%C5%9Fier:Gugong.jpg)

Hala armoniei centrale
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/d2/Peking_Tempel_in_der_Verbotenen_Stadt.jpg/120px-Peking_Tempel_in_der_Verbotenen_Stadt.jpg (http://forum.ush.ro/wiki/Fi%C5%9Fier:Peking_Tempel_in_der_Verbotenen_Stadt. jpg)
Tronul Imperial
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/75/Inside_the_Forbidden_City.jpg/120px-Inside_the_Forbidden_City.jpg (http://forum.ush.ro/wiki/Fi%C5%9Fier:Inside_the_Forbidden_City.jpg)
Zidul celor noua dragoni
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/thumb/7/78/Neun-Drachen-Mauer.jpg/120px-Neun-Drachen-Mauer.jpg (http://forum.ush.ro/wiki/Fi%C5%9Fier:Neun-Drachen-Mauer.jpg)
Hidrant in Orsul Interzis
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/0/07/Hydrant_Verbotene_Stadt.jpg/120px-Hydrant_Verbotene_Stadt.jpg (http://forum.ush.ro/wiki/Fi%C5%9Fier:Hydrant_Verbotene_Stadt.jpg)

Simona
30-03-2010, 21:28
...

m_cristina
03-04-2010, 01:00
Biserica Sfantului Mormant, Ierusalim.

121
03-04-2010, 04:57
FxSdRXlC9XU&feature=related

121
05-04-2010, 13:33
Palatul Potala, Tibet

Ridicat pe dealul Marpo Ri, la 130 de metri deasupra vaii Lhasa, Palatul Potala are o inaltime proprie de 170 de metri, devenind astfel cea mai spectaculoasa cladire a Tibetului. In 637, Imparatul Songtsen Gampo a decis construirea palatului pe acest deal, iar structura a ramas neschimbata pana in secolul XVII, cand a fost incorporata in fundatia grandioasei constructii pe care o admiram in prezent

Ridicarea actualului palat a inceput in 1645, in timpul domniei celui de-al cincelea Dalai Lama. Trei ani mai tarziu, Castelul Alb sau Potrang Karpo era deja finalizat. Intre 1690 si 1694 a fost adaugat si Castelul Rosu sau Potrang Marpo. Pentru a fi dus la bun sfarsit, acest proiect ambitios a necesitat munca a peste 7.000 de muncitori si a 1.500 de artisti si mesteri. Palatul Potala a fost usor afectat in timpul rezistentei tibetanilor impotriva ofensivei chinezesti din anul 1959. Spre deosebire de alte structuri religioase tibetane, palatul a scapat printr-o minune de politica distructiva a armatei chinezesti. Datorita acestei omisiuni sau indulgente, una dintre cele mai grandioase constructii ale omenirii troneaza inca de la inaltimea dealului Marpo Ri.

Simona
05-04-2010, 14:54
Castelul Windsor

Castelul Windsor (engleză Windsor Castle) este cel mai mare și cel mai vechi castel locuit din lume. Împreună cu Palatul Buckingham și cu Palatul Holyrood din Edinburgh face parte din reședințele principale a monarhilor britanici din Casa de Windsor. Castelul este situat în centrul orașului Windsor din comitatul Berkshire, Anglia. Sub clădirea castelului curge Tamisa care face legătura pe apă cu Londra. Regina Elisabeth II petrece aici frecvent sfârșitul de săptămână, unde primește și vizita oficială sau privată a unor miniștri sau șefi de state. Conform izvoarelor istorice castelul datează din timpul lui Wilhelm Cuceritorul. Construcția castelului, garnizoanei, fortăreței, închisorii și părții locuite fiind coordonată direct de unii monarhi englezi. În timpul războaielor purtate de Anglia, castelul fiind mai bine întărit și apărat, aceste măsuri strategice se pot observa și azi.

http://www.turtletrack.org/Issues02/Co06152002/Art/WindsorCastle.jpg

http://rwapplewannabe.files.wordpress.com/2007/04/windsor-castle.jpg

Simona
05-04-2010, 15:06
...

m_cristina
06-04-2010, 20:16
Valea Doftanei, jud Prahova
Valea Doftanei se intinde pe o suprafata de 28637 ha reprezentand 6% din suprafata totala a judetului Prahova, din care 1742 ha este intravilan.

ade_leda
07-04-2010, 12:01
Baisoara -Cluj

Staţiunea este situată la poalele de est ale Muntelui Mare din Munţii Apuseni (http://forum.ush.ro/wiki/Mun%C5%A3ii_Apuseni), pe cursul mijlociu al râului Iara (http://forum.ush.ro/wiki/R%C3%A2ul_Iara), la o distanţă de aprox. 50 km de Cluj-Napoca (http://forum.ush.ro/wiki/Cluj-Napoca), la altitudini cuprinse între 1200-1500 m.

Muntele Băişorii (zonă protejată mixtă). Staţiunea Băişoara deţine şi o pârtie de schi. Aceasta este dotată cu mijloc de transport pe cablu, iar lungimea ei este de aproximativ 1,2 km. Sezonul durează aproximativ 5 luni pe an din decembrie până în martie. Vara există condiţii prielnice pentru vânat şi pescuit. Complexul turistic Băişoara constituie un excelent punct de plecare spre Muntele Mare (http://forum.ush.ro/wiki/Muntele_Mare) şi spre Cheile Runcului (http://forum.ush.ro/wiki/Cheile_Runcului).
http://www.govoyage.ro/cazare/albume/15006/Poze-cu-partia-din-Baisoara,-Cluj-Napoca.jpg

http://www.turism-360.ro/imagini/pensiuni/4880_runc.jpg

Simona
08-04-2010, 22:05
Peisaje extraterestre… pe Terra

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4527837/2/peisaje-cover-i.jpg?width=600 (http://www.descopera.ro/galerie/4527837-peisaje-extraterestre-pe-terra)

Eforturile oamenilor de stiinta de a demara noi misiuni de cercetare a planetelor apropiate sistemului nostru solar, in speranta ca vor identifica corpuri ceresti asemanatoare Pamantului nu mai sunt un secret pentru nimeni. NASA cauta deja de decenii o planeta care sa reproduca, chiar daca la o scara mai mica, conditiile de viata pe Terra. Insa cum ar fi daca am schimba regulile jocului si am cauta pe propria nostra planeta, locuri si conditii climatice care amintesc de ceea ce numim enigmatic peisaje… extraterestre?

Insula Socotra, Oceanul Indian
Aceasta insula redefineste notiunea de spectaculos in ceea ce priveste peisajele Terrei. Cei care ii descopera teritoriul, oricat de pragmatici ar fi, vor fi tentati la un moment dat sa creada ca sunt victimele unei teorii a conspiratiei are implica transportul lor pe o alta planeta. Aceasta deoarece nimic de aici nu seamana cu clasicele peisaje pe care adoram sa le fotografiem in timpul vacantelor noastre obisnuite.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4527837/15/socotra4.jpg?width=500&height=375

Socotra face parte dintr-un grup de patru insule, izolate din punct de vedere geografic de continentul african in urma cu sase milioane de ani. Despartirea de continentul-mama a facut posibila in aceste oaze continuarea existentei unor exemplare ale faunei si florei disparute demult din alte zone ale planetei.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4527837/16/socotra5.jpg?width=500&height=331

Ca si insulele Galapagos, Socotra este mandra posesoare a peste 700 de specii rare ale faunei si florei, in ciuda climatului arid. Chiar daca aerul este fierbinte si uscat, locuitorii necuvantatori ai insulei s-au adaptat perfect conditiilor, de unde formele ciudate ale copacilor si arbustilor obligati sa traiasca cu foarte putina apa. Speciile de copaci si plante de pe insula s-au conservat datorita perioadei lungi de izolare geologica, unele varietati avand o vechime de 20 de milioane de ani.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4527837/14/socotra3.jpg?width=500&height=339

Situata in Oceanul Indian la o distanta de 250 de kilometri de Somalia si la 340 de kilometri de Yemen, insula este marginita de plaje intinse, din spatele carora rasar platourile de calcar care adapostesc pesteri de toate marimile, pe o distanta de 7 kilometri.

Simona
08-04-2010, 22:10
Structura Richat, Mauritania

Forma spectaculoasa a reliefului de aici poate fi admirata in toata splendoarea ei, insa numai de la distanta. De la mare distanta. Cu un diametru de 48 de kilometri, forma concentrica a structurii Richat poate fi observata cu usurinta din spatiu.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4527837/9/richat.jpg?width=500&height=317

Chiar daca este parte componenta a desertului saharian, nasterea acestei formatiuni este inca invaluita in mister. Teoria initiala sustinea ca formatiunea este o rezultanta a impactului cu un meteorit urias, insa geologii moderni sunt de parere ca este mai degraba vorba despre o eroziune.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4527837/10/richat2.jpg?width=500&height=381


Vaile seci din Antarctica

Despre vaile seci ale Antarcticii, cu aspect preponderent arid, s-a spus ca sunt similare cu cele de pe Marte. Numele a fost inspirat de climatul prea putin prietenos din aceasta zona, cu foarte putina umiditate, care se remarca in mod special prin lipsa straturilor de gheata si a caderilor de zapada.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4527837/17/vaileseci.jpg?width=500&height=366

Cu o suprafata de 4.800 de kilometri patrati, vaile formeaza cea mai intinsa zona lipsita de gheata a Antarcticii. Regiunea, situata intre Victoria Land si McMurdo Sound, include multe puncte de interes geologic, printre care lacul Vida si Onyx, cel mai lung rau al continentului. Insa dincolo de peisajele sale stranii, cu aspect extraterestru, acest desert intins este departe de a fi prietenos. Conditiile climatice caracteristice ating deseori extremele. Peisajele care se desfasoara in fata cercetatorilor (ei sunt singurii care se avanta, de dragul stiintei, in aceste locuri neprimitoare) par desprinse de pe alta planeta.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4527837/18/vaileseci2.jpg?width=500&height=483

Ocazional, la suprafata solului se formeaza mici lacuri care ingheata la suprafata, in ciuda faptului ca sunt alcatuite din apa foarte sarata. Organismele care traiesc in acest mediu neprietenos cu viata, asa cum o intelegem noi, sunt cele care au atras asupra lor atentia lumii stiintifice, deoarece organisme extremofile asemanatoare se pot dezvolta si pe alte planete.

Simona
08-04-2010, 22:12
Izvoarele fierbinti din Beppu, Japonia

Izvorul fierbinte Blood Pond face parte din asa-numitele “iaduri” din Beppu, Japonia, unul dintre cele noua lacuri fierbinti, potrivite mai degraba pentru admirat, decat pentru imbaiat. “Baia de sange” este in fapt, un bazin de apa foarte fierbinte (temperaturile ajung pana la 78 de grade Celsius).

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4527837/22/izvoarefierbinti.jpg?width=500&height=332

Culoarea rosie care aminteste de aceea a sangelui are o explicatie foarte simpla: este o urmare a cantitatii mari de fier prezente in apa. Dintre toate cele noua lacuri fierbinti, cel denumit Blood Pond este de departe preferatul turistilor, datorita compozitiei stralucite a peisajului. Prin urmare, cei care apasa pe declansator nu trebuie sa faca mai nimic pentru a obtine o fotografie reusita.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4527837/25/izvoarefierbinti1.jpg?width=500&height=306


Rio Tinto, Spania

Minele de la Rio Tinto creaza un peisaj suprarealist, asemanator cu ceea ce am numi un peisaj lunar. Cresterea industriei mineritului si implicit, a zonelor exploatate, a dus la modificarea geografiei peisajului, dar si a structurii urbane, deoarece asezarile umane din zona au fost stramutate mai departe de zonele de exploatare.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4527837/26/riotinto1.jpg?width=500&height=361

Botezata dupa raul care o traverseaza, zona este renumita pentru culoarea rosiatica care domina peisajul, particularitate dobandita in urma practicii mineritului. Apa raului este preponderent rosie, ca urmare a unei concentratii foarte mari de metale grele, care fac ca aciditatea apei sa se situeze undeva intre 1,7 si 2,5.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4527837/23/riotinto2.jpg?width=500&height=314

Simona
08-04-2010, 22:19
Lacul Palat , Canada


Sub soarele fierbinte al verii, apa din lacul Kliluk (Lacul Patat) se evapora, iar mineralele se cristalizeaza, formand cercuri de marimi neregulate. Aceste ochiuri reflecta continutul ridicat de minerale al apei, zugravindu-l in culori de albastru si verde. Lacul contine una dintre cele mai mari concentratii de minerale: sulfat de magneziu, calciul sau sulfatul de sodiu, a caror prezenta este completata de argint si titaniu.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4527837/3/laculpatat.jpg?width=500&height=314


Bastinasii indieni atribuie lacului proprietati curative, credinta reflectata in multe dintre legendele locale. Una dintre ele mentioneaza cum dupa o batalie sangeroasa cele doua triburi aflate in conflict au facut un pact care le permitea sa isi trateze bolnavii si ranitii in apele aceluiasi lac.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4527837/4/laculpatat2.jpg?width=500&height=328

Pesterile de gheata Eisriesenwelt, Austria

Chiar daca vorbim din nou despre pesteri, nu inseamna ca toate arata la fel. Mai ales daca sunt pesteri de gheata. Senzatiile pe care ti le ofera interiorul unei grote inghetate nu au nimic in comun cu ceea ce numim pesteri “normale”. Suprafetele albe, cu forme stranii, a caror stralucire se schimba in functie de lumina, nu par a fi ceva obisnuit pe Terra. Sentimentul ca te afli pe o alta planeta te va bantui de la primul pas in aceste pesteri de gheata pana la iesirea la lumina zilei.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4527837/7/pesteragheata1.jpg?width=500&height=333

Aflate in muntii Tennengebirge din apropiererea Salzburgului, formatiunile din gheata se intind pe mai mult de 40 de kilometri, primind titlul de “cele mai intinse pesteri de gheata din lume”. Desi suprafata pare promitatoare pentru speologii si geologii amatori, doar o mica parte a acestui labirint inghetat este deschisa vizitelor publice. Insa nimeni nu pleaca nemultumit de aici, deoarece suprafata este indeajuns de mare pentru a satisface atat nevoile celor dornici de aventuri subterane, cat si pe cele ale turistilor care doresc doar sa faca o vizita unuia dintre cele mai frumoase palate construite manual de catre Mama-Natura.


http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4527837/8/pesteragheata2.jpg?width=500&height=375

Simona
08-04-2010, 22:22
Salar de Uyuni, Bolivia

Peisajul pe care il compune aceasta zona stranie a Boliviei este considerat, pe buna dreptate, unul dintre cele mai spectaculoase de pe Terra. Salar de Uyuni reprezinta in sine un vast desert de sare, mai exact cel mai mare din lume. Cu o suprafata de 10.582 de kilometri patrati “sarati”, presarat cu vulcani activi si gheizere, desertul reprezinta o reteta sigura pentru obtinerea unuia dintre cele mai stranii peisaje pamantene

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4527837/12/salar1.jpg?width=500&height=375
http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4527837/11/salar.jpg?width=500&height=311

In urma cu 40.000 de ani, zona facea parte din Lacul Minchin, un cunoscut lac preistoric gigantic. Secarea apei a dus la formarea a doua lacuri mai mici, Poopo si Uru Uru, si a doua deserturi intinse de sare, Salar de Coipasa si Salar de Uyuni. Despre ultimul se estimeaza ca depoziteaza 10 miliarde de tone de sare, dintre care 25 000 de tone sunt extrase anual.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4527837/13/salar2.jpg?width=500&height=375

Vale da Lua, Brazilia

Vale da Lua sau Valea Lunii isi primeste denumirea ca urmare a asemanarii izbitoare cu peisajele selenare. In realitate, este meritul stancilor care au fost erodate si sculptate de catre cursurile de apa, in forme ce amintesc de piscinele moderne, cu diferenta ca acestea sunt naturale si sunt plasate in interiorul padurii braziliene.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4527837/20/vale2.jpg?width=500&height=375

Localizate la Chapada, la 38 de kilometri de Alto Paraiso de Goias, aceste formatiuni sunt unele dintre cele mai vechi de pe planeta.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4527837/19/vale.jpg?width=500&height=335

sursa: descopera.ro

m_cristina
09-04-2010, 01:33
Vulcanii noroiosi, Berca, Jud Buzau.
In regiunea Carpatilor de Curbura, in judetul Buzau, de la Berca pana la Paclele (pe o lungime de 20 km) se afla rezervatia Vulcanii noroiosi. Aceasta rezervatie floristica si geologica cuprinde 4 platouri de varsta cuaternara, cu sute de vulcani in miniatura, variati ca forma si marime a conurilor de la 7-8 m pana la 4-5 m ca diametru, din care rabufnesc periodic gazele care arunca noroiul mai consistent sau mai fluid.Paclele mici nu prezinta conuri in relief, ci doar cratere largi "fierbatori", dar cu eruptii permannete.

121
11-04-2010, 04:14
Meteora – cu un pas mai aproape de ingeri


http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/1381/15866/5754144/1/meteora-cover-inside.jpg

Exista un loc in care forta naturii a modelat muntii facandu-i sa arate aidoma unor stalpi ce sustin insusi cerul. Exista un loc pe care oamenii l-au intarit prin credinta si puterea lor launtrica. Un loc in care Dumnezeu le-a zambit oamenilor, oferindu-le adapost acolo unde nimeni nu se astepta... Meteora... lacasul ingerilor.



Locuind la portile cerului
Cuvantul meteora inseamna, in limba greaca, "suspendat in aer" si, desigur, se refera la manastirile seculare ridicate aici de sfintii ortodoxiei. Ceea ce a creat acea unica aglomerare de stanci ramane un mister al naturii, si asta in ciuda teoriilor avansate de oameni de stiinta, teorii nedemonstrate pana astazi. Insa cu atat mai spectaculos este peisajul oferit de Meteora cu cat artei naturii omul i-a alaturat arta sa, creand unul dintre cele mai frumoase locuri nu numai din Grecia, ci din intreaga lume. Nu intamplator, manastirile de la Meteora au fost incluse in patrimoniul UNESCO ca bunuri inestimabile ale intregii omeniri.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/1381/15866/5754144/3/moni.jpg?width=500&height=375


In secolul al IX-lea, un grup de ermiti greci si-a cautat adapostul in grotele greu accesibile ale Meteorei. Ei au fost primii locuitori din aceste tinuturi neprimitoare in aparenta si au continuat sa traiasca aici timp de trei secole, pana la ridicarea primelor asezaminte monastice. La inaltimi care ajung uneori si la 550 de metri, ermitii traiau in solitudine, intalnindu-se doar in zilele de duminica si in zilele de sarbatori, atunci cand se rugau impreuna intr-o capela construita la baza stancii Dhoupiani.

La finalul secolului al XII-lea, este atesta o prima comunitate monastica grupata in jurul bisericii Theotokos (Maica Domnului) care exista si astazi. Sfantul Athanasios este cel care aduce de la Muntele Athos, in anul 1344, un grup important de calugari si punele bazele manastirii cu hramul Theotokos (1381-1388), devenita ulterior Manastirea cu hramul Schimbarii la Fata a Mantuitorului. A fost doar inceputul, pentru ca, pana la finele secolului al XIV-lea, nu mai putin de 20 de manastiri fusesera ridicate pe inaltimile ametitoare ale Meteorei. A fost, poate, vointa divina cea care i-a impins pe acei oameni sa isi ridice valorile pe inaltimi pe care nu traiesc decat vulturii. Se spune ca intreaga cultura a Greciei s-a pastrat in manastirile de la Meteora si ca, in lipsa asezamintelor monahale inexpugnabile in fata atacurilor turcesti, toate valorile elene s-ar fi pierdut sub tavalugul otoman.



http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/1381/15866/5754144/2/moni1.jpg?width=500&height=333


Pentru cei care le-au vizitat de-a lungul timpului, mai ales cei care au facut-o pana in secolul al XVII-lea, accesul extrem de dificil in manastiri, facut exclusiv cu ajutorul franghiilor care se intindeau chiar si pe sute de metri, nu putea simboliza decat fragilitatea vietii si a vointei divine. Memorabila ramane replica unui calugar medieval care, intrebat daca schimba vreodata franghiile cu care sunt trasi pana in manastire atat oameni cat si marfuri, ar fi raspuns: Evident ca schimbam funia. O schimbam ori de cate ori se rupe!

Incepand, insa, cu anul 1920, conditiile de acces in manastiri au fost radical imbunatite, si asta datorita afluxul mare de credinciosi veniti din toate partile lumii. Trepte au fost sapate in piatra si poduri suspendate au fost construite in lacasurile de cult pentru a facilita accesul vizitatorilor si preotilor deopotriva. Un veritabil masacru a avut loc in timpul celui de al doilea razboi mondial, atunci cand manastirile au fost bombardate si jefuite de o mare parte a valorilor pe care le pastrasera de secole. Parte dintre ele au fost recuperate ulterior si redate preotilor care inca mai vietuiau pe inaltimile Meteorei. In fapt, astazi, din cele 24 de manastiri existente in secolul al XVI-lea, doar sase, cinci de calugari si una de maicute, mai sunt locuite, fiecare dintre ele avand mai putin de 10 persoane.


http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/1381/15866/5754144/5/anapafsas.jpg?width=500&height=303 http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/1381/15866/5754144/4/varlaam.jpg?width=500&height=333

Simona
13-04-2010, 10:35
Manastirea dintr-un lemn


Legenda

Cea mai veche mărturie despre apariţia mănăstirii într-un ţinut de un farmec deosebit, la margine de pădure seculară cu stejari asemeni, ne vine din însemnările călătorului pe meleagurile Ţărilor Române, diaconul arab creştin Paul de Alep. Acesta pe la 1653 (http://forum.ush.ro/wiki/1653)-165, însoţind pe Patriarhul Macarie al Antohiei, susţine că un călugăr a găsit într-o scorbură a unui stejar secular icoana Maicii domnului. Mai spune că acesta aude o voce care l-a îndemnat să construiască în acel loc o biserică din acel stejar secular.
O altă mărturie scrisă existentă de la 29 iulie 1745 a mitropolitului Neofit Cretanul, spune că "un cioban cu numele de Radu, în timpul domniei lui Alexandru Vod (1568-1577) a visat Icoana Maicii Domnului, despre care aminteşte Paul de Alep şi tăind stejarul în care a fost găsită icoana, a făcut din lemnul ei o bisericuţă, numită din această pricină "Dintr-un lemn".
Cam tot aşa afirma pe la 1842 poetul Grigore Alexandrescu care vizitează lăcaşul, ascultând legendele locului.
Certe sunt însă existenţa şi astăzi a stejarilor seculari şi a Icoanei Maicii Domnului, icoană de dimensiuni impresionante, 1,5 m înălţime ci 1 m lăţime. Acestea sunt probe incontenstabile în definirea adevărului din legende.
Deasemeni, adevărul este oglindit şi de existenţa materială a bisericuţei din lemn de stejar, din bârne groase şi se pare că a fost ridicată pe la mijlocul secolului XVI. În biserică se află Icoana Maicii Domnului de care este legată existenţa aşezământului monahal.
Despre când şi unde a fost pictată icoana, părerile sunt împărţite, mai bine spus diferite. Profesorul Andrei Grabor de la Universitatea din Strasbourg, spunea că ar fi fost pictată în secolul IV la mănăstirea Theothokos din Grecia (http://forum.ush.ro/wiki/Grecia) după modelul aparţinând apostolului Luca, cel care a pictat prima oară pe Fecioara Maria.

Profesorul I.D.Ştefănescu nu împărtăşeşte ideea lui Andrei Grabor, afirmând că icoana ar fi fost pictată la Bizanţ sau la Muntele Athos, folosindu-se un model mai vechi de pe la jumătatea secolului XVI şi se pare că este ipoteza cea mai plauzibilă. Modul cum a ajuns pe aceste meleaguri nu este cunoscut.
Legendele apariţiei şi construirii aşezământului monahal sunt o parte din adevăr, însă prima menţiune documentară apare la 20 aprilie 1635. O mărturie importantă scrisă este a lui Matei Basarab din 27 noiembrie 1640 la ridicarea bisericii din piatră. Acesta nota că a zidit mănăstirea "de isnoavă de'ntemei", înşirând mănăstirile pe care le-a întemeiat.
Pisania bisericii de piatră, care datează din 1715, pomelnicul mănăstirii din 1804 făcut după cel din 1715, confirmă că documentul din 1640 a lui Matei Basarab este real şi că biserica de zid este construită de acesta.
Dar însemnările lui Paul de Alep care a vizitat mănăstirea la 20 de ani după inaugurare, spun cu totul alceva. El afirmă că ctitor al asezământului este un boier contemporan cu Matei Basarab şi văr cu acesta, Preda Brâncoveanu, fost mare spătar, mare culcer, mare vornic, viitor ban. Adevărul ar putea fi undeva la mijloc. Faptul că cei doi sunt rude apropiate, ar fi putut contribui împreună la construcţia bisericii, lucru cofirmat de tabloul ctitorilor din pronausul bisericii din zid. Chiar şi linia construcţiei este tipică epocii în care a trăit Matei Basarab.
După o restaurare importantă făcută de către Ministerul Aerului şi Marinei, restaurare făcută între anii 1938 - 1940, sfântul locaş devine simbolic loc de închinăciune şi rugă pentru aviatori şi marinari.
sursa:wikipwdia

m_cristina
14-04-2010, 22:30
Lacul Sfânta Ana

este un lac vulcanic, fiind singurul astfel de lac de pe întreg teritoriul Romaniei. Este situat în masivul Ciomatu, de pe stânga oltului, în apropiere de Tusnad. Lacul este aşezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu (sau, după alte surse, Ciomadu), din masivul vulcanic Puciosu, locul celei mai recente erupţii vulcanice în Carpaţi şi în Europa de Est, care a avut loc acum câteva zeci de mii de ani (probabil mai recent de acum 42.000 ani).
Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 946 m. De formă aproape circulară, similar cu o paletă de pictor, are o lungime de 620 m şi o lăţime maximă de 460 m, o suprafaţă de 19,50 ha şi o adâncime maximă de 7 m. Lacul îşi completează apele numai din precipitaţii, neavând izvoare. Puritatea apei se apropie de aceea a apei distilate, cu numai 0,0029 ml minerale. În apă nu există oxigen, motiv pentru care în aceasta nu trăieşte nici o vietate. Capacitatea trofică redusă a apei lacului se datorează şi emanaţiilor mofetice prin fundul lacului şi prin pereţii craterului.
Turiştii veniţi la lacul Sfânta Ana nu au nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla cum va fi vremea, ei având la îndemână o metodă empirică, dar exactă, oferită de muntele vulcanic: cele două fisuri formate în munte care prevestesc vremea cu precizie de sută la sută. Localnicii ştiu că "Dacă emanaţiile din fisuri pişcă la nas, atunci e semn de furtună, iar dacă nu, ziua va fi însorită, tocmai potrivită pentru drumeţii". Fenomenul are o explicaţie ştiinţifică. În munte se desfăşoară încă o activitate post-vulcanică, sensibilă la orice schimbare a presiunii atmosferice. Când presiunea atmosferică scade, gazele, precum bioxidul de carbon şi sulful, urcă spre suprafaţă şi inundă fisurile cu un miros înţepător, semn că vine ploaia.

vio85
15-04-2010, 17:24
Rezervatia Cheile Bicazului si Castelul Peles

Simona
15-04-2010, 22:52
Cascada Niagara

<B>Cascada Niagara este un ansamblu de căderi de apă situate la graniţa dintre statul nord american New York din SUA şi provincia Ontario din Canada în limba engleză cascada fiind denumită "Cascada Niagara (New York)" respectiv "Cascada Niagara (Ontario)" la fel ca şi oraşele din apropiere. Lacul Erie este legat cu lacul Ontario prin râul Niagara cu o diferenţă de nivel de 58 m, cursul apei fiind despărţit în două braţe de insula "Goat Island" (Insula Caprelor). Pe partea nord americană cascada are o lăţime de de 363 m, apele cascadei cad de la 21 m înălţime, iar pe cea canadiană cu o lăţime 792 m (în formă de potcoavă), înălţimea căderii de apă fiind 51 m. Debitul de apă fiind între 2.832 şi 5.720 m³/s, în medie 4.200 m³/s (debitul dublu al Rinului).


http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/ce/Niagara_Faelle_Luftaufnahme.jpg

Istoric

Inainte cu 6 000 de ani la sfârşitul ultimei perioade de glaciaţiune, s-au topit ultimii gheţari din regiune determinând apele lacul Erie să curgă peste maluri formându-se râul Niagara care se varsă în lacul Ontario, trecând pe parcursul lui peste prăpastia (groapa) dintre cele două lacuri formeză căderea de apă Niagara. Această cataractă sau groapă are o serie de caracteristici geologice, sub stratul dur de roci dolomite se găsesc straturi mai moi de şisturi. Masa de apă la baza cascadei prin procesul de eroziune rupe cu timpul fragmente din peretele cascadei, acest fenomen determinând scurtarea râului Niagara cu 1,8 m pe an, ceea ce arată că de la formarea sa, cascada s-a apropiat de lacul Erie cu peste 11 km. Prin canalizarea unei părţi a apei fluviului la o hidrocentrală, (vezi Nikola Tesla) s-a redus debitul fluviului ce traversează cascada, ceea ce a redus din frumuseţea ei, în schimb a încetinit procesul de eroziune. In ianuarie 1936 prin temperaturi extrem de scăzute a îngheţat complet cascada, formând o perdea de gheaţă de câteva sute de metri. In anul 1969 a fost dirijată pe o perioadă de 5 luni într-o altă direcţie toată apa cascadei, astfel înlesnind cercetărilor geologice a albiei râului, şi s-a incercat stabilizarea pereţilor cascadei.

-1hATvWrXq0

Turism

Din anul 1800 este această regiune deschisă turismului. In 1885 declară statul nord american New York, Cascada Niagara ca parc naţional, peste un an această pildă o urmează Canada. Această cascadă este una dintre cele mai importante atracţii turistice din America de Nord.

ade_leda
16-04-2010, 10:24
Superbe imagini !

Vasc Georgeta
16-04-2010, 15:10
Cele 1000 de insule ale Canadei.

Simona
19-04-2010, 12:17
Cascada Victoria

se găseşte la graniţa dintre Zimbabwe şi Zambia între oraşele Victoria Falls şi Livingstone, fiind declarat 1989 de UNESCO monument al naturii.

http://noveldestinations.files.wordpress.com/2009/10/victoriafalls-encarta.jpg

Descriere

Primul european care descoperă cascada la 16 noiembrie1855 a fost scoţianul David Livingstone, misionar şi cercetător al Africii, numind-o în cinstea reginei Angliei (Victoria). Băştinaşii Kolo numesc cascada Mosi-oa-Tunya = "Fumul tunător" numele provine din ceaţa provenită din pulverizarea apei, care se înalţă până la 30 de m înălţime fiind vizibilă de la o distanţă de 30 km. Cascada este situată pe cursul fluviului Zambezi, apele acestuia căzând în cataracte de la o înălţime de 110 m, având o lăţime de 1708 m, cu un debit de 170 m³/s - 10.000 m³/s, această variaţie a debitului de apă se datorează anotimpului secetos (septembrie şi octombrie) respectiv ploios (februarie şi martie). Dezvoltarea şi existenţa pădurii ecuatoriale din regiune este datorită aburilor de apă produşi continuu de cascadă. Parcul naţional "Mosi-Oa-Tunya" unde se află cascada, se întinde pe o suprafaţă de 68,6 km² este pus sub protecţie din anul 1934 devenind parc zoologic în anul 1972. Parcul este situat amonte de cascadă cu drumuri amenajate şi cu o faună şi floră bogată.

D6xK1lmHOQU

Descoperirea cascadei

După ideea misionarului David Livingstone era fluviul Zambezi "calea Domnului" pentru creştinarea necredincioşilor din Africa de Sud. Cascada dovedindu-se de netrecut, separând cursul superior de cel inferior al fluviului. Cataracta îngustă are un singur canion de ieşire care are avale pe o distanţă de câţiva kilometri o direcţie şerpuită. Această regiune este prima parte a cursului mijlociu al fluviului, ce se întinde până la barajul Cabora-Bassa în Mozambic, străbătând pe acest parcurs numeroase cataracte. Ceeace impresionează pe vizitator este ceaţa de apă văzută de la o distanţă de mai mulţi kilometri, care creşte împreună cu vuietul apelor pe măsură ce ne apropiem.

819lY-OzcG8

Geologie

O parte din fenomenele din regiunea cascadei, este şi azi pentru geologi o enigmă. Cataracta este orientată pe direcţia est-vest şi nord-sud, fiind pe fundul ei roci sedimentare cu o duritate diferită. Un conflict s-a iscat prin cei care caută protejarea naturii din această regiune şi necesitatea economică de a construi o nouă hidrocentrală. Astfel guvernul din Zambezi planifică un nou baraj pe cataracta Batoka. Acest baraj ar fi împreună barajele Kariba şi Cabora-Bassa al treilea baraj proiectat pe Zambezi, ceea ce produce daune ireparabile florei, faunei şi peisajului care atrage turiştii, din care unii în ambarcaţiuni sportive navighează (120 km) pe fluviu.

Simona
19-04-2010, 12:30
:ipb_bigsmile:

121
21-04-2010, 15:25
Damasc - Siria

Capitala Siriei se lauda cu un record: este cea mai veche capitala a lumii continuu functionala - cu o vechime de peste 4000 de ani. De-a lungul mileniilor de viata intensa, Damascul a fost cucerit de romani, bizantini si otomani.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/5494056/9/7-damasc.jpg


Spre deosebire de alte orase, cuceririle nu l-au pus la pamant, motiv pentru care, si astazi, Damascul este un important centru economic, cultural, comercial si politic, minune turistica ce nu inceteaza sa uimeasca.

Desi Damascul modern nu se remarca printr-o arhitectura distincta, orasul vechi, inconjurat de ziduri, si Moscheia Umayyad, capodopera a artei islamice, fac parte din patrimoniul universal si nu trebuiesc ratate de nici un turist dornic de cunoastere.

Damascul detine o bogatie de situri arheologice, datand din mai multe perioade istorice- este construit practic in straturi, vizibile pe alocuri.

Excavatiile la Tell Ramad, la marginea orasului, au demonstrat ca orasul ar fi fost locuit inca din 8.000-10.000 inaintea lui Hristos.
Sursa: google

121
21-04-2010, 15:59
edoBAFZtTQ8&feature=related

Simona
25-04-2010, 17:14
http://core.ad20.net/x0.gif?sdtrnd=0.711448926149745&&snocache=1272203850328_32228226863564036&spgid=45275765389592730&sck=y&sfver=10&__x1ts=97de46ad&pub=62&site=3289&section=135&zone=84&size=0x0&xcrid=144640&xgeo=RO|10|0|Bucharest||0|&x1guid=835400414005212106&x1ctxkw=__context&x1c3=2GMhl3Ju90elkewIOw3gSA== Giethoorn – mica Venetie a nordului

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4877201/2/giecoverin.jpg?width=600 (http://www.descopera.ro/galerie/4877201-giethoorn-mica-venetie-a-nordului)
Venetia este visul tuturor romanticilor, locul ideal de vacanta pentru orice pereche de indragostiti fascinata de povesti nemuritoare de dragoste. Venetia mediteraneana este cea la gandul careia obisnuim sa suspinam, insa putini stiu ca Europa este suficient de mare pentru a gazdui doua Venetii, care, desi nu au foarte multe lucruri in comun, nu sufera diferente majore la capitolul impresie artistica.


In inima Olandei Giethoorn sau Venetia nordica este o asezare mica, ridicata in inima Olandei. Mai exact, in provincia Overijssel. Este inconjurata de o vasta rezervatie naturala, al carei nume, De Wieden, il veti intalni deseori in brosurile turistice locale. Poate ca va intrebati de ce este inscris un satuc pe lista obiectivelor turistice din Olanda, alaturi de centre urbane importante ca Amsterdam sau Rotterdam?http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4877201/10/gie5.jpg?width=500&height=360
Imaginati-va o oaza de verdeata, brazdata de canale si lacuri, unde micile asezari rurale sunt asemenea unor "pete" de civilizatie umana, un exemplu perfect de comuniune om-natura. Linistea locului este cand si cand tulburata de catre turistii multi, unii zgomotosi. Insa si acestia termina prin a adopta un comportament evlavios, demn de o biserica, atunci cand patrund in aceasta lume feerica. Peisajul rural este format din case vechi de 200 de ani, podete de lemn, care fac legatura intre gospodarii si centrul satului, si o singura alimentara (ca in vremurile bune). In rest, pietoni, biciclete si barci. Fara masini, fara poluare, fara fite corporatiste, fara stres. Doar o vacanta ce pare perpetua petrecuta intr-o atmosfera prietenoasa. Suna ca un vis, dar cu toate acestea, 2.620 de oameni il traiesc zilnic. Ne-am putea multumi sa ii invidiem sau am putea sa le facem o vizitahttp://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4877201/12/gie7.jpg?width=500&height=323

Simona
25-04-2010, 17:21
Coarne de capra si carbune
Primii locuitori ai acestor locuri au fost niste fugari, veniti tocmai de pe malul Mediteranei, in jurul anului 1230. Legendele locale povestesc ca la sosirea acestora, imaginea care li s-a desfasurat in fata ochilor a fost cel putin macabra: o multime de coarne de capre salbatice, cel mai probabil victime ale puternicului potop din anul 1170. Tocmai acest peisaj trist a fost cel care a inspirat denumirea localitatii: Geytenhorn (coarne de capra), care a devenit in timp, Giethoorn.http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4877201/9/gie4.jpg?width=500&height=328
Insa nu coarnele de capra aveau sa joace un rol important in istoria satului, ci… minerii. Zacamintele de turba din zona au atras oameni de pretutindeni, stabiliti in zona pentru a-si castiga existenta. Transportarea carbunelui dupa extragere necesita un sistem facil si simplu de elaborat, prin urmare, au fost construite canale si lacuri artificiale cu scopul de a usura procesul muncii. O parte din "recolta" de turba a fost amestecata si raspandita pe suprafata solului satului pentru a-l usca. Noile canale care imparteau satul au dus la crearea unor insule, pe care oamenii si-au ridicat casele. Comunicarea intre gospodarii era asigurata de podete din lemn, suficient de inalte incat sa pemita trecerea incarcaturilor pe sub ele. Si astazi, aceste canale sunt la fel de utilizate ca si in trecut. Doar natura incarcaturii a suferit o schimbare dramatica. Toate aceste nevoi si coincidente si-au dat mana pentru a da un aspect unic asezarii umane din inima Olandei.http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4877201/11/gie6.jpg?width=500&height=326
Giethoorn a fost comuna independenta pana la data de 1 ianuarie 1973, cand a fuzionat cu Vollenhove, Blokzijl si Wanneperveen pentru a forma o noua comuna, mai mare, sub numele de Brederwiede. In zilele noastre, Giethoorn apartine de Steenwijkerland.
http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4877201/14/gie9.jpg?width=500&height=333
Satul si-a castigat un bine-meritat loc printre destinatiile turistice pour les connaisseurs, dupa 1958, cand regizorul olandez Bert Haanstra a filmat aici comedia "Fanfara".

