PDA

Afiseaza Forumul : "Doar o vorbă să-ţi mai spun! " - Cum scriem, cum ne exprimăm corect romaneste !



diamantul alb
30-01-2010, 22:07
Pentru ca mi-a placut foarte mult emisiunea regretatului domn Pruteanu
(si nu in mod deosebit ca s-ar fi prins ceva tocmai de mine):ipb_biggrin:m-am gandit ca un topic in care sa fie explicate pe intelesul tuturor unele notiuni,unele cuvinte precum si modul in care ele ar trebui sa fie scrise ,ar fi indicat si cu atat mai mult un loc in care sa nu te simti ca ,,pus la stalpul infamiei,, atunci cand gresesti din diferite motive (graba,neatentie si nu in ultimul rand nestiinta).
_Critica poate fi si constructiva si facuta cu blandete si de ce nu ,cu dragoste !

mariusTut
31-01-2010, 01:31
Ce e nou in DOOM
Noile norme ortografice in DOOM 2005

mariusTut
31-01-2010, 01:37
O pizza si un cocteil, va rog!
Fata de editia precedenta, DOOM-ul contine 2.500 de cuvinte noi, majoritatea de origine engleza, care au intrat in limba romana odata cu produsele, conceptele sau tehnologiile straine pe care le denumesc.
Astfel, dictionarul contine acum notiuni precum brand, broker, dealer, trend, paparazzi, lobby, rating. Iar din categoria cuvintelor la moda si-au facut loc in dictionar si termenii macho, topless, hotline, bip, fifty-fifty sau hip-hop.
Pentru ca scrierea cuvintelor straine sa nu starneasca mari dileme in mintea celui ce vrea sa le foloseasca, autorii DOOM-ului au stabilit ca sunt corecte ambele variante in cazuri precum: bodyguard/bodigard, cocktail/cocteil, derby/derbi, penalty/penalti, pocher/poker, pizza/pizza, rugbi/rugby, sandvici/sendvis.
Brokerul si cow-boy-ul
O alta problema ce aparea pana acum in scrierea anumitor cuvinte era legata de modul in care acestea trebuiau articulate. Dictionarul stabileste acum ca, daca partea finala a unui cuvant reprezentand un termen strain se pronunta asa cum se scrie, articularea se va face prin „legarea” de termen.
Astfel, vom folosi corect: bossul, brokerul, dealerul, linkul, weekendul, curriculumul. Daca insa partea finala a cuvantului se pronunta altfel de cum se scrie, articolul se desparte de cuvant prin cratima. Exemple: cow-boy-ul, mouse-ul, service-ul, site-ul, show-ul.
„Niciun” si „nicio” au fost adoptati de presa
Cea mai mare controversa iscata la aparitia recentei editii a DOOM-ului este legata de scrierea cuvintelor „niciun” si „nicio” si renuntarea la variantele „nici un” si „nici o”.
De acelasi regim au parte si „niciunul”, „niciuna”, „niciunii”, „niciunele”. In ceea ce priveste adverbul „odata”, el va intra in locutiuni in modul urmator: „Odata ce ai promis, respecta-ti cuvantul!” sau „Odata cu trecerea timpului i-am descoperit adevarata fata”.
Pronuntie permisiva
Daca accentuarea anumitor cuvinte ii punea in incurcatura pe elevi, lucrurile se simplifica pentru noile generatii. Conform DOOM-ului, sunt corecte acum urmatoarele dublete: antic/antic, asfixie/asfixie, candid/candid, firav/firav, gingas/gingas, manager/manager, mijloc/mijloc, penurie/penurie, precaut/precaut, puber/puber, trafic/trafic.
DOOM1 DOOM2
> acciz > acciza
> aragazuri > aragaze
> avatare > avataruri
> chermesa > chermeza
> conteiner > container
> dintr-o data > dintr-odata
> o data ce > odata ce
> o data cu > odata cu
> foarfece > foarfeca
> ilar > hilar
> ignoreaza > ignora
> Malaiezia > Malaysia
> mass-media > mass-mediei
> moto > motto
> nici un > niciun
> nici unul > niciunul
> nici o > nicio
> Pasti (sg.) > Paste (pl. Pasti)
Cuvinte nou introduse
> a accesa
> adidas (pantof)
> agreement
> aviar
> banner
> babysitter (pl. babysittere)
> background (pl. backgrounduri)
> bermuda
> bip
> boschetar
> deflui
> euroatlantic
> hotline
> macho
> link
> fitness
> nelegal
> dixieland
> a dili
> hacker