Simona
25-04-2010, 17:25
Printre ape…
Parcurs de canale lungi sapate de stramosii localnicilor, Giethoorn a avut nevoie de cateva secole pentru a se "dichisi". Motivul construirii canalelor nu a avut ca factor declansator o nevoie estetica, ci una practica: erau necesare pentru transportarea facila a carbunelui de la locul de extrgere catre cel de prelucrare. Tot aceasta activitate se afla si la originea aparitiei numeroaselor lacuri din sud-estul satului. Podurile din lemn ce respecta arhitectura locala, barcile care strabat drumul de apa, localnicii simpli si prietenosi, spatiul liber si verde - sunt tot atatea motive pentru care am putea sa preferam aceasta Venetie celei italiene, arhi-aglomerata in orice moment al anului.http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4877201/13/gie8.jpg?width=500&height=750
Cu un numar de doar 2.620 de locuitori, satul are ocazia de a-si demonstra calitatile de gazda in fiecare an, mai cu seama in perioada verii, cand vremea placuta de afara ofera turistilor ocazia de a face un tur de sat…cum altfel, decat cu barca. De altfel, o plimbare pe ape este cea mai sigura metoda de a va familiariza cu locul si de a admira casele ascunse in spatele copacilor inalti. Multe dintre ele dateaza din secolele XVIII si XIX.
http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4877201/15/gie10.jpg?width=500&height=338
Nu va lasati pacaliti de aspectul feeric al Giethornului. Chiar daca primii locuitori au fost mineri, viata culturala nu a fost uitata si nici lasata la o parte in acest loc. In Giethoorn aveti de vizitat muzee, galerii de arta si expozitii inedite. Pentru ca asezarea geografica face accesul masinilor inaccesibil, formele preferate de deplasare sunt picioarele, bicicletele sau barcile. Iata unde puteti ajunge cu ele…

Muzeul Olde Maat Uus este o ferma tipica din Giethoorn-ul anului 1800, care gazduieste o expozitie permanenta cu tot ceea ce a insemnat viata si munca in acest sat pentru mai bine de o suta de ani;
Puteti vizita muzeul De Oude Aarde, care gazduieste expozitii de cristale si minerale;
La galeria scoicilor Gloria Maris intrarea este libera;
Satul gazduieste si un muzeu al mijloacelor de locomotie, unde veti intalni nu numai automobile vechi, ci si biciclete sau patine. Acesta este deschis doar din aprilie pana in octombrie de la 10 la 18.
In eventualitatea in care nu va veti face temele de acasa cu privire la Giethoorn, nu aveti motiv sa va panicati. Localnicii va pot indica cateva trasee si obiective de bifat. De altfel, brosurile pentru turisti sunt usor de gasit la fata locului.http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4877201/16/gie11.jpg?width=500&height=299
Pentru ca verile sunt deosebit de placute in aceasta zona, nu veti regreta hotararea de a inchiria o bicicleta in scopul explorarii imprejurimilor. Puteti parcurge distante accesibile, de-a lungul lacului si canalelor, trecand prin mici satuce, unde magazinele sunt inchise chiar si sambata, iar oamenii, o aparitie rara. In final, ajungi sa te minunezi cum este posibil ca o tara cu atat de multi locuitori sa pastreze totusi atat de mult pamant "virgin". Inima Olandei este intr-atat de diferita de aglomeratiile urbane extra-ultra-civilizate, asaltate de catre turisti, incat ai senzatia ca ai nimerit din greseala pe alte meleaguri. Dar tocmai in acest detaliu consta farmecul Olandei, un loc al contrastelor placute si inedite.http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4877201/4/gie13.jpg?width=500&height=375
Ochiuri de apa acoperite de nuferi, ferme de animale - o veritabila arca a lui Noe; aici poti vedea cam orice animal specific zonei, de la vaci pana la rate. La majoritatea caselor, poate fi observata o caracteristica arhitecturala intalnita si in Romania, in zona Deltei Dunarii: acoperisuri fabricate din stuf. Cu diferenta ca, in ceea ce ne priveste, acestea sunt considerate demodate, de vreme ce locuitorii Deltei au inceput sa prefere tigla stufului, un material ieftin si usor de gasit. De cativa ani, arhitectii au redescoperit avantajele de netagaduit ale stufului, incurajand ultilizarea sa in arhitectura locala specifica. In Giethoorn si in imprejurimi, acoperisurile fabricate din stuf perfect taiat intregesc imaginea rurala-sofisticata-boema a peisajului.
http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4877201/6/gie1.jpg?width=500&height=346

Simona
25-04-2010, 17:32
http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4877201/3/gie12.jpg?width=500&height=621


http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4877201/7/gie2.jpg?width=500&height=354

Cum ajungem
Giethoorn se afla in centrul Olandei, ceea ce il face usor accesibil dinspre oricare mare centru urban. Astfel, oricare ar fi aeroportul pe care veti ateriza, distantele sunt aproximativ aceleasi: Amsterdam - 95 km (o ora si 15 minute cu masina), Rotterdam - 110 km (o ora si 30 minute). Daca mergeti cu trenul, coborati in statia Steenwijk si luati mai departe autobuzul.
sursa:descopera.rohttp://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4877201/17/gie3222.jpg?width=500&height=350

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5114/4877201/5/gie14.jpg?width=500&height=355

121
26-04-2010, 17:58
Taj Mahal, mormantul lui Mumtaz

Aflat pe malul raului Jumna, mormantul lui Mumtaz Mahal, sotia imparatului mongol Shah Jehan, a fost construit in anul 1643, de catre 2.000 de muncitori. Monumentul este tributar arhitecturii islamice: cupola sa e asemanatoare cupolei unei moschei, cele patru minareturi circulare care inconjoara mormantul sunt identice acelora din care imamii cheama populatia la rugaciune, iar decoratiunile intregului edificiu abunda in motive florale.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5106/4783308/14/12-taj.jpg?width=500&height=375 http://library.thinkquest.org/06aug/02398/images/taj%20mahal%203.jpg

m_cristina
01-05-2010, 00:33
Barcelona.

121
01-05-2010, 12:30
Insulele Maldive

http://1.bp.blogspot.com/_qm8bo76Czrs/ShOUElTlBUI/AAAAAAAAAQ0/rMiJev2fRis/s400/0153c818719f194e-maldive.jpg http://www.mamilu.it/images/maldive.jpg

Insulele Maldive – Cea mai strălucitoare perlă a Oceanului Indian, situată la nivelul Ecuatorului, la Sud- Vest de Sri Lanka, este un arhipelag format din 26 recifuri de corali.Are propria istorie, limbă, cultură şi tradiţii, dar a fost influenţată şi de cultura britanică, arabă, indiană şi din Sri Lanka. Maldive are cea mai mică altitudine din lume, cu o maximă de 2,3 m. Populaţia din Insulele Maldive este de origine indiană sau arabă. Pe parcursul timpului, localnicii s-au amestecat cu migratorii proveniţi din Africa de Nord sau Sri Lanka. Activitatea principală a locuitorilor este pescuitul, pentru care sunt folosite bărci tradiţionale din lemn de cocos, aşa-numitele “dhoni”, pentru construirea cărora nu se folosesc cuie. Soare, nisip, mare, lagune enorme de diverse adâncimi, infinite nuanţe de albastru şi turcoaz, grădini subacvatice de corali multicolori: o combinaţie naturală perfectă, care face din Insulele Maldive locul cel mai potrivit pentru o vacanţă de excepţie. Cele 1.190 de insule de coral au ca bază formaţiuni stâncoase, formate acum aproximativ 60 milioane de ani. Cea mai mare dintre insule este Fua Mulaku, situată în atolul Gnaviyani din sudul arhipelagului. Clima Maldivelor este musonică. Atractii turistice: Insulele Maldive sunt alcătuite din aproximativ 1200 atoluri – recifuri în formă de inel – din care doar 4% reprezintă suprafaţă terestră. Denumite şi “Paradisul pe Pământ”, ademenesc turiştii prin palmierii care se întind spre mare, plajele cu nisip alb, lagunele albastre cristaline, multitudinea de vietăţi acvatice şi vegetaţia tropicală. Insulele Maldive, cu adevăratele comori naturale, atrag vizitatorii în principal prin diversitatea colorată a vieţii acvatice şi sunt garanţia unui sejur exclusiv, cu hoteluri de lux, cu servicii de înaltă calitate şi ambianţă tropicală. Maldive este un paradis pentru aventurieri şi iubitorii sporturilor. Toate staţiunile din insule oferă facilităţi pentru ski pe apă, jetskiing, surf, snorkeling, navigaţie sau baschet şi volei de plajă. Male, situată pe Atolul Male de Nord, Kaafu Atoll, este capitala insulelor Maldive. Centru al turismului din Maldive, Nord-Male are cel mai mare numar de sta tiuni. Este situat foarte aproape de aeroport. Se pot vizita Muzeul Naţional şi Parcul Sultan, situat în apropierea muzeului, Hukuru Miski, o veche moschee, Moscheea Vinerea Mare, clubul Babuna. Pentru shopping există Singapore Bazaar, cu produse locale, tradiţionale, dar şi de import.


http://www.matrimonio.com/emp/fotos/3/4/8/3/MALDIVE3.jpg

sarahtoma
06-05-2010, 14:49
Slanic Moldova 1 mai 2010, Salina Tirgu Ocna

121
06-05-2010, 18:50
Beppu, Japonia: Paradisul Maimutelor din Iazul Iadului

Japonia atrage anual milioane de turisti, dar cei care ajung la Beppu, la izvoarele de apa termala, se considera binecuvantati. Peisajele de aici nu seamna cu absolut nimic din ce ai vazut pana acum.


http://image.stirileprotv.ro/media/images///400x300/May2010//60421545.jpg

Cel mai cunoscut dintre izvoarele fierbinti de aici este Hell Pond (Iazul Iadului) care incanta privitorii cu o culoare rosie a apei.

Lacul arata parca de pe alta planeta, un decor excelent pentru filmele SF.

Oricine intra in apa izvorului trebuie sa stie ca se poate arde. Temperatura apei ajunge la aproape 80 de grade Celsius si poate lasa urme pe piele.


http://image.stirileprotv.ro/media/images///530xX/May2010//60421544.jpg http://image.stirileprotv.ro/media/images///530xX/May2010//60421546.jpg

Japonezii prefera sa priveasca izvorul si sa se imbaieze in locurile special amenajate. Exista aici mai multe feluri de bai: de la cele cu apa termala, la cele de nisip sau de abur.

Iazul Iadului continua sa uimeasca si primele ganduri care iti vin cand vezi rosul acela intens sunt ca sangele cuiva parca tasneste in apa, dar nici vorba. Fierul creeaza aceasta culoare.


http://image.stirileprotv.ro/media/images///530xX/May2010//60421547.jpg

Sunt noua lacuri cu apa fierbinte la Beppu, dar vedete sunt animalele din padurile de aici.

Maimutele sunt veritabile staruri in parcul de pe Muntele Takasaki, un adevarat sanctuar pentru ele. Cele 1500 de animale sunt hranite la intervale de timp bine stabilite, tocmai pentru a nu pleca din parc. Daca ar cobori in sate dupa hrana, ar risca sa fie ucise de fermierii carora le distrug recoltele.


http://image.stirileprotv.ro/media/images///530xX/May2010//60421550.jpg

Pentru 2200 de yeni, aproximativ 18 euro, iti poti cumpara un bilet special care sa iti ofere acces in Parcul Maimutelor si la Acvariul din zona. Drumul nu e lung, se ajunge cu autobuzele in doar 10 minute, de la izvoare. Si apoi, de cate ori ai ocazia sa vezi maimutele care fac baie in lacuri cu apa termala?

Sursa: Protv

Simona
08-05-2010, 16:17
Barcelona.


Sagrada Familia


Sagrada Familia, capodopera neterminata a lui Antoni Gaudi este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice ale Barcelonei. Constructia cladirii este preconizata sa dureze cel putin pana in 2041, dar deja a devenit poate cel mai reprezentativ obiectiv turistic al orasului.

Ideea de a construi catedrala a fost lansata de o organizatie religioasa care avea ca scop oprirea decristianizarii locuitorilor Barcelonei, ce incepuse sa se manifeste odata cu industrializarea si inavutirea orasului. O parcela de pamant a fost cumparata in 1877 iar arhitectul Francisco de Paula del Villar a proiectat catedrala neo-gotica si a condus lucrarile care au inceput in 1882.

Un an mai tarziu arhitectul modernist Antoni Gaudi a preluat lucrarile ca arhitect sef la varsta de 31 de ani; se spune ca primul arhitect avea cosmaruri in legatura cu constructia deoarece era total depasit de amploarea sa. Din acel moment Gaudi si-a dedicat aproape tot restul vietii constructiei bisericii. El nu a respectat proiectul original, ci a preferat sa-l schimbe intr-un mod foarte radical. Stilul neo-gotic conceput de Gaudi pentru constructia capodoperei sale se bazeaza pe forme ce se regasesc in natura. Cand Gaudi a murit in 1926, numai o fatada, un turn si cripta erau finalizate. Din cauza ca Gaudi improviza in permanenta si modifica mereu proiectul in timp ce lucrarile erau in desfasurare, au ramas foarte putine dintre schitele si machetele sale. Multe dintre cele care au supravietuit au fost distruse in timpul razboiului civil din 1936.

Cu toate acestea, arhitectii din zilele noastre au o idee clara asupra a ceea ce a vrut sa realizeze Gaudi. Ultima versiune a proiectelor sale infatiseaza o biserica de 95 de metri inaltime si 60 de metri latime. Biserica va putea primi 13000 de oameni. Cand va fi finalizata, Sagrada Familia va avea nu mai putin de 18 turnuri. Cate patru turnuri pe fiecare dintre cele trei fatade, vor reprezenta cei 12 apostoli. Alte patru turnuri vor reprezenta cei patru evenghelisti. Aceste turnuri vor inconjura cel mai inalt dintre turnuri, dedicat lui Isus Cristos. Cel de-al 18-lea turn va fi ridicat deasupra altarului si va fi dedicat Fecioarei Maria.

Desi este departe de a fi finalizata, Sagrada Familia merita cu siguranta sa fie vizitata. Poate fi vizitata cripta unde Gaudi este inmormantat. Un muzeu este dedicat vietii acestui mare arhitect ce a fost Antoni Gaudi si istoriei bisericii. De asemenea pot fi vizitate turnurile. Un lift va poate duce intr-unul din turnuri de unde poate fi admirata intraga Barcelona. Urcusul nu este recomandat celor se tem de intaltime sau celor ce sufera de claustrofobie.
sursa;tvl.ro

v5EALCeAFgs

irlQiGnUuMQ

Simona
08-05-2010, 17:07
Parcul Güell


Parcul Güell este una dintre operele neterminate ale lui Gaudí care, totusi, a fost aleasa in anul 1984 de catre Unesco ca apartinand patrimoniului sau. Gaudí a lucrat aici intre 1900 si 1914 si, din anul 1906 pana la moartea sa, a locuit in casa construita de Berenguer, unul dintre colaboratorii sai la proiect.

Unul dintre cele mai ambitioase planuri urbanistice din Barcelona sfarsitului de secol XIX a fost ideea lui Eusebi Güell, de a construi o zona urbana inspirata de conceptul englezesc de gradina-oras.

Acesta a cumparat in 1899 o zona rurala de 15 hectare numita Can Parc Güell, cascada nu mergea Muntaner de Dalt pentru a o transforma intr-o luxoasa zona rezidentiala parc. Güell s-a inspirat din modelul britianic de oras gradina propus de Ebenezer Howard, fapt pentru care Parcul Güell poarta denumirea de Park, scrisa in engleza si nu Parc, asa cum e in catalana.

Evident, Güell l-a angajat pe Gaudí sa se ocupe de acest maret proiect, care a lucrat asistat de Jujol, Rubio si Berenguer.

Gaudí a proiectat construirea a 60 de parcele rezidentiale si a unei largi zone verzi. Gaudí a propus celor mai instariti burghezi ai Barcelonei ideea unei retrageri intr-o zona rustica, idilica. Localizarea la intaltime, pe deal si la o oarecare departare de oras era ideala pentru a simboliza ascensiunea catre paradis.

Proiectul in sine a fost un esec total. Dezvoltarea zonei a inceput intre 1900 si 1904 si a fost oprita in 1914. O parcela a fost comandata de patronul companiei de constructii care a dezvoltat lucrarea si alte doua parcele au fost vandute unei singure persoane care a construit o vila.

In ceea ce priveste facilitatile comune au fost construite cele doua pavilioane de la intrare - casele care amintesc de basmele fratilor Grimm - zidurile de siguranta, si drumurile din jurul unei mari piete Parc Güell si o parte din grupul nostru sustinute de coloane. Unde ar fi trebuit construita capela au fost ridicate doar 3 cruci.

In urma acestui dezastru, mostenitorii lui Eusebi Güell (acesta a murit in anul 1918) au hotarat vanzarea intregii zone Primariei Orasului, care a decis pastrarea acesteia ca un parc public.
Minunatele structuri ridicate printre vegetatia tipica mediteraneana reprezinta o combinatie deosebita intre fantastic si spiritualitate, presarata cu embleme catalane de catre credinciosul patriot Gaudí. Park-ul Güell este o lucrare care te uimeste in care Gaudí a combinat aspecte istorice cu forme inspirate din natura si cu o plasticitate avant-garde surprinzatoare.

Poarta principala prezinta un zid de caramida decorat cu mozaic si imbracat in fier si este flancata de cele doua pavilioane care reproduc povestea lui Hansel si Gretel, poveste care a fost subiectul unei opera prezentate la Liceu - Grand Teatre del Liceu - opera de pe Rambla, la sfarsitului anului 1900, perioada in care Gaudí a inceput sa proiecteze parcul.

Casa mai mica din stanga, cu o cruce dubla pe acoperis este casa copiilor Hansel si Gretel si care acum gazduieste un magazin de carti si unul de suveniruri la parter.

Casa mai mare, din partea dreapta, cu acoperisul in forma de ciuperca Parc Güell, casa mare, a vrajitoarei, in prezent centrul de informare pentru parc otravitoare - Amanita Muscaria - este casa vrajitoarei si a fost proiectata pentru a fi casa paznicului parcului. Acum gazduieste zona de muzeu a parcului, centrul de informare turistica.

Dupa intrare, in partea dreapta se afla o grota sustinuta de o coloana centrala care se largeste spre partea superioara, proiectata ca adapost pentru trasuri si cai in zilele ploioase.

Scarile principale cuprind o mica cascada si faimoasa salamandra, interpretata si ca dragon, frumos colorata cu bucati sparte de ceramica - trencadis.

Scarile conduc la sala hipostila, cunoscuta sub numele de Sala celor 100 de Coloane, desi sunt doar 86 in realitate. Acest hol trebuia sa fie piata destinata zonei rezidentiale. Asistentul lui Gaudí, Josep Maria Pujol, a avut mana libera sa decoreze acesta sala si rezultatul a fost minunat: un tavan ondulat de mozaic cu diferite incrustatii in forma de spirale. La restaurarea din 1992 au fost adaugate lumini la baza coloanelor ceea ce a creat o spectaculoasa asemanare cu bisericile grecesti noaptea.

De la sala hipostila 2 drumuri duc catre marea piata circulara de deasupra, care ofera o frumoasa vedere panoramica asupra orasului. In proiectul initial al lui Gaudí aceasta mare piata trebuia sa colecteze apa de ploaie pe Parc Güell si salamandra sau dragonul cu trencadis care sa o scurga prin intermediul coloanelor din sala hipostila intr-o uriasa cisterna de 12.000 m3.

Aceasta piata este inconjurata de o banca serpuitoare din trencadis. Unii specialistici o considera un pas catre arta abstracta. Bancile sunt o simfonie de culori: verde, albastru si galben care sunt folosite in diverse combinatii, dand nastere la forme de luna, stele si flori abstracte. Culoarea se estompeaza de la stanga la dreapta, ajungand aproape de alb, simbolul puritatii. Viata este un caleidoscop de culori care culmineaza dupa moarte in albul paradisiac. Totusi partea alba, nu este un simplu alb. Gaudí a folosit aici materiale care au fost respinse la alte lucrari - casa Batlo, de ex - datorita impuritatii acestui alb. Restaurarea din 1995 a mentinut aceasta imperfectiuni folosind pana la 21 de diferite tonuri de alb pentru a inlocui partile deteriorate.

Alte elemente deosebite sunt podurile si viaducturile, cu coloane distorsionate, ca de grote, porticul care uneste partea de sus cu partea de jos - cea mai suprarealista structura, care aminteste de Dali- si zona de sus cu cele 3 cruci - unde trebuia sa fie construita Biserica - care reprezinta ultimul punct al ascensiunii. Crucea este ultimul simbol.
sursa:turistik
hk7b9s-gAow

LhA88rHGn44

87-kEKOOk1s

121
08-06-2010, 18:30
10 motive sa vizitezi Africa de Sud

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/1381/15866/6135334/1/cover-int.jpg

Safari, animale exotice, zulusi, fotbal, rugby, sporturi extreme, plaje incredibile, parcuri naturale, hoteluri si restaurante de cea mai buna calitate, unele dintre cele mai bune vinuri din lume si o istorie coplesitoare. Sunt doar cateva dintre ingredientele care au transformat o tara asociata pana nu demult cu aperthaidul si cu violentele de strada, intr-una dintre cele mai ravnite destinatii turistice ale lumii. Si pentru ca debutul Campionatului Mondial de Fotbal din 2010 bate la usa, va oferim 10 motive pentru care sa vizitati aceasta tara africana, in timpul care va ramane intre vizionarea partidelor din sportul rege...

1.Parcul National Kruger

Zona considerata un veritabil Rai, de mii de ani, pentru vanatorii si culegatorii sud-africani, Parcul National Kruger a devenit astazi una dintre cele mai mari si mai cunoscute rezervatii naturale ale lumii. Cu o suprafata de 18.989 de kilometri patrati, parcul are o lungime de 360 de kilometri de la nord la sud si 64 de kilometri de la est la vest. O intindere uriasa si captivanta in care turistii pot asista din plin la spectacolul vietii salbatice. De altfel, unul dintre cele mai cunoscute clipuri care au fost postate vreodata pe You Tube, Battle at Kruger, a fost inregistrat chiar in acest parc national.


http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/1381/15866/6135334/15/kruger-park-1.jpg?width=500&height=685

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/1381/15866/6135334/16/kruger-park-2.jpg?width=500&height=510

2.Cel mai mare baobab din lume

Nativii sud-africani credeau ca baobabul l-a ofensat pe Creator, drept urmare, acesta a plantat copacul cu susul in jos. Daca ati vazut vreodata un baobab, mai ales pe timpul iernii, atunci cand ramurile sale asemanatoare unor radacini uriase se inalta catre cer, veti intelege, cu siguranta, ceea ce spuneau stravechii africani. Baobabul este un copac solitar, cu un trunchi gigantic, ce poate trai, perfect adaptat mediului african, pentru mii si mii de ani. Copacul despre care vom vorbi astazi se afla in mica localitate Modjadjiskloof din nordul tarii si este una dintre principalele atractii turistice ale municipalitatii Limpopo. Varsta sa depaseste 6000 de ani, ceea ce il face chiar mai varstnic decat piramidele egiptene. Imaginati-va numai ca, atunci cand primele sale frunze rasareau, Sahara nu era nici pe departe desertul urias de astazi.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/1381/15866/6135334/23/baobab.jpg?width=500&height=600
Trunchiul sau a fost curatat pe interior in anul 1993, una dintre caracteristile baobabilor extrem de batrani fiind aceea de a ramane goi pe interior, fara ca aceasta sa le afecteze existenta. Nu mica le-a fost mirarea rangerilor atunci cand au gasit urme stravechi ale oamenilor preistorici care isi gasisera adapost in uriasul trunchi de baobab. Astazi, in marea incapare din trunchiul copacului a fost amenajat un bar cu o capacitate de 60 de locuri. Vi se pare mult? Atunci trebuie sa va spunem ca actuala circumferinta a baobabului este de 47 de metri, asta la o inaltime de 22 de metri. Iar ceea ce este si mai spectaculos este ca venerabilul arbore infloreste inca, cu regularitate, in fiecare primavara si este casa catorva zeci de pasari, inclusiv doua perechi de bufnite.

3.Pesterile Sudwala

Situate in provincia Mpumalanga, din estul Africii de Sud, Pesterile Sudwala sunt considerate cele mai vechi pesteri ale lumii, cu o varsta ce depaseste 240 de milioane de ani. De altfel, rocile care alcatuiesc peretii grotelor dateaza din Precambrian, fiind formate acum 3,8 miliarde de ani. Pesterile au fost folosite ca adapost inca din zorii omenirii, asta si datorita sursei constante de aer curat care exista in aceste incaperi subterane. In timpurile moderne, Pesterile Sudwala au fost redescoperite in secolul al XIX-lea de catre Somquba, fiul regelui Sobhuza I (1780-1839), atunci cand acesta cauta refugiu in calea armatei fratelui sau, Mswati II.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/1381/15866/6135334/19/sudwala-1.jpg?width=500&height=326

121
08-06-2010, 18:35
10 motive sa vizitezi Africa de Sud
Continuarea...

4.Plajele din Durban

Palmieri; nisip auriu; valuri uriase, ideale pentru surf; sau lagune cu ape linistite in care sa va petreceti timpul alaturi de familie; hoteluri de cinci stele; apartamente de lux si unul dintre cele mai mari si mai bogate porturi ale lumii, totul intr-o clima calda tot timpul anului, specifica Oceanului Indian... acestea sunt ingredientele care au facut din plajele Durban una dintre cele mai cautate destinatii turistice din Africa de Sud.

Localnicii mai numesc plajele si Miami Beach ale Africii, iar cei care au avut norocul sa le vada va pot spune ca nu se exagereaza absolut deloc.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/1381/15866/6135334/8/durban-3.jpg?width=500&height=656

5.Insula Robben

Nu va asteptati ca pe Insula Robben sa gasiti plajele, siturile preistorice sau, macar, o mostra a istoriei stravechi a nativilor sud-africani. Nu veti gasi niciuna dintre acestea. In fapt, Insula Robben, cu o suprafata de doar 5 kilometri patrati, pare, mai degraba, un loc uitat de lume, pustiu si dominat de uriasa si celebra inchisoare politica in care erau inchisi cei mai aprigi opozanti ai colonialismului olandez. Aceasta este, in realitate, atractia turistica a insulei. Trebuie spus ca aici, pe Insula Robben, printre alti prizonieri celebri adusi chiar si din coloniile olandeze din Indonezia, a fost inchis pentru decenii bune fostul presedinte de culoare al Africii de Sud, Nelson Mandela.
Insula Robben este si un adevarat cimitir al vaselor olandeze si britanice din veacurile trecute. Zeci de epave, dintre care cea mai cunoscuta este cea olandeza scufundata impreuna cu o comoara estimata la zeci de milioane de lire sterline aur, zac pe fundul Oceanului Indian fara vreo sansa de a mai fi recuperate. Motivul? Curentii extrem de puternici si valurile uriase permanente care fac imposibila orice tentativa de scufundare.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/1381/15866/6135334/17/robben-island-1.jpg?width=500&height=341

6.Canionul Blyde River

Este considerat una dintre marile minuni naturale ale lumii si, in acelasi timp, este cel de al treilea mare canion al Terrei dupa Marele Canion din SUA si Fish River Canion din Namibia. Este, in schimb, singurul canion "verde" al planetei. Excursiile incluse in pachetele turistice sau cele negociate la fata locului va pot purta printr-un veritabil paradis terestru, casa a mii de specii de plante, pesti, pasari, mamifere sau reptile, multe dintre ele aflate pe cale de disparitie in restul lumii.
60 de kilometri de natura salbatica, cascade, formatiuni geologice unice, aproape 40 de kilometri de pesteri si caverne, totul condimentat cu expeditiile organizate de autoritati, expeditii in care va puteti incerca norocul la pescuit, in care puteti opta pentru catarari pe cel mai inalt varf al canionului, Mariepskop (1944 metri), in care va puteti aventura inclusiv in excursii cu bicicleta, si in care puteti vedea, in mediul lor, natural, unii dintre cei mai mari crocodili si hipopotami de pe continentul Negru.



http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/1381/15866/6135334/2/blyde-river.jpg?width=500&height=739

7.Garden Route

Garden Route, una dintre cele mai spectaculoase imagini ale naturii sud-africane, este o mostra din ceea ce va poate oferi o excursie in cea mai sudica tara a Africii. Formata la intretaierea Oceanului Indian cu Muntii Tsitsikamma si Outeniqua, Garden Route este, fara doar si poate, o dovada e frumusetii create de natura.
Padurile indigene, mlastinile si zonele caracterizate de vegetatie joasa sunt una dintre destinatiile preferate ale pasionatilor de safari. De ce? Imaginati-va ca numai in acest areal exista 10 rezervatii naturale, fiecare cuprinzand un ecosistem diferit, mergand de la cele marine, in care abunda focile, delfinii si coralii, si pana la cele situate in inima muntilor.


http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/1381/15866/6135334/9/garden-route.jpg?width=500&height=521

121
08-06-2010, 18:39
10 motive sa vizitezi Africa de Sud
Continuarea...

8.Cape Town

Strajuit, pe de o parte, de apele oceanului si, pe de alta parte, de spectaculosii Munti Table, Cape Town, numit odinioara si Capul Bunei Sperante, este astazi unul dintre cele mai mari si mai spectaculoase orase ale Africii de Sud. Turistii care aleg pentru prima data aceasta destinatie, trebuie sa stie ca in Cape Town se afla, probabil, cele mai renumite restaurante din lume, cel putin in ceea ce priveste bucataria bazata pe fructe de mare, precum si unele dintre mai cunoscute magazine din lume.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/1381/15866/6135334/4/cape-town-2.jpg?width=500&height=287

9.Johannesburg


Cei ce viziteaza pentru prima data Johannesburg s-ar astepta, probabil, la o jungla urbana. Ar fi uimiti sa vada, atunci cand avionul este deasupra orasului, doar o uriasa padure care se intinde cat vezi cu ochii; pentru ca, da, Johannesburg este cel mai "verde" oras al lumii, cu peste 600 de parcuri si cu cea mai mare padure urbana din lume. Odata ajuns la sol, insa, te trezesti intr-unul dintre cele mai populate si mai industrializate orase ale Africii. Curios este faptul ca, atunci cand primii colonisti au pus bazele orasului, nu existau copaci in Johannesburg. Doar descoperirea aurului din zona si cererea uriasa de lemn de constructie a determinat localnicii sa planteze un numar urias de eucalipti, stejari sau alti arbori cu lemnul tare, necesari structurilor miniere. Apoi, populatia crescanda a urbei a ales sa isi impodobeasca terenurile din preajma caselor cu arbori din ce in ce mai exotici. De acolo si pana la adevarata bijuterie verde de astazi nu a mai fost decat un pas.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/1381/15866/6135334/14/johannesburg-3.jpg?width=500&height=597

10.Zululand

Este, cu siguranta, locul cel mai incarcat de traditie din toata Africa de Sud. Chiar daca influenta culturii zuluse este omniprezenta in aceasta tara africana, nicaieri nu veti gasi o mai mare ofranda adusa celei ce a fost mareata natiune zulu. Este, in acelasi timp, si unul dintre locurile ideale pentru safari si pentru bird-watching, activitati in care puteti sa va bucurati de vederea a peste 650 de specii de pasari rare si a celor Cinci Uriasi ai Africii: leul, elefantul, rinocerul, leopardul si bivolul african.


http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/1381/15866/6135334/22/zulus-2.jpg?width=500&height=530

Simona
20-07-2010, 01:46
Parcul National Plitvice
( Croatia )



-3lk7pz0pkI


UgsLWoFpoUM


g2Vb8zPKotE

m_cristina
03-08-2010, 20:58
Palatul Versailles
Este un palat regal construit la Versailles, în Franța. A fost reședința regilor Franței Ludovic al XIV-lea, Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-lea. Acest palat se înscrie printre cele mai remarcabile monumente din Franța, nu numai prin frumusețe, ci și prin prisma evenimentelor al căror teatru a fost. Devine reședință regală permanentă începând cu anul 1682, când regele Ludovic al XIV-lea a mutat curtea de la Paris, până în 1789, când familia regală a fost forțată să se întoarcă în capitală, cu excepția câtorva ani din timpul Regenței. Palatul Versailles reprezintă un simbol al sistemului monarhiei absolute adoptat de către Ludovic al XIV-lea.

În acest castel, în Camera Oglinzilor, a fost semnat Tratatul de la Versailles. În 1837 palatul a devenit primul muzeu de istorie al Franței.
Camera Oglinzilor, lunga de 73 de metri, lata de 10,5 metri si inalta de 12,3 metri are pe tavan pictate cateva scene din viata regelui Ludovic al XIV-lea din momentul in care a inceput domnia in anul 1661 si pana in anul 1678 cand a fost pacea din Nijmegen. Regele trecea in fiecare zi prin aceasta sala in drumul sau spre capela si spre apartament. Sala era folosita pentru a gazdui receptiile mari, nuntile regale si intalnirile intre ambasadori.
148592148596148597http://www.ush.ro/images/misc/pencil.png

Simona
28-08-2010, 18:23
Kandovan, bizarul sat al trogloditilor



Daca peste noapte, in timpul somnului, cineva te-ar fura meticulos din asternuturi si te-ar transporta silentios in inima satului Kandovan din Iran, atunci cand te-ai trezi inconjurat de peisajul comparabil numai cu cel al Cappadociei (Turcia) - unde probabil nu vei fi calatorit deja - nefiind constient de aventura avuta in timp ce visai, primele tale ganduri ar traversa cu siguranta registrul oniric – calatorie interplanetara. Minute bune ai crede ca visezi sau ca, printr-un paradox spatio – temporal, ai fost aruncat pe o alta planeta sau pe cea proprie, intr-un timp antic, nedeslusit. Nu ai fi, totusi, decat la cateva mii de kilometri distanta de casa, pe continentul asiatic, la numai o zi departare de momentul in care ai pus capul pe perna.
Kandovan este un impresionant sat troglodit din nord-estul Iranului, populat de oameni care traiesc de mai bine de 700 de ani aici, in locuinte sapate in stanca bizarelor formatiuni conice de la baza muntelui Sahand, mici pesteri facute de mainile stramosilor lor si transformate in locuinte propice traiului. Unii istorici au identificat recent in capitolul Genezei din Biblie referinte geografice interesante, care leaga zona din preajma Kandovanului de Gradina Edenului. Acest lucru ar face ca satul Noqdi, aflat in apropiere, la est de acest “Eden”, sa fie chiar taramul biblic al Nod-ului.



Termenul “Kandovan” reprezinta pluratul cuvantului “kando”, care inseamna cuib de albine si se refera la forma si dispunerea caselelor sapate in munte, asemanatoare celor ale unui stup. Satul Kandovan este localizat la 60 kilometri sud-vest de Tabriz, in provincia iraniana Azarbaijan si este faimos tocmai pentru arhitectura spectaculoasa si unica a lacaselor sale dar si pentru apa minerala de aici, considerata foarte eficienta in tratarea problemelor renale, prin dizolvarea pietrelor de la rinichi.


Daca scobirea conurilor si transformarea lor in case se datoreaza in intregime oamenilor, relieful care a permis acest fenomen s-a format, probabil, acum 3.000 de ani, ca urmare a activitatilor vulcanice. De asemenea, efectul de eroziune al vantului si cursul apei au modelat conurile asa cum arata ele astazi. Roca s-a dovedit suficient de delicata incat sa poata fi sapata si transformata in adapost pentru oameni si animalele lor. Totodata, formatiunile sunt suficient de mari incat sa le fi permis oamenilor sa isi sape in ele locuinte cu mai multe camere supraetajate, o bucatarie, holuri si ferestre. Ferestre pe care, de altfel, le decoreaza cu frumoase geamuri colorate.


Conform legendei locale, primii oamenii s-au refugiat in aceasta regiune in perioada invaziilor mongole, pentru a se adaposti de furia atacatorilor. Au inceput sa isi sape pesteri provizorii pentru a isi putea prelungi sederea, pentru ca mai tarziu sa hotarasca stabilirea permananta a resedintelor lor in acest loc. Principalele activitati de subzistenta ale celor din Kandovan se rezuma la agricultura si cresterea animalelor, in special oieritul. Cu toate acestea, in ultima perioada, venitul de baza al localnicilor a inceput sa fie furnizat de turism. Au inteles potentialul caselor lor si au invatat sa isi traiasca vietile inconjurati de calatori din toate colturile lumii.


Parcurgerea cararilor si a treptelor din interiorul satului ofera privelisti interesante ale vietii de aici. Sirurile de magari transporta precum niste trenuri localnicii si proviziile printre aleile batute de vant. Gainile scormonesc prin praf, iar oile pot fi auzite behaind din pasunile aflate in apropiere. Femeile ies din casele lor de piatra pentru a atarna la uscat rufele sau pentru a-si curata “gradinile”, iar barbatii, atunci cand nu muncesc, stau si “pun tara la cale”, spargand seminte sau fierband plante. Copiii se joaca in apropierea raului sau alearga printre case. Carbunele ars incarca aerul de miros specific.


Kandovan este una dintre cele mai populare destinatii turistice din Iran iar hotelul Cliff de aici este primul de acest fel din tara si al doilea din lume, dupa luxosul Yunak Evleri Cave din Cappadocia, Turcia, o locatie cu formatiuni arhitectonice asemanatoare. Hotelul Cliff este realizat intocmai ca restul locuintelor din sat, din formatiuni conice alaturate, cu exceptia faptului ca interiorul sau debordeaza de lux, cel putin in comparatie cu mediul in care este amplasat.Turistii pot ajunge in Kandovan din orasele invecinate Osku si Tabriz. Fie ca opteaza pentru autoturismul personal sau pentru autobuz, drumul este usor de intuit, deoarece toata lumea se indreapta catre aceeasi destinatie. Totusi, pe masura ce te apropii de destinatie, campiile verzi care imprejmuiesc bizarul sat, acoperite de vegetatie alpina, fac sa fie greu de crezut ca te afli in continuare pe teritoriul sterp al Iranului.




Atunci cand sosesc in Kandovan, turistii sunt imediat atrasi de casele ciudate, in forma conica. Unele dintre constructiile vechi din piatra au fost transformate in grajduri si cuiburi de pasari, dar sunt destule care retin inca farmecul pe care l-au avut cu sute de ani in urma. Peste tot prin sat sunt arborate marcaje si semne care ii informeaza pe straini ca pot vizita casele contra unei sume. O casa tipica de aici este structurata pe mai multe niveluri, parterul adapostind in general animalele si hrana acestora. Vara camerele sunt racoroase iar iarna, conform localnicilor, calduroase. Casele tind sa fie pozitionate spre sud, pentru a primi caldura soarelui si a fi protejate de ploaie si zapada. Cateva trepte mai sus se afla intrarea in casa propriu-zisa, in incaperile de locuit care gazduiesc in general alcovuri si covoare, iar pe alocuri chiar si fotografii inramate atarnate pe pereti. In ciuda aspectului sau nelumesc, Kandovan are atat retea electrica, cat si canalizare, la care sunt bransate majoritatea caselor.



Vizitatorii pot dormi in hotelul Cliff de cinci stele, localizat chiar in inima satului, sau intr-una dintre casele sapate in stanca, daca reusesc sa negocieze cu satenii vorbitori ai dialectului Farsi. Exista, de asemenea, multe cafenele de-a lungul raului care trece prin Kandovan, unde turistii se pot relaxa consumand cafea si deliciosul suc de productie locala zam-zam, toate intr-o atmosfera unica, dominata de aroma dulce a trandafirilor din glastre


153421 153419


153417 153418

153420

Simona
28-08-2010, 18:27
153430 153429


153428 153427


153426

sursa (http://www.descopera.ro/travelling/4610059-kandovan-bizarul-sat-al-trogloditilor)

121
18-10-2010, 12:04
Raiul pe pamant – Insula Nordului din Seychelles

Insula Nordului este una dintre primele insule descoperite in Arhipelagul Seychelles, mai precis in anul 1609, iar de atunci si pana in prezent, aspectul sau paradisiac pare sa nu se fi schimbat catusi de putin. Cei care au ocazia sa o viziteze sustin ca ea nu poate fi departe de imaginea idilica a Gradinii Edenului, iar daca veti considera ca aprecierile lor sunt exagerate, va puteti convinge singuri admirand fotografiile de mai jos.
Din anul 1826 si pana in 1970, Insula Nordului a apartinut familiei Beaufond din Reunion. In tot acest timp, isula a servit ca plantati pentru fructe si mirodenii, precum si ca sursa pentru colectarea de guano, ulei de peste si miez uscat de nuca de cocos. Odata cu vanzarea insulei, aceasta a devenit un loc parasit, loc al animalelor si al plantelor salbatice, multe dintre ele fiind specii invazive. De abia in anul 2003, Insula Nordului a fost cumparata de Wilderness Safaris, o companie de turism eco din Africa de Sud, companie care a decis ca frumuseta originara a insulei este cea care trebuie readusa in atentia vizitatorilor. Programul de conservare a florei si faunei a dat roade imediat, iar cele 11 vile de lux amplasate in aceasta oaza de salbaticie primordiala sunt tot ceea ce poate fi mai frumos pentru un turist avid de astfel de placeri. Poate nu degeaba, Insula Nordului a devenit, in ultimii 8 ani, un loc preferat de catre tinerii casatoriti aflati in luna de miere.

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/1381/15866/7458163/1/luxurious-private-island-640-01.jpg

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/1381/15866/7458163/13/luxurious-private-island-640-12.jpg?width=600&height=398

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/1381/15866/7458163/31/luxurious-private-island-640-30.jpg?width=600&height=398

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/1381/15866/7458163/24/luxurious-private-island-640-23.jpg?width=600&height=450

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/1381/15866/7458163/8/luxurious-private-island-640-07.jpg?width=600&height=450

Simona
04-12-2010, 12:29
Moscheea Hassan II


Marea Moschee Hassan II, aflata in Casablanca - Maroc, a fost terminata in anul 1993, dupa eforturi financiare imense si dupa o uriasa munca artistica. Rezultatul tuturor efeorturilor depuse au dus la realizarea uneia dintre cele mai mari si frumoase moschei din lume.

http://img25.imageshack.us/img25/7632/hassanii1ga1.jpg (http://imageshack.us/)

Moscheea Hassan II este cea de a doua moschee ca marime din lume, dupa cea aflata in orasul Mecca. Multimea bogatiilor si forta stralucirii sale fac un contrast puternic cu restul detaliilor din Casablanca.

http://img25.imageshack.us/img25/9682/hassanii3fc7.jpg (http://imageshack.us/)

Marea Moschee Hassan II a inceput a fi ridicata la indemnul ctitorului ei, regele Hassan II, in primul rand cu scopul de a oferi intregii regiuni din zona orasului Casablanca un punct de referinta.

Moscheea Hassan II este deschisa credinciosilor musulmani la toate ceasurile de rugaciune zilnica, si in special la serviciile savarsite in ziua de vineri. Pelerinii care nu sunt musulmani pot vizita moscheea doar in cadrul unor grupuri organizate, care au loc de mai multe ori pe zi.

http://img10.imageshack.us/img10/8868/hassanii4gd6.jpg (http://imageshack.us/)

Un detaliu unic in lume este faptul ca o parte a podelei moscheei este confectionata din sticla, oferind astfel inchinatorilor posibilitatea de a vedea sub ei apele oceanului. Inchinatorii care pot ingenunchia pe aceasta portiune, deasupra valurilor aflate in miscare sunt doar membrii familiei regale.

http://img25.imageshack.us/img25/5239/hassanii13gn4.jpg (http://imageshack.us/)

Marea Moscheea Hassan II este realizarea visului regelui Hassan II de a construi o moschee pe ape - asemanatoare tronului lui Dumnezeu, care se afla tot pe ape - in care inchinatorii sa stea pe pamant si sa vada doar oceanul si cerul lui Dumnezeu.

http://img156.imageshack.us/img156/358/hassanii11ss4.jpg (http://imageshack.us/)


sursa

Simona
04-12-2010, 12:32
...

http://www.youtube.com/watch?v=UFovrQe7iJs (http://www.youtube.com/watch?v=UFovrQe7iJs[/video])

Simona
18-12-2010, 22:15
Manastirea Ghighiu


La mai putin de cinci kilometri de Ploiesti se afla unul dintre cele mai cunoscute lacasuri de cult din Prahova, Manastirea Ghighiu. Vatra monahala situata la Barcanesti este una dintre putinele care au ca hram "Izvorul Tamaduirii".
Ridicata acum mai bine de patru secole, in mijlocul unei paduri care facea parte din legendarii Codrii ai Vlasiei, manastirea atrage credinciosi din toata tara. Doua sunt motivele pentru care oamenii vin sa se roage aici: icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, adusa tocmai din Siria, si un faimos izvor tamaduitor.

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/manastirea_ghighiu_(25).jpg
Manastirea Ghighiu - de-alungul anilor
Pe vatra unei biserici din lemn zidita la sfarsitul secolului al XVI-lea de logofatul Coresi si sotia sa jupanita Slavita, unde se gasesc si monumentele lor, s-a ridicat in anul 1817 o biserica tot din lemn, de ieromonahul Arsenie de la Cernica, in timpul domnului Ioan C. Caragea si al mitropolitului Nectarie. Terenul pe care s-a cladit a fost donat de Uta Rafoveanca, banii fiind dati de familia boierilor Rucareanu.


http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/manastirea_ghighiu_(3).jpg http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/manastirea_ghighiu_(28).jpg


Actuala biserica a fost zidita intre anii 1858-1866 (si sfintita la 31 martie 1866), de catre staretii Eftimie si Antonie, ajutati de mitropolitul Nifon, pe temelia fostei biserici de lemn (construita in 1817), care nu se stie cand a fost daramata si in ce imprejurari.

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/manastirea_ghighiu_(6).jpg
Biserica manastirii Ghighiu a avut de suferit multe stricaciuni, atat in timpul marelui cutremur din 1940, cat si in timpul bombardamentelor aliate asupra campurilor petroliere din Prahova, din 1944. In urma cutremurului si a bombardamentelor, biserica si chiliile au suferit mari stricaciuni.

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/manastirea_ghighiu.jpg
In anul 1952, Prea Fericitul intru adormire, Patriarhul Justinian, a transformat manastirea pentru calugari in manastire pentru maici, iar intre 1954-1958 a facut renovarea intregului ansamblu, cand s-a inchis pridvorul si s-a turnat si mozaicul. Tot atunci s-a construit ansamblul de chilii in stil brancovenesc, acoperite cu tigla.

Simona
18-12-2010, 22:19
http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/manastirea_ghighiu_(30).jpg
Un mare necaz s-a abatut asupra manastirii prin cutremurul din 4 martie 1977, care a cauzat bisericii alte mari stricaciuni, ce au necesitat consolidari masive si restaurarea picturii, lucrarile durand pana in august 1990, cand biserica a fost resfintita.

Manastirea Ghighiu - ansamblul monahal si elementele arhitecturale

Arhitectura bisericii aminteste de stilul brancovenesc: forma de trefla, o singura turla pe naos si pridvor deschis in fatza. Biserica Manastirii Ghighiu inspira stabilitate si greutate.

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/manastirea_ghighiu_(7).jpg
Biserica este in forma de trefla, construita din caramida, pe temelie din blocuri masive din piatra. Interiorul este compartimentat in altar, naos si pronaos. Initial a avut pridvor deschis, in stil brancovenesc, care la renovarea din 1954-1958 a fost inchis cu zid si in parte de mari ferestre cu geamuri.

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/manastirea_ghighiu_(5).jpg
Are plafonul si peretele dinspre pronaos pictat. La intrarea in pronaos sunt pictati Sfintii apostoli Petru in dreapta usii, Pavel in stanga ei. Usa de la intrarea in pronaos este din lemn, sculptata, avand pe Sfintii Apostoli Pavel in stanga si Petru in drepata ei.

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/manastirea_ghighiu_(10).jpg
Catapeteasma este din lemn, foarte frumos sculptata. Are o singura turla pe naos, octogonala. Acoperisul este din tabla, iar pardoseala are turnat mozaic. Clopotnita este mare, din zid si pe sub ea se intra in incinta. Acum intrarea se face pe o poarta alaturata, la nord de biserica. Chiliile din sud fac corp comun cu clopotnita.

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/manastirea_ghighiu_(9).jpg
Pictura a fost lucrata in ulei de Gheorghe Tattarescu in anul 1865, sub influenta scolii italiene, exceptand pe cea a cupolei. Aceasta a fost restaurata intre anii 1954-1958 si 1984-1990, cand au fost facute si unele reparatii bisericii.

Simona
18-12-2010, 22:23
...
http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/manastirea_ghighiu_(11).jpg
Sfanta Manastire Ghighiu, situata in proximitatea municipiului Ploiesti, are hramul Izvorul Tamaduirii. Curtea este ingrijita avand multa iarba, flori, buxus si arbori.

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/manastirea_ghighiu_(12).jpg
Manastirea poseda o colectie de arta bisericeasca. In incinta manastirii gasim lucruri de pret in colectia de arta religioasa, intre care, la loc de cinste este icoana Maicii Domnului cu pruncul - Icoana Facatoare de minun - o culme a artei sacre, venita din partile crestinilor sirieni, din secolul al XVI-lea.

Manastirea Ghighiu - Paraclisul cimitirului "Invierea lui Lazar"

Pe langa biserica mare a manastirii, in partea stanga se afla un agheasmatar, iar in cimitirul manastirii a fost construita in 1832 o mica biserica cu hramul "Sfintii Lazar, Spiridon si Haralambie". Ctitorul acestei biserici este setrarul Panait Marunteanu cu sotia sa Ecaterina.

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/manastirea_ghighiu_(23).jpg
Paraclisul existent in cimitir este un paraclis construit din piatra si caramida, ridicat intre anii 1832-1833, care are hramul Invierea lui Lazar. Si acesta a fost afectat de bombardamentele din 1944.
Din pictura originala au ramas doar catapeteasma si peretele de la intrare. Restaurarea generala a fost facut intre anii 1954-1958.

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/manastirea_ghighiu_(22).jpg

Simona
18-12-2010, 22:34
Manastirea Ghighiu - Agheasmatarul "Izvorul Tamaduirii"
Pe langa biserica mare a manastirii si cea mica a cimitirului, in partea stanga se afla si un agheasmatar devenit deja foarte cunoscut in randul credinciosilor.

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/manastirea_ghighiu_(24).jpg
Se spune ca in spatele manastirii era inca din vechime un izvor tamaduitor, cu o apa rece si bogata, care a tasnit chiar pe locul unde ar fi calcat Maica Domnului (http://www.crestinortodox.ro/colinde/68382-maica-domnului-in-colindele-religioase-romanesti), poruncind logofatului Coresi sa ridice din nou manastire.
Izvorul mai exista si astazi, dar, parca pe masura credintei noastre, si-a imputinat treptat-treptat debitul, dojenindu-ne fara cuvinte.

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/manastirea_ghighiu_(17).jpg
De hramul bisericii, la marea sarbatoare a Izvorului Tamaduirii, curtea manastirii se umple pana la refuz de credinciosi, iar aleea care duce la izvor este parcursa de oameni in genunchi, in semn de recunostinta pentru jerfta lui Iisus.

Manastirea Ghighiu - icoana siriaca a Maicii Domnului

La Ghighiu, la loc de cinste sta icoana "Maica Domnului cu pruncul", o icoana facatoare de minuni, o culme a artei sacre, venita din partile crestinilor sirieni si datand din secolul al XVI-lea.
In anul 1958, icoana a fost adusa din Siria, de catre episcopul Vasile Samaha si daruita Patriarhului Justinian Marina. Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni a fost depusa la Catedrala Patriarhala.

Icoana, zugravita pe lemn de santal, savarsise deja prima minune, cerand in vis sa fie adusa in Romania. Icoana i-a cerut in vis Prea Fericitului Patriarh Teoctist sa fie dusa la manastirea Ghighiu.
Cei doi ierarhi au hotarat ca icoana sa fie dusa la Manastirea Ghighiu, unde a inceput sa faca minuni. Si in prezent icoana se gaseste in biserica acestei manastiri.
Maicile mai in varsta din manastire isi amintesc si acum ce s-a intamplat, un episod care a ramas viu in mintile si in inimile lor. In data de 25 februarie 1958, cand alaiul arhiereilor, in frunte cu Patriarhul Justinian, a intrat in Biserica, maicutele au incremenit de uimire.
Brusc, oaspetele sirian, episcopul Samaha, a izbucnit in plans. Cu lacrimile siroind pe obraz, a cazut in fata icoanei si a inceput sa-si ceara iertare Maicii Domnului ca a luat-o de la locul ei, ca necredinta oamenilor a alungat-o din Siria.
Icoana a sporit faima manastirii, fiind inca o marturie despre indurarea lui Dumnezeu si demonstrand inca o data ca in acest loc "Si-a facut biserica pentru a locui intr-insa".
La icoana, dupa o straveche moda athonita, se insiruie puzderie de lantisoare aurite - in semn de multumire si recunostinta pentru toate minunile savarsite prin mila si rugaciunile Sfintei Fecioare.


http://www.youtube.com/watch?v=toRaF90Fvnw

Manastirea Ghighiu - localizare si cai de acces

Situata in satul cu acelasi nume - Ghighiu - in comuna Barcanesti din judetul Prahova, Manastirea Ghighiu se afla la o distanta de 6 kilometri sud-est de Ploiesti, pe soseaua de centura Ploiesti-Buzau.
Credinciosii care n-au mijloace proprii de transport pot folosi autobuzele pentru Buda Palanca, cu statie chiar in fata manastirii. De asemenea, pot folosi autobuzele locale ale orasului Ploiesti numerele 11,12 sau 16 de la gara Ploiesti pana la dispensar - Liceul Agricol - si apoi la stanga 2 kilometri pe drum pietonal, manastirea fiind pe dreapta soselei.
(sursa) (http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-ghighiu-67913.html)

crinolina
21-12-2010, 21:24
Atentie ca este imagine panoramica si va puteti plimba de jur imprejurul acestui colt de rai http://www.360cities.net/image/friolera#-354.46,0.57,80.0

Simona
20-02-2011, 19:07
Manastirea Suzana



Situata pe valea Teleajenului, la 40 de kilometri de Valenii de Munte - 14 km de Maneciu, intr-o fermecatoare pozitie naturala, Manastirea Suzana constitue un monument al spiritualitatii si al artei. Despre manastire Alexandru Vlahuta scria in 1908: "Suzana este asezata intr-o poiana frumoasa, pe o frunte de damb, sub care se asvarl in Teleajen paraul Stanca din dreapta si Epurasul din stanga". Acestea unindu-se in fata manastirii, alcatuiesc aici o cruce de unde pornesc la vale intr-un singur curs.
http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/suzana303030.jpg

In 1740 a fost ridicata de o credincioasa din Sacele-Brasov, cu numele Suzana Arsicu, o biserica din barne. Dupa 100 de ani, bisericuta de lemn ce purta hramul Sf. Ierarh Nicolae, din cauza intemperiilor, a devenit inpracticabila si a fost inlocuita in 1840 cu alta biserica, construita din piatra cu ajutorul PS episcop Chesarie al Buzaului si al credinciosilor, avand ca stareta, maica Suzana Albulet. Dar aceasta n-a durat decat 40 ani, ruinandu-se in urma cutremurului din 1838. Cu binecuvantarea Prea Sfintitului Mitropolit Primat D. D. Calinic si cu ajutorul credinciosilor Frangulea, Perlea N., D. Pitis si al altora, precum si al guvernului din acea vreme, in 1880 incepe constructia din zid a actualei biserici (a doua de la infiintarea manastirii) stareta fiind maica Natalia Perlea, matusa marelui compozitor si dirijor Ionel Perlea. Constructia s-a terminat in ziua de 25 iulie 1882, avand hramul "Sf. Ierarh Nicolae", dupa cum arata pisania. Manastirea mai are o bisericuta - Paraclisul - construita in 1911, pe vremea maicii starete Tomaida Perlea, cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului.



http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/suz606060.jpg

Biserica pastreaza stilul arhitecturii mun­tenesti. Este in forma de cruce compartimentata in Altar, naos si pronaos. Naosul nu este delimitat de pronaos, formand un spatiu comun. Pridvorul este inchis, cu plafonul pictat. Are trei turle, una pe naos si doua pe pronaos. Ferestrele sunt mari, prevazute cu grilaj metalic. Sunt doua ferestre in naos (cate una pe fiecare parte) si 4 in pronaos (cate doua pe fiecare parte). Tampla din lemn este sculptata cu motive florale. Are unele icoane imbracate in argint aurit. Pardoseala este din scandura, iar acoperisul din tabla.
Pictura bisericii, in ulei, este opera maestrului Petre Nicolau din Ploiesti, unul dintre cei mai buni ucenici ai marelui pictor Gheorghe Tattarescu. Cu prilejul reparatiilor facute bisericii in 1976, pictura a fost restaurata de Gh. Vanatoru, cu cheltuiala manastirii.



http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/123123123.jpg

In anul 1971 un incendiu care a avut loc in luna noiembrie a parjolit biserica mica, construita in 1911, clopotnita si staretia. Prea Fericitul in adormire Justinian, Patriarhul Romaniei, a hotarat renovarea lor si intre anii 1972-1974 Arhiepiscopia Bucurestilor a pus acoperisuri noi, a inlocuit tamplaria, dusumelele, a tencuit in interior si exterior cladirile, a facut din temelie ziduri de sprijin si contraforti, infrumusetand clopotnita, staretia si biserica mica (paraclisul) asa cum le vedem azi. Sfintirea s-a facut in 7 dec. 1974 (cu ales fast bisericesc), praznicul Sfintei mucenite Filofteia al doilea hram al innoitului paraclis.

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/suzana707070.jpg

In anul 1965, cu sprijinul Prea Fericitului in adormire Patriarh Justinian, incep lucrarile de restaurare la intreg ansamblul monahal, reparandu-se toate locuintele vietuitoarelor, pe care le-a inzestrat cu bai, instalatii sanitare, apa curenta, instalatie electrica, canalizare (indreptandu-se scurgerea apelor spre raul Stanca ce trece pe langa manastire). Toate s-au facut cu cheltuiala Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestilor si s-au ispravit la 12 august 1970, cand Prea Fericitul in adormire Patriarhul Justinian implinea 25 ani de la hirotonia sa in arhiereu.

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/suz505050.jpg

Curtea interioara a manastirii respira larg, dar cladirile tin una de cealalta, alcatuind un spatiu compact, menit sa reziste. Partea libera este pavata cu lespezi de piatra. Manastirea are si un muzeu in care putem vedea o colectie de icoane pictate pe lemn si sticla, numeroase carti vechi, obiecte de cult. Icoanele sunt imbracate in argint aurit .

Simona
20-02-2011, 19:09
http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/icoana-muzeu.jpg


http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/suz333.jpg





http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/suz222.jpg

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/suz888.jpg

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/suz4444.jpg

Simona
20-02-2011, 19:18
http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/suz101010.jpg

http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/suzana404004.jpg
( sursa ) (http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-munteniei-dobrogei/manastirea-suzana-68186.html)


http://www.youtube.com/watch?v=5La9F7FWzTc

121
13-03-2011, 23:19
Cateva fotografii facute ieri de mine:

Forurile Imperiale:
Forumurile Imperiale sunt o serie de piete monumentale construite in decursul unui secol si jumatate (intre anii 46 i.Chr. si 113 in centrul Romei de catre Imparatii romani.
Dintre acestea insa nu face parte Forumul Roman, vechea piata republicana, care a fost construit in Secolul al VI-lea i.Chr. si care a fost timp de secole centrul politic, religios si economic al orasului. In ciuda existentei a inca multor cladiri si a reconstructiei celor mai vechi si in ciuda multor monumente care il infrumusetau, Forumul Roman nu si-a mai pastrat caracterul unitar. Sub Iulius Caesar si Augustus au avut loc constructia Basilicii Iulia si refacerea Basilicii Aemilia, care delimitau laturile lungi ale pietei si ii dadeau o anume regularitate.


204151

204152

Columna lui Traian :


Columna lui Traian este un monument (http://ro.wikipedia.org/wiki/Monument) antic din Roma (http://ro.wikipedia.org/wiki/Roma) construit din ordinul împăratului Traian (http://ro.wikipedia.org/wiki/Traian) care s-a păstrat până în zilele noastre. Monumentul se află în Forul lui Traian (http://ro.wikipedia.org/wiki/Forul_lui_Traian), în imediata apropiere - la nord - de Forul roman (http://ro.wikipedia.org/wiki/Forul_roman). Terminat în 113 (http://ro.wikipedia.org/wiki/113), basorelieful (http://ro.wikipedia.org/wiki/Basorelief) în formă de spirală comemorează victoria lui Traian în campania sa de cucerire a Daciei (http://ro.wikipedia.org/wiki/Dacia). De aceea columna lui Traian joacă un rol deosebit de important pentru înţelegerea modului cum a luat naştere poporul român.
Columna are o înălţime de aproximativ 30 de metri şi conţine 18 blocuri masive de marmură de Carrara (http://ro.wikipedia.org/wiki/Carrara), fiecare cântărind 40 de tone.
Iniţial în vârful columnei se afla o statuie a lui Traian, însă ea a fost înlocuită în secolul XVI (http://ro.wikipedia.org/wiki/Secolul_XVI) cu o statuie a Sfântului Petru (http://ro.wikipedia.org/wiki/Sfântul_Petru).

204153

204155

Si ultima piesa de rezistenta pe care am reusit sa o fotografiez ieri (desi nu prea era voie): Simbolul Romei - Lupa Capitolina

Lupa Capitolina (în italiană (http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_italiană) Lupoaica de pe Capitol), denumită şi Lupa romana, este o statuie de bronz etruscă (http://ro.wikipedia.org/wiki/Etrusci), turnată probabil în secolul 5 î.e.n., undeva pe valea fluviului Tibru (http://ro.wikipedia.org/wiki/Tibru). Originalul este păstrat în "Museo Nuovo" din Palazzo dei Conservatori din Roma (http://ro.wikipedia.org/wiki/Roma). O copie este expusă în aer liber în Piazza Del Campidoglio.
Statuia a fost amplasată la Roma încă din antichitate (http://ro.wikipedia.org/wiki/Antichitate). Monumentul reprezintă o lupoaică de dimensiuni aproximativ reale (75 cm înălţime şi 114 cm lungime), la care sug cei doi copii, ce îi reprezintă pe Romulus şi Remus (http://ro.wikipedia.org/wiki/Romulus_și_Remus), întemeietorii legendari ai Romei.


204157

mihapred
07-09-2011, 21:45
florenta a venit cu ideea de a deschide un topic in care sa scriem despre locurile umblate in vacante, unde sa postam poze si sa povestim. Adevarul e ca de mult ma batea acest gand, iar acum incerc s-o fac . Sper ca vor mai fi si alti colegi care vor dori sa-si scrie impresiile si sa afle lucruri noi despre locuri umblate sau ... visate ...

florenta
07-09-2011, 22:15
Multumesc , Miha, invat sa pun poze si ma prezint la datorie!

240709

Marea e la fel peste tot dar parca acolo e mai curata...



240711



Renunt momentan caci nu prea imi iese.Noapte buna!

Hai sa incercam, Marius!Si multumesc pentru ajutor!

Sa va zic ce mi-a placut mie mai mult acolo:curtile pline de pomi fructiferi si de legume.Aproape fiecare casa avea un smochin la poarta, ale carui crengi se aplecau, pline de fructe, peste gard, si nimeni, dar absolut nimeni nu le rupea.Am vazut cum cresc kiwi si maslinele in pomi, ceva nou pentru mine...Am fost si anul trecut acolo si stiu sigur ca stradutele acelea m-au facut sa ma intorc

.240967


Atatea flori iti taie respiratia...si e ciudat ca normalul de acolo, pe care nu te-ai fi asteptat sa-l gasesti, pentru mine este o curiozitate...

121
08-09-2011, 00:10
florenta a venit cu ideea de a deschide un topic in care sa scriem despre locurile umblate in vacante, unde sa postam poze si sa povestim. Adevarul e ca de mult ma batea acest gand, iar acum incerc s-o fac . Sper ca vor mai fi si alti colegi care vor dori sa-si scrie impresiile si sa afle lucruri noi despre locuri umblate sau ... visate ...


Deoarece, pe forum, exista deja un topic cu aceasta tematica deschis de colega mea simonacatalina si care o perioada a stat la Club-ul MFC...m-am gandit sa-l aduc aici.

Este o idee foarte interesanta pe care eu am apreciat-o de la inceput...de fapt veti gasi printre paginile topicului si cateva postari de-ale mele.

Rugamintea mea este urmatoare : sa nu transformam acest topic intr-unul de postat imagini. V-as ruga ca pozele postate sa fie insotite si de cateva randuri despre locul respectiv.

Mesajele care nu se vor incadra in tematica topicului vor fi sterse sau mutate.

121
08-09-2011, 00:23
Renunt momentan caci nu prea imi iese.

Mai jos veti gasi explicatii despre modalitatea de postare a unei imagini. Daca nu reusiti, incercati sa ma cautati in privat si va voi explica eu.

* Cum pot atasa un fisier / foto mesajului (http://www.ush.ro/showthread.php?12063-Tutorial-vb4-Cum-pot-atasa-un-fisier-Foto-mesajului)

mariusTut
08-09-2011, 14:16
Renunt momentan caci nu prea imi iese.Noapte buna!
Mai jos veti gasi explicatii despre modalitatea de postare a unei imagini. Daca nu reusiti, incercati sa ma cautati in privat si va voi explica eu.

* Cum pot atasa un fisier / foto mesajului (http://www.ush.ro/showthread.php?12063-Tutorial-vb4-Cum-pot-atasa-un-fisier-Foto-mesajului)Sau, mai simplu, ai in orice fereastra in care editezi mesajul, pe bara meniului (care include - printre altele - Formatul caracterelor, adica Font, Size, Text color, rezumat emoticoane, Link, Unlink, Image, Insereaza video si TAG (quote) ptr. citat) acel simbol pentru Image, pe care dai click si-ti inserezi imaginea cautand pe calculatorul tau sau postand un link din URL.
Eu cred ca Florenta, deja stia asta.
Ceea ce nu prea se stie, vazand Tumbnail-urile ei (miniaturile) este ca, dupa ce se da click pe simbolul Image, trebuie asteptat 30 de secunde pana apare imaginea ca miniatura, dupa care se da dublu-click pe aceasta, pentru a aparea meniul din care alegi Full.
In felul acesta imaginea apare la dimensiunea originala si nu mai trebuie nici ca cel ce vrea s-o vada mai bine sa astepte alte 30 de secunde pana 'se face mare'.
Sper ca m-am facut inteles.

121
08-09-2011, 20:00
V-as ruga sa incercati sa va incadrati cu mai multe imagini intr-un mesaj.

mariusTut
08-09-2011, 20:25
Eu cred ca tu nu ai avut rabdare nici macar 30 de secunde dupa ce ai dat adresa imaginii, ca sa apara si apoi sa dai dublu=click pe ea, pentru a o seta Full.
..........
Iar ceea ce spune Daniela mai sus este valabil peste tot; pe Muzica, cuvant, prietenie, in loc de 7 mesaje pe aceeasi pagina, fiecare cu clipul ei, macar 5 din ele se puteau posta intr-un singur mesaj, avand in vedere ca au fost postate la interval de doar cateva minute intre ele.
Forumul permite cate 5 imagini, sau clipuri, sau imagini si clipuri sa faca in total 5 pentru un mesaj.
Si la bancuri eu fac la fel, postand mai multe intr-un singur mesaj.

121
08-09-2011, 20:35
..........
Iar ceea ce spune Daniela mai sus este valabil peste tot; pe Muzica, cuvant, prietenie, in loc de 7 mesaje pe aceeasi pagina, fiecare cu clipul ei, macar 5 din ele se puteau posta intr-un singur mesaj, avand in vedere ca au fost postate la interval de doar cateva minute intre ele.

Corect! Ce rost au 10 mesaje postate la interval de un minut?!

florenta
09-09-2011, 14:32
:ipb_hang:Cu toata prietenia, nu sunt obligata sa fiu draguta la nesfarsit.Las expertii sa-si faca treaba.Va salut!

ninette
09-09-2011, 19:24
As vrea să vă arăt unul dintre colţurile mele de lume, este vorba de Mănăstirea dintr-un Lemn, din Frânceşti, Vâlcea. Pe lângă faptul că puteţi citi în link-ul ataşat http://www.valceaturistica.ro/manastirea-dintrunlemn.html una dintre prezentările făcute pe Internet, pot să vă spun că este locul unde merg de două ori pe an şi unde, doar acolo, pot să uit că mai există şi rele sau că am şi greutăţi de dus pe lumea asta. Am vizitat fiecare colţişor, ateliere, grajduri, sere, am "urmărit" construirea bisericii noi, m-au încântat florile, am mâncat acolo, am vorbit cu măicuţele şi mi-a rămas sufletul la seninătatea din glasurile lor, fie ele şi cele mai bătrâne şi uneori bolnave.
Pozele sunt făcute de mine, în unele se văd şi vizitatori, este un grup de colegi cu care, înainte de Paşti şi înainte de Crăciun, mergem să le vedem pe măicuţe.

241179 241183 241187 241188241189

P.S. Multumesc pentru invitatie ;)

121
09-09-2011, 21:31
Buna seara tuturor :ipb_hi: .

Ninette, bine te-am regasit :ipb_hug: !


In aceasta sera, va ofer o mica calatorie virtuala in cele mai importante 4 biserici ale Romei:


1. San Giovanni in Laterano - tur virtual :

http://www.vatican.va/various/basiliche/san_giovanni/vr_tour/index-it.html


2. San Pietro in Vaticano - tur virtual:

http://www.vatican.va/various/basiliche/san_pietro/vr_tour/index-en.html

3. San Paolo - tur virtual:


http://www.vatican.va/various/basiliche/san_paolo/vr_tour/index-it.html

4. Santa Maria Maggiore - tur virtual :

http://www.vatican.va/various/basiliche/sm_maggiore/vr_tour/index-en.htm (http://www.vatican.va/various/basiliche/sm_maggiore/vr_tour/index-en.html)



In incheiere un bonus, un tur virtual in Capela Sixtina - capela palatului papal din Vatican si una din cele mai faimoase comori artistice ale Europei.




Capela Sixtina - tur virtual :


http://www.vatican.va/various/cappelle/sistina_vr/index.html


(http://www.vatican.va/various/cappelle/sistina_vr/index.html)



(http://www.vatican.va/various/cappelle/sistina_vr/index.html)

Simona
10-09-2011, 12:12
Castelul Reginei Maria din Balcic


Un colt de lume unde istoria locului, care este parte a istoriei Romaniei, dar si talenul bulgarilor de a o pune in valoare din punct de vedere turistic, te fac sa te simti acasa.

" Cuibul linistit "

241266





241263
241259241264241261

Simona
10-09-2011, 12:33
Labirintul


241268241269241270241271241272

Simona
10-09-2011, 12:42
Gradina botanica

241273241274241275241276241277

mihapred
10-09-2011, 15:46
Da, un loc care mie imi e nespus de drag !
Ceea ce va voi trimite nu e creatia mea, desi mi-ar fi placut sa fie ...

ardeleanu gelu
16-09-2011, 13:20
mulţi dintre cei ce cu ochii minţii sau cu pasul , au o sumedenie de locuri despre care ştiu destule , fără însă să aibă dimensiunea reală a locurilor acelea .
cu vreo doi ani în urmă a fost o primăvară parcă mai bună decât ultimele , mai timpurie şi care te îmbia la drumeţie .
cum între vorbă şi faptă nu era decât bugetul celor ce pleacă la drum fără prea multe pregătiri , învăţaţi să adăste acolo unde îi prinde oboseala sau foamea , obişnuiţi cu sandwich-ul scump din benzinăriile Europei şi cafeaua aceea cazonă ce te face veşnic să regreţi că ţi-e ruşine să ai un termos cu “neghezolul” făcut acasă , fără economie şi cu grijă la soiul cafelei , nu a trebuit decât ideea plecatului traită-n băţ .
lâncezeam după autostradă , numai cine nu a condus , în special noaptea în liniştea unui confort oferit de maşina ce te va duce acolo unde demult nici nu visai , nu ştie cât te macină dorul plecării .
am stat de vorbă cu nişte prieteni de hoinăreli şi hotărârea a fost scurtă : deseară plecăm , suntem liberi aproape o săptămână .
nevastă-mea ce nu acceptă intempestivul şi organizările pe genunchi , m-a privit strâmb , când i-am zis : m-am vorbit cu George , vrem să facem o ieşire , să "vâjâim" ca între băieţi , ştiu că ne crezi nebuni , dar.....
evident întrebarea a fost care-i scopul şi durata vizitei , răspunsul a fost pe măsură , adică mergem să mai târguim câte o maşină second hand la mâna a doua , că aşa am învăţat noi , apropos de observaţiile unui user ce nu putea dormi de grija celor ce nu au stat cu mâinile în sân , aşteptând majorarea de către guvern a salariului minim pe economie şi au făcut câte o întreprindere financiară , alimentând în acelaşi timp bugetul statului cu banii din impozitele aferente , tocmai pentru a da posibilitatea majorării salariului aceluiaşi nedormit user ce trăieşte cu impresia că neîmplinirile lui sunt cauzate tocmai de faptul că unii au refuzat aşteptarea unor vremuri mai bune iluzorii , că nu mai vrem să trăim ca la colhoz , dar cu pretenţia că suntem capitalişti .
nevastă-mea , a întrebat sec: bani aveţi ? referirea era la mine , Rafa şi Radu , adică bărbaţii familiei , noi ce am găsit de cuviinţă că e bine să reuşeşti să ai un leu în plus în buzunar când intri într-un restaurant , spre a nu te lua cu transpiraţie când vine nota de plată , sau măcar să ai posibilitatea de a putea avea când vrei o haină care să nu miroase a petrol de China , sau a "shop container" caritabil .
aveam noi ceva bani , suficienţi de hoinărit şi târguit , deci am primit binecuvântarea şi întrebarea : când vă întoarceţi ? atunci când nu te aştepţi , evident . aveţi grijă ce faceţi , a bombănit , în special tu măgar bătrân , fără viteză şi alte chestii , că ai pus-o !!
a venit telefonul lui George şi întrebarea dacă avem verde , el Costel şi Nelu aşteptau plecarea , rămâneam noi .
am zis ok , suntem gata .
la 6.00 p.m am plecat , iute suntem la Cenad , apoi ne luăm cina cu un gulaş şi un şniţel din acela nesimţit de mare la Lajosmitze , parcarea aceea imensă unde este un veşnic du-te vin-o de autocare ce duc şi aduc români cu speranţa într-un loc de muncă , sau pur şi simplu plecaţi din lipsă de mijloc de locomoţie propriu pe la neamuri . trebuie să fi înarmat cu răbdarea numărătorului de fire de păr cu mănuşa de box , pentru o asemenea aventură cu autocarul .
scurt , să nu vă plictisesc , am plecat şi ţinta a fost nord vestul Germaniei , zona Saar–ului , Saarlouis , Saarbrucken .
o cunoşteam , şi pentru mine întotdeauna a reprezentat un paradox între industrializare şi liniştea aceea dăruită de dealuri , vii şi râul Saar .
a trecut o noapte de drum cu opriri destule , cert este că prânzul zilei următoare ne-a găsit la un gasthaus , unde gazda a făcut ochii mari pentru că nu ne văzuse de cu toamnă . ziua a trecut liniştit cu bere şi weißwurst , seara cu o plimbare prin centrul Saarlouis-ului unde parcarea aceea imensă din preajma primăriei e veşnic plină , dar ordonată , că de aia e nemţească .
dimineaţa ne-a găsit căutând ce ne-am propus şi surprinzător până în prânz problemele principale erau rezolvate .
ne-am întrebat ce facem în continuare , dacă tot ne-am hotărât să pierdem câteva zile , încotro să o luăm . propunerea a fost una scurtă : eram la 70 de km de Luxemburg , n-aveam nicio altă problemă , deci dimineaţa următoare la drum .
Luxemburg-ul , în imaginaţia mea , reprezenta o aglomeraţie înstărită , un fel de palat de cleştar unde un rege şi o regină trăiesc fericiţi alături de puţinii lor supuşi , un loc al magazinelor şi benzinăriilor ieftine .
simţeam că autostrada parcă se schimbă , e mai şerpuită , iar pădurile din jur de un alt verde , către un necunoscut atât de aproape .
a fost aproape o oră , am ajuns într-un loc ce pe alocuri nu a avut nimic comun cu imaginaţia mea ;
verdeaţă , civilizaţie , modernitate şi istorie , toate aşezate într-o ordine firească . turişti peste tot , şi interesant melanjul ordinii şi măreţiei nemţeşti cu foarte multe clădiri ce semănau izbitor cu ale Timişoarei .
sper să vă placă şi să îndemne la drum....




http://i56.tinypic.com/2pshitv.jpg

http://i52.tinypic.com/213qdk.jpg

http://i56.tinypic.com/2mhiy5f.jpg

http://i55.tinypic.com/apbpc3.jpg

http://i51.tinypic.com/25foygw.jpg

ardeleanu gelu
16-09-2011, 13:21
Catedrala Notre Dame de Luxembourg


http://i56.tinypic.com/20h7qmv.jpg

http://i52.tinypic.com/2uz2smv.jpg

http://i54.tinypic.com/k2z769.jpg

http://i51.tinypic.com/2illsfn.jpg

http://i54.tinypic.com/5dphm9.jpg

mihapred
17-09-2011, 11:43
Incep azi sa va povestesc din minunile vazute asta-vara in ”tarile de jos”. Am ales mai intai Belgia.
Belgia are ceva special: o cultura vasta si un popor prietenos care vorbeste trei limbi oficiale: franceza, germana si flamanda (intr-o zi ne-au oprit pe strada cativa pusti pentru a populariza un dialect flamand, invatandu-i pe turisti cateva ... injuraturi traditionale ! :ipb_laughbounce: Din pacate s-au lasat pagubasi atunci cand verisoara mea ne-a dat de gol ca suntem profesori, asa ca nu mi-am putut imbogati vocabularul). Aici se converseaza cu usurinta si in engleza. Ramai incantat de arhitectura impresionanta si de gastronomia excelenta oferita intr-o multime de restaurante sau ... acasa, in cazul in care ai o Tanti Geta octogenara, plina de viata și care a invatat sa pregateasca o multime de bunatati belgiene. Plina de energie si fara griji, atmosfera acestei tari este molipsitoare si te face sa te bucuri cu adevarat de viata. (va urma ...)



Deocamdata va trimit doar un filmulet, facut in Anvers/Antwerpen, la intrarea in Catedrala Maicii Domnului. Primara are un obicei minunat de a plati diferiti oameni, mai ales actori ori batrani care sa ofere vizitatorilor o atmosfera calda, deosebita.

mihapred
17-09-2011, 21:46
Legenda orasului Anvers (Antwerpen in olandeza)


Antwerpen este un oras cu 472071 de locuitori din nordul Belgiei, regiunea Flandra, una din cele trei regiuni ale statului si este capitala provinciei.

Potrivit unei legende, datând din secolul al XV-lea, numele de "Anvers" este derivat din ”hand werpen”, adica sintagma " mâna aruncata " si se se refera la uciderea de catre soldatul roman Silvius Brabo a gigantului Druon Antigoon care a domnit în zona, soldat, care a taiat mâna gigantului si a aruncat-o în raul Scheldt.
Situat pe malul drept al Scheldt-ului, la aproximativ 90 de km de Marea Nordului, Anvers are o pozitie geografica avantajoasa.
La începutul secolului XIV a devenit deja un centru de tranzit major al comertului între Germania si Marea Nordului, la concurenta cu Bruges, pe care il depaseste înca din primele decenii ale secolului al XV-lea .
Pe docurile portului au început sa apara în multe nave încarcate cu marfuri de pretutindeni: lâna de culoare alba si neteda, trestie de zahar indian britanic, piele, condimente aromate, cherestea britanica, suedeza, italiana.