Din Evenimentul zilei Nr. 5783

mariusTut
31-01-2010, 01:58
17 reguli de punctuatie si ortografie



Se pune spațiu după orice semn de punctuație; semnele „-“ și „/“ sunt încadrate de spații, pentru claritate: este bine să fie textul cât mai degajat, să se poată citi ușor; se pune spațiu înainte de a începe un bloc de cuvinte cuprins între paranteze;
Nu se pun mai multe spații între cuvinte decât este nevoie (unul singur adică);
Propoziția începe cu litera mare (chiar și într-o enumerație, nefiind totuși o regulă) și se termină cu punct;
Nu pune virgulă înainte de etc.; de fapt, sunt multe alte cazuri în care trebuie evitată folosirea virgulei, de exemplu, înainte de o propoziție atributivă (vezi sintaxa frazei);
Nu omite semne de punctuație în situațiile în care acestea sunt alăturate (cum a fost sus, punctul după etc. și apoi „;“ care încheia ideea);
Nu abunda în prescurtări (în general, acestea nu se folosesc în textele literare), dar dacă le folosești, nu uita să le succezi cu „.“;
Nu folosi scrierea cu cifre pentru numeralele de la unu la zece, o sută, o mie ș.a.m.d.; la fel, al treilea și nu al 3-lea;
Când ai o prescurtare cum este ș.a.m.d., nu uita ultimul punct (de exemplu, foarte întâlnit în CV-uri, este să scrii, S.R.L - ce, dupa L, nu trebuie punct, daca ai pus la celelalte?);
Nu uita că semnul de punctuație „puncte de suspensie“ are trei astfel de puncte, nu două sau mai multe (să scrii .. sau ……….. este urât, neglijent); evident, după semnele de suspensie se pune spațiu (vezi prima regulă);
Când ai o enumerație, se pune „;“ după fiecare element al listei și „.“ după ultimul element al listei;
Dacă folosești numele unui brand, folosește ortografierea proprie a brand-ului (de exemplu, eMAG și nu Emag sau EMAG);
Dacă ai un link, este ideal ca linia subliniată să fie doar sub cuvintele care formează link-ul și „ nu asa ” (este neglijență);
Dacă ai un cuvânt împrumutat din alta limbă care nu este încă suficient de bine sudat în limba română, articularea se face cu cratimă, de exemplu, site-ul și nu siteul; la fel, când ai substantive proprii, articolul hotărât este antepus: lui Alicia și nu Aliciei;
Folosește noile reguli impuse de DOOM, de exemplu, nicio în loc de nici o (nici eu nu le știu pe toate astea, era vorba la un moment dat ca Academia Română să publice un fel de diff-patch);
Poți folosi diacritice (am zis-o ca pe o recomandare, lăsând să se înțeleagă că precedentele sunt chiar mai importante decât asta). Cititorul tău va semnala și aprecia prezența lor.
În limba română, ghilimelele care trebuie folosite sunt „ “ (ghilimea jos, apoi ghilimea sus). În plus, este, preferată folosirea ghilimelelor răsucite, în ciuda celor drepte (o recomandare pe care am citit-o mai de demult într-un articol adresat în special scriitorilor de content pe web).
La finalul abrevierilor, nu se pune punct dacă ultima literă / secvență coincide cu finalul cuvântului abreviat.

arhanghel
31-01-2010, 11:45
Precizări

"Nici o" nu exprimă o "negaţie definitivă" ci o disjuncţie. Astfel, se spune corect: această ştire nu e nici o vacă, nici o capră, ci e o informaţie (neavînd desigur vreo legătură cu produsul final al laptelui dat de cele două animale).
Alta e situaţia cînd e vorba de "nicio", care arată că este vorba de o negaţie definitivă. Un exemplu în acest sens: nicio carte nu reglementează mai bine evoluţia limbii decît o face noua Gramatică.
Situaţia este identică şi cînd trebuie facută distincţia între "nici un"sau "niciun". Lingviştii spun că această distincţie e in spiritul limbii, e foarte utilă şi trebuia în cele din urmă operată la nivel normativ.
Altă noutate: "o dată" nu se mai scrie despărţit, ci împreunat ("odată"), întotdeauna când este adverb, inclusiv în locuţiuni - "odată ce", "odată cu". El rămăne separat numai atunci cănd este numeral şi se opune lui "de două ori".
S-a revenit la scrierea într-un cuvânt a tuturor formelor pronumelui niciunul şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun (niciuna, nici o etc.) — la fel ca a lui vreunul, vreun —, prin aplicarea consecventă a principiului conform căruia compusele trebuie distinse şi grafic de îmbinările libere asemănătoare: nici un adverb + articol (Nu e nici un om prost, nici un incult), adverb + numeral (Mă confundaţi, eu nu am nici un frate, nici mai mulţi), *nici unul adverb + pronume nehotărât (Nu-mi place nici unul, nici celălalt).

Reguli de folosire a virgulei
Legendă:
, - arată folosirea virgulei,
_ - arată lipsa virgulei.

1. Părţile de vorbire sau propoziţiile legate prin şi, sau ori ori nu se despart prin virgulă.

Părţile de vorbire sau propoziţiile se despart prin virgulă legate prin: nici, dar, iar, însă, ci, şi, dar şi, precum şi, deci, prin urmare, aşadar, în concluzie.

2. Se despart prin virgulă propoziţiile coordonate juxtapuse.
“Nourii curg, raze-a lor şiruri despică”
Se despart prin virgulă propoziţiile coordonate adversative şi conclusive.
“Copacii nu erau groşi, dar erau deşi”

3. Propoziţia atributivă nu se desparte prin virgulă.
“E o colegă_ căreia îi datorez mult.”

Doar propoziţia atributivă ce exprimă ceva suplimentar se desparte prin virgulă:
“Să trecem la ceilalţi munţi, a căror origine este vulcanică.”
“Vederea acestei lupte, care i se păruse iniţial…”

4. Propoziţia completivă directă aşezată după regentă sau intercalată nu se desparte prin virgulă.
“Pe câţi i-au găsit_ i-au mânat spre curtea primăriei”
“Cunosc_ ce răutăţi v-au făcut”
“Şi văzând spânul_ cât e de frumoasă fata împăratului, odată se repede…”
Aşezată înaintea regentei, de obicei se desparte.
“Ce ştii tu azi, eu am ştiut ieri”

5. Propoziţia completivă indirectă aşezată după regentă nu se desparte prin virgulă.
“Nu scapi_ de ce ţi-e frică”
Propoziţia completivă indirectă aşezată înainte de regentă se desparte prin virgulă.
“De ce ţi-e frică, nu scapi”