O duminica in Anvers :
- prima imagine - primaria si simbolul orasului;
- urmatoarele doua - la o cafea sau la un pahar de vorba (cam asta fac majoritatea belgienilor la sfarsit de saptamana);
- a patra imagine - la Anvers ai cu siguranta de unde-ti alege berea !
- a cincea imagine - doi oameni fericiti: unul ca si-a vandut marfa, celalalt ca a reusit sa-si procure o inghetata ... pe masura.


PS Pentu ca mesajul de dinainte nu mai pot sa-l modific, trebuie sa fac o rectificare : cele trei limbi oficiale ale Belgiei sunt franceza, neerlandeza sau olandeza si germana.
Preocupata sa nu uit de pustii cei haiosi cu dialectul lor, am gresit nepermis.

mihapred
18-09-2011, 09:43
242190Inca nu pot parasi Anversul pentu ca mai sunt multe de spus. O sa incerc sa aleg ce e mai haios si mai deosebit. In prima imagine ii veti vedea pe pustii cu ... dialectul ”colorat”. Apoi trbuie sa vedeti ce se mai intampla pe strada : formatii bunicele cantau, concursuri sportive cu alergari ... de toate felurile, distractie ... o lume fericita. Urmeaza o imagine cu frumoasa si monumentala gara din Anvers (in care exista doua galerii superbe : una a reginei si una a regelui - ca sa nu fie cu suparare ...), apoi o scara superba care urca spre faleza de pe malul raului Scheldt. Este un loc de promenada foarte frumos si plin de perechi haioase - multi belgieni isi aleg perechea feminina cu circa 10, 15, uneori chiar cu 20 de ani ... mai coapta. In ultima imagine se vede una din vitrinele cu bijuterii ale vestitilor diamantari. Nu am reusit sa fac decat o singura fotografie, pentru ca una dintre vanzatoare mi-a facut semn ca nu e voie - probabil de teama hotilor. Pe undeva avem si un scurt filmulet facut de jumatatea mea. O sa-l caut si daca e cat de cat ”relevant”, o sa-l postez.

mihapred
18-09-2011, 11:15
Am gasit un filmulet cu gara centrala in toata splendoarea ei. Asta cred ca ar fi meritat sa fie vazut, dar nu mi-l incarca.
O sa mai trimit cateva imagini din oras si de pe faleza.

mihapred
20-09-2011, 15:23
Ieri cre' ca a fost ... un ceas rau, iar azi unul bun ! :ipb_laughing:
Trebuie totusi sa-i rog pe Marius si pe cei care se pricep mai bine, sa fie indulgennti cu noi, niste bieti amatori, care filmeaza cu un biet telefon pe post de ... ”Factotum”...
Deci, Gara Centrala din Anvers:

ardeleanu gelu
27-09-2011, 18:44
dacă e marţi e Belgia , spune titlul unui film ce vine minunat ca subiect , gândind că e vorba despre aventurile unui grup de turişti americani pe bătrânul continent .
aşa cum mai afirmam probabil că de foarte multe ori imaginaţia despre unele locuri nevăzute dar dorite , de foarte multe ori ori depăşeşte aşteptările noastre , ori produce dezamăgiri .
nu ştiu de ce dar pentru mine personal Occidentul în general a avut ca punct comun de reper tot ceea ce Germania reprezentă pentru civilizaţia occidentală , fapt ce de multe ori prin diferitele drumuri a adus şi dezamăgiri .
deci , a fost odată un drum ce avea ca ţintă finală prezumtivă un oraş cunoscut prin renumitele oţeluri ce au ca nume chiar oraşul : Solingen . drum lung de făcut , gaşca niciodată alta decât cea despre care am mai vorbit , costuri aproape inexistente pentru că ne-am îmbarcat într-un confortabil Sharan ce torcea liniştit chiar şi la viteze mari . evident ca orice om cu dorinţa de a cheltui cât mai puţin George , s-a gândit că ar fi bine să caute vreun pasager ce e doritor de un drum către acele locuri , dar a găsit doar un nene ce trebuia să ajungă într-un orăşel ce se cheamă Kulmbach .
nimic nu impunea din partea noastră o oră sau o zi precisă pentru destinaţia finală , aşa că am fost de acord să ajungem şi în acest oraş necunoscut ce nu reprezenta o mare abatere de la ruta stabilită . drumul a fost acelaşi cu ceremonialul obişnuit al cinei târzii de la Lajosmizse , Babilonul dintre Occident şi Orient . obişnuitele tabieturi şi discuţiile cu Mihai , un ospătar ungur , iute ca un ardei mexican şi care vorbeşte o limbă română aproape perfectă , dacă nu ar avea un accent ardelenesc . băiatul are o dexteritate şi o viteză fantastică , între servit şi făcut note de plată te mai întreabă râzând despre politica românească pe care o stăpâneşte mai bine decât noi . are grijă ca nota de plată să fie onestă , ba mai mult să constaţi că ai mâncat mai multă pâine decât cea taxată , astfel ca sigur la plecare banii lăsaţi în carneţel să fie mult mai consistenţi decât ce scria pe bon . interesant că memoria vizuală îi funcţionează perfect , mai face şi “regale” , pentru că cine a fost ştie , există acolo o vitrină cu o sumedenie de dulciuri , care nu au preţ afişat , aşa că dacă doreşti şi ştii că nu eşti din neamul lui Hagi Tudose , te autoserveşti şi nu transpiri cu gândul la cât costă prăjiturica .
mi-au picat ochii pe o tartă , am luat-o , am înghiţit-o dintr-una pentru că era delicioasă dar minusculă , iar la plecare i-am zis lui Mihai că vreau s-o plătesc autoservindu-mă , şi cât face . mi-a spus zâmbind că normal e 2 euro , dar pentru că sunteţi clienţii casei , înseamnă un euro . nu pot spune că nu eram un fel de fideli ai bodegii , dar nu foarte frecvenţi , în schimb pentru că personajul era foarte simpatic şi vorbăreţ de fiecare dată l-am provocat la discuţii chiar şi peste mese .
nu ştiu de ce , dar de fiecare dată am simţit nevoia acestui popas după doar aproape 300 de km pe autostrada ungară ce pare mai monotonă decât oricare alta din Europa . pasagerul lui Jorj , era un tip preocupat de a ajunge în Germania , avea o întâlnire cu un tip , la o adresă , dorea o maşină , totul era foarte complicat din discuţiile noastre , cu atât mai mult cu cât grija lui era să nu întârzie , cu toate că avea asigurările clare că va ajunge la timp .
am plecat şi printre glumele noastre răutăcioase omul parcă a mai înviat , propunând o cafea de refacere într-o frumoasă parcare cu benzinărie din Austria , recomandată de acelaşi George . am făcut pauza , românul ca românul se întinde la poveşti , cafeaua se lungeşte peste poate , într-o noapte călduţă şi foarte înstelată . am ieşit cu Rafa afară să mai “sudăm” o ţigare , stând cu ochii în benzinăria ce avea şi un pic de shop , când privirea mi-a picat pe un personaj mai tuciuriu , foarte dolce&gabbana , ce privea atent nişte rafturi cu dulciuri . nimic neobişnuit în fond , dar am observat că personajul a pus mâna pe o cutie pe care a băgat-o subsoară şi în loc să treacă pe la casa de marcat a ieşit afară . a văzut şi Rafa , şi în şoaptă ne-am minunat de tupeul individului care s-a îndreptat către o maşină de Arad . am crezut că episodul a luat sfârşit , când acelaşi a mai intrat odată în magazin , prietenii noştri încă descântau cafeaua , şi de această dată a luat un pachet de ciocolăţi , s-a oprit de vorbă cu un om , fără probleme , apoi a ieşit . au ieşit şi prietenii noştri şi în două vorbe le-am povestit ce s-a întâmplat . George , umblat ca banul rău , cunoştea proprietarul maşinii de Arad . când a auzit , a spus să stăm pentru că merge să-i zică ce-i face pasagerul . în două minute acesta a fost afară şi evident l-a întrebat pe ţiganul spilcuit ce a făcut , dacă a plătit marfa ce era aruncată pe bancheta din spate a maşinii . acesta superior l-a lămurit cu un ; lasă frate că ştiu io ce fac .
arădeanul tacticos a deschis portbagajul şi fără explicaţii suplimentare a aruncat bagajul balaoacheşului , explicându-i că şi el ştie ce face , la revedere Bruxelles . ţiganul a încremenit , omul s-a urcat cu cei ce erau cu el în maşină , şi drum bun . ne-am urcat şi noi lăsând un nomad încremenit de uimire pe drumurile Europei .
pe drum George ne-a spus că se ştia de ceva timp cu arădeanul , ce mergea săptămânal în Belgia unde avea şi un frate şi că suntem invitaţii lui dacă ajungem prin zonă .
am să vă plictisesc puţin pentru că povestea are o savoarea ei , ca orice poveste ce are în ea şi dramul de necunoscut .
era dimineaţă , devreme , şi o ceaţă groasă şi lăptoasă când am ajuns în oraşul unde clientul lui George trebuia să ….
rupt de limba germană , sau vreo altă limbă , avea o figură speriată şi debusolată când George care nu ştii când vorbeşte serios sau glumeşte , i-a spus că nu vede ce va face de la aşa o oră matinală în oraş şi cum va vorbi cu “neamţul” .
GPS-ul ca orice electronică bună ne-a spus că am ajuns la destinaţie , ne-am dat jos , dar ciudat locul era o simplă casă pe o stradă cocoţată pe un deal , nici urmă de ceva ce să semene a firmă . evident că George a mai aruncat o “petardă” de genul , no pa şi pusi am plecat .
omul era alb ca ceaţa şi cu o frică în glas l-a întrebat pe nebun , dacă nu vrea să-l sune pe …
era de râsul lumii , strada pustie , 5 dimineaţa . Jorj care nu are probleme de politeţuri excesive a făcut-o şi ciudat personajul a răspuns , spunându-i că soseşte , dar accentul interlocutorului cică era de orice , doar de neamţ nu . ne-am pus la o ţigare , dar aşteptarea a fost zadarnică , când de la o casă un matinal pleca la lucru . l-am întrebat dacă adresa este corectă şi dacă acolo este o firmă . omul ne-a spus că adresa era exactă , dar sigur nu există o firmă sau parc auto .
George s-a umflat la necăjitul căruia-i căzuse faţa , a luat telefonul şi l-a sunat din nou pe …
a răspuns iar replica a fost una de ko : dacă vă convine aşteptaţi , dacă nu mergeţi acasă . ne-am gândit la bietul om plecat de acasă să facă o afacere şi lăsat ca un pui de găină , undeva într-un oraş nemţesc necunoscut nici nouă .
i-am spus să nu se impacienteze pentru că nu-l părăsim , pentru noi în fond există timp . am repus GPS-ul pe adresă , gândindu-ne că poate e o greşeală , dar nimic . ideea a fost să luăm nişte străzi în jur , poate undeva descoperim ceea ce omul caută .
ne-am învârtit , era pustiu , când am descoperit prin ceaţa ce nu se mai ridica un matinal ce alerga .
George a tras pe dreapta şi i-a aruncat ăstuia un morgen entschuldigung……omul s-a oprit speriat , sigur nu aveam feţe de magrebieni , dar mă rog ora….şi a spus că nu ştie . concluzia a fost că problema e groasă , aşteptăm ziua . ne-am tras pe o străduţă şi în şoaptă ne propuneam să rezolvăm şi să găsim o cafenea sau un restaurant pentru a mânca ceva , când lângă noi a apărut o maşină a poliţiei .
foarte politicoşi doi agenţi ne-au întrebat ce facem în acel loc , şi ne-au cerut actele . evident eram în cea mai mare regulă , George ciripea nemţeşte că vorba aceea după ani petrecuţi printre ei , era normal . m-a luat cu râs că la un moment dat urma să se bată pe burtă cu poliţiştii , aşa erau de colocviali . George era ofensat că ei nu ştiau unde este acea adresă , ba în plus au afirmat că GPS-ul original de la maşina ăstuia este “scheiße“ .
olteanu s-a umflat urgent şi le-a explicat că maşina lui este mult mai scumpă decât rugina poliţiei nemţeşti .
unul dintre agenţi a cerut voie să urce la volan să studieze minunea , apoi a recunoscut că totul e ok , are George dreptate , dar ceva nu e bun.....
au chemat prin staţie dispeceratul poliţiei , omul lui George a întrebat ce fac , iar răspunsul a fost că ne arestează . bietul om s-a făcut mic , mic , poliţiştii ne-au pus să urcăm în maşină şi să-i urmăm . mergeau cu girofarul pornit , atenţi să ne semnalizeze schimbările de direcţie . ne-au scos într-o zonă industrială , din mers ne-au indicat că suntem la destinaţie , n-au stat nici măcar să le mulţumim . era într-adevăr parcul auto căutat de prăpăditul pornit pe drumuri . şi-a revenit la faţă , chiar se întreba unde o fi vreun restaurant să mâncăm , că vorba aceea noi mai aveam de făcut ceva sute de kilometrii , etc , etc . se făcuse aproape ora opt de dimineaţă când a urmat un alt telefon şi individul căutat a anunţat că e pe drum , totul era o confuzie , cert este că a ajuns un nene colorat şi nu prea , într-un X5 , olteanul a avut ureche când a spus că sigur ăsta nu e neamţ . acelaşi George a avut grijă să-i bată obrazul legat de cuvânt şi să-i explice că omul ce e cu noi nu ştie o iotă nemţeşte , arabă nici atât , aşa că vom mai zăbovi până se rezolvă vânzarea “fierului vechi“ , iar lipsa de cuvânt ar trebui cinstită . arăbetele arianizat a înghiţit cu noade , dar pobabil a realizat că George e dracu gol , deci nu-i de jucat .
s-au rezolvat problemele omului nostru , s-a băut cafeaua în picioare la o tarabă din chiar centrul orăşelului ce la lumina zilei se vedea că e frumuşel , vechi , cu nişte case agăţate pe câteva coline în preajma unui râuleţ , dar jerpelit ca orice oraş fost DDR-ist . ne grăbeam , o cafea nu ţinea de foame , am pornit cu gândul ca pe autostradă să oprim într-o benzinărie să luăm o gustare din aceea cu un cârnaţ de un metru şi o cafea imensă şi greţos de proastă , numită “trucker menu“ .
am rezolvat-o , iar schimbul la volan ne-a adus în prag de seară în Solingen-ul unde aveam treabă . am sunat omul , ăsta era neamţ pentru că a spus 5 minute şi au fost 4 , am mers la garajul acestuia , am văzut maşinile am bătut palma , urmând ca dimineaţa următoare să rezolvăm actele . a fost o noapte la un hotel , o noapte adâncă după o cină ce a fost asezonată cu destulă bere pils , amară şi aspră , şi un biftec de vită mare ca-n filmele alea americane cu nehaliţi . dimineaţa toate s-au rezolvat urgent , mai ales atunci când ştii să foloseşti sistemul birocratic nemţesc .
întâmplarea din benzinăria austriacă şi afacerea bună făcută , l-au făcut pe George să îşi amintească că suntem destul de sus , aproape de belgieni şi că invitaţia arădeanului ar trebui onorată , costurile fiind doar de vreo 40 de euro referindu-ne la drumul suplimentar .
i-am zis că e ca de obicei ţigan , dar a sunat rânjind . i-a explicat omului că..şi după ce a închis mi-a spus : hai fraiere , plecăm că dacă e după tine şi educaţia ta , murim de foame .
am plecat , iar pentru cei ce cunosc acea zonă ştiu că autostrăzile din zona Bonn sunt gigantice , cu patru benzi pe sens , veşnic aglomerate , dar încet apropiindu-ne de Aachen , lucrurile s-au schimbat , au revenit la normalul calităţii nemţeşti , dar trecerea aceea printr-o porţiune olandeză chiar se simte , la calitatea drumurilor , să nu mai vorbim de intrarea în Belgia , care chiar măcar la nivelul acesta nu este superlativă , seamănă indigo cu partea estică a Franţei . am ajuns după amiază , omul ne-a aşteptat spre a ne conduce la fratele său . am fost doar ochi la ceea ce puteam vedea din maşină , aceeaşi senzaţie a unor oraşe comune , parcă cunoscute , aglomerat , destul de haotic , chiar cu rumoarea claxoanelor . am ajuns într-un cartier de case vechi , frumos colorate , nu foarte întreţinute . fratele cunoştiinţei lui George locuia într-o astfel de clădire , apartamentul era mic în sensul numărului de camere , adică o cameră şi o bucătărie , dar imense ca suprafaţă şi înălţime . primire frumoasă , românii nu se dezmint privind ospitalitatea , era vremea cinei şi propunerea a fost să ieşim la un tradiţional belgian , pentru buzunare româneşti . gazda ne-a spus că nu e problemă nu mergem la Parlamentul european .
am mers acolo în cartier , aproape şi fără nevoia de maşină , pe nişte străduţe întortocheate şi clădiri cu partru etaje , la un restaurant simplu alb , cu un mobilier la fel de lipsit de strălucire , unde pentru unul ca mine ce nu prea am o prietenie excepţională cu berea , senzaţia a fost că totul duhneşte a bere , malţ , ceva de genul ăsta . am spus asta iar gazda a surâs , spunându-mi că berea este apa cu care se şi găteşte , aşa-i la ei , şi că încă nu s-au adunat oamenii la cină , erau vreo 20 de mese , şi băut bere . meniul unul cu stridii . nu mâncasem niciodată şi recunosc că eram foarte curios cum la fel aveam curiozitatea să gust dintr-un fel de mâncare cu vânat , ambele recomandate politicos de un nene cu dulcele accent francez ce se vorbeşte până pe la Paris . evident că s-a început cu bere , una colorată rău cu un miros de malţ şi un gust dubios de dulce , sala s-a animat , erau belgieni şi alţi câţiva români pe care gazda i-a salutat şi ne-a spus câte o vorbă despre ei .
a sosit mâncarea , mă recunosc un prea puţin rafinat , pentru că acele stridii evident miroseau a bere , cică aşa se fierb , iar condimentele erau destul de nepotrivite pentru mine , mai ales că exista şi un sos care am înţeles că era dulceag pentru că era un amestec de ciocolată cu nu ştiu ce ...
am gustat şi din vânatul la care Rafa se strâmba după fiecare înghiţitură .
da , zic că trebuie să ai stomacul finuţ , elevat , obişnuit cu bunătăţile astea , nu obişnuit să mănânci doar tradiţionala bucătărie românească . seara s-a întins pentru că cina este masa principală , oamenii erau plăcuţi , vocali şi chiar peste un nivel de zgomot , bere multă şi tras cu urechea de către mine la diverse discuţii ce păreau comune .
am plecat târziu , George vesel rău îmi tot spunea : fraiere , habar n-ai să trăieşti !! am dormit înghesuiţi cu promisiunea că a doua zi vom merge puţin să vedem ceva din oraş , adică centrul că aşa-i la ţărani .
a venit dimineaţa senină şi rece , urcatul în maşini şi la bulivar . ce să spun , mai mult decât fotografiile ? părerea mea a fost că e un amestec nemţesc şi franţuzesc şi încă ceva ce n-am mai văzut , de fapt cică flamand . un oraş clasic cu primăria şi palatul regal , şi unul nou cu multă sticlă aluminiu şi beton , cu Atomul ce este impresionant prin strălucire şi mărime , şi de unde ai ocazia să vezi parcul Mini Europa fără să faci cheltuieli suplimentare .
probabil că şi zona instituţiilor europene este interesantă , dar...
un oraş aglomerat moderat şi poliglot , unde aş putea spune că ai ocazia să asculţi destul de des limba română , să fi recunoscut că eşti român şi întrebat : dă unde eşti mâncaţ-aş ?.
a fost o zi plină , cu plimbare şi mâncat la tarabă , să fim serioşi dar shaorma este preferabilă tradiţionalei bucătării flamando valone . singurul lucru de lăudat , dar destul de puţin accesibil sunt sorturile de ciocolată manufacturată , specific belgiene . cred că v-am obosit sau încercat răbdarea , dar cum spuneam undeva , viaţa e frumoasă când în urmă sunt amintirile .

p.s – povestire dintr-o probabilă carte ....


https://lh4.googleusercontent.com/-8n7xtQNyZVc/TWwrmCL33YI/AAAAAAAAA9c/z4-WCHE4X4U/globetrotter-sandles.jpg











http://i54.tinypic.com/rjefep.jpg

http://i51.tinypic.com/2uqnmsz.jpg



http://i53.tinypic.com/2h81ysm.jpg




http://i54.tinypic.com/ok4ayq.jpg

ardeleanu gelu
27-09-2011, 18:45
https://lh4.googleusercontent.com/-8n7xtQNyZVc/TWwrmCL33YI/AAAAAAAAA9c/z4-WCHE4X4U/globetrotter-sandles.jpg







http://i54.tinypic.com/2e5urmg.jpg

http://i52.tinypic.com/bfozk6.jpg

http://i53.tinypic.com/20sj95y.jpg

http://i51.tinypic.com/316um53.jpg

mihapred
28-09-2011, 14:21
Bruges

243715243716243717243718243719

Bruges este unul dintre cele mai mari orase din regiunea flamanda a Belgiei, fiind asezat în nord-vestul tarii.

Are o populatie de vreo 117.000 locuitori, dintre care aproximativ 20.000 locuiesc în centrul istoric.

In Bruges sau Venetia Nordului, cum mai este denumit de localnici, datorită canalelor sale, pare ca timpul s-a oprit in loc. Peste tot oamenii sunt relaxati, senini, ca si cum n-ar avea griji ori probleme de rezolvat. Cu o atmosferă feerică, desprinsă parcă dintr-o poveste cu domniţe şi cavaleri, Bruges-ul este o combinaţie reuşită între vechi şi nou.
Din piata din centrul orasului vechi pornesc in toate partile stradute inguste, ca niste pretioase miniaturi, pavate cu piatra cubica, pe care se merge cel mai bine pe jos ori cu trasura. Bineinteles ca trec si autoturisme, dar ele par niste intrusi nedoriti ai unei alte lumi. Pe-aici trec perechi de tineri, si mai putin tineri, al caror zambet nefortat și a caror privire putin distrata iti aminteste ca viata e placuta, daca stii sa pretuiesti ce e bun si placut.
Pe aceste stradute am descoperit cateva minuni : bibelourile miniaturale cu ingerasi si Peter Pann-i, dantelele fine si vestitele tapiterii belgiene, dar mai ales, oh, mai ales ... ciocolata belgiana ... Doamnelor, nu exista nicaieri pe Terra un loc de ... pierzanie, mai dulce decat un minimagazin belgian de ciocolata ... Priviti acea imagine in care, desi cu cateva minute inainte ma zgribuleam din cauza unui vanticel subtiiirel si rece, privirea, ochii mi s-au mijit de placere, iar zambetul putin tamp era intins pe intreaga fata, care radia de multumire ...

mihapred
28-09-2011, 14:49
243725243726243727243728243729

Tot Bruges. Aici gasesti peste 400 de feluri de bere !!!

mariusTut
30-09-2011, 10:38
dacă e marţi e Belgia , spune titlul unui film ce vine minunat ca subiect , gândind că e vorba despre aventurile unui grup de turişti americani pe bătrânul continent .
aşa cum mai afirmam probabil că de foarte multe ori imaginaţia despre unele locuri nevăzute dar dorite , de foarte multe ori ori depăşeşte aşteptările noastre , ori produce dezamăgiri .
nu ştiu de ce dar pentru mine personal Occidentul în general a avut ca punct comun de reper tot ceea ce Germania reprezentă pentru civilizaţia occidentală , fapt ce de multe ori prin diferitele drumuri a adus şi dezamăgiri .
deci , a fost odată un drum ce avea ca ţintă finală prezumtivă un oraş cunoscut prin renumitele oţeluri ce au ca nume chiar oraşul : Solingen . drum lung de făcut , gaşca niciodată alta decât cea despre care am mai vorbit , costuri aproape inexistente pentru că ne-am îmbarcat într-un confortabil Sharan ce torcea liniştit chiar şi la viteze mari . evident ca orice om cu dorinţa de a cheltui cât mai puţin George , s-a gândit că ar fi bine să caute vreun pasager ce e doritor de un drum către acele locuri , dar a găsit doar un nene ce trebuia să ajungă într-un orăşel ce se cheamă Kulmbach .
nimic nu impunea din partea noastră o oră sau o zi precisă pentru destinaţia finală , aşa că am fost de acord să ajungem şi în acest oraş necunoscut ce nu reprezenta o mare abatere de la ruta stabilită . drumul a fost acelaşi cu ceremonialul obişnuit al cinei târzii de la Lajosmizse , Babilonul dintre Occident şi Orient . obişnuitele tabieturi şi discuţiile cu Mihai , un ospătar ungur , iute ca un ardei mexican şi care vorbeşte o limbă română aproape perfectă , dacă nu ar avea un accent ardelenesc . băiatul are o dexteritate şi o viteză fantastică , între servit şi făcut note de plată te mai întreabă râzând despre politica românească pe care o stăpâneşte mai bine decât noi . are grijă ca nota de plată să fie onestă , ba mai mult să constaţi că ai mâncat mai multă pâine decât cea taxată , astfel ca sigur la plecare banii lăsaţi în carneţel să fie mult mai consistenţi decât ce scria pe bon . interesant că memoria vizuală îi funcţionează perfect , mai face şi “regale” , pentru că cine a fost ştie , există acolo o vitrină cu o sumedenie de dulciuri , care nu au preţ afişat , aşa că dacă doreşti şi ştii că nu eşti din neamul lui Hagi Tudose , te autoserveşti şi nu transpiri cu gândul la cât costă prăjiturica .
mi-au picat ochii pe o tartă , am luat-o , am înghiţit-o dintr-una pentru că era delicioasă dar minusculă , iar la plecare i-am zis lui Mihai că vreau s-o plătesc autoservindu-mă , şi cât face . mi-a spus zâmbind că normal e 2 euro , dar pentru că sunteţi clienţii casei , înseamnă un euro . nu pot spune că nu eram un fel de fideli ai bodegii , dar nu foarte frecvenţi , în schimb pentru că personajul era foarte simpatic şi vorbăreţ de fiecare dată l-am provocat la discuţii chiar şi peste mese .
nu ştiu de ce , dar de fiecare dată am simţit nevoia acestui popas după doar aproape 300 de km pe autostrada ungară ce pare mai monotonă decât oricare alta din Europa . pasagerul lui Jorj , era un tip preocupat de a ajunge în Germania , avea o întâlnire cu un tip , la o adresă , dorea o maşină , totul era foarte complicat din discuţiile noastre , cu atât mai mult cu cât grija lui era să nu întârzie , cu toate că avea asigurările clare că va ajunge la timp .
am plecat şi printre glumele noastre răutăcioase omul parcă a mai înviat , propunând o cafea de refacere într-o frumoasă parcare cu benzinărie din Austria , recomandată de acelaşi George . am făcut pauza , românul ca românul se întinde la poveşti , cafeaua se lungeşte peste poate , într-o noapte călduţă şi foarte înstelată . am ieşit cu Rafa afară să mai “sudăm” o ţigare , stând cu ochii în benzinăria ce avea şi un pic de shop , când privirea mi-a picat pe un personaj mai tuciuriu , foarte dolce&gabbana , ce privea atent nişte rafturi cu dulciuri . nimic neobişnuit în fond , dar am observat că personajul a pus mâna pe o cutie pe care a băgat-o subsoară şi în loc să treacă pe la casa de marcat a ieşit afară . a văzut şi Rafa , şi în şoaptă ne-am minunat de tupeul individului care s-a îndreptat către o maşină de Arad . am crezut că episodul a luat sfârşit , când acelaşi a mai intrat odată în magazin , prietenii noştri încă descântau cafeaua , şi de această dată a luat un pachet de ciocolăţi , s-a oprit de vorbă cu un om , fără probleme , apoi a ieşit . au ieşit şi prietenii noştri şi în două vorbe le-am povestit ce s-a întâmplat . George , umblat ca banul rău , cunoştea proprietarul maşinii de Arad . când a auzit , a spus să stăm pentru că merge să-i zică ce-i face pasagerul . în două minute acesta a fost afară şi evident l-a întrebat pe ţiganul spilcuit ce a făcut , dacă a plătit marfa ce era aruncată pe bancheta din spate a maşinii . acesta superior l-a lămurit cu un ; lasă frate că ştiu io ce fac .
arădeanul tacticos a deschis portbagajul şi fără explicaţii suplimentare a aruncat bagajul balaoacheşului , explicându-i că şi el ştie ce face , la revedere Bruxelles . ţiganul a încremenit , omul s-a urcat cu cei ce erau cu el în maşină , şi drum bun . ne-am urcat şi noi lăsând un nomad încremenit de uimire pe drumurile Europei .
pe drum George ne-a spus că se ştia de ceva timp cu arădeanul , ce mergea săptămânal în Belgia unde avea şi un frate şi că suntem invitaţii lui dacă ajungem prin zonă .
am să vă plictisesc puţin pentru că povestea are o savoarea ei , ca orice poveste ce are în ea şi dramul de necunoscut .
era dimineaţă , devreme , şi o ceaţă groasă şi lăptoasă când am ajuns în oraşul unde clientul lui George trebuia să ….
rupt de limba germană , sau vreo altă limbă , avea o figură speriată şi debusolată când George care nu ştii când vorbeşte serios sau glumeşte , i-a spus că nu vede ce va face de la aşa o oră matinală în oraş şi cum va vorbi cu “neamţul” .
GPS-ul ca orice electronică bună ne-a spus că am ajuns la destinaţie , ne-am dat jos , dar ciudat locul era o simplă casă pe o stradă cocoţată pe un deal , nici urmă de ceva ce să semene a firmă . evident că George a mai aruncat o “petardă” de genul , no pa şi pusi am plecat .
omul era alb ca ceaţa şi cu o frică în glas l-a întrebat pe nebun , dacă nu vrea să-l sune pe …
era de râsul lumii , strada pustie , 5 dimineaţa . Jorj care nu are probleme de politeţuri excesive a făcut-o şi ciudat personajul a răspuns , spunându-i că soseşte , dar accentul interlocutorului cică era de orice , doar de neamţ nu . ne-am pus la o ţigare , dar aşteptarea a fost zadarnică , când de la o casă un matinal pleca la lucru . l-am întrebat dacă adresa este corectă şi dacă acolo este o firmă . omul ne-a spus că adresa era exactă , dar sigur nu există o firmă sau parc auto .
George s-a umflat la necăjitul căruia-i căzuse faţa , a luat telefonul şi l-a sunat din nou pe …
a răspuns iar replica a fost una de ko : dacă vă convine aşteptaţi , dacă nu mergeţi acasă . ne-am gândit la bietul om plecat de acasă să facă o afacere şi lăsat ca un pui de găină , undeva într-un oraş nemţesc necunoscut nici nouă .
i-am spus să nu se impacienteze pentru că nu-l părăsim , pentru noi în fond există timp . am repus GPS-ul pe adresă , gândindu-ne că poate e o greşeală , dar nimic . ideea a fost să luăm nişte străzi în jur , poate undeva descoperim ceea ce omul caută .
ne-am învârtit , era pustiu , când am descoperit prin ceaţa ce nu se mai ridica un matinal ce alerga .
George a tras pe dreapta şi i-a aruncat ăstuia un morgen entschuldigung……omul s-a oprit speriat , sigur nu aveam feţe de magrebieni , dar mă rog ora….şi a spus că nu ştie . concluzia a fost că problema e groasă , aşteptăm ziua . ne-am tras pe o străduţă şi în şoaptă ne propuneam să rezolvăm şi să găsim o cafenea sau un restaurant pentru a mânca ceva , când lângă noi a apărut o maşină a poliţiei .
foarte politicoşi doi agenţi ne-au întrebat ce facem în acel loc , şi ne-au cerut actele . evident eram în cea mai mare regulă , George ciripea nemţeşte că vorba aceea după ani petrecuţi printre ei , era normal . m-a luat cu râs că la un moment dat urma să se bată pe burtă cu poliţiştii , aşa erau de colocviali . George era ofensat că ei nu ştiau unde este acea adresă , ba în plus au afirmat că GPS-ul original de la maşina ăstuia este “scheiße“ .
olteanu s-a umflat urgent şi le-a explicat că maşina lui este mult mai scumpă decât rugina poliţiei nemţeşti .
unul dintre agenţi a cerut voie să urce la volan să studieze minunea , apoi a recunoscut că totul e ok , are George dreptate , dar ceva nu e bun.....
au chemat prin staţie dispeceratul poliţiei , omul lui George a întrebat ce fac , iar răspunsul a fost că ne arestează . bietul om s-a făcut mic , mic , poliţiştii ne-au pus să urcăm în maşină şi să-i urmăm . mergeau cu girofarul pornit , atenţi să ne semnalizeze schimbările de direcţie . ne-au scos într-o zonă industrială , din mers ne-au indicat că suntem la destinaţie , n-au stat nici măcar să le mulţumim . era într-adevăr parcul auto căutat de prăpăditul pornit pe drumuri . şi-a revenit la faţă , chiar se întreba unde o fi vreun restaurant să mâncăm , că vorba aceea noi mai aveam de făcut ceva sute de kilometrii , etc , etc . se făcuse aproape ora opt de dimineaţă când a urmat un alt telefon şi individul căutat a anunţat că e pe drum , totul era o confuzie , cert este că a ajuns un nene colorat şi nu prea , într-un X5 , olteanul a avut ureche când a spus că sigur ăsta nu e neamţ . acelaşi George a avut grijă să-i bată obrazul legat de cuvânt şi să-i explice că omul ce e cu noi nu ştie o iotă nemţeşte , arabă nici atât , aşa că vom mai zăbovi până se rezolvă vânzarea “fierului vechi“ , iar lipsa de cuvânt ar trebui cinstită . arăbetele arianizat a înghiţit cu noade , dar pobabil a realizat că George e dracu gol , deci nu-i de jucat .
s-au rezolvat problemele omului nostru , s-a băut cafeaua în picioare la o tarabă din chiar centrul orăşelului ce la lumina zilei se vedea că e frumuşel , vechi , cu nişte case agăţate pe câteva coline în preajma unui râuleţ , dar jerpelit ca orice oraş fost DDR-ist . ne grăbeam , o cafea nu ţinea de foame , am pornit cu gândul ca pe autostradă să oprim într-o benzinărie să luăm o gustare din aceea cu un cârnaţ de un metru şi o cafea imensă şi greţos de proastă , numită “trucker menu“ .
am rezolvat-o , iar schimbul la volan ne-a adus în prag de seară în Solingen-ul unde aveam treabă . am sunat omul , ăsta era neamţ pentru că a spus 5 minute şi au fost 4 , am mers la garajul acestuia , am văzut maşinile am bătut palma , urmând ca dimineaţa următoare să rezolvăm actele . a fost o noapte la un hotel , o noapte adâncă după o cină ce a fost asezonată cu destulă bere pils , amară şi aspră , şi un biftec de vită mare ca-n filmele alea americane cu nehaliţi . dimineaţa toate s-au rezolvat urgent , mai ales atunci când ştii să foloseşti sistemul birocratic nemţesc .
întâmplarea din benzinăria austriacă şi afacerea bună făcută , l-au făcut pe George să îşi amintească că suntem destul de sus , aproape de belgieni şi că invitaţia arădeanului ar trebui onorată , costurile fiind doar de vreo 40 de euro referindu-ne la drumul suplimentar .
i-am zis că e ca de obicei ţigan , dar a sunat rânjind . i-a explicat omului că..şi după ce a închis mi-a spus : hai fraiere , plecăm că dacă e după tine şi educaţia ta , murim de foame .
am plecat , iar pentru cei ce cunosc acea zonă ştiu că autostrăzile din zona Bonn sunt gigantice , cu patru benzi pe sens , veşnic aglomerate , dar încet apropiindu-ne de Aachen , lucrurile s-au schimbat , au revenit la normalul calităţii nemţeşti , dar trecerea aceea printr-o porţiune olandeză chiar se simte , la calitatea drumurilor , să nu mai vorbim de intrarea în Belgia , care chiar măcar la nivelul acesta nu este superlativă , seamănă indigo cu partea estică a Franţei . am ajuns după amiază , omul ne-a aşteptat spre a ne conduce la fratele său . am fost doar ochi la ceea ce puteam vedea din maşină , aceeaşi senzaţie a unor oraşe comune , parcă cunoscute , aglomerat , destul de haotic , chiar cu rumoarea claxoanelor . am ajuns într-un cartier de case vechi , frumos colorate , nu foarte întreţinute . fratele cunoştiinţei lui George locuia într-o astfel de clădire , apartamentul era mic în sensul numărului de camere , adică o cameră şi o bucătărie , dar imense ca suprafaţă şi înălţime . primire frumoasă , românii nu se dezmint privind ospitalitatea , era vremea cinei şi propunerea a fost să ieşim la un tradiţional belgian , pentru buzunare româneşti . gazda ne-a spus că nu e problemă nu mergem la Parlamentul european .
am mers acolo în cartier , aproape şi fără nevoia de maşină , pe nişte străduţe întortocheate şi clădiri cu partru etaje , la un restaurant simplu alb , cu un mobilier la fel de lipsit de strălucire , unde pentru unul ca mine ce nu prea am o prietenie excepţională cu berea , senzaţia a fost că totul duhneşte a bere , malţ , ceva de genul ăsta . am spus asta iar gazda a surâs , spunându-mi că berea este apa cu care se şi găteşte , aşa-i la ei , şi că încă nu s-au adunat oamenii la cină , erau vreo 20 de mese , şi băut bere . meniul unul cu stridii . nu mâncasem niciodată şi recunosc că eram foarte curios cum la fel aveam curiozitatea să gust dintr-un fel de mâncare cu vânat , ambele recomandate politicos de un nene cu dulcele accent francez ce se vorbeşte până pe la Paris . evident că s-a început cu bere , una colorată rău cu un miros de malţ şi un gust dubios de dulce , sala s-a animat , erau belgieni şi alţi câţiva români pe care gazda i-a salutat şi ne-a spus câte o vorbă despre ei .
a sosit mâncarea , mă recunosc un prea puţin rafinat , pentru că acele stridii evident miroseau a bere , cică aşa se fierb , iar condimentele erau destul de nepotrivite pentru mine , mai ales că exista şi un sos care am înţeles că era dulceag pentru că era un amestec de ciocolată cu nu ştiu ce ...
am gustat şi din vânatul la care Rafa se strâmba după fiecare înghiţitură .
da , zic că trebuie să ai stomacul finuţ , elevat , obişnuit cu bunătăţile astea , nu obişnuit să mănânci doar tradiţionala bucătărie românească . seara s-a întins pentru că cina este masa principală , oamenii erau plăcuţi , vocali şi chiar peste un nivel de zgomot , bere multă şi tras cu urechea de către mine la diverse discuţii ce păreau comune .
am plecat târziu , George vesel rău îmi tot spunea : fraiere , habar n-ai să trăieşti !! am dormit înghesuiţi cu promisiunea că a doua zi vom merge puţin să vedem ceva din oraş , adică centrul că aşa-i la ţărani .
a venit dimineaţa senină şi rece , urcatul în maşini şi la bulivar . ce să spun , mai mult decât fotografiile ? părerea mea a fost că e un amestec nemţesc şi franţuzesc şi încă ceva ce n-am mai văzut , de fapt cică flamand . un oraş clasic cu primăria şi palatul regal , şi unul nou cu multă sticlă aluminiu şi beton , cu Atomul ce este impresionant prin strălucire şi mărime , şi de unde ai ocazia să vezi parcul Mini Europa fără să faci cheltuieli suplimentare .
probabil că şi zona instituţiilor europene este interesantă , dar...
un oraş aglomerat moderat şi poliglot , unde aş putea spune că ai ocazia să asculţi destul de des limba română , să fi recunoscut că eşti român şi întrebat : dă unde eşti mâncaţ-aş ?.
a fost o zi plină , cu plimbare şi mâncat la tarabă , să fim serioşi dar shaorma este preferabilă tradiţionalei bucătării flamando valone . singurul lucru de lăudat , dar destul de puţin accesibil sunt sorturile de ciocolată manufacturată , specific belgiene . cred că v-am obosit sau încercat răbdarea , dar cum spuneam undeva , viaţa e frumoasă când în urmă sunt amintirile .

p.s – povestire dintr-o probabilă carte ....
O sa-mi cer scuze ca sunt off-topic daca nu postez imagini de calatorie, insa chiar nu ma pot abtine sa nu felicit textul din acest mesaj; a trebuit sa-mi fac timp sa-l citesc, asa ca acum, cand i-a venit randul l-am citit asa cum am estimat, cu placere, pentru ca stiam stilul autorului.
Pentru mine, imaginile vizuale sugerate de un text bine scris, captivant, fac mult mai mult decat cele postate auxiliar, ce au valoare mai mare doar in ochii celui care le-a imortalizat, pentru ca acela a fost la fata locului si, privind fotografia vede mult mai mult decat ce contine acea figura geometrica.
Uite: ii dau o idee lui Gelu si insist sa incerce sa o puna in aplicare: "p.s – povestire dintr-o probabilă carte ...."
Pai, exista deja un loc, tot aici in subforumul Arta, Cultura & Creatie, topicul Creatia mea, unde mi-as dori sa gasesc cat mai multe astfel de texte.

srpopa
30-09-2011, 20:38
dacă e marţi e Belgia , spune titlul unui film ce vine minunat ca subiect , gândind că e vorba despre aventurile unui grup de turişti americani pe bătrânul continent .
aşa cum mai afirmam probabil că de foarte multe ori imaginaţia despre unele locuri nevăzute dar dorite , de foarte multe ori ori depăşeşte aşteptările noastre , ori produce dezamăgiri .
nu ştiu de ce dar pentru mine personal Occidentul în general a avut ca punct comun de reper tot ceea ce Germania reprezentă pentru civilizaţia occidentală , fapt ce de multe ori prin diferitele drumuri a adus şi dezamăgiri .
deci , a fost odată un drum ce avea ca ţintă finală prezumtivă un oraş cunoscut prin renumitele oţeluri ce au ca nume chiar oraşul : Solingen . drum lung de făcut , gaşca niciodată alta decât cea despre care am mai vorbit , costuri aproape inexistente pentru că ne-am îmbarcat într-un confortabil Sharan ce torcea liniştit chiar şi la viteze mari . evident ca orice om cu dorinţa de a cheltui cât mai puţin George , s-a gândit că ar fi bine să caute vreun pasager ce e doritor de un drum către acele locuri , dar a găsit doar un nene ce trebuia să ajungă într-un orăşel ce se cheamă Kulmbach .
nimic nu impunea din partea noastră o oră sau o zi precisă pentru destinaţia finală , aşa că am fost de acord să ajungem şi în acest oraş necunoscut ce nu reprezenta o mare abatere de la ruta stabilită . drumul a fost acelaşi cu ceremonialul obişnuit al cinei târzii de la Lajosmizse , Babilonul dintre Occident şi Orient . obişnuitele tabieturi şi discuţiile cu Mihai , un ospătar ungur , iute ca un ardei mexican şi care vorbeşte o limbă română aproape perfectă , dacă nu ar avea un accent ardelenesc . băiatul are o dexteritate şi o viteză fantastică , între servit şi făcut note de plată te mai întreabă râzând despre politica românească pe care o stăpâneşte mai bine decât noi . are grijă ca nota de plată să fie onestă , ba mai mult să constaţi că ai mâncat mai multă pâine decât cea taxată , astfel ca sigur la plecare banii lăsaţi în carneţel să fie mult mai consistenţi decât ce scria pe bon . interesant că memoria vizuală îi funcţionează perfect , mai face şi “regale” , pentru că cine a fost ştie , există acolo o vitrină cu o sumedenie de dulciuri , care nu au preţ afişat , aşa că dacă doreşti şi ştii că nu eşti din neamul lui Hagi Tudose , te autoserveşti şi nu transpiri cu gândul la cât costă prăjiturica .
mi-au picat ochii pe o tartă , am luat-o , am înghiţit-o dintr-una pentru că era delicioasă dar minusculă , iar la plecare i-am zis lui Mihai că vreau s-o plătesc autoservindu-mă , şi cât face . mi-a spus zâmbind că normal e 2 euro , dar pentru că sunteţi clienţii casei , înseamnă un euro . nu pot spune că nu eram un fel de fideli ai bodegii , dar nu foarte frecvenţi , în schimb pentru că personajul era foarte simpatic şi vorbăreţ de fiecare dată l-am provocat la discuţii chiar şi peste mese .
nu ştiu de ce , dar de fiecare dată am simţit nevoia acestui popas după doar aproape 300 de km pe autostrada ungară ce pare mai monotonă decât oricare alta din Europa . pasagerul lui Jorj , era un tip preocupat de a ajunge în Germania , avea o întâlnire cu un tip , la o adresă , dorea o maşină , totul era foarte complicat din discuţiile noastre , cu atât mai mult cu cât grija lui era să nu întârzie , cu toate că avea asigurările clare că va ajunge la timp .
am plecat şi printre glumele noastre răutăcioase omul parcă a mai înviat , propunând o cafea de refacere într-o frumoasă parcare cu benzinărie din Austria , recomandată de acelaşi George . am făcut pauza , românul ca românul se întinde la poveşti , cafeaua se lungeşte peste poate , într-o noapte călduţă şi foarte înstelată . am ieşit cu Rafa afară să mai “sudăm” o ţigare , stând cu ochii în benzinăria ce avea şi un pic de shop , când privirea mi-a picat pe un personaj mai tuciuriu , foarte dolce&gabbana , ce privea atent nişte rafturi cu dulciuri . nimic neobişnuit în fond , dar am observat că personajul a pus mâna pe o cutie pe care a băgat-o subsoară şi în loc să treacă pe la casa de marcat a ieşit afară . a văzut şi Rafa , şi în şoaptă ne-am minunat de tupeul individului care s-a îndreptat către o maşină de Arad . am crezut că episodul a luat sfârşit , când acelaşi a mai intrat odată în magazin , prietenii noştri încă descântau cafeaua , şi de această dată a luat un pachet de ciocolăţi , s-a oprit de vorbă cu un om , fără probleme , apoi a ieşit . au ieşit şi prietenii noştri şi în două vorbe le-am povestit ce s-a întâmplat . George , umblat ca banul rău , cunoştea proprietarul maşinii de Arad . când a auzit , a spus să stăm pentru că merge să-i zică ce-i face pasagerul . în două minute acesta a fost afară şi evident l-a întrebat pe ţiganul spilcuit ce a făcut , dacă a plătit marfa ce era aruncată pe bancheta din spate a maşinii . acesta superior l-a lămurit cu un ; lasă frate că ştiu io ce fac .
arădeanul tacticos a deschis portbagajul şi fără explicaţii suplimentare a aruncat bagajul balaoacheşului , explicându-i că şi el ştie ce face , la revedere Bruxelles . ţiganul a încremenit , omul s-a urcat cu cei ce erau cu el în maşină , şi drum bun . ne-am urcat şi noi lăsând un nomad încremenit de uimire pe drumurile Europei .
pe drum George ne-a spus că se ştia de ceva timp cu arădeanul , ce mergea săptămânal în Belgia unde avea şi un frate şi că suntem invitaţii lui dacă ajungem prin zonă .
am să vă plictisesc puţin pentru că povestea are o savoarea ei , ca orice poveste ce are în ea şi dramul de necunoscut .
era dimineaţă , devreme , şi o ceaţă groasă şi lăptoasă când am ajuns în oraşul unde clientul lui George trebuia să ….
rupt de limba germană , sau vreo altă limbă , avea o figură speriată şi debusolată când George care nu ştii când vorbeşte serios sau glumeşte , i-a spus că nu vede ce va face de la aşa o oră matinală în oraş şi cum va vorbi cu “neamţul” .
GPS-ul ca orice electronică bună ne-a spus că am ajuns la destinaţie , ne-am dat jos , dar ciudat locul era o simplă casă pe o stradă cocoţată pe un deal , nici urmă de ceva ce să semene a firmă . evident că George a mai aruncat o “petardă” de genul , no pa şi pusi am plecat .
omul era alb ca ceaţa şi cu o frică în glas l-a întrebat pe nebun , dacă nu vrea să-l sune pe …
era de râsul lumii , strada pustie , 5 dimineaţa . Jorj care nu are probleme de politeţuri excesive a făcut-o şi ciudat personajul a răspuns , spunându-i că soseşte , dar accentul interlocutorului cică era de orice , doar de neamţ nu . ne-am pus la o ţigare , dar aşteptarea a fost zadarnică , când de la o casă un matinal pleca la lucru . l-am întrebat dacă adresa este corectă şi dacă acolo este o firmă . omul ne-a spus că adresa era exactă , dar sigur nu există o firmă sau parc auto .
George s-a umflat la necăjitul căruia-i căzuse faţa , a luat telefonul şi l-a sunat din nou pe …
a răspuns iar replica a fost una de ko : dacă vă convine aşteptaţi , dacă nu mergeţi acasă . ne-am gândit la bietul om plecat de acasă să facă o afacere şi lăsat ca un pui de găină , undeva într-un oraş nemţesc necunoscut nici nouă .
i-am spus să nu se impacienteze pentru că nu-l părăsim , pentru noi în fond există timp . am repus GPS-ul pe adresă , gândindu-ne că poate e o greşeală , dar nimic . ideea a fost să luăm nişte străzi în jur , poate undeva descoperim ceea ce omul caută .
ne-am învârtit , era pustiu , când am descoperit prin ceaţa ce nu se mai ridica un matinal ce alerga .
George a tras pe dreapta şi i-a aruncat ăstuia un morgen entschuldigung……omul s-a oprit speriat , sigur nu aveam feţe de magrebieni , dar mă rog ora….şi a spus că nu ştie . concluzia a fost că problema e groasă , aşteptăm ziua . ne-am tras pe o străduţă şi în şoaptă ne propuneam să rezolvăm şi să găsim o cafenea sau un restaurant pentru a mânca ceva , când lângă noi a apărut o maşină a poliţiei .
foarte politicoşi doi agenţi ne-au întrebat ce facem în acel loc , şi ne-au cerut actele . evident eram în cea mai mare regulă , George ciripea nemţeşte că vorba aceea după ani petrecuţi printre ei , era normal . m-a luat cu râs că la un moment dat urma să se bată pe burtă cu poliţiştii , aşa erau de colocviali . George era ofensat că ei nu ştiau unde este acea adresă , ba în plus au afirmat că GPS-ul original de la maşina ăstuia este “scheiße“ .
olteanu s-a umflat urgent şi le-a explicat că maşina lui este mult mai scumpă decât rugina poliţiei nemţeşti .
unul dintre agenţi a cerut voie să urce la volan să studieze minunea , apoi a recunoscut că totul e ok , are George dreptate , dar ceva nu e bun.....
au chemat prin staţie dispeceratul poliţiei , omul lui George a întrebat ce fac , iar răspunsul a fost că ne arestează . bietul om s-a făcut mic , mic , poliţiştii ne-au pus să urcăm în maşină şi să-i urmăm . mergeau cu girofarul pornit , atenţi să ne semnalizeze schimbările de direcţie . ne-au scos într-o zonă industrială , din mers ne-au indicat că suntem la destinaţie , n-au stat nici măcar să le mulţumim . era într-adevăr parcul auto căutat de prăpăditul pornit pe drumuri . şi-a revenit la faţă , chiar se întreba unde o fi vreun restaurant să mâncăm , că vorba aceea noi mai aveam de făcut ceva sute de kilometrii , etc , etc . se făcuse aproape ora opt de dimineaţă când a urmat un alt telefon şi individul căutat a anunţat că e pe drum , totul era o confuzie , cert este că a ajuns un nene colorat şi nu prea , într-un X5 , olteanul a avut ureche când a spus că sigur ăsta nu e neamţ . acelaşi George a avut grijă să-i bată obrazul legat de cuvânt şi să-i explice că omul ce e cu noi nu ştie o iotă nemţeşte , arabă nici atât , aşa că vom mai zăbovi până se rezolvă vânzarea “fierului vechi“ , iar lipsa de cuvânt ar trebui cinstită . arăbetele arianizat a înghiţit cu noade , dar pobabil a realizat că George e dracu gol , deci nu-i de jucat .
s-au rezolvat problemele omului nostru , s-a băut cafeaua în picioare la o tarabă din chiar centrul orăşelului ce la lumina zilei se vedea că e frumuşel , vechi , cu nişte case agăţate pe câteva coline în preajma unui râuleţ , dar jerpelit ca orice oraş fost DDR-ist . ne grăbeam , o cafea nu ţinea de foame , am pornit cu gândul ca pe autostradă să oprim într-o benzinărie să luăm o gustare din aceea cu un cârnaţ de un metru şi o cafea imensă şi greţos de proastă , numită “trucker menu“ .
am rezolvat-o , iar schimbul la volan ne-a adus în prag de seară în Solingen-ul unde aveam treabă . am sunat omul , ăsta era neamţ pentru că a spus 5 minute şi au fost 4 , am mers la garajul acestuia , am văzut maşinile am bătut palma , urmând ca dimineaţa următoare să rezolvăm actele . a fost o noapte la un hotel , o noapte adâncă după o cină ce a fost asezonată cu destulă bere pils , amară şi aspră , şi un biftec de vită mare ca-n filmele alea americane cu nehaliţi . dimineaţa toate s-au rezolvat urgent , mai ales atunci când ştii să foloseşti sistemul birocratic nemţesc .
întâmplarea din benzinăria austriacă şi afacerea bună făcută , l-au făcut pe George să îşi amintească că suntem destul de sus , aproape de belgieni şi că invitaţia arădeanului ar trebui onorată , costurile fiind doar de vreo 40 de euro referindu-ne la drumul suplimentar .
i-am zis că e ca de obicei ţigan , dar a sunat rânjind . i-a explicat omului că..şi după ce a închis mi-a spus : hai fraiere , plecăm că dacă e după tine şi educaţia ta , murim de foame .
am plecat , iar pentru cei ce cunosc acea zonă ştiu că autostrăzile din zona Bonn sunt gigantice , cu patru benzi pe sens , veşnic aglomerate , dar încet apropiindu-ne de Aachen , lucrurile s-au schimbat , au revenit la normalul calităţii nemţeşti , dar trecerea aceea printr-o porţiune olandeză chiar se simte , la calitatea drumurilor , să nu mai vorbim de intrarea în Belgia , care chiar măcar la nivelul acesta nu este superlativă , seamănă indigo cu partea estică a Franţei . am ajuns după amiază , omul ne-a aşteptat spre a ne conduce la fratele său . am fost doar ochi la ceea ce puteam vedea din maşină , aceeaşi senzaţie a unor oraşe comune , parcă cunoscute , aglomerat , destul de haotic , chiar cu rumoarea claxoanelor . am ajuns într-un cartier de case vechi , frumos colorate , nu foarte întreţinute . fratele cunoştiinţei lui George locuia într-o astfel de clădire , apartamentul era mic în sensul numărului de camere , adică o cameră şi o bucătărie , dar imense ca suprafaţă şi înălţime . primire frumoasă , românii nu se dezmint privind ospitalitatea , era vremea cinei şi propunerea a fost să ieşim la un tradiţional belgian , pentru buzunare româneşti . gazda ne-a spus că nu e problemă nu mergem la Parlamentul european .
am mers acolo în cartier , aproape şi fără nevoia de maşină , pe nişte străduţe întortocheate şi clădiri cu partru etaje , la un restaurant simplu alb , cu un mobilier la fel de lipsit de strălucire , unde pentru unul ca mine ce nu prea am o prietenie excepţională cu berea , senzaţia a fost că totul duhneşte a bere , malţ , ceva de genul ăsta . am spus asta iar gazda a surâs , spunându-mi că berea este apa cu care se şi găteşte , aşa-i la ei , şi că încă nu s-au adunat oamenii la cină , erau vreo 20 de mese , şi băut bere . meniul unul cu stridii . nu mâncasem niciodată şi recunosc că eram foarte curios cum la fel aveam curiozitatea să gust dintr-un fel de mâncare cu vânat , ambele recomandate politicos de un nene cu dulcele accent francez ce se vorbeşte până pe la Paris . evident că s-a început cu bere , una colorată rău cu un miros de malţ şi un gust dubios de dulce , sala s-a animat , erau belgieni şi alţi câţiva români pe care gazda i-a salutat şi ne-a spus câte o vorbă despre ei .
a sosit mâncarea , mă recunosc un prea puţin rafinat , pentru că acele stridii evident miroseau a bere , cică aşa se fierb , iar condimentele erau destul de nepotrivite pentru mine , mai ales că exista şi un sos care am înţeles că era dulceag pentru că era un amestec de ciocolată cu nu ştiu ce ...
am gustat şi din vânatul la care Rafa se strâmba după fiecare înghiţitură .
da , zic că trebuie să ai stomacul finuţ , elevat , obişnuit cu bunătăţile astea , nu obişnuit să mănânci doar tradiţionala bucătărie românească . seara s-a întins pentru că cina este masa principală , oamenii erau plăcuţi , vocali şi chiar peste un nivel de zgomot , bere multă şi tras cu urechea de către mine la diverse discuţii ce păreau comune .
am plecat târziu , George vesel rău îmi tot spunea : fraiere , habar n-ai să trăieşti !! am dormit înghesuiţi cu promisiunea că a doua zi vom merge puţin să vedem ceva din oraş , adică centrul că aşa-i la ţărani .
a venit dimineaţa senină şi rece , urcatul în maşini şi la bulivar . ce să spun , mai mult decât fotografiile ? părerea mea a fost că e un amestec nemţesc şi franţuzesc şi încă ceva ce n-am mai văzut , de fapt cică flamand . un oraş clasic cu primăria şi palatul regal , şi unul nou cu multă sticlă aluminiu şi beton , cu Atomul ce este impresionant prin strălucire şi mărime , şi de unde ai ocazia să vezi parcul Mini Europa fără să faci cheltuieli suplimentare .
probabil că şi zona instituţiilor europene este interesantă , dar...
un oraş aglomerat moderat şi poliglot , unde aş putea spune că ai ocazia să asculţi destul de des limba română , să fi recunoscut că eşti român şi întrebat : dă unde eşti mâncaţ-aş ?.
a fost o zi plină , cu plimbare şi mâncat la tarabă , să fim serioşi dar shaorma este preferabilă tradiţionalei bucătării flamando valone . singurul lucru de lăudat , dar destul de puţin accesibil sunt sorturile de ciocolată manufacturată , specific belgiene . cred că v-am obosit sau încercat răbdarea , dar cum spuneam undeva , viaţa e frumoasă când în urmă sunt amintirile .

p.s – povestire dintr-o probabilă carte ....



Genial, criminal de savuros si delicios prin multe!

Povestea anterioara mi-a adus aminte de mai multe intamplari, pomenesc doar trei, ca sunt, cat de cat legate de postare:

1). Fiica-mea cea mare, impreuna cu (pe atunci viitorul) ginere-miu, la plimbare prin Bruxelles. El, obisnuit ca-n Germania, frana pentru fiecare pieton care punea piciorul pe carosabil. Ea, obisnuita cu "pietonii rulez!" din Bucuresti: "Mah, astia din Bruxelles sunt ca Bucurestenii, asa ca nu mai frana pentru fiecare, ca mori pe asfalt, calc-o!". Culmea e ca au luat amenda in Bruxelles, pentru ca Polizist-i erau ascunsi prin rondurile centrale de flori, imbracati in haine colorate, mimetice cu ambianta florala: "Dar, si in Germania se respecta limita de viteza, nu?! - Probabil ca stia de singura treime din Autobahn care contine limitari de viteza...)

2). In Wuerzburg, la cununia lor civila, cuscrul meu mergea spre primarie cu GPS-ul (nu era de acolo), avea hartile "troznite", i-a spus GPS-ul: "Acu', fa dreapta!", daca facea, intra prin trotuar, intr-un lant de magazine... A oprit aproape de centru, in mijlocul strazii, se uita in spate-dreapta, gasise un loc si nu stia daca incape, o singura banda circulata si masini parcate pe ambele parti ale strazii, a stat vreo trei minute sa-si faca socotelile, in spatele nostru se formase o coada de vreo 40 de masini, eu, in timpul asta, ma descompuneam, ma asteptam la urlete, claxoane, arbore genealogic, etc., nu s-a auzit nici musca, niciun far, niciun claxon, intr-un final a intrat in parcare laterala-spate, nici una din masinile din spatele nostru nu a miscat un "tzoll", a iesit din nou, a intrat la loc, ceva mai bine, abia dupa ce au vazut ca nu va mai iesi inca o data, s-au pus si ceilalti in miscare, fara grimase, fara compatimiri sau "degete"...

3). Cuscrul meu a oprit aproape de centru la 11:02 (sau 11:09, totuna pentru romanii etern stresati). Nevasta-mea "s-a inmuiat pe picioare" cand l-a auzit intreband o trecatoare daca stie unde-i Primaria (Ofiterul Starii Civile ii programase pe "jungeri" la 11:20, plecasera toti cu prietenii cu trei masini, dar actele lor erau la nevasta-mea), am luat-o la pas, prin mijlocul targului de Craciun (pornise dinainte, era doar 5 Noiembrie), am trecut prin centrul "nivelat" in 1945 (nu mai era nivelat, ca nu e Romania...) am ajuns la Primarie, nu era aia intrarea, ci prin spate, Primaria era ca Sala Palatului din Bucuresti, ca suprafata, am ajuns "pe dincolo", am urcat un etaj, ne-am intalnit cu totii la intrarea in sala programata, am intrat toti la 11:18, la 11:20 a inceput! Nevasta-mea se intreba dupa aia: "Cum functioneaza poporul asta?! Nu e nici unul stresat, nu se agita nici unul, si treburile ies la orele stabilite de ei ... Credeam ca Nemtii sunt inchisi, austeri, cand colo, toti imi zambeau, chiar si fatuca de la Market, desi se vedea ca avea ochii carpiti de somn, tot imi zambea!"

Am cumparat "de-ale gurii", a costat vreo 23 de EURO, o intreb:
- Nu-i mai bine ca la noi!?
- NU! E cam ca la noi!
- Serios?! Cat e salariul la ei, ca preturile vad ca sunt cam aceleasi ca la noi?!

Supliment (4.) Ambii cuscri sunt Profesori in Germania, au o casa cu vreo 8 camere si masina, au imprumutat-o cu 15.000 de EURO (fara dobanda) pe cat timp poate returna suma, pe fiica-mea cea mare, pentru a face Masterul in Psihologie la Edinburgh, ginerele meu vrea sa devina Profesor (gradul echivalent cu Doctor), daca vrea sa predea Germana si Istoria la clasa a X-a, pentru aia va fi pregatit, nu va avea voie sa predea la a IX-a sau a XI-a, ci strict pentru cea la care a fost pregatit... Etc... O fi bine?! O fi rau?! Mult mai bine ca aici, sigur este!

Va pup, ma duc la film (Terminator 2), pentru ca masinile hotarate, focusate si targetate imi sunt mult mai dragi decat homo-aleshii nostri!

mariusTut
30-09-2011, 22:07
Genial, criminal de savuros si delicios prin multe!

Povestea anterioara mi-a adus aminte de mai multe intamplari, pomenesc doar trei, ca sunt, cat de cat legate de postare:

1). Fiica-mea cea mare, impreuna cu (pe atunci viitorul) ginere-miu, la plimbare prin Bruxelles. El, obisnuit ca-n Germania, frana pentru fiecare pieton care punea piciorul pe carosabil. Ea, obisnuita cu "pietonii rulez!" din Bucuresti: "Mah, astia din Bruxelles sunt ca Bucurestenii, asa ca nu mai frana pentru fiecare, ca mori pe asfalt, calc-o!". Culmea e ca au luat amenda in Bruxelles, pentru ca Polizist-i erau ascunsi prin rondurile centrale de flori, imbracati in haine colorate, mimetice cu ambianta florala: "Dar, si in Germania se respecta limita de viteza, nu?! - Probabil ca stia de singura treime din Autobahn care contine limitari de viteza...)

2). In Wuerzburg, la cununia lor civila, cuscrul meu mergea spre primarie cu GPS-ul (nu era de acolo), avea hartile "troznite", i-a spus GPS-ul: "Acu', fa dreapta!", daca facea, intra prin trotuar, intr-un lant de magazine... A oprit aproape de centru, in mijlocul strazii, se uita in spate-dreapta, gasise un loc si nu stia daca incape, o singura banda circulata si masini parcate pe ambele parti ale strazii, a stat vreo trei minute sa-si faca socotelile, in spatele nostru se formase o coada de vreo 40 de masini, eu, in timpul asta, ma descompuneam, ma asteptam la urlete, claxoane, arbore genealogic, etc., nu s-a auzit nici musca, niciun far, niciun claxon, intr-un final a intrat in parcare laterala-spate, nici una din masinile din spatele nostru nu a miscat un "tzoll", a iesit din nou, a intrat la loc, ceva mai bine, abia dupa ce au vazut ca nu va mai iesi inca o data, s-au pus si ceilalti in miscare, fara grimase, fara compatimiri sau "degete"...

3). Cuscrul meu a oprit aproape de centru la 11:02 (sau 11:09, totuna pentru romanii etern stresati). Nevasta-mea "s-a inmuiat pe picioare" cand l-a auzit intreband o trecatoare daca stie unde-i Primaria (Ofiterul Starii Civile ii programase pe "jungeri" la 11:20, plecasera toti cu prietenii cu trei masini, dar actele lor erau la nevasta-mea), am luat-o la pas, prin mijlocul targului de Craciun (pornise dinainte, era doar 5 Noiembrie), am trecut prin centrul "nivelat" in 1945 (nu mai era nivelat, ca nu e Romania...) am ajuns la Primarie, nu era aia intrarea, ci prin spate, Primaria era ca Sala Palatului din Bucuresti, ca suprafata, am ajuns "pe dincolo", am urcat un etaj, ne-am intalnit cu totii la intrarea in sala programata, am intrat toti la 11:18, la 11:20 a inceput! Nevasta-mea se intreba dupa aia: "Cum functioneaza poporul asta?! Nu e nici unul stresat, nu se agita nici unul, si treburile ies la orele stabilite de ei ... Credeam ca Nemtii sunt inchisi, austeri, cand colo, toti imi zambeau, chiar si fatuca de la Market, desi se vedea ca avea ochii carpiti de somn, tot imi zambea!"

Am cumparat "de-ale gurii", a costat vreo 23 de EURO, o intreb:
- Nu-i mai bine ca la noi!?
- NU! E cam ca la noi!
- Serios?! Cat e salariul la ei, ca preturile vad ca sunt cam aceleasi ca la noi?!

Supliment (4.) Ambii cuscri sunt Profesori in Germania, au o casa cu vreo 8 camere si masina, au imprumutat-o cu 15.000 de EURO (fara dobanda) pe cat timp poate returna suma, pe fiica-mea cea mare, pentru a face Masterul in Psihologie la Edinburgh, ginerele meu vrea sa devina Profesor (gradul echivalent cu Doctor), daca vrea sa predea Germana si Istoria la clasa a X-a, pentru aia va fi pregatit, nu va avea voie sa predea la a IX-a sau a XI-a, ci strict pentru cea la care a fost pregatit... Etc... O fi bine?! O fi rau?! Mult mai bine ca aici, sigur este!

Va pup, ma duc la film (Terminator 2), pentru ca masinile hotarate, focusate si targetate imi sunt mult mai dragi decat homo-aleshii nostri!Salut cu mare drag (si surprindere pentru latura 'artistica' a naratiunii) pe un vechi prieten, Razvan (cel putin eu, sunt onorat sa mi-l stiu prieten).
Constat cu mare placere ca subforumul Arta... pare sa fie viu, indiferent pe ce topic se posteaza...
Repet sugestia de a ne succeda, a posta alternativ astfel de texte, amintiri care leaga oamenii prin sinceritatea si caldura cu care sunt redate acestea pe topicul Creatia mea.
Si mai subliniez ca nu este in nici un fel vreo atentionare (nici nu am dreptul, nici nu am gandit-o si jur ca ca scopul nu e de atentiona ca aici am fi vreunul off-topic) ci, CHIAR o dorinta de a face, chiar fara voia noastra, CREATIE; chiar daca nu v-ati propus vreodata, pare ca pana la urma seamana foarte bine cu o creatie premeditata.
Daca nu, atunci poate ar fi bine de deschis un topic de Amintiri din (prima) tinerete (ca sa nu-i spun 'din copilarie'), Memorii de calatorie sau ceva pe acolo... Sunt sigur ca in felul asta ar intelege mai multi natura si scopul topicului si nu vom mai pacatui in off-topic.
Parerea mea (care este ! :ipb_bigsmile:).

121
30-09-2011, 22:43
Cred ca aceste povestiri se incadreaza perfect in tematica topicului ( cam asta se dorea cand a fost deschis...sa se relateze amintiri din diverse calatorii). Din punctul meu de vedere, atata timp cat se pastreaza o anumita armonie, postarile se citesc si scriu din placere, va incadrati in tematica topicului si nimeni nu va face nici un fel se observatie.

ardeleanu gelu
30-09-2011, 22:50
tocmai pregătisem ceva domnilor şi s-a dus dracu cu net cu tot !! probabil că ne vom aduna undeva , am văzut că şi Melania e vie şi dacă o tragem un pic de cozi are o sumedenie de chestii faine de scris , s(teagu)r(oşu)popa are dotări şi a prins cincinalul în 7 ani şi 1/2, deci are ce poveşti , plus restul ştiuţilor noştri prieteni...
mă gândesc că poveştile noastre vin dintr-un colţ de lume , sunt o fotografie nevăzută dar povestită a unor locuri , deci topicul ăsta e bun , asta pentru că i-am dezavantaja pe cei care vor crede că fără a putea spune ceva într-o formă să-i zicem artistică , n-au ce căuta acolo pe artă......
în plus acolo e un loc al oamenilor cu ceva cunoştiinţe de gramatică , dacă vin eu veşnic hotărâtul să nu conjug corect verbul a fi , aş strica ştaiful . aşa aici , mai merge şi cu câte o literă mâncată , alea , alea ...:ipb_cool:
pentru tine Marius , tu ştii despre ce vorbesc că doar involuntar ai intrat în clubul peştilor ce dau puilor să sugă , foarte curând o să-ţi povestesc nişte chestii din plimbările mele pe fundul Oceanului , din vizitele pe care le-am făcut în Atlantida şi Groapa Marianelor .:ipb_crazy:
p.s - am uitat să vă mulţumesc pentru aprecieri , deşi plăcerea mea e legată de bucuria unor povestiri trăite în simplitatea lor , şi destinate unui grup pe care îl bănuiam interesat de banalităţi .

melania sandulescu
01-10-2011, 00:25
tocmai pregătisem ceva domnilor şi s-a dus dracu cu net cu tot !! probabil că ne vom aduna undeva , am văzut că şi Melania e vie şi dacă o tragem un pic de cozi are o sumedenie de chestii faine de scris ....
p.s - am uitat să vă mulţumesc pentru aprecieri , deşi plăcerea mea e legată de bucuria unor povestiri trăite în simplitatea lor , şi destinate unui grup pe care îl bănuiam interesat de banalităţi .

Mai Gelu, nu ma mai trage de codite ca m-am tuns:ipb_bigsmile:
Din pacate pe tema acestui topic n-am eu prea multe de spus si stie toata lumea de ce...si daca nu stie spun eu acum:
Eu am calatorit in ultimii ani doar in doua directii (ca sa ma exprim plastic) la mare si "la munca".
"La munca" - in Germania - nu detasata disciplinar ci chemata la raport, cu biletul de avion platit si xanax inclus. N-o sa ma apuc sa va povestesc despre Germania ca o sa ma luati la misto.
Apoi la mare, eu merg tot intr-o directie de atatia ani, unii cica din lipsa de imaginatie dar numai cine ma cunoaste stie care-i povestea de fapt.
Deci locul e acelasi, pensiunea e aceeasi, chiar si camera e aceeasi. N-o sa plictisesc pe nimeni cu minunatele mele fotografii ale acelori locuri :ipb_bleh:, mii de fotografii facute din toate pozitiile la aceleasi case, la aceeasi oameni care-mi sunt prieteni, la aceeasi bolovani si la aceeasi apa...eu acolo nu mai sunt turista, sunt de-a locului.

Asa ca raman sa trag si eu cu ochiul la fotografii si cu urechea la povestile celor care impartasesc aici...

mariusTut
01-10-2011, 00:47
Mai Gelu, nu ma mai trage de codite ca m-am tuns:ipb_bigsmile:
Din pacate pe tema acestui topic n-am eu prea multe de spus si stie toata lumea de ce...
Asa ca raman sa trag si eu cu ochiul la fotografii si cu urechea la povestile celor care impartasesc aici...Si totusi...
Tu nu te-ai plictisit sa mergi in aceleasi locuri, dar crezi ca ne-ai plictisi pe noi daca....
Io zic sa ne povestesi macar o singura data despre locurile pe care le frecventezi in acelasi an la indigo si, daca o sa mai povestesti a doua oara acelasi lucru, cu acelasi cuvinte, uite: ma angajez io sa te trag de maneca si sa-ti spun ca ai promis sa nu ne plictisesti ! :ipb_bigsmile:
Nu de alta, dar io am savurat maniera in care ai povestit despre faza cu intratul in apa in costumul tau nou de neopren sub privirile curioase ale octogenarului ce nu s-a sfiit sa te sfideze intrand doar cu pielea si oasele din dotare.
Mai stiu si cum ai uimit pe toata lumea cand s-a aflat ca te-ai apucat de gatit (prajituri!).
Deci, astea poti sa le sari, ca sa nu ne plictisesti.:ipb_laughing:
Dar sincer, de data asta la modul serios si mie mi-ar placea mult sa-ti faci timp pentru povestit, pentru ca sunt convins ca te vor citi si altii cu placere, altii care abia te vor descoperi, asa cum ne descoperim acum unii pe altii.