6. Propoziţia subiectivă aşezată după regentă nu se desparte prin virgulă.
“Nu-i frumos_ cine se ţine…”

Propoziţia subiectivă situată înaintea regentei se desparte dacă este reluată în regentă printr-un pronume demonstrativ.
“Cine nu îi respectă pe alţii, acela nu merită să fie respectat”
Dacă nu este reluată prin pronume, nu se desparte.
“Cine întreabă_ nu greşeşte”
“Cine fură azi un ou_ mâine va fura un bou”

7. Propoziţia predicativă nu se desparte prin virgulă.
“Casa e neschimbată”

8. Propoziţia circumstanţială de loc.

După regentă: nu se desparte prin virgulă.
“Leagă calul_ unde zice stăpânul”
Înainte de regentă: se desparte când nu se insistă în mod deosebit asupra ei.
“Unde pică nuca, pică şi din talpa iadului bucăţica”
Înainte de regentă: nu se desparte când se insistă asupra ei.
“Unde mi-ai spus_ te aştept”
După regentă, introdusă prin acolo, se desparte.
“Unde e aţa mai subţire, acolo se rupe”
Intercalat şi aşezat înaintea predicatului regentei se pune de obicei între virgule.
“Pe dealuri, unde te întorci, sunt pluguri”

9. Propoziţia circumstanţială de timp.

După regentă se desparte prin virgulă numai dacă în regentă se află un complement circumstanţial.
“Mai frumoasă e toamna, când în locul florii spânzura…”
Înaintea regentei se desparte prin virgulă când nu se insistă asupra ei.
“Când a păşit la portiţă, a vorbit..”
“Când a intrat, căţeluşa a lătrat”.
Înaintea regentei nu se desparte prin virgulă când se insistă asupra ei.
“Când l-am chemat eu_ a venit”
Când are in regentă adverb corelativ se desparte prin virgulă.
“Când te-ai săturat de privit, atunci să vii”
Intercalată, dacă se află înaintea regentei, se pune între virgule.
“Tot neamul Basarabilor, până să prindă de veste, trecuse graniţa”

10. Propoziţia circumstanţială de cauză se desparte de regentă oriunde ar fi, de obicei.

11. Propoziţia circumstanţială de mod, după sau înaintea regentei se desparte prin virgulă, exceptând situaţia în care se insistă asupra ei, caz în care nu se pun virgule.
“Animalul înghiţi o dată, ca şi când i s-ar fi uscat gâtlejul”

12. Propoziția circumstanţială de scop sau finală, după regentă, se desparte prin virgulă, când nu se insistă asupra ei.
“Multe a încercat, ca să-şi poată rezolva…”
Înaintea regentei, se desparte de obicei prin virgulă.
“Ca să nu rămână repetent, mama a încercat…”

13. Propoziţia circumstanţială condiţională se desparte de obicei prin virgulă.

14. Propoziţia circumstanţială concesivă se desparte mereu prin virgulă.
“Cu toate ca am stăruit, nu a primit propunerea mea”

15. Substantivul la vocativ care exprimă o adresare obișnuită se desparte prin virgulă de
cuvântul sau cuvintele încrucişate.
“Încerc prin aceasta, domnule director,…”

16. Adjectivele aceluiaşi substantiv se despart prin virgulă când sunt aşezate alături sau când
sunt legate prin cuvintele nici, dar, însă.

17. Punerea liniuţelor şi a ghilimelelor în cadrul aceluiaşi text reprezintă o formulă acceptată de
scriere: “Scrierea corectă – “să-i”, iar nu “săi” – arată pregătirea individului…”

18. Se pune virgulă înainte de: dar, iar, însă, ci, precum şi, deci, prin urmare, aşadar, în
concluzie.

19. Punctuaţia numelui predicativ
“Copacii sunt înalţi” – în acest caz nu se pune virgulă.
“Copacii sunt, desigur/fireşte/aşadar/bineînţeles/în concluzie/în realitate, înalţi” – se pune
virgulă.
Când lipseşte numele predicativ, numele predicativ este izolat cu , sau -.
“Copacii, înalţi, oamenii, veseli”

20. Adverbele intercalate între subiect şi predicat se pun între virgule.
“Eu, bineînţeles, voi îngriji de flori”
“Mama, fireşte, era îngrijorată”

21. Complementul de agent suportă fără virgule intercalarea între el şi verb.
“… fu primită cu bucurie de toţi”

22. Complementele circumstanţiale, când sunt între subiect şi predicat, se despart prin virgulă.
“Ion, de frica ploii, fugi”
Când sunt după predicat, nu se despart.
“Ion fugi de frica”
Când predicatul este primul, iar complementul între, nu se despart.
“Fugi de frica ploii Ion”

“Apele se despart_ de obicei_ la câmpie”
“Apele, de obicei, se despart la câmpie”

23. Propoziţia completivă de agent se desparte prin virgulă doar când este reluată printr-un
pronume demonstrativ şi se află înaintea regentei.
“De către cei ce vin după noi, de către aceia se va realiza scopul nostru comun”

24. În propoziţie, înainte de precum şi ca şi se pune virgulă.
“Cartea, precum şi / ca şi experienţa ne demonstrează că…”

25. Când iar este adverb cu valoare de din nou, nu se desparte prin virgulă.
“Aceasta este iar condiţie de îndeplinit pentru rezolvarea problemei”

26. Însă
“Poate fi lustruit, însă nu dimineaţa”
“Fără a-l lustrui însă dimineaţa”
“Eu l-am lustruit însă, neţinând cont de faptul că…”

27. Totuşi
“Totuşi, la mare e soare mereu” – la începutul propoziţiei este urmat de virgulă.
“As fi vrut totuşi să spun două vorbe” – în interiorul propoziţiei nu se desparte.