mariusTut
10-10-2011, 16:19
Mai inainte am scris, acum pun imagini; nu detin niciuna din aceste proprietati, insa mi-as dori:

romeutz
14-10-2011, 11:52
frumoasa e natura in orice anotimp


245602



245603

ardeleanu gelu
16-10-2011, 14:00
să încerc să povestesc ceva , ce sper că nu am mai povestit , despre Italia , despre nişte vremuri cu o valoare sentimentală aparte .
deci ......
a fost un an , lucram undeva sigur nu la vreo organizaţie secretă şi cu modestie pot spune că stăpâneam două limbi străine ceva mai bine decât nivelul mediu .
se tot organizau târguri externe , era perioada în care ieşitul din ţară era cu adevărat un privilegiu .
visam la Franţa pentru că erau două târguri anuale , unde instituţia la care lucram era permanent invitată .
foarte complicată organizarea unei astfel de deplasări , pentru că implica o logistică fără fisuri , de la prezentare la documentele vamale de ieşire din ţară a produselor şi standurilor ce aveau de fiecare dată o temă .
mă ocupam în perioada acestor târguri alături de o colegă de tot ce înseamnă achiziţii , alergam ţara de la Nord la Sud , sau cum se spune .
muncă şi iar muncă şi evident promisiunea că voi face parte din delegaţie pentru că ştiu foarte bine ce şi cum , plus vorbesc limba .
a venit un târg şi cert este că am făcut din mână colegilor ce plecau , eu rămânând acasă să păzesc birourile .
a fost odată , a fost a doua oară , ciudatul chestiei era că măcar colega mea alături de care organizam plecările , pleca , cu toate că avea cunoştiinţe de franceză ca şi calea ferată de ebraică . am ajuns la concluzia că asta este , în fond legi calul unde spune stăpânul , nu e să fie , n-am ceva care să mă recomande .
mă cam săturasem şi înghiţeam cu noduri sărate , gândindu-mă absolut obiectiv că poate meritam şi eu...
se ştia că sunt dezamăgit , imaginaţi-vă în spatele scrisului un om la fel de direct , adică mi-am spus cu voce tare dezamăgirea .
a venit o invitaţie ; era vorba de un târg în Italia , de prezentare de maşini şi produse agricole . evident că s-au început pregătirile , toate fostele franţuzoaice gimnastice , trăncăneau acum italieneşte ca şi Chiriţa , că de , e simplu , seamănă , poţi “italienii” orice cuvânt românesc .
foarte greu de conceput şi organizat o ieşire într-un loc , mă refer la expoziţie , despre care nu ai decât vagi informaţii şi când îţi doreşti să arăţi că România e locuită .am discutat şi soluţia a fost că vom/vor duce câteva produse naturale ale zonei , gen ţuică , afinată , nuci , miere , olărit zonal , etc .
se discută cu diverşi producători despre ce ar putea exporta , se pregătesc acte şi se fac inventare , aprobări vamale , etc . printre toate aflu că cică în ieşirea asta am şi eu un loc , chiar dacă nu vorbesc ”italiana” .
am râs , exista precedentul promisiunilor şi mi-am văzut de treabă . zilele plecării se apropiau şi interesant mi se cere paşaportul pentru a se pune viza pe un paşaport comun . am transpirat intens de emoţie , au mai trecut câteva zile , am văzut cu adevărat paşaportul acela comun pe care eram şi eu . nu foarte mult înainte de vămuire , vine un director şi-mi zice că are un depozit plin de dulceţuri , cu precădere trandafir şi că ar vrea să-mi dea nişte mostre , poate ..
.îi explic omului că e ok , şi ăsta vine cu cinci lăzi . i-am zis : frate ce fac cu atâtea borcane , mai trebuie să am grijă şi să le aduc înapoi . tipul pasiv mi-a explicat că pot rămâne lejer acolo , aruncate , nu-i o pagubă . am spus că aşa e bine şi ne-au urat să fie într-un ceas bun .
delegaţii vizate şi pregătiri de scos diurnele . eu ocupat vorbesc cu aceeaşi colegă care era conducătoarea grupului şi-mi spune să nu mă agit pentru că scoate ea diurna şi pentru mine .
ok , muncim , nu gândim .
acasă cu o zi înaintea plecării mă ciondănesc cu nevastă-mea , femeia de bună credinţă îmi spune : să-ţi dau valută să ai , că te duci şi..
eu fac pe victima şi evident refuz ştiind că diurna este acolo unde trebuie , deci las să suferi că am plecat supărat . dimineaţa ea pleca într-o delegaţie urmând să se întoarcă seara , normal înainte de plecarea autocarului nostru .
vine ora plecării , mă sună aceeaşi nevastă şi-mi spune că doreşte să vină la autocar , să nu mai fac pe nebunu , să-mi aducă valută , dar să vorbesc cu ăştia să aştepte puţin până ajunge . de unde , nu se stă un sfert de oră , că....aveam la mine 1 milion de lei , asta este , o sun şi-i spun că ne vedem peste 10 zile .
veselie în autocar şi feţe necunoscute în sensul că erau destule persoane care nu vedeam ce legături au cu acel târg , dar...
discuţii elevate şi amintiri , că doar suntem români , trebuie să ne lăudăm , sau să întărim chestia aceea cu cine-s io .......
mi-am văzut de ale mele , din politeţe mai zâmbeam , dându-mă fascinat de povestiri , timpul trece , vama la intrare în Ungaria e o formalitate , traversarea ţării destul de scurtă şi interesantă , pentru că ruta spre Italia era prin Slovenia , deci e o zonă unde prin Ungaria se merge paralel cu lacul Balaton .
spre dimineaţă ajungem la ieşirea din Ungaria , unde ciudat un vameş ungur ne pune să coborâm toate bagajele personale . se vociferează pentru “abuzul” acestuia , că vorba aceea doar persoane “importante” . le explic importanţilor că după mine omul îşi face treaba , că nu este nimic anormal , e posibil ca aceasta să fie înţelegerea cu Slovenia , ca vameşii unguri să asigure controlul . omul corect ne chema pe fiecare , deschideai bagajul şi te întreba fără să atingă , ce este acolo , ce este acolo ..
traducea o tanti soţie de buticar , ce chiar sunt unguri .
în bagajul unei tipe găseşte o pungă .
asta am înţeles că mergea în Italia , avea o fiică acolo , reuşise şi ea să-şi pună o viză...ducea la cererea fetei o pungă de cimbru uscat să aibă aia să pună la sarmale . întrebare scurtă : ce este în pungă ? cimbru …ce este acela cimbru ?
traducătoarea nu reuşea să-i explice vameşului , omul a intrat în biroul vămii cu toate paşapoartele noastre şi s-a reîntors cu un alt individ , înarmat până în dinţi , cu mănuşi de gumă , care a ridicat punga femeii .
am fost avertizaţi să nu mişcăm de lângă autocar , s-au închis barierele .
chiar nu ştiam ce s-a întâmplat , dar un pic de creier sub calotă sau oleacă de imaginaţie te putea să bănui că e o confuzie . a trecut cred că o jumătate de oră , omul s-a întors zâmbitor cu punga şi a pus-o pe unguroaica noastră să ne explice că nu a înţeles ce e ăla cimbru , la ei..şi în consecinţă părând suspect a chemat pe cel de la antidrog să facă analiza plantei .
ne-a urat drum bun şi la câteva sute de metrii vama slovenă , pustie .
aşteptăm dar nimic nu mişca la mijitul zorilor . colegă-mea cea organizatoare îmi zice : hai cu mine să vedem ce este , că tu vorbeşti sârbeşte . sunt jumate sârb , dar vorbesc ce au uitat ei , pentru că în casă …sigur este că nu mă furi şi nici nu mă minţi . mergem la biroul vamal , era din sticlă , frumos şi foarte curat totul .
din interior gălăgie şi nişte tipi atenţi la un tv .
asta zice : hai să intăm . cine-i ştie pe sârbi , în special vameşi , ştie ce stil de a te băga în origini au şi mai mult să fie căpoşi . i-am explicat că mama e moartă deci nu vreau…dacă o ţine , să-i deranjeze ea .
bate asta , aruncă o frază în engleza din Bangladesh , ăia o priveau ca pe Ioana D’Arc , printre ţigări fumegând şi nişte sticle golite .
mă dau cocoş şi-i explic unuia ce părea şef cine suntem şi ce vrem . evident primesc porţia de intrat de unde am ieşit , asezonată şi cu o chestie legată de soarele meu personal , după care îmi spune să mergem la autocar , că vine . aşa facem , bariera se deschide , intrăm în vamă şi aşteptăm . într-un târziu apare “şefe” cu încă unul şi spune să coboare ăla de a vorbit cu ei , adică eu . cobor cu o faţă de copil prost bătut la grădiniţă , tipul îmi spune că vrea paşapoartele deschise la pagina cu foto, puse în ordinea listei vizei colective . este absolut evident că dacă te însoţeşti cu proşti parfumaţi , poţi să vorbeşti şi româna limbii române , că nimeni nu va reuşi să facă ce le spui , durează până se dumiresc turistele emancipate ce trebuie făcut . ăia doi intră în fibrilaţii , înjură ca porcii mistreţi , mie îmi place că sunt imaginativi .
reuşim performanţa să facem ce au spus , eu duc maldărul celor vreo 30 şi de paşapoarte , după care sunt expediat la autocar . trece din nou o vreme , găinile turiste din nou încep să cotcodăcească despre comportamentul ăstora . le-am explicat să stea liniştite chiar dacă şi-ar dori un viol urmat de o abandonare , că eu unul nu am de gând să ţin curu la ăia , cu atât mai mult că de prea multe ori am constatat că pe bune , cal verde şi sârb deştept găseşti mai rar .
a ieşit cel ce părea şef şi a strigat : “sine” !! mi-am zis ; iaca dracu , mă strigă ăsta ca pe fii-su , e de bine .
m-am dus şi mi-a explicat că este o “problem” , trebuie plătită taxa de drum pentru autocar , plus …e şi ei oameni ar bea ceva ….întreb care-i valoarea taxei şi ăla îmi spune o sumă ..TOLARI . când am auzit îmi venea să-mi dau palme înainte de a leşina . am mers la autocar şi le-am explicat bogaţilor mei copasageri , că trebuie să plătim taxa de drum în valoare de ..DOLARI .
realizaţi spumele la gură aferente , ochii peste cap , dorinţele de a suna ambasade şi altele . până la urmă se calmează totul , proprietarul autocarului care era şi şofer şpune că va plăti el , urmând să se deconteze la întoarcere cu şefii instituţiei mele . ok , ok dar are mărci germane , nu dolari . mă duc din nou la biroul vamal şi întreb unde plătim ? omul îmi arată undeva nu foarte departe un duty şi-mi explică că acolo are şi “vischi” . merg cu super şoferul şi ne pică faţa la ghişeul unde plăteam taxa de drum , pentru că suma înţeleasă de mine cu două zerouri era în tolari moneda de atunci a Sloveniei , eu am înţeles dolari , una peste alta în mărci era mai nimic .
am plătit şi ne-am uitat la tăriul recomandat de vameş că s-ar cam preta la gâtlejele lor , care era scumpeanu rău , nu puteai să mergi cu o sticlă la sugativele alea sârbeşti , da nici să faci iar şedinţă cu chitroasele ales din autocar pentru vreo chetă bahică .
am hotărât să deschidem o cală cu bunătăţi româneşti , cu ţuici vechi şi vinuri nobile şi să dăm oamenilor .
la gheretă mă aştepta tartorul încruntat că veneam de la dughiană cu mâinile în cur şi o chitanţă . i-am dat chitanţa şi explicat că vreau să vină la autocar , avem ceva , “pârvi cvalitet” . m-a înjurat , dar deja eram obişnuit , ţinea de simpatia pe care mi-o purta , a venit cu încă unul cu ochii roşii de băutură , le-am recomandat eu ce e pe acolo , a spus : haide , dai, ebemti maicu !! am fugit cu câteva sticle , am venit cu paşapoartele în braţe , şi …la drum .
nu-s genul eroului , deci întâmplarea m-a muiat , iar discuţiile cretine ale vitejilor după război m-au enervat şi m-au făcut să mă închid în tăcere şi somn .
m-am trezit cumva atemporal , nu ştiam cum dracu am căzut într-o aşa noapte ziua , cert este că eram undeva într-un oraş mare cu multe pasaje suspendate , pe o clădire scria mare Gorenje şi m-am prins că suntem în Ljubljana . n-am pus întrebări pentru a nu fi din nou bombardat cu povesti despre cum merge shopping-ul pe acolo , cât de ieftine sunt nimicurile .
un oraş ce din mersul autocarului mi-a părut înghesuit între munţii ce se vedeau undeva în zare .
nu ne-am oprit , ţinta era alta şi timpul deja intrat în sac . nu ştiu exact câţi kilometrii sunt pe autostradă , pe atunci singura ce lega Slovenia de Italia , dar ce este sigur este că repede am ajuns la frontiera dintre cele două ţări , la Sezana , acel orăşel împânzit de moteluri şi parcări pentru camioane , cu acea coborâre largă spre intrarea primitoare în Italia şi Trieste . am ajuns în parcarea imensă a vamei , maşinile şerpuiau într-o nesfârşită trecere , se pregăteau hârtiile necesare grupului nostru , se dădeau indicaţii legate de comportament , etc , etc . am intrat şi noi într-un şir de autovehicule mari , inima îmi bătea cu emoţia unui lucru visat şi aproape de a se împlini .
s-a ajuns la vameşii sloveni , care nici măcar nu s-au sinchisit să ne oprească , imediat urmau italienii , fără zonă neutră . a urcat un vameş şi un carabinier ce părea scos dintr-o cutie , atât era de “călcat” şi apretat , politeţurile aferente meseriei , au luat paşapoartele şi documentele autocarului , nimeni nu sufla , când carabinierul se întoarce şi cere colegei mele italienite peste noapte ceva . asta evident nu pricepe , întreabă şoferul patron , ăsta se prinde că era vorba de un document al său , dar care ? se discută , funcţionarul are răbdare , ciulesc urechea şi constat că omul cerea o autorizaţie .
mă scuz că intervin , eu neica nimeni , şi-i transmit Cristinei că lipseşte o autorizaţie a Ministerului Transporturilor italian , ce permite intrarea autocarului românesc pe teritoriul Italiei . asta face ochii mari şi mă cheamă , dacă tot sunt deştept , să mă înţeleg cu italianul . îi explic aceleiaşi că putea să încerce engleza , dacă tot s-a terminat fondul de cuvinte italiene , aveam emoţii , dar reuşesc fără probleme să discut cu omul .
îmi explică că acea autorizaţie este obligatorie , nu poate face niciun fel de rabat legal , trebuie să ne întoarcem în Sezana , să nu blocăm intrarea în vamă , şi că după părerea lui putem să sunăm pentru hârtie , ne dă el numărul de fax al vamei , când soseşte hârtia suntem în ordine .
se face loc să ne întoarcem , practic călcăm cu roţile pe teritoriul Italiei , pot să zic că mi-am făcut botezul . ne întoarcem în parcare , cloţele se dau jos indignate , se discută şi se fac presupuneri , stau deoparte şi înfulec dintr-o jumate de franzelă numită sanwish , primită de la Stelu Preduchin , un pictor futurist , ce mergea să-şi expună ideile de pictură amestecată cu vinuri tradiţionale .
ăsta e foarte plastic şi sumar : dă-le-n.....de proaste cu pretenţii , abia aştept tată să ajungem , stăm împreună , văd că le bungheşti bine italiană , mă ajuţi la afaceri, în rest alcool şi voie bună .
se discuta , colega se enervează şi-mi strigă că ar trebui să mă intereseze şi pe mine rezolvarea situaţiei . evident nu-s eu un dulce nici când dorm , dar când îmi dai ocazia , aşa că-i explic peste umăr că obişnuiesc să nu cârpesc lucrurile , cu atât mai puţin să mă bag acolo unde nu-mi fierbe oala . mă bagă şi asta undeva ...
mă i-a de mână şi plecăm din nou în vamă .
acolo situaţia e aceeaşi , italianul îmi explică politicos că trebuie acea aprobare , că are şi numărul de telefon al Ministerului Transporturilor , al serviciului ce se ocupă de acele autorizaţii , ele se obţin , nu suntem singurii care am păţit acest lucru .
era după amiază spre seară , foarte clar că nicio şansă de a putea face vreun demers , dar hai să încercăm . omul ne formează numărul , eu tremur din toate balamalele , răspunde o doamnă politicoasă , îmi caut cuvintele cu grijă , femeia înţelege şi-mi explică că e târziu , nu are cine elibera acea autorizaţie , există însă posibilitatea de a trimite documentele maşinii via fax la ei , pentru ca a doua zi dimineaţa să se poată procesa . i-am explicat că mergem la un târg , că suntem în întârziere , că mâine trebuie să ajungem , e limita de timp pentru pregătirea standurilor . grazie mille , buona sera , a domani şi ne retragem urmând să-i abuzăm din nou pe vameşi cu documentele ce trebuiau trimise .
ieşim din vamă , nu mai am ţigări şi-i zic Cristinei : să-mi dai şi mie diurna , nu mai am ţigări , am nişte draci ....
asta mă priveşte cumva strâmb şi mă întreabă : care diurnă , nu ţi-am spus că nu a vrut vaca de contabilă să mi-o dea mie ?
n-am cum să vă descriu faţa pe care şi eu bănuiesc că am făcut-o , cert este că mi-a părut ce-a mai proastă glumă proastă dintre glumele proaste indiferent dacă subiectiv cum sunt credeam că de aşa chestii nu sunt capabili decât alţii , eu nu .
asta s-a prins de situaţie , de faptul că e groasă şi nu-s pus pe şotii neroade şi m-a întrebat : chiar…..? chiar , ce ? chiar nu ţi-am spus ? chiar nu mi-ai spus şi chiar stau ca un căcat în mijlocul drumului , dorindu-mi să mă calce un TIR , să mă scap …..
găinile turiste făceau spume în jurul autocarului , lume multă , forfotă , nişte restaurante cu grădină de vară în apropiere , veselie , muzică , atracţii , dar mai bine stăm şi cotcodăcim , asta pentru că de la datul mari şi umblaţi , până la băutul unei cafele pe o terasă , civilizat , e un drum lung ce trece prin buzunarul veşnic prea strâmt .
Stelu când mă vede , probabil pământiu , mă întreabă : ce-i frate , fac ăştia pe nebunii ?
îi explic că nu e aşa complicat , mai avem oricum de stat cel puţin o noapte şi încă în vamă , dar eu sunt fiul ploii , am în buzunare 1 milion de lei , diurna mea zace acasă din cauza a două proaste . se întind mustăţile a la D’Artagnan ale “zugravului” , care-mi spune : stai liniştit , am bani să stăm o lună la ăştia , îţi dau cât vrei , mi-i dai acasă . bun Stelule , dă-mi ceva mărunţiş , vreau pe o terasă , să îmi iau ţigări , să mânc şi eu ca un om liber şi să beau o cafea .
ciudat este că plec cu Stelu , tipul e un oltean haios rău , caprele se potolesc şi ne întreabă unde mergem , vor pipi , o fi geaba sau pe bani ? ăsta le lămureşte că el n-are treabă , se pipilică fără nevoia de a-şi trage chiloţii jos , deci nu îl interesează ...
mai erau nişte bărbaţi în grup , îi ştiam doar după feţe şi locuri de muncă , nu am schimbat de-a lungul călătoriei prea multe cuvinte .
ăştia se aliază şi ei ideii de terasă şi papa , cloţele se hotărăsc şi ele , cert este că se face un şir indian de proşti .
fug cu Stelu şi ne punem la o masă , vine şi Cris , se scuză plastic : poţi să mă şi..dar asta este situaţia , hai să rezolvăm ce-i de rezolvat , adun bani de la astea şi tot o scoatem cu diurna ta .
m-a pufnit râsul , i-am explicat că după cele întâmplate chestia cu poţi să mă şi....e clară neputinţă , dar se reţine pentru altă dată .
am mâncat , am băut şi fumat , turistele aristocrate erau numai lapte şi miere în jurul meu văzând că probabil sunt un pion deodată devenit nebun în şahul ăsta al documentelor de transport .
am făcut fax-urile , noaptea a fost una lungă , împărţită între nerăbdare şi cafele .
dimineaţa , era vineri , a fost una ca de adevărat week-end .
mii de maşini coborau dinspre Sezana , cu numere de înmatriculare de SLO , HR , I , H , nimeni nu le oprea , totul era un fluviu mişcător . am înjurat statutul nostru de nimeni ai Europei şi am mers în vamă spre a suna la minister . politicoşi vameşii ne-au permis , am găsit pe cineva , sosiseră documentele noastre , dar funcţionarul mi-a explicat că aprobarea sigur nu va sosi astăzi , probabil luni , că au înţeles graba noastră , dar procedura....
era clar , s-a dus dracului şi târg şi Italia şi tot !! vameşul italian m-a întrebat care este situaţia , i-am spus , a surâs şi mi-a zis : domnule , există o soluţie . puteţi comanda , am eu un telefon , un autocar italian din Dezensano , care să vă preia . lăsaţi autocarul dvs. aici , iar când sosesc aprobările vă poate urma , Desenzano nu este departe .
alt drum până în parcare spre a vorbi cu restul lumii , din nou vociferări şi nemulţumiri , dar nicio altă soluţie .
am cumpărat o cartelă telefonică şi am sunat . evident că mi-a răspuns imediat o tanti ce ştia , probabil informată deja de vameşi , de situaţia noastră , mi-a dat la telefon pe capo della ditta .
acesta mi-a spus că fără probleme în cîteva ore este în vamă , spune câteva ore pentru că este ceaţă şi se mai opreşte circulaţia pe autostradă , costul dus-întors şi regalo un drum de Florenza , totul 3.000 DM .
am înghiţit cu noduri , spunându-i că trebuie să vorbesc cu grupul , asta ştiind că iar ne vom certa , iar eu cu răbdarea mea....
am vorbit , se pare că noaptea le-a mai muiat , la un calcul sumar era vorba de puţin peste 100 DM în plus , chiar şoferul autocarului nostru spunând că îşi bagă picioarele îl lasă acolo , plăteşte şi el şi vine cu noi . s-a concluzionat că eu fiind săracul grupului , dar că am făcut destule şi sunt scutit de taxe , ceea ce mi-a părut absolut corect . aşteptarea a devenit apăsătoare , sunam la firmă , dispecera lua legătura cu şoferul printr-o comunicaţie a lor , acesta explica că e ieşit din Veneţia , e nebbia , şi dacă-i nebbia , aşteptaţi....
am aşteptat aproape o jumătate de zi , chiar nu mai credeam că autocarul va sosi , eram cu ochii tot înspre ieşirea din Italia şi la orice apariţie a unui autocar speram că este al nostru .
într-un târziu a apărut o mogâldeaţă marca Setra , cred că de pe la începuturile transporturilor , am glumit spunând că în sfârşit ..şi a fost în sfârşit .
toată lumea era dezamăgită la vederea hurdubaiei , de altfel foarte îngrijită , ceva de genul unei dame trecute , dar boite .
ne-a salutat un moşulică cu o şapcă din piele de scaun de autobuz , s-a recomandat ca fiind proprietarul , a întrebat cine plăteşte şi abia după plată şi dat factura a permis îmbarcarea . grupul nostru care la plecarea din România era unul plin de fumuri şi flatulaţii(a se citi băşini) , acum era vesel şi parcă resemnat , găinile cotcodăceau vesele , domnu’ Gelu , domnu’ Gelu....
nu mi-am imaginat cât de repede eşti primit într-o ţară care atâta amar de vreme mi-a părut doar un vis irealizabil .
m-am aşezat cuminte exact în spatele lui nea şofe , vedeam autostrada ca şi cum eu eram la volan . aproape seară faruri aprinse , week-end şi o circulaţie ce pentru unul ca mine semăna a infern .
bătrâna Setra torcea molcom şi era foarte vioaie , am intrat în vorbă cu capo, care mi-a explicat că de fapt acest autocar este unul de rezervă , pentru cazuri speciale , are la firmă maşini mult mai noi , dar acum sunt ocupate , afacerea este una de familie , implică şi pe fiii săi , dispecera fiind soţia lui , că e o muncă grea , dar sunt fericiţi ...am mai...vorbit , Stelu dormea ..eu.....
am ajuns undeva unde lumea făcea gălăgie , se cobora şi se râdea . eram obosit , ştiu că eram în faţa unui hotel , Splendid Meyer , Stelu mă trage după el spunându-mi că vom dormi în aceeaşi cameră , spun da , ajungem într-o cameră conduşi de o cameristă ce mă enervează cu politeţurile legate de prosoape şi paturi , şi...îl rog pe pictor să mă lase să fac un duş scurt , vreau să dorm , nu ştiu nimic despre ce facem mâine...
m-am trezit după o noapte agitată şi cu un somn zbuciumat de grija târgului . obloane de lemn la ferestre şi uşa balconului , nu ştiam dacă e noapte , sau zi .
am deschis uşa balconului şi....în faţa mea la doar câţiva metrii , mă despărţea o stradă , un trotuar şi o promenadă , a apărut o mare . o apă imensă ce trecea de orizont , o aglomeraţie de iahturi şi bărci elegante , rare maşini şi biciclete ce treceau în linişte .
era Lago di Garda , lacul ce în imaginaţia mea era orice în afara unei imensităţi de apă .
a fost prima mea întâlnire cu Italia , iar toate peripeţiile se pare că au fost un tribut meritat .
despre Desenzano , Lago di Garda şi Fiera Agricola , într-o altă poveste....
p.s – sunt proprietarul amintirilor , nu şi al fotografiilor ..

https://lh4.googleusercontent.com/-8n7xtQNyZVc/TWwrmCL33YI/AAAAAAAAA9c/z4-WCHE4X4U/globetrotter-sandles.jpg




http://i55.tinypic.com/fvl8af.jpg

http://i54.tinypic.com/2rc3hbm.jpg

http://i55.tinypic.com/2igcguf.jpg

http://i53.tinypic.com/2pq2xc9.jpg

Simona
16-10-2011, 15:55
Desi in "fisa postului " am obligatia de a citi cam tot ce se scrie pe jumatate de forum, de obicei o fac pe diagonala, iar cand vad mesaje " Kilometrice".....ma apuca fericirea ......
In cazul " povestilor " dumneavoastra de pe acest topic am avut insa placuta surpriza de a nu ma putea desprinde de calculator pana nu am citit si ultimul cuvintel....si cred ca asa au patit si altii.
Asteptam cu totii urmatoarele episoade ....

ardeleanu gelu
16-10-2011, 16:10
Desi in "fisa postului " am obligatia de a citi cam tot ce se scrie pe jumatate de forum, de obicei o fac pe diagonala, iar cand vad mesaje " Kilometrice".....ma apuca fericirea ......
In cazul " povestilor " dumneavoastra de pe acest topic am avut insa placuta surpriza de a nu ma putea desprinde de calculator pana nu am citit si ultimul cuvintel....si cred ca asa au patit si altii.
Asteptam cu totii urmatoarele episoade ....
cu dragostea şi respectul pe care îl acord celor ce nu confundă un crez cu o joacă....








https://lh4.googleusercontent.com/-8n7xtQNyZVc/TWwrmCL33YI/AAAAAAAAA9c/z4-WCHE4X4U/globetrotter-sandles.jpg





http://i52.tinypic.com/14wt2bk.jpg

http://i52.tinypic.com/14mtl4y.jpg

http://i55.tinypic.com/dcpr9e.jpg

http://i53.tinypic.com/34gplk4.jpg

mihapred
03-11-2011, 19:52
In weekend-ul trecut am avut parte de ceva ... adrenalina ! Baiatul meu ”cel mic” a gasit de cuviinta sa se catere pe stancile din Piatra Craiului. Stiam ca acolo sunt cateva drumuri pe care mergi ”pe lanturi”... Asta inseamna ceva de genul ca te cateri cu ajutorul unor lanturi, pe marginea ”potecii”.
N-am vazut Piatra Craiului decat in poze sau ”de jos in sus” sau ”de la mare departare”. In orice caz, peisajul e mirific, inaltator . Ca niste parinti cuminti si cu frica lui Dumnezeu, ne-am urmat baiatul pe net si prin ”molecular”. Cred ca aproape am facut febra musculara privind imaginile de pe net ! Ba, mai mult, n-am inchis ochii toata noaptea, stiind ca baiatul meu doarme intr-un refugiu de tabla la cca. -10 grade Celsius ... El zice ca nu i-a fost frig ... prea tare !
Da, acum pot sa ma bucur pentru el. Va veni duminica acasa si sper sa ne aduca poze minunate. Pana una-alta eu o sa va arat poze gasite pe net . Piatra Craiului este un colt de lume care se aseamana cu ceea ce inchipuim noi despre rai. Cerdacul Stanciului este chiar un fel de poarta a raiului romanesc ...
PS O bila alba Salvamontului, care a fost noaptea pe la refugiile de pe creasta sa le dea binete alpinistilor de ocazie, sa le aduca apa si sa verifice ca sunt intregi !


http://danchitila.files.wordpress.com/2010/09/hpim1999.jpghttp://lh4.ggpht.com/-LdMsMf5zW7U/Tm-gJN8d6PE/AAAAAAAAEpU/0Ah-qRl_gkU/PiatraCraiului2.jpghttp://danchitila.files.wordpress.com/2010/09/hpim2006.jpghttp://3.bp.blogspot.com/_8PCUxZ98Rtw/TT_c2_a1TdI/AAAAAAAAAWc/0VC1XJq9gzo/s1600/63543_149010541806432_142699105770909_257182_13060 62_n.jpghttp://4.bp.blogspot.com/_xhkPeRgemnE/Rd-Uq_C3_XI/AAAAAAAAAV4/Y3cN5rJCKVo/s400/Picture+248.jpg

mihapred
03-11-2011, 20:06
Piatra Craiului - continuare
http://2.bp.blogspot.com/-hz3362RxTL8/TiA_tFfZ_kI/AAAAAAAAJKU/VlAS2tzPE_Y/s1600/Padina+Inchisa_Creasta_Lanturi+395.jpghttp://img.carpati.org/users/ga/gabr/gabrielbv/editor/kiralykocsalad/1222623620_5.jpghttp://www.directbooking.ro/getimage.ashx?f=Obiective&w=480&file=fef2350b-1f35-4b76-a456-a84ad25d047b_piatra_craiului.jpg
http://4.bp.blogspot.com/-ORwU6xY-DeM/TiA-eYHIaTI/AAAAAAAAJKM/Zw5Op8e3gSA/s1600/P+Craiului+2006+013.jpg

mariusTut
03-11-2011, 22:31
Uite... am găsit şi eu, nu un colţ de lume, ci o lume într-un colţ.
Şi taaaare mi-ar placea sa fie lumea mea aceasta !!!
Ca, atunci cand ma supar cineva, sa ma toooot duc, 'in lumea mea' !
Nu am gusturi rele, nu-i aşa ?!

247842247843247844247845247846

mihapred
04-11-2011, 14:01
Sincera sa fiu, Marius, nu ai gusturi rele ... si nici modest nu esti ! :ipb_laughbounce:

ardeleanu gelu
09-11-2011, 12:03
M-am tot sfătuit cu toamna. E aici în jurul meu , dar vorbim de colţuri de lume , de multe ori în moduri care nu spun altceva decât , nimic . Rigoarea mă face să mă hotărăsc greu ce să vă dăruiesc , dar sper că din foarte mult am ales esenţialul .
În prea multe ocazii am tot fost întrebat ce m-a legat de aceste locuri . Destul de simplu de răspuns ; natura şi anotimpurile care aici sunt altfel…
Toamnă târzie şi generoasă în jurul Reşiţei , ce sper să vă încânte .
Fotografiile sunt realizate , “calde” , de un prieten , artist fotograf : Peter Henn .

http://i41.tinypic.com/dwtldc.jpg


http://i39.tinypic.com/ibfa81.jpg


http://i40.tinypic.com/adg5dx.jpg


http://i40.tinypic.com/2wfmfq9.jpg


http://i43.tinypic.com/2a0gf1f.jpg

ardeleanu gelu
09-11-2011, 12:06
http://i41.tinypic.com/ypds2.jpg


http://i44.tinypic.com/2mr5ijp.jpg


http://i40.tinypic.com/212zqt5.jpg


http://i44.tinypic.com/14mv02x.jpg

ardeleanu gelu
09-11-2011, 12:09
http://i44.tinypic.com/29beogk.jpg


http://i40.tinypic.com/2n6f78p.jpg


http://i41.tinypic.com/1zn68tv.jpg


http://i40.tinypic.com/245cb52.jpg


http://i40.tinypic.com/246sz7s.jpg

ninette
09-11-2011, 12:42
Frumos, foarte frumos la voi, am vazut de curand si niste fotografii din zona Bozovici si imprejurimi, drumul spre Resita, si am ramas asa, ca vitelul la poarta noua, pentru ca sunt una dintre acele persoane care au calatorit foarte putin prin toata tara. Aseara citeam in Gandul, au ei o rubrica acolo, despre strainii stabiliti in Romania si carora le place, care iubesc tara asta; sotul Andreei Esca era subiectul de ieri si spunea printre altele ca ar trebui sa ne straduim sa calatorim si sa ne cunoastem tara. Pot sa zic ca are dreptate, merita vazut totul, chiar si calatorind cu rucsacul in spate si cu un aparat de fotografiat Vilia pe umar, sau mai ales asa. Cat despre fotograful tau, jos palaria!

PS: toamna da sfaturi bune de cele mai multe ori :ipb_bigsmile:

ardeleanu gelu
09-11-2011, 13:16
Frumos, foarte frumos la voi,
am vazut de curand si niste fotografii din zona Bozovici si imprejurimi, drumul spre Resita, si am ramas asa, ca vitelul la poarta noua, pentru ca sunt una dintre acele persoane care au calatorit foarte putin prin toata tara. Aseara citeam in Gandul, au ei o rubrica acolo, despre strainii stabiliti in Romania si carora le place, care iubesc tara asta; sotul Andreei Esca era subiectul de ieri si spunea printre altele ca ar trebui sa ne straduim sa calatorim si sa ne cunoastem tara. Pot sa zic ca are dreptate, merita vazut totul, chiar si calatorind cu rucsacul in spate si cu un aparat de fotografiat Vilia pe umar, sau mai ales asa. Cat despre fotograful tau, jos palaria!

PS: toamna da sfaturi bune de cele mai multe ori :ipb_bigsmile:

La voi ăsta e de fapt la noi , stimată doamnă . Niciodată nu m-am considerat şi n-am considerat românii după areale şi păşuni .
Am să mă laud spunând că nu am timpul necesar pentru a vorbi , prin scris evident , despre locuri din ţara asta , şi asta nu pentru că-s vreun patriot excesiv , dar chiar România e frumoasă !! Nu m-am urcat în tren , avion sau maşină şi am mers la Paris , să-mi plimb cultura pe Champ Elysee înainte de a cunoaşte ce e în jurul casei mele .
Am mai făcut câteva încercări de a prezenta această zonă a Banatului Montan , care e fascinantă .
Acum ce să spun despre tehnicile de fotografiere , deja un Vilia e prea puţin , dar rucsacul e încă la modă .
Ştii ideea este că de pomi lăudaţi lumea e sătulă , exact exemplul cu Parisul .
E nevoie să găseşti ceva mai mult decât mondenitatea care de multe ori pute a tâmpenie de la distanţă .
Zona Bozoviciului înseamnă Cheile Nerei şi Valea Minişului , e o zonă minunată , ce trebuie văzută , evident asociată cu munţii Aninei , Anina , Steierdorf .
Vom vorbi în imagini şi despre aceste zone ......
Să nu fie doar vorbărie , iată şi colţuri din Reşiţa ..toamna asta......


http://i42.tinypic.com/ehlhu.jpg

Undeva în oraşul vechi , pe malul Bârzavei

http://i43.tinypic.com/2ecofmf.jpg

În aceeaşi zonă veche

http://i41.tinypic.com/2rnkk9c.jpg

Liceul Diaconovici Tietz , care fiinţează din 1877 , evident e în oraşul vechi .
Puştimea care învaţă la acest liceu i-a găsit o denumire mai generică : "Bastilia"


Si inca o fotografie de la Resita , fantana cinetica , toamna 2011...




http://i39.tinypic.com/e66ivl.jpg

ninette
09-11-2011, 13:28
La voi ăsta e de fapt la noi , stimată doamnă ...

...avion sau maşină şi am mers la Paris , să-mi plimb cultura pe Champ Elysee înainte de a cunoaşte ce e în jurul casei mele

Adevarat, e tara noastra!
Dar asta cu Parisul, de unde si pana unde?!?

Parca ai sunat o goarna de mobilizare, o sa ma straduiesc sa va arat si eu cateva imagini, de la noi de la Iaşi si imprejurimi, pentru ca, la urma-urmei, sunt lucruri frumoase si acolo. Iar faptul ca am si fotograf "la purtator" ar trebuie sa fie un avantaj...asadar am tema pentru dupa-amiaza, daca ne ajuta Dumnezeu!

Observ la Bastilia din Resita o tendinta de modernizare? Ma refer la partea de sus care iese putin din "tipar"; si in Bucuresti sunt licee vechi, "modernizate" cu termopan, caramida "imbracata" in placi de BCA ... :ipb_nono:

ardeleanu gelu
09-11-2011, 14:02
Dar asta cu Parisul, de unde si pana unde?!?
Adevarat, e tara noastra!
Dar asta cu Parisul, de unde si pana unde?!?
Parca ai sunat o goarna de mobilizare, o sa ma straduiesc sa va arat si eu cateva imagini, de la noi de la Iaşi si imprejurimi, pentru ca, la urma-urmei, sunt lucruri frumoase si acolo. Iar faptul ca am si fotograf "la purtator" ar trebuie sa fie un avantaj...asadar am tema pentru dupa-amiaza, daca ne ajuta Dumnezeu!

Ce-a cu Parisul de aici , până dincolo :ipb_laughbounce:
N-o dezvoltăm peste , era o pură constatare fără ţintă precisă , mi-a venit în gând oraşul ăsta că e ca o Mecca europeană , hai îl schimbăm ; spunem Belgrad .:ipb_cool:
La Iaşi sunt lucruri frumoase ? Convinge-ne !! :ipb_biggrin:
p.s - Fără termopan , viaţa e pustiu....

mihapred
10-11-2011, 20:26
Am scris ca voi mai aduce imagini din Piatra Craiului si ma tin de promisiune. Sunt fotografii facute de tineri amatori cu aparate nesofisticate.
Pe acestea baiatul meu le-ar denumi ” Deasupra ...” :

mihapred
10-11-2011, 20:42
Iar pe acestea eu le-as numi ” Toamna in Piatra Craiului ” :

ardeleanu gelu
11-11-2011, 14:10
După prea multe luni fără mai mult decât weekend-uri libere , acum pot spune că măcar câteva zile se vor uni într-un mini concediu .
Nu prea multe proiecte , unul singur e legat de o partidă de pescuit la ştiucă , undeva într-un loc ce în perioada de iarnă e sălaşul multor păsări migratoare , şi despre care poate voi vorbi odată , tot de aici din Banatul de munte .
Fiind cu atât de mult timp liber cumpăneam între continuarea unei povestiri începute , dar m-am gândit că dacă tot eram cu ultima postare undeva pe lacul Văliug în apropierea muntelui Semenic , este bine să închid aceast colţ de lume .
Probabil vă aşteptaţi la o poveste despre aceste locuri , dar nu o să fie pentru că sunt mult prea multe poveşti , Semenicul oferind prilejul unei întâmplări la fiecare urcare .
Pentru mulţi acest munte nu reprezintă nimic altceva decât un punct de temperaturi în prezentările meteorologilor , nu e nimic spectaculos , nu e nestemata din coroana Carpaţilor , superlativul cu vârfurile în nori .
Păi nu prea este e adevărat , 1447 de metri fiind pentru foarte mulţi un reper pentru a spune că de fapt Semenicul e un deal ceva mai răsărit .
Posibil şi acest lucru , cert este că este un loc unic , cu care am să încerc să vă familiarizez , cu siguranţa că nu fac parte din niciun program guvernamental cu frunze , de promovare a turismului , că tocmai sunt adeptul zugrăvirii unor locuri mai puţin cunoscute şi umblate , unele chiar căzute într-o uitare parcă intenţionată .
Povestea acestui munte vine de undeva din timpurile Mariei Tereza , care a colonizat la poale de Semenic munteni din Stiria şi Bohemia pentru munca la pădure .
Colonizarea s-a făcut în mai multe valuri , această etnie fiind destul de răspândită , din Clisura Dunării (Sfânta Elena , Gârnic , Eibenthal) , până la Oţelu Roşu (Ferdinand) , Duleu (Lindenfeld) , şi mai apropiatele de la poalele Semenicului , Gărâna (Wolfsberg) şi Brebu Nou (Weidenthal) .
Pemii că despre ei este vorba , s-au ocupat cu pădurea , creşterea animalelor , destui de mulţi au lucrat în uzinele reşiţene .
Practic muntele Semenic a fost habitatul lor , ei au făcut din zona aceea un loc special , au construit pe platoul montan primele cabane .
Am avut privilegiul să cunosc adevăraţii pemii , un popor rămas undeva într-o întârziere a istoriei , cu nişte bărbaţi foarte înalţi şi solizi , cu un port ce nu te putea face să te înşeli asupra etniei ; pantaloni din velură raiată , cămăşi cadrilate şi pulovere tricotate în casă din lână din aceea aspră . Vară , sau iarnă , pemul purta o şapcă tot din velură , cu un croi special cu cataramă şi urechi . Se încălţau cu un fel de opinci speciale , ce erau făcute dintr-un postav .
Femeile erau la fel de masive şi roşii în obraji cu fuste foarte creţe , înfoiate şi înflorate , dar în culori foarte sobre , cu bluze strâse şi creţe , invariabil cu capul acoperit de baticuri simple , foarte lungi .
Harnici pentru nişte pământuri sărace , s-au ocupat cu creşterea animalelor , cultivarea cartofului , iar în perioada în care turismul s-a dezvoltat în acea zonă , erau oamenii buni la toate , nu era un loc unde să nu găseşti un pem care să taie lemne , să facă curăţenie sau să însoţească turişti .
Buni schiori şi cu un fel al lor propriu , schiau cu ajutorul unui par , ce ţinea loc de beţe şi era folosit ca un fel de frână , ţinut între picioare .
Muntele Semenic a devenit atractiv datorită acelei organizări nemţeşti , deşi pemii sunt cehi de origine , a rânduielilor bine făcute .
Nimeni nu prididea să meargă la munte , pentru o partidă de schi , după un urcat vreme de un ceas cu telescaunul , ajungeai pe platou unde dădeai de Adolf , pemul uriaş care făcea umbră soarelui , despre care se spunea că e atât de puternic că duce o sanie în spate prin nămeţi .
Îţi spunea într-o română cu accent bine “a-si” venit , şi luându-te de o aripă cu tot cu bagaje te depunea în sala de aşteptare fără să simţi .
Atracţia orăşeanului venit la munte era legată de modul foarte familial în care oameni de mai peste tot se înţelegeau şi relaţionau acolo în vârf de munte .
Punctul comun era Cabana Centrală , o cabană mare din piatră , veşnic aglomerată , pentru că era punctul de plecare către orice altă cabană de pe platou , plus toată viaţa de seară , jocurile de cabană acolo le găseai .
Nu puteai să nu te opreşti la cantina cabanei , nu restaurant , unde veşnic lumea era înfometată , dornică să mănânce o fasole cu ciolan , sau o porţie de cartofi făcuţi la cuptor cu cârnaţi preparaţi de pemi , ce erau un amestec de porc şi viţel , afumaţi apoi pe coş până se făceau tari ca un baston . Pâinea era de casă , mare cât roata carului , făcută şi ea într-un ţăst imens , în care aproape focul nu se stingea niciodată .
Totul era însoţit de salata de bureţi de fag , şi se uda cu afinata făcută în casă , groasă ca uleiul şi cu acea aromă ce te păcălea până te beţiveai .
Anii aceea au trecut , s-a mers pe o altă idee a turismului industrial , a profitului cu orice sacrificiu , şi pe Semenic s-au construit trei mari hoteluri : Gozna , Nedeia , Semenic .
Pentru o imagine exactă a dimensiunilor , cele trei hoteluri erau deservite de atât de mult personal încât a fost construit undeva un complex de locuinţe pentru aceştia .
Restaurante imense şi veşnic pline de viaţă şi antren .
În perioada de iarnă era facil să ajungi pe munte , existau curse de autobus de trei ori pe zi , autogara era un furnicar de schiori , rucsace , rock-eri cu gânduri de îmbătat la altitudine , într-un cuvânt doar voie bună pe bani puţini .
Era frumos sus , chiar dacă se pierduse acea linişte arhaică , restaurantele vuiau , discotecile se închideau aproape în zori . Era linişte dimineaţa , când parcă lumea muţea , până şi pe pârtii era linişte , se schia tăcut .
Acest turism a făcut din zonă un furnicar , cu mult prea mulţi străini şi timişoreni ajunşi să se poată caza pe bază de relaţii de partid şi de stat .
Complicat să găseşti o cazare în sezon , dacă nu ai avut pe cineva să te ajute , de multe ori se dormea într-o cameră a câte unui binevoitor , sau prin sălile de jocuri , unde totul era o veselie fără somn , dar la căldură .
Încet a venit şi ’89 , iar Semenicul a intrat într-un con de umbră , într-o uitare a localnicilor , pentru că a apărut mirajul Vest-ului .
Puţini cei ce au rămas apropiaţi de acest munte , cei ce cu minte şi bani au început să-şi cumpere din cabanele şi terenurile ce se vândeau pe preţuri aproape simbolice .
Au rămas fideli ideii de munte însă un grup de entuziaşti reşiţeni şi timişoreni , care au înfiinţat “Prietenii munţilor” .
E o organizaţie ce se conduce după vechea tradiţie a pemilor , un fel de autogospodărire cazonă , unde toată lume munceşte , de la cei mici până la maturi . Practic totul este într-o ordine desăvârşită , regulile se respectă cu stricteţe existând un decalog al muntelui , pe care dacă nu-l respecţi nu te va ierta .
Toţi membrii acestei organizaţii , mici şi mari , sunt buni schiori , dar pentru ei muntele nu înseamnă doar perioada de iarnă ci tot anul este legat macar prin weekend-uri de viaţa montană , de activităţi ce înseamnă chiar îngrijirea platoului montan , a pârtiilor .
Fiecare an are o zi a lor numită Serbările Zăpezii , ce se ţine către sfârşitul lunii martie , atunci când în general munţii României se pregătesc de "iarnatul" de vară , de linişte .
Ziua serbărilor este una deosebită cu multă lume , cu jocuri şi un bal excelent ce ţine până...se termină .
Semenicul a rămas doar un loc al pasiunii şi dragostei pentru natură , munte , şi sporturi de iarnă , hotelurile sunt o amintire strâmbă , dar cine vrea cu adevărat frumuseţi deosebite , atunci sigur trebuie să ajungă aici .
Ce este atrăgător pe acest munte veţi reuşi să vedeţi în fotografiile alăturate , dar cu siguranţă , foarte puţini munţi româneşti oferă un astfel de spectacol al zăpezii .
Deşi altitudinea e mică , e cunoscut că muntele Semenic este unul din locurile cu foarte multă zăpadă ce ţine de multe ori până la sfârşit de aprilie .
Explicaţia e legată de poziţionarea undeva la răscrucea unor curenţi cu influenţe mediteraneene , cu temperaturi peste zi destul de ridicate , cu nopţi geroase şi pale de vânt ce fac ca fiecare dimineaţă să-ţi ofere un alt peisaj , o artă a zăpezii .
Sper că demersul meu să fie unul de bun augur , să vă facă să deveniţi curioşi de a descoperii locuri ce nu sunt întotdeauna un pom lăudat în care constaţi că merele sunt colorate , dar acre.....
Accesul este relativ facil , nu trebuie să ai decât o maşină echipată adecvat , şi plăcerea de a renunţa la larma şi mondenitatea ce de multe ori are iz de fitze false .
p.s – fotografiile sunt datate iarna 2010 .





http://h.1asphost.com/semenic/logo.gif



http://i43.tinypic.com/2igksd4.jpg

Drumul spre cabana Zoo Pastoral

http://i43.tinypic.com/103sz80.jpg

Pârtia "Idioţi" , denumită aşa pentru că e pentru începători

http://i39.tinypic.com/t9ul1v.jpg

Vârful Semenic , o răscruce de vânturi


http://i39.tinypic.com/2090fhe.jpg
Platoul montan , vârful Semenic la apus , văzute de pe pârtia Goznuţa

ardeleanu gelu
11-11-2011, 14:11
http://i40.tinypic.com/3h3xx.jpg


http://i41.tinypic.com/s4chf8.jpg


http://i40.tinypic.com/2vwe5wx.jpg

Din tot ce a fost .....

http://i42.tinypic.com/bi1c2d.jpg


http://i43.tinypic.com/2lm8odg.jpg

Pe "Idioţi"

ardeleanu gelu
11-11-2011, 14:11
http://i41.tinypic.com/25hiezl.jpg

Drumul de acces pe platoul montan , de obicei foarte aglomerat în weekend . La orizont Muntele Mic

http://i41.tinypic.com/2uyizya.jpg

"Idioţii" la sosire

http://i41.tinypic.com/2wrempu.jpg

Undeva la mijlocul pârtiei Goznuţa

http://i44.tinypic.com/15oe62x.jpg

Eolienele construite acum mulţi ani la U.C.M Reşiţa , făceau parte dintr-un proiect de energie verde

http://i44.tinypic.com/206o7r8.jpg


În apropierea vârfului Pietrele Goznei 1.447 m , cabanele meteo , Salvamont şi turnul ce o perioadă
a avut o destinaţie militară .
Înăuntru senzaţia este că te afli într-o bază NASA , cei ce-l deserveau având în interior apartamente
foarte confortabile , pentru că viaţa lor se desfăşura luni de zile doar în vârf de munte .
Aveau un imens avantaj , pentru că vedeau foarte multe posturi tv din Europa .
Era un adevărat negoţ cu filme care la noi nu apăreau .

ardeleanu gelu
11-11-2011, 14:12
http://i39.tinypic.com/be8tba.jpg

Pârtia Goznuţa şi coada la vin fiert cu scorţişoară , că tot se "odihnea" ski lift-ul

http://i42.tinypic.com/fo419k.jpg

Bisericuţa ...e frumos să mergi în miez de noapte , e în apropierea vârfului Gozna .
De Sfântul Ilie e o mare procesiune religioasă , ce se încheie cu spălarea în Lacul Vulturilor , un mic
lac montan , foarte rece chiar în mijloc de vară .