28. Aşadar, prin urmare, deci
“Să devină moral, aşadar/deci/prin urmare om religios” – conclusiv, se pune virgulă
înainte.
“Concluzia este, aşadar/deci/prin urmare, următoarea” – în interiorul propoziţiei
se pun virgule.
“Aşadar/deci/prin urmare, sunteţi împotriva mea!” – la începutul propoziţiei este
urmat de ,.
Variante din unele cărţi de gramatică:
“Deci pentru explicarea fenomenelor este nevoie de…”
“Omul apare deci mai întâi ca producător..”

29. În interiorul propoziţiei, adverbe ca aşa, bine, da, nu, sigur, desigur, fireşte, exact, într-
adevăr, fără îndoială se despart prin virgule.

30. Construcţiile gerunziale sau participiale, aflate la începutul propoziţiei sau al frazei se despart prin virgulă.
“Urmând exemplul numelor care primesc diminutivări, s-a ajuns…”
“Adunate între ziare, cărţile…”

31. De exemplu se desparte în toate cazurile prin virgule.

32. Cu sau împreună cu atunci când dobândesc valoarea conjuncţiei copulative şi nu se desparte prin virgule.
“Toată hora împreună cu privitorii izbucniră în râs”
“Ion cu cei patru colegi au să-i bată pe…”

33. “Ochii de albastru deschis, palid, al cerului”, dar “Nu înseamnă vorba goală, fără sens_ şi cu atât mai puţin…”

34. Pronumele circumstanţial de excepţie nu se desparte prin virgulă de regentă.
“Nu face altceva_ decât să se plimbe”
“Nu-i explic altcuiva_ decât cui nu a înţeles”

35. Propoziţia circumstanţială cumulativă se desparte întotdeauna prin virgulă.
“După ce că nu a învăţat, mai vrea şi 10”
“Pe lângă că e sărac, mai face şi pe fudulul”

36. Propoziţia circumstanţială opoziţională se desparte mereu prin virgulă.
“În loc să vină, pleacă”
“Ieșim dintr-o sală, pentru a intra în alta”

37. Propoziţia circumstanţială consecutivă exprimă rezultatul acțiunii din regentă şi se desparte prin virgulă.
“A mâncat, că s-a îmbolnăvit”
“A lucrat destul, ca să-i asigure un viitor”
“E prea frig, să poţi ieşi afară”
“Sunt prea mulţi, ca să încapă în sală”

38. În afara acestor reguli stabilite prin normele gramaticii limbii române, desigur, orice scriitor are libertatea folosirii virgulei în scopul clarităţii exprimării.

Virgula desparte propoziţiile în frază, sau subliniază ideile. Nu sunt necesare prea multe virgule decât dacă ajută la punctarea ideilor. E firesc să punem virgulă dacă, în absenţa lor, s-ar putea înţelege altceva decât dorim să comunicăm. Pe vremuri se spunea că virgula este ca o pauză pentru respiraţie dar nu este doar atâta. Deci, punem virgulă doar dacă este nevoie şi nu mai mult. Hotărât lucru: între subiect şi predicat nu se pune!
Înainte sau dupa conjunctia "şi" nu se pune virgulă. Excepţii fac cazurile când avem fraze cu idei intercalate iar virgula are rol de paranteză, sau în enumerările retorice.
Câteva cazuri în care se foloseşte virgula:
- înainte de o conjuncţie adversativă ( dar, iar, ci)
- înaintea unei conjuncţii conclusive: (aşadar, aşa că)
- înaintea unei circumstanţiale de cauză: Nu a ajuns la timp, pentru că ...
- înaintea unei propoziţii consecutive: A mâncat atâta de mult, încât nu mai putea să se mişte
- pentru a despărţi o propoziţie concesivă de restul frazei: Chiar dacă / Deşi / Cu toate că ştia răspunsul, el refuza să vorbească.
- pentru a despărţi o condiţională de restul frazei: Dacă nu rişti, nu câştigi.
- pentru a despărţi o propoziţie incidentă de restul frazei: Copiii, spunea cineva, se nasc toţi cu ochii albaştri.
- pentru a despărţi o apoziţie de restul propoziţiei: Mihai, fiul lui Cristi Maftei, are 9 ani.
- după un substantiv în cazul vocativ: Dana, vino aici!
- după o interjectie: Vai, iar am uitat banii acasă.
- înaintea pronumelui relativ "care", atunci când acesta este folosit pentru a adăuga o informaţie suplimentară: Copilul, care până atunci stătuse liniştit, începu să dea semne de nerăbdare.
Aplicaţia virgulei în cadrul frazei
Voi prezenta ,în continuare, regulile de utilizare corectă a virgulei:
1.Virgula se foloseşte pentru a separa propoziţiile coordonate juxtapuse, adică propoziţiile care nu depind una de alta şi care se leagă prin semne de punctuaţie , nu cuvinte de legătură. De exemplu:
” Ehud a ieşit prin tindă , a închis uşile de la odaia de sus şi a tras zăvorul”. În această frază avem 3 propoziţii, fiindcă avem şi trei verbe-predicate. Virgula s-a plasat după prima propoziţie care nu depinde de a doua, aşa cum a doua de prima şi de a treia , deoarece avem propoziţii care se află în raport de coordonare(independente), iar propoziţia 1 şi a 2 sunt legate între ele prin juxtapunere, pe cînd a 2 de a 3 -prin jonctivul (cuvânt de legătură) “şi”. Se poate spune că la nivel de frază avem o enumerare a unor acţiuni prin propoziţii.
2. La propoziţiile coordonate introduse prin jonctivele ” şi….şi”, “sau …sau”, “nici…nici”, “ba…ba”. De exemplu:
“Şi Iuda a zis fratelui său Simeon: “Suie-te împreună cu mine în ţara care mi-a căzut la sorţ,şi să luptăm împotriva Canaaniţilor,şi voi merge şi eu cu tine în ţara care ţi-a căzut la sorţ .” Şi Simeon s-a dus cu el.”Aici avem o frază alcătuită din 7 propoziţii. Virgulele evidenţiate (după cuvîntul sorţ şi după Canaaniţilor) marchează propoziţii coordonate legate prin jonctivul şi , de aceea s-a plasat virgula între aceste propoziţii.
3. La separarea propoziţiilor coordonate introduse prin jonctivele dar, iar, însă, ci. De exemplu:
“Dumnezeu a numit lumina zi , iar întunericul l-a numit noapte”.Aici avem 2 propoziţii, separate prin virgulă , pentru că a doua propoziţie este introdusă prin elementul de relaţie iar. În exemplul ” Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi jertfa lui , dar spre Cain şi jetfa lui , n-a privit cu plăcere.”,virgula evidenţiată separă propoziţia a 2-a introdusă prin jonctivul dar. Aceste jonctive arată un contrast între două lucruri, fapte, persoane, fenomene, etc. şi între ele se plasează virgula.
4. Virgula se foloseşte la propoziţiile subordonate, adică care depind, se subordonează una alteia. Trebuie să ştim că propoziţiile subordonate sunt de mai multe tipuri. Voi descrie cazurile de utilizare a virgulei în fiecare tip de propoziţie subordonată.
a).P.S.Cauzală(care arată cauza desfăşurării unei acţiuni) se separă prin virgulă de cea principală(de care depinde, de la care se pune întrebarea).De exemplu:
“Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un mare păcat , pentru că nesocoteau darurile Domnului”. Avem o frază din 2 propoziţii: prima este propoziţia principală, de ea depinde a doua , deci a doua este subordonată primei. Întrebarea se pune astfel: din ce cauză , de ce se făceau vinovaţi tinerii aceştia înaintea Domnului? Răspunsul este : pentru că nesocoteau darurile Domnului. Propoziţia a doua este P.S.Cauzală, pentru că arată cauza unei acţiuni, de aceea se foloseşte virgula. Un alt exemplu poate servi versetul :
“El zicea:” Pocăiţi-vă , căci Împărăţia cerurilor este aproape.“ Virgula din această frază separă propoziţia subordonată, care explică cauza pocăinţei, de cea principală. De asemenea se foloseşte atunci cînd avem şi jonctivele: deoarece, fiindcă , căci, care arată o cauză .
b). P.S. Finale(sau de scop, care arată scopul unei acţiuni)se separă prin virgulă de cea principală. De exemplu:
” Cine dintre noi să se suie împotriva Canaaniţilor , ca să pornească lupta cu ei.” Prima propoziţie este principală, iar a doua arată scopul pentru care poporul Israel trebuia să se suie împotriva celor din Canaan şi anume ca să se lupte cu ei .Deci , a doua este P.S.Finală şi se separă prin virgulă de prima.
c).P.S.de Timp(care arată timpul desfăşurării unei acţiuni) se separă de propoziţia principală. De exemplu:
“Cînd au văzut bărbaţii lui Israel că Abimelec a murit , au plecat fiecare acasă.”În acest caz , propoziţia principală stă după cea subordonată, este a doua, iar cea subordonată este prima şi arată timpul cînd bărbaţii din Israel au plecat acasă: cînd au văzut că Abimelec a murit, de aceea ea este separată de cea principală prin virgulă.
d).P.S.Atributivă Explicativă( care vine să explice un fapt din propoziţia principală , punînd întrebarea atributului-care?). De exemplu:
“Căci chiar dacă face multă vorbă , care doar înmulţeşte deşertăciunea , ce folos are omul din ea?”Este o frază alcătuită din 3 propoziţii.Aici este izolată propoziţia” care doar înmulţeşte deşertăciunea”, fiindcă este o propoziţie subordonată atributivă explicativă, ce vine să dea o explicaţie , o concretizare la cuvîntul “vorbă”, răspunzînd la întrebarea care vorbă? Un exemplu similar este: "Este un rău , pe care l-am văzut sub soare, şi care se întîlneşte des între oameni.”
e).P.S.Condiţională (care indică o condiţie a realizării unei acţiuni) se separă prin virgulă. De exemplu:
“ Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie , dacă Te vei arunca cu faţa la pămînt şi Te vei închina mie ”. În acest verset avem 3 propoziţii, prima este principală ,ea conţine informaţia principală, este independentă, iar a doua şi a treia , fiindcă arată condiţiile impuse de Satan lui Isus în pustie şi răspunde la întrebarea în ce condiţie ?, sunt propoziţii subordonate condiţionale , de aceea se separă prin virgulă de cea principală.
5. Pentru a despărţi cuvintele autorului de vorbirea directă.De exemplu:
“ Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul , zice Domnul Dumnezeu , Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.”În acest verset cuvintele autorului sunt “zice Domnul Dumnezeu“ şi ele se izolează prin virgule.

danuzia
04-02-2010, 17:53
"La fel de magistral...." ,o expresie des intalnita ,mai ales in sfera audiovizualului,de unde avem pretentia ,ca nivelul de cultura sa fie ridicat,dar care ne lasa un gust din ce in ce mai amar,este catalogata ,din punct de vedere gramatical,ca fiind incorecta!