Pârtia Goznuţa

http://i42.tinypic.com/1zf4dgk.jpg

Aiurea...

http://i44.tinypic.com/eq35zb.jpg

În zare Muntele Mic , când e foarte senin se vede şi Ţarcu

ardeleanu gelu
11-11-2011, 14:13
http://i44.tinypic.com/fwnbrn.jpg

Aiurea de dimineaţă....

http://i43.tinypic.com/jj41lf.jpg

Un "idiot" la fel de matinal..

Chiar pe vârful Pietrele Goznei , undeva la 40 de km se vede o zonă a Reşiţei , doar când e cu adevărat senin .
În stânga o pârtie , "Uriaşul" , indicată celor care chiar ştiu sportul pe "doage" . E uşor la vale , dar greu la deal;
nu are ski lift .

http://i40.tinypic.com/53s9yh.jpg

Eolienele....



http://i43.tinypic.com/fyjzio.jpg

S-a dus o zi...

mihapred
12-11-2011, 23:02
E minunat sa fii sus, pe creste (asta o stiu, la propriu, pentru ca am fost, demult, pe creste ... ). In '89 am fost la Cabana Sambata ... si chiar mai sus, impreuna cu baietii mei -”cel mic” avea 5 ani ...
In acel an, fara vreun licar de speranta (1989), simteam ca ne sufocam, iar muntele ne-a vindecat ! Acolo, sus, fara electricitate, fara radiodifuziune, doar noi si ceilalti oameni ca noi, cei care iubeam, fara sa stim, locurile romanesti, ne-am intalnit intr-o cabana saracacioasa ... dar deosebita, prin solidaritatea umana pe care o ”emana” intr-un mod ”contagios”. Desi acasa simteam ca in fiece clipa erau ochi, care ne pandeau, acolo ne-am simtit liberi !!! Acolo am vorbit dezinvolti cu nemtii de ... dincolo, acolo am intalnit oameni care nu se temeau, acolo, aproape am facut un concurs de ... bancuri politice (!!!)... Acolo a fost un nou inceput : acolo am inteles ca orice-ar fi, apartinem acestui pamant...

http://3.bp.blogspot.com/_TuYvrsi1CRw/THPeGrz706I/AAAAAAAAF8s/qRN9vJ8iZsk/s1600/2010-08-14_12-01-04_Mihai.jpg
http://3.bp.blogspot.com/_t4tno-WvgQ0/SrIcFQ_hf5I/AAAAAAAAALA/N6teCmVxKTw/s400/1.jpghttp://1.bp.blogspot.com/-_HmdZAnI7bo/TjByMI46rjI/AAAAAAAACJI/xGJJapt94N8/s1600/Fagaras+08.07.2011+146.jpg

ninette
14-11-2011, 21:30
mesaj compromis

ninette
14-11-2011, 21:31
mesaj compromis

ninette
14-11-2011, 21:31
mesaj compromis

mariusTut
15-11-2011, 11:25
Felicitari !
Multe !
Am raspuns cu citat, insa asta doar ca sa ma adresez tie; nu pot sa aleg doar unul din cele trei postari ale tale ci pe toate trei.
De departe imi dau seama ca nu am de-a face cu un amator in ale fotografiei ci... macar un aspirant pentru intrarea in AAFR (pentru necunoscatori=Asociatia Artistilor Fotografi din Romania).
Mi-a placut mult sa privesc pozele tale iar cunoscatorii stiu de ce; multi au aparate care fac singure calitatea imaginii insa, daca nu sunt in mana unuia care mai are si imaginatie dar si ochi pentru incadrare - afara de mana, nu iese decat o poza bine colorata.
Inca odata felicitari !

ardeleanu gelu
16-11-2011, 13:35
Stimată doamnă , B E S T I A L E* !!
Mi-e greu să mă opresc la una dintre “molăreli**” , toate sunt absolut faine , poate numărul unu din numărul unu este macul dintre şine .
Marius are absolut mare dreptate că mega pixelii şi zum-urile optice , n-au nicio legătură cu ochiul şi simbolul pe care-l transmite “molarul***” prin aparat .
Acu chestia aia cu Vilia pică , e pentru nea Caisă din Vişina , pentru că aparatul e de clasă medie , zoom optic , iar mâna bună , foarte bună .
Vilia e amintirea becului roşu , cei ce fac sau au făcut fotografie ştiu că e un alt bec roşu decât cel la care s-or gândi niscaiva “mintoşi” .
Satul e într-adevăr un izvor de frumuseţe , doar că nu se pot adăpa din ea , decât cei ce-şi recunosc obârşiile acolo .
Să tragem linie şi să concluzinăm : ghini bre , să mai vii pi la noi !!

B E S T I A L E* - mişto rău (neacademic , ca la ţară)
Molăreli** - fotografii (regionalism Banat)
Molar *** - fotograf (regionalism Banat)



http://i39.tinypic.com/i1brdx.jpg


Biserica catolică “ Maria Zăpezii “ Reşiţa - 1846
Pomul care se vede este unul dintre platanii monument al naturii , cu o vechime de peste 200 de ani


http://i42.tinypic.com/1zyajqw.jpg


http://i39.tinypic.com/1z1tphj.jpg


Interiorul bisericii şi “mâna calculatorului”

ninette
16-11-2011, 15:01
Marius şi Gelu, vă mulţumesc! Mult de tot!
Dacă ar fi să mă fi judecat fiu-meu, ar fi zis "hm, bunuţe, dar tre'să mai înveţi!".

Pozele fac parte dintr-un album al familiei în care m-am născut (un amestec de rusnaci, bucovineni şi regăţeni din zona Iaşilor), un album în construcţie, unde ne străduim, eu şi o verişoară, să aducem multe mărturii: scanăm fotografii vechi de-ale rudelor (mai mult ea, că eu nu am scula trebuincioasă), locurilor (din astea avem mai puţine, doar ce facem noi acum, pentru că pe vremuri "dădeau în poză" doar oamenii, nu şi locurile) ... în fine, avem noi ceva în cap, sper să iasă bine! Satul este frumos, asta o spun eu, altora ar putea să nu li se pară la fel, pentru că, aşa cum spuneam mai sus, este oarecum primitiv.
Aparatul este un Nikon D3100 ... oricum, aproape că face pozele singur:ipb_bigsmile:. Gelu, multă vreme am folosit aparatul Vilia, îl am şi acum... în concluzie, oi mai vini!

mihapred
16-11-2011, 19:43
Sunt superbe pozele tale, Ninette !
Cel mai mult mi-au placut fetele, bobocii si norii aia grozavi ... dar toate sunt ... cu miez ...
Crede-ma, nu este aparatul, ci sufletul ! :ipb_cool:

ninette
16-11-2011, 20:13
Miha, mă bucur că ţi-au plăcut, ce pot să spun, pozele astea circulă doar în familie deocamdată (sunt multe, mult mai multe, făcute şi cu telefonul, şi cu aparate mai bune, şi mai puţin bune, fiecare cum apucă), sunt făcute din suflet, dar fără scop, dacă pot spune aşa; de fapt există unul, cel relatat mai sus, şi la care contribuie aproape fiecare copil, nepot, soră, frate, văr, cu ce poate :ipb_bigsmile:.

mihapred
16-11-2011, 20:28
Da, Ninette, in familie pozele au un inteles aparte. E greu sa explici celorlalti din jurul tau ce te indeamna sa faci fotografii, desi nu ai facut un hobby din aceasta frumoasa indeletnicire. Sunt lucruri de care vrei sa iti aduci aminte ... Si eu, in coltisorul meu de lume, am facut ceva poze, in care am vrut sa surprind culorile toamnei. Nu e nimic profesional ...Alaturi de pozele din vara, si acestea ma vor ajuta sa trec vifornitele iernii, sa retraiesc momente dragi .Deci, culorile toamnei, la noi acasa
:249148249145249146249147

mihapred
16-11-2011, 20:42
Florile toamnei sunt cele mai surprinzatoare. Dintre toate, tufanelele parca simt ca va veni albul si va acoperi culoarea. Tocmai de aceea ele infloresc, delicate, in culori si nuante nebanuit de calde ...

249152249153249150249154249151

ardeleanu gelu
16-11-2011, 21:17
N-am să înţeleg de ce te tot cramponezi de profesionalism , există fotografia artistică ce implică ceva ochi de artist , mesaj , cum există şi fotografia de informare , care nu este mai puţin valoroasă , sau plăcută .
Există bafta ca de multe ori ceea ce fotografiezi să fie fără să-ţi dai seama artistic .
La fel de normal este ca dacă această îndeletnicire e ocazională să nu investeşti mulţi bani în "fotator" , cum ai nevoie şi de mult timp , răbdare şi nervi pentru photo shop-ări inutile .
Şi toamna ta e frumoasă , poate ar fi şi mai şi , dacă fotografiile le-ai posta ca şi noi , pentru că în sistemul ăsta se încarcă greu , plus că nu ai o vedere de ansambu .
Să mai pun şi eu un pic de toamnă , tot de la Petty Henn ...
p.s – vezi florile , fără nebvoia unui profesionalism , dau tenta de artistic .


http://i39.tinypic.com/712vjl.jpg
Lacul Gozna din Văliug .
Undeva sus în zare se vede un turn , e turnul de televizine despre care am vorbit câteva postări în urmă , situate pe vîrful Pietrele Goznei

Lacul Trei Ape , situat între Gărâna şi Brebu Nou .
Lacul este alimentat de trei pâraie : Brebu, Grădiştea şi Semenic , şi este izvorul râului Timiş
http://i44.tinypic.com/v43vyt.jpg
Lacul Gozna din Văliug , dimineaţa la ridicarea ceţii

mihapred
16-11-2011, 21:40
N-am să înţeleg de ce te tot cramponezi de profesionalism...
... Şi toamna ta e frumoasă , poate ar fi şi mai şi , dacă fotografiile le-ai posta ca şi noi , pentru că în sistemul ăsta se încarcă greu , plus că nu ai o vedere de ansambu ...


Gelu, nu ”ma cramponez de profesionalism”, altfel n-as mai aduce fotografii ...
Amintesc doar acest fapt pentru a fi corecta cu mine si cu voi. Sper ca de acum o sa tineti minte ...si promit ca n-o sa mai mentionez chestia asta ! :ipb_laughing:

In alta ordine de idei, nu stiu sa postez poze decat asa ... Chiar sunt ”invidioasa” pe voi ! Daca poti sa ma ”luminezi” ...

ardeleanu gelu
16-11-2011, 22:17
http://tinypic.com/ (http://tinypic.com/)
Restul e floare la ureche ....urmează paşii logici , iar pe forum urci prin copy " IMG Code for Forums & Message Boards " .
Cam asta este tot , comenzile sunt foarte simple , îţi iese din prima.. ....




http://i40.tinypic.com/o7kmm8.jpg

Astă primăvară au fost trandafiri....

marcus
16-11-2011, 22:40
profesionalism - neprofesionalism, sunt superbe...incanta ochii si sufletul...si cred ca asta conteaza in primul rand...felicitari sincere, tuturor!

Simona
16-11-2011, 23:21
[....]
In alta ordine de idei, nu stiu sa postez poze decat asa ... Chiar sunt ”invidioasa” pe voi ! Daca poti sa ma ”luminezi” ...

Am modificat putin modul de afisare al fotografiilor din ultimile 2 postari ale tale ...... sper ca am facut bine si asa vor fi mai bine puse in valoare :ipb_blush:

mariusTut
17-11-2011, 00:22
Marius şi Gelu, vă mulţumesc! Mult de tot!...Aparatul este un Nikon D3100 ... oricum, aproape că face pozele singur:ipb_bigsmile:. Gelu, multă vreme am folosit aparatul Vilia, îl am şi acum...Si eu am inceput tot cu un 249182. Am inceput, dar nu am avut sansa sa ajung si eu la un 249180, pentru care te invidiez. Cat despre faptul ca 'aproape' le face singur, stiu si asta, e adevarat ! Si marmota invelea ciocolata ! Adica se indoaie si de la mijloc, se aseaza si in genunchi ca perspectiva caii ferate sa se vada de la nivelul macului rosu si mai stabileste si unghiul de poza cel mai potrivit ca fotografia sa fie artistica, sa transmita simtaminte (amintiri), miros (amestec de aer curat si animal ce trage atelajul ce tine loc masinii cu turela din care se filmeaza la nunti) si zdruncinatura drumului, precum poza ta facuta din caruta. Eu zic ca si Vilia facea exact aceleasi lucru in mainile tale, doar culorile erau mai estompate, functie de filmul de care faceai rost: Orwo-color (RDG) sau, mai bune: AZO-Mures. Sunt niste ani de atunci. Pot sa va arat insa un album de acum 73 de ani, alcatuit din poze facute in acea vreme prin Romania, un colt de lume frumos si atunci.


Dar... altadata, ca in seara asta nu ma lasa sa atasez fisierul.

florenta
17-11-2011, 13:01
Ninette, o incantare!Felicitari!

ninette
17-11-2011, 13:30
Florenţa, îmi pare bine că ţi-au plăcut!

Marius, da, ştii cum e ... mai un căzut în cot, mai pe spate, mai un gât înţepenit :ipb_bigsmile:... când vedeam fotografi profesionişti făcând asta, credea că o fac la derută!

Cu Vilia am învăţat, am folosit multe filme pentru diapozitive color, dar pentru poze alb-negru foloseam Azomureş., da, sunt faine pozele, nu pot să zic nu, deşi le am şi pe cele de început:ipb_blush:, nu am aruncat nici suprapunerile, nimic!

Acum se impune o precizare: nu mă invidia pentru Nikon, este al verişoarei mele; mi-l împrumuta când mergeam în concediu în sat şi era vremea bună (scopul nostru l-am scris mai sus); acum am propriul meu Canon 40D, pe care mi l-a cedat feciorul, pentru că el tocmai şi-a luat un 7D. Împroprietărirea mea s-a produs aseară, încântarea este maximă, nu am apucat să ies cu el, dar abia aştept! Din instructajul sumar, mi se pare că Nikonul este mai prietenos decât ăsta, sper să îl învăţ repede.

Salutări!

ninette
17-11-2011, 14:56
... Si eu, in coltisorul meu de lume, am facut ceva poze, in care am vrut sa surprind culorile toamnei. Nu e nimic profesional ...:

Mie mi se par frumoase ...

mihapred
17-11-2011, 20:56
Am modificat putin modul de afisare al fotografiilor din ultimile 2 postari ale tale ...... sper ca am facut bine si asa vor fi mai bine puse in valoare :ipb_blush:

Multam fain!

mihapred
17-11-2011, 22:04
Culorile toamnei :



http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/FloriNov2011004.jpg

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/FloriNov2011008-1.jpg

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/FloriNov2011017.jpg

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/FloriNov2011015.jpg

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/FloriNov2011020.jpg

marcus
18-11-2011, 20:58
Culorile toamnei :









http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/FloriNov2011015.jpg



toate sunt frumoase...m-am oprit, insa, la aceasta...nu stiu de ce, chiar daca are in jur frunze uscate pe mine ma duce cu gandul la primavara...

mihapred
18-11-2011, 21:18
Asa-i, e o petunie care sfideaza frigul toamnei. Asta-vara erau o multime ... dupa ce a venit bruma, ea a fost o viteaza : s-a incapatanat sa fie frumoasa. Mi-e tare draga ...

marcus
18-11-2011, 21:20
as folosi acelasi titlu...Culorile toammnei...sunt fotografii facute anul trecut in parcul din orasul meu...http://i42.tinypic.com/2wg9o35.jpghttp://i44.tinypic.com/x60lyr.jpghttp://i43.tinypic.com/pou2t.jpg

mihapred
18-11-2011, 22:11
Frumos si coltul tau de lume !

florenta
18-11-2011, 22:14
Miha, imi pare rau ca pe cablurile tale nu erau si vreo doua trei ciori, in rest sunt perfecte!

marcus
20-11-2011, 09:10
si un colt de istorie...Podul Inalt.




http://i39.tinypic.com/70hmr7.jpg


http://i42.tinypic.com/2q16jyo.jpg

Simona
20-11-2011, 12:17
Valea raului Li ( Li Jiang )


Este un colt pitoresc de la celalalt capat al lumii, in nordul provinciei Guangxi, intre orasele Guilin si Yangshuo.

249576249577249578249579249580

Simona
20-11-2011, 12:32
Colina " Trompa Elefantului"

249581249582


Pescuitul cu cormorani era candva o traditie a locuitorilor de aici, astazi nu se mai practica decat pentru a atrage turistii.
Pentru europeni obiceiul pare la prima vedere barbar deoarece cormoranilor dresati li se fixeaza in jurul gatului un inel de metal care ii impiedica sa inghita pestele pe care il prind.

249583249584249585

....se pare ca pescarii nu sunt prea incantati sa fie fotografiati.....pe gratis ...:ipb_biggrin:

ardeleanu gelu
20-11-2011, 13:23
Foarte frumoase imagini , atât de undeva din oraşul care se devoalează mai apoi prin Podul Înalt ca fiind....
Am fost acum mulţi , prea mulţi ani într-o zăbavă către Huşi , Albiţa , Chişinău , Odesa , şi sincer mi-a plăcut . Micuţ , liniştit , rupt de ceea ce înţelegeam eu pe atunci despre atributul corect al uni oraş .
Îmi plăcea poate prea mult aglomeraţia , rumoarea şi tot ce însemna altceva decât aerul arhaic şi românesc 100% .
Frumos Marcus , oamenii au voie să greşească , altfel n-ar fi oameni , dar au obligaţia să nu urască , să găsească căi de reconciliere , deci nu te opri , dacă mai ai postează .

Cătălina... e prea mult , prea frumos şi măcar pentru mine irealizabil de văzut , decât cu o condiţie , legată de un prezumtiv câştig , la un joc pe care ar trebui să-l şi practic , pentru a exista o şansă .

p.s - Chiar acu mă uit la tv şi nefericirea face că o văd pe o tanti , o cheamă Tatoiu Monica , se laudă că circulă mult în Caraibe .
E duminică , e post cu dezlegare la peşte , ar trebui să fiu bun , înţelegător , iertător , dar femeia asta e un “monument” .....dar tupeul se pare că înlocuieşte prostia , sau o face să nu se vadă ..
Chestia e că se tot dă timişoreancă , ca şi cum asta ar fi un certificat de frumuseţe i inteligenţă obligatorie .
Sigur prostia e fără frontiere , iar dacă cumva s-a putut cumpăra , această “doamnă” are o debara plină , pentru tot neamul ei...

p.p.s - Acum despre fotografie , n-am la îndemână mare lucru , am o poveste ce nu e interesantă , e legată de o pasiune suspectată la un moment dat de nişte pierde vară cu impresii de nu ştiu ce "personalităţi" forumistice , ce nu ştiau exact ce şi cum , dar cu imaginaţie , şi asta destul de limitată de nişte precarităţi ce nu le discutăm .
Pasiunea se numeşte transport urban de persoane , un transport civilizat e un etalon al unei logistici speciale , al unei apropieri de Europa .
Am făcut multe studii despre ceea ce înseamnă tramvai la nivelul unui oraş ca al meu , menţinerea lui în circulaţie , costuri , avantaje , etc .
Toate aceste demersuri au fost legate de zvonurile ce spuneau că după ani şi ani , acest mijloc de transport , va dispărea din peisajul oraşului .
Ca întotdeauna fumul aduce şi foc , a venit ziua de 1 iunie , când cu adevărat s-a decis scoaterea lui temporară din circulaţie .
Pentru că temporar poate însemna definitiv , în ultima zi a lunii mai , am urmărit tramvaiul , pe acolo pe unde el s-a mişcat .
Pică bine aceste imagini foarte colorate , amintind de începutul unei veri .
p.s – fotografii postate şi pe un alt topic.....






http://i41.tinypic.com/6xpyqx.jpg


http://i39.tinypic.com/255udm1.jpg


http://i44.tinypic.com/67i461.jpg


http://i42.tinypic.com/30kujo3.jpg


http://i40.tinypic.com/2lkflp5.jpg

ileanaradu
20-11-2011, 16:09
Un colt de rai zic eu este la Balcic ,unde se afla castelul Reginei Maria a Romaniei .Este un loc incarcat cu energii deosebit de frumoase ,un loc plin de Lumina ,unde si marea are culoarea arigintie.249595249596249597249600

anaendale
22-11-2011, 01:32
Casablanca si Marrakech

249769249770

mihapred
10-12-2011, 21:50
Amsterdam - un oras minunat in care gasesti laolalta, imbinandu-se cu gratie romantismul cu pragmatismul, vechiul cu noul, clasicul cu modernul, viciul cu virtutea.

Un garaj ... de biciclete

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/IMG_0160.jpg

Debarcaderul si gara centrala :

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/IMG_0161.jpg

Nou si vechi :

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/IMG_0290.jpg

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/IMG_0294.jpg

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/IMG_0182-1.jpg

mihapred
10-12-2011, 22:09
Sapte dintre cele aproape 100 de poduri din Amsterdam (se zice ca se pot vedea sapte poduri identice construite in linie dreapta) :

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/IMG_0098.jpg

Strazi si cladiri tipic olandeze (sunt construite mai mult in ”adancime”, deoarece impozitul este cu atat mai mare, cu cat ai mai ”mare vedere la strada”):

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/IMG_0200.jpg

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/IMG_0018.jpg

Masinuta care curata pista pentru biciclete (bicicleta = principalul mijloc de transport in Olanda ):

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/IMG_0185.jpg

Aici trebuie sa va spun ca Olanda, daca nu e cea mai curata si mai ”eco” tara din Europa, este sigur ... pe podium. Olandezii sunt oameni extrem de muncitori si de modesti. Ei au un adevarat cult pentru curatenie si bun gust. Legile lor democratice nu le permit sa-i expulzeze pe imigrantii ilegali, printre care se gasesc si o multime de romani rromi. Este sigur principalul motiv pentru care Olanda a votat impotriva aderarii Romaniei la spatiul Schengen. Sincer, nu pot sa condamn acest vot, desi m-a durut ...

mihapred
10-12-2011, 22:21
Vitrine ale Muzeului Van Gogh :

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/IMG_0196.jpg

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/IMG_0197.jpg

Una dintre cele mai frumoase catedrale din Amsterdam, unde au loc minunate concerte de orga :

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/IMG_0170.jpg

Alte doua poduri ale metropolei :

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/IMG_0207.jpg

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/IMG_0081.jpg

mariusTut
15-12-2011, 12:19
Pe un picior de plai, pe o gura de rai..........o alta fata a Romaniei.

Prinţul Charles al Marii Britanii a hotărât să promoveze România prin intermediul unui documentar numit "Wild Carpathia", difuzat pe data de 30 octombrie, la ora 20.00, pe postul de televiziune Travel Channel. Filmul va fi tradus în 20 de limbi şi va putea fi vizionat în 119 ţări ale lumii. Premiera sa mondială a avut loc de curand într-un club din Capitală. Documentarul prezintă, din viziunea unui grup de britanici, frumuseţea Munţilor Carpaţi din România, în încercarea de a arăta străinilor minunata diversitate a faunei şi florei din zonă, dar şi în încercarea de a-i face pe români să conştientizeze "comoara nepreţuită" de care se bucură şi pe care trebuie să o conserve pentru generaţiile viitoare. Filmările au avut loc pe parcursul a două săptămâni, în luna mai a acestui an, în zone precum Munţii Retezat, Munţii Zarandului, Munţii Apuseni, Negreasa şi Valea Zălanului.



Vizionare placuta.

http://filmedocumentare.com/wild-carpathia/? (http://filmedocumentare.com/wild-carpathia/?)

florenta
03-01-2012, 21:26
Asa arata Marea Neagra azi!

255254 255255 255260

mihapred
04-01-2012, 00:12
Florenta, sunt superbe si pozele, si marea ! :ipb_hug:

florenta
04-01-2012, 19:30
Multumesc, Miha.Mai pun cateva ...

255371 255372 255373

anaendale
28-01-2012, 13:08
260068260069260070

Ianuarie 2012
Domul din Syracusa
Etna
Catedrala din Palermo

Val-Vartej
28-01-2012, 17:50
Stiaţi despre Bucureşti?...

1. Bucureştiul este a 6-a capitală ca
mărime din UE.

2. Cea mai veche gară în Bucureşti
este Filaret.
3. Primul drum din Bucureşti a fost
Drumul de Lemn, astăzi Calea Victoriei. Calea Victoriei era pavată cu
trunchiuri de copaci.

4. Primele omnibuze cu cai au fost
inaugurate în Bucureşti în 1840, fiind printre primele oraşe din
Europa care aveau astfel de mijloace de transport
5. Cimitirul Bellu era locul preferat
al hoţilor de căciuli de blană. Stăteau cocoţaţi pe zid şi le pescuiau
din capul doamnelor cu o sfoară şi un cârlig de pescuit. Apoi le
vindeau în parcul Tineretului.
6. Intrarea hotelului Novotel este
faţada fostului Teatru Naţional. În timpul celui de-al doilea război
mondial, mai exact în 26 august 1944, s-a urmărit de catre aviatia
germana distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba însă a ratat ţinta
şi a căzut pe Teatrul Naţional.
7. Denumirea veche a parcului Cişmigiu
era balta lui Dura Neguţătorul, dar în 1779 Alexandru Ipsilanti pentru
a organiza mai bine aprovizionarea cu apă a oraşului porunceşte să se
construiască o cişmea spre ieşirea Ştirbei Vodă de astăzi.
8. Numele străzii Lipscani provine de
la oraşul Leipzig din Germania , lucru ce aminteşte de viaţa
comercială extrem de dinamică a Valahiei.
9. Oraşul Bucureşti este desemnat
capitală a Ţării Româneşti în 1659 de către domnitorul Gheorghe
Ghica.
10. Între 1798 şi 1831, populaţia
Bucureştiului se dublează. Recensământul din 1798 număra puţin peste
30 mii de locuitori, în timp ce 33 de ani mai târziu se ajunge la
60.587 locuitori. Între 1948 şi 1992 populaţia Bucureştiului a sporit
cu peste 1 milion de locuitori, de la 1.025.000 la 2.067.000. La
ultimul recensământ, numărul de locuitori ai oraşului a fost
1.929.000.
11. Peste 20 de biserici şi aşezăminte
monahale au fost distruse, parţial sau total, în perioada
comunismului. Dintre cele mai vechi amintim: Biserica Crangaşi (1564),
Biserica Albă- Postăvari (1568), Mânăstirea Mihai Vodă (1591) şi
altele.
12. Bucureştiul este înfrăţit cu 9
oraşe din întreaga lume. Cele mai importante sunt Beijing , Atlanta ,
Budapesta sau Hanovra.
13. Palatul Telefoanelor din Bucureşti
a fost construit între 1929-1934 în stilul zgârie-norilor americani şi
a fost până în anii ‘70 cea mai înaltă clădire din Bucureşti.
14. Unul dintre cele mai cunoscute
preparate culinare româneşti – mititeii – au fost inventați la
sfârşitul secolului al XIX-lea de Iordache Ionescu, proprietarul
restaurantului supranumit “La o idee”, care se afla pe strada Covaci.
Numele le-a fost dat de ziaristul, pamfletarul şi umoristul N.T.
Orăşanu, care a compus lista de bucate într-un mod original, pâinea
numind-o “o abodanță”, gheața – “cremă de Siberia”, scobitoarea – “o
baionetă”, țuica – “o idee”. Cârnații mici au fost numiți “mititei”,
atunci când, fiindcă se terminaseră mațele pentru cârnați, Ionescu a
folosit doar carnea amestecată cu bicarbonat de sodiu, făcând cârnați
mai mici şi fără înveliș. Aceştia au fost un succes.
-------------------------------

Balta Alba - Aici se afla o groapa de
var unde in vremea lui Caragea se topeau cadavrele ciumatilor. Cand
ploua, locul devenea o balta. Alba.


Baneasa - Nevasta banului. In cazul de
fata, ea era nevasta banului Dimitrie Ghica.


Berceni - Francisc Rákóczi al II-lea
pleaca la turci (nici el nici turcii nu se intelegeau cu Habsburgii,
iar asta ii facea prieteni). La fel procedeaza si o parte din
apropiatii lui Rákóczi. Mai exact o ceata de husari condusi de groful
Miklós Bercsényi. Nu stiu daca au stat doar ca sa-si traga sufletul
ori s-au oprit de tot, cert este ca, undeva la sud de Bucuresti,
husarii Berceni au luat o pauza.


Colentina - Probabil e doar o legenda
(asemanatoare cu legenda numelui Bucurestilor). Astfel, Colentina vine
de la "colea-n-tina" - cu referire la locul baltit unde Matei Basarab
i-ar fi urlat pe turci intr-o batalie. O vreme s-a numit si
"Olintina".


Cotroceni - Numele ii vine de la "a
cotroci", "cei care "cotrocesc". Un vechi regionalism care inseamna "a
cotrobai", "a scotoci", "a scormoni".


Crangasi - Etimologia este evidenta.
Candva aici era o prelungire din Codrul Vlasiei - un crang. Aici
traiau, normal, crangasii.


Damaroaia - aceasta mosie parcelata a
apartinut boieroaicei Maria Damaris.


Dealul Spirii - Dupa numele doctorului
Spiridon Kristofi (de i se mai zicea si "Spirea"), care a ridicat in
1765 pe Dealul lupestilor o biserica (Spirea Veche).


Dristor - vine de la breasla piuarilor
care si-au avut satul in aceasta parte a Bucurestilor. Asezarea
mesterilor piuari care se numeau «darstari», «darsta» fiind piua din
piatra folosita la fabricarea postavului si dimiei. Piuarii fabricau
«darste» si pentru sutele de mori de pe cursul Dambovitei, care timp
de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanta economica
pentru targul Bucurestilor.


Drumul Taberei - Tudor Vladimirescu
intrand in Bucuresti pe la vest in anul 1821, isi aseaza aici tabara
de panduri.


Ferentari - paradoxal, Ferentariul are
cea mai rafinata origine a numelui: vine din latina (!!!!)
"Ferentarius" - Soldat din infanteria usoara a legiunilor romane. Dupa
unele opinii, aici s-ar fi aflat campul de exercitii al ferentarilor
din oastea lui Mihai Viteazul.


Floreasca - dupa numele boierilor care
au stapanit locurile respective: Florestii.

Ghencea - Din turca vine. Pe vremea
fanariotilor, Ghenci-aga era seful arnautilor din garda domneasca.
Aici s-a ridicat o biserica. Biserica era a Ghencei.


Giulesti - O proprietate boiereasca: a
Julestilor.


Lipscani - din slava - Lipsk, Lipsko
("locul cu tei"). Acest "loc cu tei" este Leipzig (Lipsca). Negustorii
veniti in Bucuresti cu lucruri aduse de la targul din Leipzig se
numeau, evident, Lipscani.


Militari - In secolul 19 aici era zona
de instructie militara, probabil si o garnizoana. O vreme a functionat
aici "Pirotehnia Armatei".


Pantelimon - isi ia numele dupa
Manastirea Sf. Pantelimon. In greaca "pan" inseamna "tot" si "éléïmon"
inseamna mila. Panteleimon = cel milostiv, intreg-milostivul.


Rahova - Aici e simplu. Numele e
relativ nou si vine de la Calea Rahovei una dintre cele cinci artere
botezate in secolul 19 spre aducere aminte a Razboiului de
Independenta: Calea Grivitei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea
Victoriei si Calea Dorobantilor.


Salajan - Un nume si mai nou. Nu vine
de la Salaj, ci vine de la Leon Szilaghi cunoscut si sub numele de
Leontin Salajan.


Titan - isi ia numele de la fabrica de
ciment "Titan" construita la inceputul secolului XX.


Vitan - De la D. Papazoglu aflam ce-i
ala un vitan: "În ocolul orasului, spre nord, este câmpia Vitanului,
unde vitele orasenilor îsi aveau pasciunea".

mihapred
29-01-2012, 22:43
Iarna, pe plaiuri dambovitene :



http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/miha%20ianuarie%202012/ianuarie2012Curte001.jpg
http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/miha%20ianuarie%202012/ianuarie2012Curte005.jpg
http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/miha%20ianuarie%202012/ianuarie2012Curte007.jpg

Val-Vartej
02-02-2012, 18:38
Bavaria

Val-Vartej
02-02-2012, 19:19
Insula florilor, Mainau - Germania

florenta
05-02-2012, 11:20
Nu e creatia mea si sper sa nu se supere autorul daca o gaseste pe-aici.Mie mi-a fost foarte greu sa ajung acolo, din motive de frig maxim...

261775

marianav
13-02-2012, 17:40
Si eu sper la fel ,sa nu se supere nimeni ,dar imaginile sunt superbe si merita vazute!


263014
Nu e creatia mea si sper sa nu se supere autorul daca o gaseste pe-aici.Mie mi-a fost foarte greu sa ajung acolo, din motive de frig maxim...

261775

florenta
13-02-2012, 18:40
Si eu sper la fel ,sa nu se supere nimeni ,dar imaginile sunt superbe si merita vazute!


263014

Felicitari fotografului, un adevarat vanator de frumuseti reci!:wink:

florenta
16-02-2012, 11:40
Cred ca fara sa vreau am dezlegat misterul fotografiilor...



În ultimele zile, o fotografie postată de o fetiţă de 11 ani din comuna Cumpăna a făcut furori pe reţelele de socializare. Este vorba de o imagine de iarnă în care valurile au prins în capcană faleza, băncuţele şi două autoturisme. Totul este încremenit în gheaţă.

Fotografia „virală“ a fost postată de Viviana Zaharia, elevă în clasa a IV-a la şcoala generală din comuna Cumpăna.
Iniţial, toată lumea a crezut că poza aparţine fetiţei de 11 ani. Albumul hibernal, denumit „Constanţa îngheţată“ a fost distribuit de peste 500 de persoane pe Facebook, iar poza respectivă de peste 10.000 de ori. Şi cifrele cresc de la oră la oră.


Poza a primit comentarii la superlativ. Unii chiar au spus că poza nu este făcută în Constanţa, deşi peisajul este asemănător. Alţii au răspuns : „Ştiu !“. Dar nu mai conta. Şi-au zis că poza merita văzută şi de alţii, indiferent de unde era şi cine a surprins peisajul de basm. Şi, prin urmare, au postat-o şi ei pe pagina lor de socializare.