Din punct de vedere gramatical, "magistral" e un superlativ absolut, la fel ca si "superior", "enorm","desavarsit","perfect","extraordinar" etc. Superlativele absolute nu suporta grade de comparatie.
"La fel de...." e un comparativ de egalitate, ca si cum ai spune "la fel de superior".In consecinta,expresia este incorecta!

mihapred
04-02-2010, 20:55
Alte greșeli frecvente:
- ” a lua în considerație ” - greșit (considerație = respect, stimă );
” a lua în considerare ” - corect (a lua în considerare = a avea în vedere, a ține seama de);

- pronumele de întărire se diferențiază după gen la toate persoanele. Mulți vorbitori își ” în-curcă genul ”! Corect este să ținem seama de genul persoanei la care ne referim, cu atât mai mult în cazul în care ne referim la propria persoană. Deci:
genul masculin - genul feminin
< eu însumi > - < eu însămi >
< tu însuți > - < tu însăți >
< el însuși > - < ea însăși >
< noi înșine > - < noi însene >
< voi înșivă > - < voi însevă
< ei înșiși > - < ele însele >

diamantul alb
17-02-2010, 13:55
intro sau intr-o?!

mariusTut
17-02-2010, 14:10
intro sau intr-o?!Nu exista "întro".
Corect = "într-o".

bunica56
01-03-2010, 22:41
Buna seara! Adaug si eu ceva despre pleonasm.

arhanghel
08-03-2010, 22:22
„In Memoriam"George Pruteanu
Ştiaţi că d-l Pruteanu a fost profesor la Universitatea „Spiru Haret” din Bucureşti?

Binecunoscutul George-Mihail Pruteanu (n. 15 decembrie 1947, Bucureşti, d. 27 martie 2008, Bucureşti) a fost un conferenţiar universitar, politician şi critic literar român.

Născut în Bucureşti, 15 decembrie 1947. Părinţii: Paul Pruteanu şi Sofia Pruteanu • Facultatea de Litere (franceză-română), la Iaşi şi Bucureşti. • Doctorat în filosofie.• Nu a fost membru al PCR • Membru PNŢCD din noiembrie 1996 pînă în martie 1998. Membru PDSR (PSD) din februarie 2000. Membru PRM din septembrie 2003.
Pînă în 1989, a lucrat ca lector universitar şi, în paralel, ca ziarist (domeniul cultural) în presa cotidiană, apoi ca redactor în presa literară: Convorbiri literare, Cronica, Contemporanul. Activitatea principală a fost critica literară: a deţinut rubrici fixe săptămînale de cronică literară.
După 1989, a lucrat ca:
-secretar general de redacţie la săptămînalul Expres;
-şeful secţiei „Cultură", apoi publicist-comentator la Evenimentul zilei;
-redactor-şef la săptămînalul Acum;
-a fost conferenţiar universitar; a predat la: Şcoala Superioară de Jurnalistică (1991-1999), la Universitatea Ecologică (1997-1999), la Universitatea „Hyperion” din Bucureşti, la Universitatea „Andrei Şaguna” din Constanţa, la Universitatea „Banatul” din Bistriţa (2000-2001) şi la Universitatea „Spiru Haret” din Bucureşti;
-realizator al emisiunii TV „Doar o vorbă să-ţi mai spun" la „Tele 7 abc" (180 de „episoade”: 8 februarie-8 august 1995), apoi la „Pro TV" (365 de „episoade”: 15 septembrie 1995-15 septembrie 1996; apoi, sub denumirea „Doar o vorbă săţ-i mai spun (http://www.pruteanu.ro/4doaro-TOT.htm), la “TVR-1” (722 de „episoade”: 17 martie 1997-8 martie 1999); pentru această emisiune, a primit de două ori (1996 şi 1999) Premiul APTR (Asociaţia Profesioniştilor de Televiziune din România) şi premiul “Media” (pentru „cinci minute de televiziune”) (1997); emisiunea a fost întreruptă în 1999 la solicitarea puterii politice; (v. scrisoarea deschisă adresată, atunci, TVR); reluată în martie 2006, emisiunea a fost din nou întreruptă în iunie 2006 (v. memoriul adresat conducerii TVR);
-din 3 noiembrie 1996, senator (de Constanţa); preşedinte al Comisiei pentru Învăţămînt şi Cercetare a Senatului (1996-1998). Din 26 noiembrie 2000, senator (de Bistriţa-Năsăud), vicepreşedinte al Comisiei pentru Învăţămînt şi Cercetare a Senatului (pînă în sept. 2003); de la 1 septembrie 2004, secretar al Comisiei pentru Cultură, Artă şi Mass-media a Senatului (pînă la 28 noiembrie 2004). Prorector al Universităţii “Andrei Şaguna” din Constanţa. Vicepreşedinte al "ASTRA" („Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român”) şi preşedinte al Despărţămîntului Dobrogea al „ASTRA”. Preşedinte de onoare al Confederaţiei Sindicale „Spiru Haret”. Preşedinte de onoare al Confederaţiei Sindicale „Alma Mater”. Membru în Consiliul de Administraţie al TVR (oct. 2005-mai 2007).
Autor al unor amendamente substanţiale incluse în „Legea Învăţămîntului”.
Autor al unor amendamente substanţiale incluse în „Statutul Personalului Didactic”.
Iniţiator şi autor al „Legii pentru Protecţia Juridică a Limbii Române (http://www.pruteanu.ro/5legea/501Legea-ATextul.htm)”.
Alte diplome, premii: • „Omul anului” (1997, pentru „fermitatea cu care apără limba română”). • Premiul „Ambasador” (1997, pentru „poziţia în apărarea demnităţii naţionale”). • „Diploma de Onoare a Societăţii Academice Hyperion” (1997, pentru „contribuţia deosebită adusă la propăşirea idealurilor culturale”). • Medalia de aur şi Diploma de excelenţă a Fundaţiei „Andrei Şaguna”.
Critic literar, eseist, traducător (din şi în franceză, din italiană: Baudelaire, Nerval, J.Renard, Eminescu, Dante ş.a.). A tradus Infernul de Dante Alighieri. Cronici literare (în rubrici fixe) din 1970 pînă azi; în ultimii ani, la Dilema. A susţinut un an (1998-1999), în Sala de Concerte a Radiodifuziunii, ciclul de conferinţe (radiodifuzate) „De la marea literatură la marea muzică”.
Rubrici fixe înainte de 1989: „Cronica literară", „Oameni de cuvînt", „Găuri negre în Galaxia Gutenberg", „Dialoguri în bibliotecă".
Rubrici fixe după 1989: „Veto", „Cărţile săptămînii", „Gogomănii şi gogoriţe", „Cronica literară de tranziţie", „Politica de luni”, „Exasperanţe”.
Cărţi: Petru Dumitriu: Pactul cu diavolul (Ed. Albatros-Dalsi, 1995) • Partidul şi partida – atitudini politice (Ed. Dalsi, 2000) • Cronica unei mari dezamăgiri – O istorie mediatică (Ed. Instititul European, 2000) • Feldeinţa călinesciană – studiu monografic (Ed. Andrei Şaguna, 2001); • Elemente esenţiale de tehnică mediatică (Ed. Andrei Şaguna, 2002)
• M. Sebastian sub vremi (Ed. Dalsi, 1998, colab.) • Cazul Eminescu (Ed. Paralela 45, 1999, colab.) • Iosif Sava, Radiografii muzicale (Ed. Polirom 1996, colab.)
• R. Ressler: Vînător de ucigaşi (Ed. FFPress, 1993, traducere)
Studii introductive, prefeţe la: P.Dumitriu, Extremul Occident (Ed. Univers, 1996, studiu introd.); L.S.Christensen, Beatles (Ed. Univers, 1996, prefaţa). Sub tipar: Doar o vorbă s-ă-ţ-i mai spun • Eseuri
În pregătire:Dialoguri în bibliotecă • Portretele unor idei • Dileme • Citind • Jurnal digital.

arhanghel
08-03-2010, 22:25
Cacofonicul „Ca şi”
De George Pruteanu
Stimaţi telespectatori, vedeţi pe ecran ce văd şi eu?

...funcţia mea datează dinaintea numirii mele ca şi ministru...




(dintr-un ziar)


Vedeţi. Auzit-aţi dv. pîn-acum de o sută de mii-de-miliarde de ori, în gura a tot felul de oameni, de la cei mai simpli pîn-la cei mai cu nasul pe sus, exprimări ca: el ca şi director e nuştiucum, eu ca şi ministru am făcut cutare, ea ca şi avocat al lui zice că etc. etc.? Aţi auzit. Eh, atunci trebuie să vorbim despre cacofonie.
De la bun început vreau să alung o confuzie cam populară. Noţiunea de cacofonie nu provine din şi nu e legată de...mă rog...! Cacofonie e un neologism format din două cuvinte greceşti: kakos, care-nseamnă "rău, urît, prost" şi phone, care-nseamnă sunet. Componenta caco- apare şi-n alte cuvinte, ce-i drept: mai savante, cum ar fi "cacofazie" = vorbire incorectă, "cacologie" = construcţie gramaticală defectuoasă, sau "cacografie", pe care un dicţionar (nu spun care, altminteri onorabil) îl defineşte ca "ortografiere greşită"; această definiţie este ea însăşi greşită şi am să fac o paranteză ca să explic de ce. Particula, tot grecească, orto- înseamnă "drept, corect": orto-doxie = "dreapta credinţă", orto-pedie = "creşterea corectă a oaselor corpului", orto-gonal = "unghi drept" ş.a.m.d. Orto-grafie va să zică scriere corectă, aşa că "ortografie greşită" e un nonsens: e cum am spune cerc pătrat.
Închid paranteza şi revin la componenta caco-. Există mai multe particule de acest gen care i se opun, care au un sens aflat, relativ vorbind, la antipod. Una din ele este calo-, care vine din grecescul kallos = “frumos”, şi iată cîteva exemple: calofilie = "preocuparea pedantă pentru exprimarea deosebit de frumoasă" ; caligrafie = "scriere frumoasă, plăcută ochiului".
Altă particulă iniţială care se opune lui caco- este particula eu- (tot grecească), cu sensul de "cum se cuvine, bun, de bună calitate”. O întîlnim în cuvinte ca euforie, eufemism, eugenie, euharistie şi, în fine, în opusul (antonimul) lui cacofonie: eufonie, adică sonoritate bună, placută, armonioasă. Şi, cu asta, m-am întors la subiectul central.
Cacofonie va să zică o asociaţie supărătoare, dezagreabilă, dizgraţioasă de sunete, indiferent care. Într-o propoziţie cum ar fi, să zicem: "Adesea la şedinţă toţi taţii tac", finalul sacadat şi ţăcănitor e o cacofonie perfectă! La fel, într-o propoziţie de genul "Mama mea m-a mascat", această succesiune de "ma"-uri, care seamănă cu o bîlbîială, este tot o cacofonie indiscutabilă. Asemenea cacofonii, ca şi cele banale, "clasice", (le-am cules din mass-media) de tipul "o statistică care", “o politică care”, "crede dl Mateica că", "să definească calitatea", "procedează ca Călinescu", "să pornească cînd" ş.a.m.d., toate astea trebuie evitate mai ales pentru că ele alterează receptarea enunţului, prin aceea că fac lumea să zîmbească şi deci deturnează atenţia.
Cea mai bună soluţie e să intercalăm un cuvînt adecvat: "o statistică recentă care", "procedează ca G. Călinescu sau în maniera lui Călinescu", "să pornească atunci cînd" etc. Subterfugii aplicate "în disperare de cauză" în cursul vorbirii, dar nerecomandabile, sunt cele de genul "că virgulă cartea" sau de genul "el, ca şi coleg". Mult mai deştept e să schimbăm unul din cuvinte, să găsim iute altă construcţie sau o intercalare: nu vom spune: afirm că cartea, ci afirm că volumul; nu ca şi coleg, ci în calitate de coleg sau: el, de coleg, e bun coleg etc. / Unde chiar NU se poate, nu schimbăm: cineva mi-a semnalat o denumire medicală: "stenoză aortică calcificată"; întrucît în limbajul ştiinţific contează preponderent precizia şi nu eufonia, rămîne aşa cum e, intră-n acelaşi compartiment cu Ion Luca Caragiale şi biserica catolică.
Aşa că, în încheiere, protestez de la aceste două microfoane contra foarte răspînditei tendinţe de a băga, hodoronc tronc, ca şi acolo unde n-are niciun pic de rost, unde nici măcar n-ar exista vreo cacofonie de evitat.
!Eu, ca şi... cum aş fi terminat (şi chiar am terminat!) vă spun bună seara.