Un gest nevinovat

Toată confuzia a avut la bază un gest nevinovat al unei copile. Viviana a căutat pe Google poze cu marea îngheţată pentru a le arăta mătuşilor ei din Italia cum arată Constanţa. „Am dat căutare pe Google «marea îngheţată», «Cazino» şi am ales câteva poze pe care le-am pus într-un album“, povesteşte ea.

Imagini de poveste de la Constanţa, cu marea îngheţată, într-o galerie publicată de Daily Mail (http://www.adevarul.ro/locale/constanta/Imagini_de_poveste_de_la_Constanta-cu_marea_inghetata-intr-o_galerie_publicata_de_Daily_Mail_0_638936362.html )

Viviana intră în fiecare zi pe Facebook, unde ţine legătura cu surorile tatălui ei. „Mulţi m-au felicitat pentru poze şi m-au întrebat dacă le pot folosi şi ei!“, mărturiseşte eleva. La un moment dat s-a speriat când a văzut ce importanţă i se dau pozelor de pe pagina ei de Facebook.

Spectacol rar în Portul Tomis: Marea a îngheţat! Imagini incredibile (http://www.adevarul.ro/locale/constanta/Constanta-Marea_Negra-valuri-zapada-ninsoare_0_637736472.html)

Întrebată despre poze, bunica ei, Mioara Tudor, a spus că atunci când a nins a fost cu tatăl ei pe faleză în Constanţa să vadă marea îngheţată şi a crezut iniţial că nepoata ei le-a făcut. Apoi s-a dumirit femeia. A aflat că, pe lângă pozele pe care le-a făcut Viviana, a mai copiat şi alte câteva de pe Internet.

Constănţenii au ieşit la plimbare pe faleza Cazinoului
(http://www.adevarul.ro/locale/constanta/Constanta-plimbare-litoral-zapada-turturi-valuri_0_636536564.html)
Copila este crescută de bunici şi de tată. Pe mama sa nu a mai văzut-o de aproape trei ani. „Părinţii ei sunt în proces. Deşi o cheamă Zaharia, ea se semnează Tudor, aşa cum îl cheamă pe tatăl său. Dar e o fetiţă minunată. Mă ajută foarte mult în gospodărie. În vara trecută, când am fost operată, ea a dat de mâncare la păsări!“, o laudă bunica.
Viviana este printre primii şi la învăţătură. Cel mai mult, Vivianei îi place istoria. „Acum învăţăm despre istoria României şi îmi place foarte mult“, spune eleva.

Cine este artistul

Fotografia care a făcut furori a fost realizată de Philip Lutzak la Geneva în anul 2005. Ea face parte dintr-un album mai amplu, în care autorul, pasionat de spectacolul iernii, a surprins diferite imagini din portul Geneva: copaci încremeniţi, bănci învelite în gheaţă, bărci scufundate de vânt, dantela de gheaţă de pe mal.

adevarul.ro

Agent_k
02-03-2012, 20:15
Si noi suntem in Europa!!!

http://www.youtube.com/watch?v=jy6YDEoKOnU

ggabi
11-03-2012, 18:27
Si eu sper la fel ,sa nu se supere nimeni ,dar imaginile sunt superbe si merita vazute!


263014

fotografiile sunt ale lui Dan Cristian Mihailescu. cineva a facut pps-ul fara incuviintarea lui.

mihapred
09-05-2012, 13:24
Cappadoce, orasul din stanca

anaendale
23-05-2012, 22:27
http://www.jcdurand.ca/Monde/Monde.html

Lumea mare si frumoasa....

anaendale
15-06-2012, 20:50
Costa del Sol - iunie 2012

Benalmadena

275247275248275249

anaendale
15-06-2012, 20:52
Sevilla - iunie 2012
Catedrala din Sevilla

275250275251275252

anaendale
15-06-2012, 20:54
Sevilla - iunie 2012
Plaza Espana

275254275255275256

anaendale
15-06-2012, 20:58
Palatul si gradinile Alhambra - Granada - iunie 2012

275257275258275259275260275261

anaendale
15-06-2012, 21:01
Palatul si gradinile Alhambra - Granada - iunie 2012

275262275263275264275265

anaendale
15-06-2012, 21:04
Palatul Alhambra - Granada - iunie 2012

275266275267275268275269

mihapred
21-09-2012, 21:26
Londra - august 2012

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/london-miha/032.jpg

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/london-miha/115.jpg

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/london-miha/071.jpg

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/london-miha/046.jpg

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/london-miha/089.jpg

mihapred
21-09-2012, 21:37
Cateva mijloace de transport din Londra



http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/london-miha/097.jpg

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/london-miha/043.jpg

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/london-miha/048.jpg

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/london-miha/099.jpg

mihapred
21-09-2012, 21:50
Londra la timp de seara


http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/london-miha/145.jpg

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/147.jpg

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/152.jpg

EmiFLAY
22-09-2012, 10:17
282294

Florenza ...iarna

mihapred
23-09-2012, 13:21
Un miniconcert de jazz undeva in apropierea Tower Bridge - am avut norocul de a fi acolo intamplator . A fost super !




http://youtu.be/VFcOH5BnukU

mihapred
24-09-2012, 22:45
Tot Londra



http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/133_zpscd2454d0.jpg

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/177_zps761682a6.jpg

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/196_zps72a134de.jpg

http://i1238.photobucket.com/albums/ff497/mihapred/london-miha/095.jpg

Val-Vartej
26-11-2012, 21:36
Comert in Bucurestiul dealtadata...

ninette
13-01-2013, 20:16
Renaşterea limbii fluierate. Probabil cea mai ciudată limbă din lume




La Gomera, insulă spaniolă cu relief accidentat, cu numeroase zone în care se formează ecou, fluierătorii …





Pe o insulă spaniolă, o limbă străveche ce constă în fluierături, care părea că stă să moară, are parte de o îmbucurătoare renaștere.
La Gomera este una dintre cele mai mici insule din Canare. Despre originile limbii fluierate pe care unii dintre bătrânii locului încă o mai folosesc nu se cunosc prea multe. Se ştie doar că, în secolul al XV-lea, atunci când primii coloniști au debarcat în La Gomera, cei care locuiau deja pe insulă - de origine nord-africană - comunicau cu ajutorul fluieratului.
Fluierăturile reproduceau limba indigenilor. Odată cu venirea spaniolilor, localnicii au adaptat fluierăturile la limba spaniolă.
"Aici, învățarea fluierăturilor nu ținea de plăcere. Era o obligație, o necesitate. Dacă nu știai să fluieri, trebuia să mergi pentru a transmite mesajul. Și, cum casele se află la mare depărtare una de cealaltă, iar telefoanele lipseau, fluieratul era cea mai bună soluție", spune Lino Rodriguez, unul dintre locuitorii care stăpânesc la perfecție limba fluierată.

Numită Silbo gomero, limba constă în doar două vocale și patru consoane, toate fluierate. Fluieratul ajunge mult mai departe și necesită mult mai puțin efort decât țipatul, strigatul. De exemplu, un mesaj fluierat poate fi înțeles de o persoană aflată tocmai la 3,2 kilometri de "emițătorul" de mesaj, în condiții prielnice pentru formarea ecoului, cum sunt văile ori depresiunile.
Limba fluierată era intens folosită în anii 50-60, însă, în anii care au urmat, mulți dintre locuitorii din La Gomera au emigrat în Tenerife, în căutarea unui loc de muncă. La începutul anilor 90, însă, silbo gomera a fost introdusă ca materie de studiu în școli. Elevii învață să stăpânească cele două vocale și patru consoane fluierate și, la finalul studiilor, cu degetele îndesate în gură, reușesc să transmită ce mesaj doresc, chiar propoziții întregi dacă e nevoie.
Acum, primele generații de învățăcei de silbo gomero au părăsit de multă vreme băncile școlii. Mulți dintre acei primi elevi sunt lucrători în Tenerife și, nefolosind limba, o uită. Însă cei rămași acasă o duc mai departe, iar copiii lor sunt deseori încântați să o folosească.
Iar lingviștii sunt fericiți că această limbă dăinuie. "Silbo este interesantă din punct de vedere al teoriei limbii, deoarece, fiind un sistem atât de simplu, ne poate ajuta să înțelegem cum se formează limbile, în general", spune lingvistul Marcial Morera, de la Universitatea din La Laguna.

Silbo gomero nu este singura limbă fluierată întâlnită pe Glob. Există astfel de "vorbitori" și pe insula grecească Evia, în orașul turcesc Kuskoy, într-un orășel din Pirineii Francezi și în mai multe comunități din Africa. Însă, notează BBC, silbo gomero este singura capabilă să reziste o perioadă mai lungă, timp în care lingviștii au ocazia să o studieze în detaliu.

- preluat de pe http://ro.stiri.yahoo.com -

ninette
13-01-2013, 20:34
Curioasă din fire, am mai căutat câte ceva despre insula La Gomera.

http://www.google.ro/maps/vt/data=Ay5GWBeob_WIPLDYoIWcfVXxvZu9XwJ55OX7Ag,c3tu4t xfdhLRg5GOSZXqN7FlBRekEnx58NwimcxiNB3SsGuV0i1G4KI4 jG7s-cpzd3UXR6efdsDv5fPQxWcet89F56xlRBrUBBSCvC9qB_8LhRa yBqXMNaRh0Fk3I2H0Y3B5fqhpwknsmog3KVy1Xe9Ekbvg_uFF6 kkAAQ5M3ccxE96eATftLthFhmst

Iată ce ne spune Wikipedia (http://ro.wikipedia.org/wiki/La_Gomera):
La Gomera este una din cele șapte insule principale din Insulele Canare (Spania). Este situată în Oceanul Atlantic, în partea vestică a arhipelagului. Aparține provinciei Santa Cruz de Tenerife. Capitala este San Sebastian de la Gomera, unde se afla sediul Cabildo Insular (guvernul insulei).
La Gomera, la fel ca restul insulelor Canare, este o insulă vulcanică. Are o vechime de circa 12 milioane de ani; totuși, ultimele episoade vulcanice se pot considera cu adevărat trecute: ultimele erupții au avut loc acum două milioane de ani. Insula are o suprafață de 369,76 km². Punctul cel mai înalt,vârful Garajonay cu altitudinea de 1.487 m, aparține Parcului Național. Un exemplu al acestui spațiu natural protejat este Orga, în nordul insulei, formată din coloane de bazalt (v. fotografia alăturată). Pe insulă cresc peste 100.000 de curmali.
În anii 1950 insula avea în jur de 30 de mii de locuitori. În ianuarie 2007 populația insulei era de 22.259 locuitori (fără turiști).
Insula este împărțită în 6 municipii:




Agulo
Alajeró
Hermigua



San Sebastián de la Gomera
Vallehermoso
Valle Gran Rey




http://www.touristmaker.com/images/la-gomera/la-gomera-town.jpg

O curiozitate deosebită o prezintă limba populației guanșe de pe insula La Gomera. În spaniolă această limbă se numește El Silbo (fluieratul), deoarece limba nu se rostește, ci se fluieră după un anumit sistem. Se folosește deoarece poate fi auzită la mari distanțe. În școlile de pe insula La Gomera această limbă specială chiar se predă, pentru păstrarea și cultivarea tradiției.
http://ma.wishmesh.com/wp-content/uploads/2012/01/18-isla-la-gomera-mountains-1024x576.jpg

Un colţ din lumea asta mare:ipb_bigsmile:!

Val-Vartej
24-01-2013, 21:01
Mireille Mathieu - Sahara

ninette
24-01-2013, 21:12
foarte frumos!!!
Mireille Mathieu - Sahara

Val-Vartej
24-01-2013, 21:25
foarte frumos!!!

Multam ! Pe mine m-a innebunit dictia, impecabila!

ninette
24-01-2013, 21:30
asta (dicţia) şi vocea = Mireille Mathieu (şi părul, şi ochii, şi buzele, şi ...) :ipb_bigsmile:
Multam ! Pe mine m-a innebunit dictia, impecabila!

ninette
28-01-2013, 20:45
Ştiu că ideea de lansare a acestui topic a fost aceea ca fiecare dintre cei care trec pe aici să vină cu mărturii despre locuri dragi vizitate. S-a şi întâmplat aşa, dar cum posibilităţile de călătorie sunt mai reduse pentru o mare parte dintre români ... am mai adus, eu şi alţi câţiva colegi imagini şi vorbe despre locurile natale, a fost frumos să vedem tot ce s-a postat, eu sigur am făcut-o! Până când se vor mai aduna amintiri de călătorie, putem să vizionăm şi să ne imaginăm :).
Mie îmi place foate mult Podul Vechi din Mostar ...

Top 10 poduri pietonale pe care merită să le treci - de pe http://www.turismistoric.ro (http://www.turismistoric.ro)

Podurile sunt acele construcţii care ne aduc împreună, care ne leagă unii de aţii şi care fac ca lucrurile să meargă mai repede, chiar dacă natura a ales să le despartă. Între titlurile onorifice pe care împăraţii romani le primeau la înscăunare era şi cele de Pontifex Maximus. Aluzia nu era doar una practică, în sensul că impăratul era şi liderul constructorilor şi ca totul se construia în numele său şi al poporului roman, dar simbolistic amintea dimensiunea universală a domniei sale, care includea tot universul cunoscut.
În lume există milioane de poduri, mai vechi sau mai noi, dar toate având acelaşi rol – de a crea o legătură între cei aflaţi de o parte şi de alta a unui obstacol. Cele 10 poduri alese azi pe lângă funcţia pe care o îndeplinesc mai au în comun două lucruri: istoria şi modalitatea de a le străbate (sunt poduri pietonale).
Iată aşadar pe unde vă îndemnăm paşii să treacă…

1. Podul Shaharah – Yemen
http://turismistoric.ro/wp-content/uploads/2012/07/a3.jpg (http://turismistoric.ro/wp-content/uploads/2012/07/a3.jpg)
Yemenul este unul dintre cele mai sărace state din peninsula Arabică, dar are o serie de vestigii absolut încântătoare. Unul dintre ele este un pod care îţi taie răsuflarea când îl treci. A fost construit în secolul al XVII-lea, la 300 de metri deasupra abisului şi face legătura între micul sat Shaharah şi restul lumii. Constructia a fost iniţiată de un lider local.

2. BP Bridge – Chicago (SUA)
http://media.rtv.net/image/201206/w500/bp_33194300.jpg
Fără a avea o istorie îndelungată BP Pedestrian Bridge sau mai scurt BP Bridge, este una dintre cele mai curioase construcţii. A fost dat în folosinţă pe 16 iulie 2004, are o lungime de 285 metri şi o lăţime de 6 metri. El îndeplineşte un rol inedit şi anume cel de barieră de sunet între extrem de circulata autostradă Columbus Drive şi Parcul Millennium, din apropiere. Podul uimeşte şi prin forma sa biomorfică, imitând extrem de bine un şarpe.

3. Podul suspendat Capilano – Vancouver (Canada)
http://turismistoric.ro/wp-content/uploads/2012/07/800px-CapilanoBridge.jpg (http://turismistoric.ro/wp-content/uploads/2012/07/800px-CapilanoBridge.jpg)
Dacă vă doriţi adrenalină, o variantă ar fi să încercaţi să treceţi peste podul suspendat Capilano din Vancouver. Este cea mai veche atracţie turistică a zonei, fiind construit în 1889, de un inginer scoţian, George Grant Mackay. Podul actual are o lungime de 137 metri şi se află la o înălţime de 70 de metri deasupra râului. La începutul secolului au fost făcute o serie de modificări, în sensul că frângiile folosite la construcţia iniţială au fost înlocuite pentru mai multă siguranţă de cabluri de oţel. Anual, atrage peste 800.000 de vizitatori.

4. Podul Vechi (Stari Most) – Mostar (Bosnia-Herţegovina)
http://media.rtv.net/image/201206/w500/stari_60451800.jpg
Poate unul dintre cele mai frumoase monumente ridicate de Imperiul Otoman este şi podul Stari Most, din Mostar. Acesta a fost construit în secolul al XVI-lea, de otomani şi traversează râul Neretva, legând cele două părţi ale oraşului Mostar. Edificiul otoman, ridicat în timpul domniei unui dintre cei mai mari conducători ai Imperiului, Suleiman Magnificul, a rezistat 427 de ani, fiind distrus pe 9 noiembrie 1993, în timpul războiului croato-bosniac. Ulterior edificiul a fost reconstruit după modelul original şi redeschis trecătorilor pe 23 iulie 2004. Construcţia podului a durat aproape 10 ani din 1557 până în 1566. La momentul în care a fost finalizat acest pod era cel mai mare arc construit din lume. există o sumă de mistere cu privire la construcţia acestui edificiu, iar principalul cum a fost realizată schela care a rămas atât de mult timp pentru realizarea monumentului. Oricum acest pod poate fi clasificat printre cele mai mari opere de arhitectură ale timpului său.

5. Podul Trift – Elveţia
http://media.rtv.net/image/201206/w500/trift_09651800.jpg
Cel mai lung pod suspendat din Alpi, având 170 de metri şi fiind situat la o înălţime de 100 de metri, este Trift din Elveţia, care a fost construit deasupra unui lac. Este străbătut anual de aproximativ 20.000 de turişti, care merg să viziteze gheţarul Trift. Primul pod a fost construit în 2004, însă nu s-a dovedit a fi suficient de bun pentru afluxul de turişti. Din acest motiv în 2009 s-a construit actualul pod care s-a inspirat din cele realizate în Nepal din frânghii.

ninette
28-01-2013, 20:48
- continuare -

6. Podul Aiguille du Midi – Franţa
http://media.rtv.net/image/201206/w500/midi_23956600.jpg
Dacă aveţi curaj vă propunem să încercaţi podul Aiguille du Midi. Construit la o altitudine de 3.850 m, în Alpii Francezi, este considerat a fi cel mai periculos pod din lume, asta în primul rând pentru că e întotdeauna zăpadă, iar dedesubt se întinde un abis care îţi taie răsuflarea. Construit la câţiva paşi de masivul Mont Blanc, lângă Chamonix, nu ar fi bine să încercaţi acest pod dacă aveţi rău de înălţime.

7. Podul Marienbrücke – Germania
http://media.rtv.net/image/201206/w500/marien_45302100.jpg
Situat în apropiere de faimosul castel Neuschwanstein, din Hohenschwangau, în Bavaria, este imposibil să vizitaţi castelul Cenuşăresei (faimosul castel bavarez a servit ca model lui Walt Disney pentru această producţie) fără să traversaţi acest pod de lemn. Tot de aici veţi face ca amintire o fotografie cu magnificul castel. Sub pod se vede o cascadă, iar dacă uitaţi pentru o clipă de Cenuşăreasa, vă veţi da seama că păşiţi chiar pe un edificiu într-o lume de poveste.

8. Puente de la Mujer – Buenos Aires (Argentina)
http://media.rtv.net/image/201206/w500/mujer_47108500.jpg
Puntea Femeii (Puente de la Mujer) din Buenos Aires are 150 de metri lungime şi 5 metri lăţime. A fost inaugurat pe 20 decembrie 2001, când ţara se afla în plină criză. Are şi o secţiune mobilă, care permite trecerea amabarcaţiunilor.

9. Podul Rialto – Italia
http://media.rtv.net/image/201206/w500/rialto_bridge_2011_12263000.jpg
Este cel mai vechi dintre cele patru poduri care traversează Marele Canal, de la Veneţia. Acesta face legătura cartierele San Marco şi San Polo. Înaintea acestuia exista încă din 1181 un pod de ponteane. Acesta la un moment dat a fost înlocuit cu unul de lemn prin secolul al XIII-lea, care a fost şi el reconstruit de vreo 3 ori după ce s-a prăbuşit între secolele XIV-XVI. Abia către finalul secolul al XVI-lea s-a luat decizia ca podul să fie făcut din piatră. Astfel constructia sa a inceput prin 1588, terminându.se trei ani mai târziu. În timp, construcţia care a fost ridicat din raţionamente practice s-a impus şi ca un simbol al oraşului.

10. Podul Kingsgate- Durham (Marea Britanie)http://turismistoric.ro/wp-content/uploads/2012/07/6485975867_19804ea00d_b.jpg (http://turismistoric.ro/wp-content/uploads/2012/07/6485975867_19804ea00d_b.jpg)
Deşi este un pod modern, construit în 1966 din beton armat, Kingsgate nu face notă discordantă cu locul în care este amplasat. El are menirea să lege centrul istoric al oraşului Durham cu zona Bow Lane. Pe lângă construcţia neobişnuită, podul se roteşte la 90 de grade pentru a permite traficul ambarcaţiunilor. Simplitatea sa îl face unul dintre punctele de atracţie ale acestui oraş şi ale regatului unit.

Val-Vartej
29-01-2013, 09:39
Alegeţi o ţară, apoi un oraş şi ... începe filmul

http://www.jcdurand.ca/Monde/Monde.html


Absolut remarcabil! Multe (nu toate!) sunt filme de amator, cu prospetimea si naturaletea curiozitatii autorului si cu sinceritatea experientei lui (calupul de 'Timisoara', de exemplu, se deschide cu filmul traseului unei masini de marfa, probabil, care parcurge linia de centura a Timisoarei si Aradului - il prefer prezentarilor turistice conventionale, cu obiectivele de neratat si cu muzica persuasiva... desi, bune si acelea).

mihapred
29-01-2013, 21:37
Eu le-as spune ”Dunele cantatoare” ...

ninette
03-02-2013, 14:33
110 de la inaugurarea Castelului Pelişor, darul făcut de Carol I lui Ferdinand şi Reginei Maria

http://adevarul.ro (http://adevarul.ro/locale/ploiesti/foto-110-inaugurarea-castelului-pelisor-darul-facut-carol-i-ferninand-reginei-maria-1_510e47844b62ed5875cea4b8/index.html)

http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2013/02/03/510e488e4b62ed5875cea958/646x404.jpg

ninette
07-02-2013, 18:15
Transilvania de peste Atlantic. Povestea celei de-a 14 colonii americane - citiţi tot articolul aici: http://adevarul.ro (http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/foto-transilvania-pesteatlantic-povestea-celei-de-a-14-colonii-americane-1_5112a4944b62ed5875e17935/index.html#)

http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2013/02/07/511376f14b62ed5875e49e51/646x404.jpg

În secolul al XVIII-lea a existat, timp de 18 luni, o colonie în Statele Unite ale Americii care a purtat numele de Transylvania. Deşi nu a fost recunoscută de Congres şi nu a existat ca stat, totuşi ea nu a dispărut. În 2013 există în SUA un comitat Transylvania (parte a statului Carolina de Nord), o universitate cu acest nume şi, an de an, povestea coloniei este rememorată sub forma unei scenete.

Care este diferenţa între Transilvania şi Transylvania? În afară de faptul că un cuvânt este scris în română, iar celălalt în engleză şi că traduse înseamnă acelaşi lucru: „ţara de peste păduri“.
Transilvania este numele unei regiuni din România, iar Transylvania este denumirea unei colonii americane, a 14-a, care a existat timp de 18 luni, între anii 1775 şi 1776.
Este şi numele unui proiect îndrăzneţ al unui şerif ajuns judecător care a fondat o companie (Transylvania Company) pentru a cumpăra teritoriile indienilor din triburile Cherokee.
Povestea acestei colonii nu este prea cunoscută nici românilor, nici americanilor.

ninette
08-02-2013, 17:48
Un loc despre care nu ştiam decât aşa, câte ceva, până când s-a dezlănţuit haosul... dincolo de acţiunile politice sau religioase extreme, am vrut să văd şi am găsit ... un colţ de lume! De pe http://www.historia.ro (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/epoca-aur-africii-medievale-mali-tara-aurului)

Din Epoca de Aur a Africii Medievale: Mali, ţara aurului


http://www.historia.ro/sites/default/files/imagecache/articol-picture-small/mali.jpg



Mali este, indiscutabil, cel mai renumit dintre regatele medievale afircane. Acest renume se datorează rolului său de principal furnizor de aur al lumii mediteraneene. Atât de mare era bogăţia acestui regat al Afircii Subsahariene că ecoul ei ajunge până în Europa.

Acest rol economic al statului Mali i-a acordat, în primul rând, un statut politic respectat printre partenerii săi politico-economici cei mai apropiaţi: puterile musulmane din Magreb şi Egipt; şi, în al doilea rând, un loc important în literatura geografică arabă a epocii, cu ajutorul căreia putem reconstitui astăzi măcar o parte a istoriei acestui stat.

http://www.historia.ro/sites/default/files/intinderea.png localizare Mali

În timpul perioadei medievale, societăţile saheliene erau practic necunoscute Europei. Dubla barieră a Magrebului musulman şi a Saharei împiedică legăturile directe între cele două regiuni. În general, informaţii despre această zonă ajung în Europa prin intermediul lumii arabo-musulmane. Unele surse medievale, datând din secolele XIII-XIV., menţionează existenţa unor regate ale populaţiilor negre (Ghana, apoi Mali), ale căror suverani sunt foarte bogaţi în aur.Sursele arabo-musulmane oferă multe informaţii despre statele din Vestul Africii, Mali inclusiv, pentru că suveranii lor erau musulmani, iar zona eraconsiderată parte integrantă a lumii islamice. Majoritatea datelor provin de la negustorii din nord care veneau în Mali pentru a face comerţ. Printre textele geografilor arabi care oferă informaţii abundente cu privire la această regiune, se disting trei surse mai importante: lucrările lui Al-Umari, Ibn Battuta şi Ibn Khaldun.Al-Umari, secretar al cancelariei de la Cairo, oferă, în anii 1340, o descriere precisă a geografiei şi istoriei statului Mali. Lucrarea sa se bazează pe numeroasele mărturii ale comercianţilor şi savanţilor care au frecventat ţara şi curţile suveranilor din regiune (mansa). Câţiva ani mai târzi, marele călător de origine marocană, Ibn Battuta, merge în Mali. El relatează în cartea Rihla (Călătoria) etapele itinerariului său şi detalii despre şederea de opt luni în capitală. El oferă o mărturie inedită cu privire la curtea suveranului Sulayman. Iar la sfârşitul secolului al XIV-lea, Ibn Khaldun (1332-1406) face o istorie a sultanilor din Mali, cu ajutorul unor informaţiile obţinute de la un jurist musulman din Ghana. Opera lui Ibn Khladun este singurul document care ne permite să reconstituim genealogia suveranilor mansa după fondarea dinastiei Keita, la mijlocul secolului al XIII-lea.
http://www.historia.ro/sites/default/files/musa.jpg(Reprezentare a regelui Musa)

Secolul al XIV-lea poate fi considerat, fără nicio urmă de îndoială, secolul de aur al regatului Mali. Aceasta este şi perioada cel mai bine documentată. Graţie informaţiilor oferite de Al-Umari, putem reconstitui geografia, organizarea socială şi forma de guvernare a statului. De exemplu, el spune că unele din provinciile ce făceau parte din stat îşi păstrau proprii suverani, precm Ghana. Astfel, deducem că statul Mali funcţiona pe baza unei organizări de tip piramidal, în vârful căreia se afla suveranul care îşi delega autoritatea unor vasali. Ibn Battuta menţionează că unele regiuni şi principalele localităţi erau conduse de un guvernator, şi că funcţionari regali exercitau diferite funcţii, preum perceptor sau controlor al preţurilor.
Aurul, un secret de stat
E interesant de observat faptul următor: aluziile la aurul abundent din Maşi şi la originile ale sunt rare şi foarte vagi în lucrarea lui Al-Umari. La Ibn Batutta ele sunt practic inexistente. În ciuda fascinaţiei pe care o exercită „ţara aurului” în lumea arabo-musulmană, toţi autorii, chiar şi cei mai bine informaţi dintre ei – adică negustorii care au trăit acolo sau care practicau comerţul transsaharian – sunt obligaţi să admită că nu ştiu aproape nimic despre sursa aurului. Motviul este evident: regatul a cărui bogăţie provenea din funcţia sa de agent principal al pieţei de aur şi din taxele pe comerţul de tranzit nu are niciun interes să divulge acest secret.Ştim astăzi că în Africa de Vest există trei mari zone de producţie auriferă: Bambouk (în Senegal), Bouré (Guineea) şi Akan (Coasta de Fildeş). E greu de estimat exact cantitatea de aur care se exporta anual prin Sahara, dar sigur vorbim de câteva tone. Aceste cantităţi mari de aur pur au irigat întregul bazin mediteranean până în secolul al XVI-lea.Capitala statului, identificată sub diverse nume în sursele arabe – Byty, Bini, Bina, Biti, Bita etc – nu a fost localizată nici astăzi. Niani – azi un stat pierdut în estul extrem al Guineei – a fost mult timp considerat ca fiind vechea capitală medievală a regatului Mali, dar cercetările arheologice nu au scos la iveală niciun obiect de import sau aşezări musulmane. O scurtă cronologieSecolul al XI-lea: suveranii din regiune, poate şi cei din Mali, încep să se convertească la Islam.1162: Abu Hamid al-Gharnati descrie grandoarea statului Ghana şi spune despre cei din Mali că sunt „un trib curajos, dar fără religie şi fără inteligenţă”. Mijlocul secolului al XIII-lea: unificarea unui vast teritoriu sub acţiunea lui Soundjata Keita, recunoscut de tradiţiile orale ca fondatorul regatului Mali.Circa 1307-1331: perioada domniei lui Musa. Perioada apogeului regatului Mali.1335-1358: domnia lui Sulayman, fratele lui Musa. În timpul lui, Mali domina regiunile Ghana, Gao, Sosso, Walta, Takrur.1495, 1534: Regatul Mali era încă suficient de puternic petru ca portughezii, instalaţi pe coasta de vest a Africii, să trimită aici un ambasador.1599: Profitând de dezordinea cauzată de expediţia marocană în zonă, sultanul Mahmud IV din Mali încearcă să cucerească oraşul Djenné, capitala economică a întregii regiuni. Eşecul său va adue sfârşitul puterii suveranilor mansa.

O imagine din zilele trecute ...
http://msnbcmedia.msn.com/j/MSNBC/Components/Photo/_new/pb-120503-mali-refugees-nj-01.photoblog900.jpg

foto http://photoblog.nbcnews.com (http://photoblog.nbcnews.com/_news/2012/05/03/11522387-thousands-seek-refuge-from-violence-in-mali?lite)

ninette
11-02-2013, 21:22
Povestea lui Liliuokalani, singura regină a insulelor Hawaii - http://www.historia.ro (http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/povestea-lui-liliuokalani-singura-regina-insulelor-hawaii)


Liliuokalani, pe numele său adevărat Lydia Kamakaeha, a fost prima şi ultima regină Hawaii-ului, înainte ca insula să fie anexată Statelor Unite în 1898, scrie Daily Mail.
În 1862, Liliuokalani s-a căsătorit cu un oficial din guvernul hawaiian, John Owen Dominis, fiul unui căpitan de navă din Boston. Mariajul lor nu a fost unul foarte fericit şi circulau zvonuri de infidelitate. Cei doi au trăit împreună cu mama lui John, în Washington Palace, actuala reşedinţă a guvernatorului din Hawaii.

http://annemarri.files.wordpress.com/2010/05/hawaii_map.jpg?w=640 http://www.studentflights.com.au/cms_images/images/flights/product/hawaii.jpg
În 1874, fratele lui Liliuokalani, David Kalakaua, a fost ales rege, dar când el a murit în 1891, Liliuokalani a devenit regină, fiind prima femeie care a ocupat vreodată tronul Hawaii-ului. Din acel moment, a fost numită Regina Liliuokalani.
Membri ai comunităţii native din Hawaii au încercat s-o convingă pe noua regină să voteze o Constituţie care să le redea acestora drepturi şi libertăţi. Mişcării i s-a opus o grupare de oameni de afaceri şi politicieni, numită ''Comitetul anexării'', care considera că anexarea insulei de către Statele Unite ar fi benefică pentru Hawaii. SUA era ţara în care Hawaii importa majoritatea produselor agricole.
Liliuokalani a refuzat anexarea statului Hawaii de către SUA şi în 1893 a fost obligată să abdice. A fost supusă unui proces public şi, ulterior, un tribunal militar a condamnat-o la cinci ani de închisoare. Nu a fost încarcerată, dar a fost închisă într-un dormitor din reşedinţa Iolani Palace, unde accesul vizitatorilor era interzis. Aici a citit, a croşetat şi a compus poezii. A scris aproximativ 165 de cântece, cel mai cunoscut fiind '''The queen's prayer'' (''Rugăciunea unei regine'').
După ce a fost eliberată din Iolani Palace, regina a mai rămas în arest la domiciliu pentru încă cinci luni, de data asta în Washington Palace. În 1896, statul Hawaii a graţiat-o şi a repus-o în drepturile civile. Pe 12 iulie 1898, Republica Hawaii a fost anexată oficial Statelor Unite.
Regina a trăit în reşedinţa Washington Palace până la moartea ei, din 1917. Avea pe atunci 79 de ani. Singura ei dorinţă a fost aceea ca toate proprietăţile şi posesiunile sale să fie vândute şi cu banii strânşi să fie creată ''Queen Liliuokalani Children's Trust'', o organizaţie care îi ajută pe copiii indigeni şi orfani. Organizaţia mai există şi astăzi.
În 1993, la 100 de ani de la detronarea reginei Liliuokalani, preşedintele SUA, Bill Clinton, a semnat o rezoluţie prin care guvernul american îşi cerea scuze faţă de poporul hawaiian pentru incidentele petrecute în urmă cu un secol.

http://www.historia.ro/sites/default/files/imagecache/galerie-foto-large/regina.jpg

ninette
20-02-2013, 18:10
Articol foarte frumos, care aduce în discuţie problema atât de actuală a dispariţiei unor aşezăminte, clădiri, opere de artă sub oameni, sub vremuri!

10 locuri unice pe care am putea trăi să nu le mai vedem - http://www.turismistoric.ro


Sunt locuri şi destinaţii în lume care se schimbă. În general percepem schimbarea ca pe un lucru pozitiv însă lucrurile nu sunt deloc aşa. Am ales 10 locuri, unice în felul lor, care merită vizitate, deşi unele se află în pragul colapsului. Posibilitatea ca noi, cei care am putea azi să mergem să le vedem, să asistăm deopotrivă la sfârşitul acestor miracole este extrem de ridicat. Există posibilitatea ca la un moment dat să spunem doar … mi-as fi dorit sa merg acolo.

continuarea aici: http://www.turismistoric.ro/ (http://www.turismistoric.ro/2012/03/patrimoniu_unesco_travel/)

Blue Spirit
22-02-2013, 22:24
Unde este mai frumos ca "acasa" :smile:...cateva fotografi facute la Busteni, la Castelul Cantacuzino:



Castelul Cantacuzino este situat în staţiunea Buşteni, într-o zonă pitorească la poalele Muntelui Zamora, în cartierul cu acelaşi nume. Este ultimul edificiu construit de dinastia Cantacuzinilor. În 1901, Gheorghe Grigore Cantacuzino, poreclit Nababul (datorită averii sale impresionante), a pus prima piatră de temelie a acestui castel, realizat după planurile arhitectului-inginer Grigore Cerchez. Constructia va fi finalizată în 1911, însă, Nababul nu se va bucura de luxoasa reşedinţă, murind în 1913. Acesta a fost înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti în capela familiei Cantacuzino.
Castelul Cantacuzino a fost construit pe un domeniu mai vechi al familiei Cantacuzinilor, pe locul unei foste cabane pe care o foloseau pe post de locuinţă de tranzit, în timpul călătoriilor lor între Ţara Românească şi Transilvania. Cel mai probabil, Nababul a fost fermecat de priveliştea minunată care se desfăşoară în faţa ochilor, poziţia reşedinţei oferind panorama staţiunii Buşteni.
La baza castelului a fost amenajat un părculeţ deosebit de pitoresc, în cadrul căruia se remarcă trei fântâni arteziene şi o grotă antropică care parcă te duce într-o altă lume. De aici, o alee ne călăuzeşte către terasa castelului, unde ne putem opri un moment pentru a admira frumoasa panoramă a staţiunii Buşteni şi Crucea Caraimanului, fiind probabil locul de unde aceasta se vede cel mai bine, părând incredibil de mare.
Castelul Cantacuzino a fost construit sub forma literei U, cele trei laturi ale edificiului deservind unor scopuri precise. Astfel, latura de nord era rezervată personalului castelului, existând şi un pavilion de servicii, latura de est avea rolul de grajd, garaj şi pavilion administrativ, iar latura de vest era rezervată familiei Cantacuzino.
Arhitectura exterioară a castelului se încadrează în stilul neo-românesc, bogat ornamentat, iar coloanele care împodobesc faţadele amintesc de stilul brâncovenesc, fiind asemănătoare cu cele de la Palatul Brâncovenesc de la Mogoşoaia.
Intrarea în castel se face prin vestibul, unde se află trei jilţuri domneşti din piatră, masive, decorate cu crucea celtică. Trecând de acest vestibul, urcăm o scară monumentală din marmura şi ajungem în Sala Principală, care face legătura cu alte patru camere. De remarcat aici mozaicul veneţian cu un colorit deosebit şi şemineul impresionant de culoarea albului calcaros. Interiorul castelului s-a menţinut foarte bine, la parter totul fiind original: uşile masive din lemn, tavanul de tip casetat cu grinzi decorate şi ornate diferit în fiecare încăpere, frizele din partea superioară a pereţilor, feroneria şi vitraliile pictate cu mare măiestrie care înlocuiesc geamuri clasice.
Iniţial, pereţii camerelor au fost pictaţi de pictori de la Veneţia, dar în perioada comunistă, au fost acoperiţi cu o vopsea de culoare verde. În prezent, o echipă de specialişti au decapat zone mici din stratul de vopsea scoţând la iveala vechea pictură murală. În anii ce vor urma, vopseaua va fi dată jos, redându-se camerelor strălucirea de altă dată.
În dreapta Sălii principale se află Salonul Mare, unde suntem întâmpinaţi de o colecţie de heraldică, unică în Romania, în care sunt reprezentate blazoanele tuturor famililor cu care se înrudea familia Cantacuzino. Pe un perete al încăperii au fost expuse portretele a 12 membrii ai familiei Cantacuzino, pictaţi în mărime naturală pe piele de Cordoba.
De remarcat vitraliile din această încăpere, care au pictate chipuri ale familiei Cantacuzino, sub fiecare, fiind trecută în latină sintagma: „Ceea ce nu răneşte, învaţă.”
Tot aici, se afla şi singurul candelabru original al castelului, cu dimensiuni impresionabile, fiind lucrat cu mare măiestrie.
Din păcate, la etaj au dispărut uşile şi tocurile originale, fiind înlocuite cu unele banale. Nici feroneria nu mai este cea originală, fiind autentice doar frizele şi vitraliile, precum şi tavanul casetat, pictat, deosebit de proaspăt şi viu.
Toate aceste camere ale castelului sunt complet goale, toată mobila originală fiind pierdută. Însă pentru a ne putea imagina cum arăta castelul în perioada sa de glorie prin fotografiile expuse în Holul Mare în care se observă Salonul Ardelenesc, Salonul Mare şi poze de la inaugurarea castelului, în care apar Regina Maria şi Principesa Ileana.
În curtea castelului a fost construită între 1933-1936 o mică biserică maramureşeană, pe locul uneia de la 1700. Are hramul Sfântului Gheorghe şi a fost sfinţită de către primul partriarh al României, Miron Cristea. În 1948, biserica a fost închisă, deoarece domeniul a fost naţionalizat, castelul fiind transformat în sanatoriu pentru bolnavii de plămâni sau nevrotici. În 1994, biserica a fost redeschisă, fiind resfinţită şi dotată cu obiectele necesare unui edificiu bisericesc.
Sursa : http://www.directio.ro/obiective-turistice/199-castelul-cantacuzino---busteni




292950292951292952292953292954