arhanghel
08-03-2010, 22:35
Cuvinte şi expresii scrise sau pronunţate greşit
Greşit Corect Observaţii
*preşedenţie preşedinţie Probabil o influenţă de la prezidenţial.
*fregvent frecvent Sub influenţa consoanei sonore /v/ se modifică, greşit, şi consoana surdă /k/.
*secment segment Nu derivă din verbul a secţiona.
*cunoştiinţă cunoştinţă Unii vorbitori fac diferenţa dintre cunoştinţă cu sensul de persoană cunoscută şi *cunoştiinţă cu sensul de informaţie cunoscută, însă forma *cunoştiinţă nu există.
două *ridichii
culoarea *ridichiei două ridichi
culoarea ridichii Conform Dicţionarului ortografic al limbii române din 2002 (şi altor lucrări) pluralul nearticulat al substantivului ridiche este ridichi, iar forma articulată de genitiv-dativ este ridichii.
*noştrii
*voştrii noştri
voştri Grupul de consoane str din nostru face ca în forma de plural i-ul final să fie o vocală propriu-zisă, nu doar o palatalizare nesilabică a consoanei anterioare, aşa cum se întîmplă cel mai frecvent (de exemplu ban - bani, alb - albi). Acest fenomen este interpretat greşit de unii vorbitori ca o necesitate de a scrie cuvîntul noştri cu doi i la urmă.
Un fenomen similar se întîmplă în cazul substantivului membru (printre altele), care are la plural forma nearticulată membri şi forma cu articol hotărît membrii; aceste forme sînt adesea confundate în scris.
mi-ar *place mi-ar plăcea Tranziţie considerată greşită a verbului a plăcea de la conjugarea a II-a la a III-a în forma *a place şi flexionarea lui după modelul verbelor a face, a duce. În aceeaşi categorie intră şi verbe precum a tăcea, a părea etc. În caz de dubiu, pentru a determina conjugarea corectă există metoda de a construi infinitivul lung şi de a observa poziţia accentului, pe terminaţie (conjugarea a II-a: plăcere, tăcere, părere) sau pe rădăcină (conjugarea a III-a: facere, ducere); infinitivul scurt are accentul pe aceeaşi poziţie (a plăcea, a tăcea, a părea, dar a face, a duce).
*genuchi genunchi
*delicvent delincvent Forma delicvent figurează în cîteva dicţionare ca variantă a lui delincvent.
*oprobiu oprobriu
*frustare frustrare
*intinerar itinerar
*repercursiune repercusiune Probabil o influenţă de la cuvinte precum incursiune, recursiune, excursiune, toate derivate de la curs, în latină currere (a curge, a alerga), cu formade participiu trecut cursum. Cuvintele percusiune şi repercusiune derivă însă de la latinescul percutere (a lovi, a înfige).
*creem
*crează creăm
creează Verbul a crea se conjugă exact la fel ca a lucra, cu terminaţiile adăugate la rădăcina cre- în loc de lucr-. Faptul că rădăcina se termină într-o vocală creează succesiuni de sunete relativ rare (de exemplu hiatul e-ă în creăm) şi induce în eroare mulţi vorbitori.
*mingie
*mingii minge
mingi Forma corectă a substantivului este minge. Forma mingie nu există în limba română, iar mingii nu este forma de plural, ci forma de dativ-genitiv a substantivului.
ca *şi ca
(„în calitate de”) Cînd ca este folosit în comparaţii cu sensul „la fel cu”, înlocuirea lui cu „ca şi” este permisă (ca şi mine, ca şi cum). Sensul „în calitate de” nu permite o asemenea înlocuire, deşi mulţi vorbitori procedează astfel, uneori pentru a evita cacofonii: *„A fost ales ca şi conducător”, *„numirea lui ca şi ministru”.

*vroiam
*vroiai
*vroia
etc. voiam
voiai
voia
etc. Formele *vroiam, *vroiai etc. nu există, ci sînt un hibrid între formele a două verbe diferite, dar sinonime: a voi şi a vrea. La timpul imperfect se preferă de obicei a voi, dar se pot folosi şi formele lui a vrea: eu vream, tu vreai, el vrea, pronunţate cu diftongul ea; se observă că la persoana a III-a singular apare o coincidenţă supărătoare între imperfect şi prezent.
*genoflexiune genuflexiune
Acordul gramatical
Chiar şi la vorbitorii nativi de limba română, cu precădere la cei din mediile sociale defavorizate sau la vorbitorii anumitor graiuri, se întîlnesc cîteva greşeli frecvente în acordul gramatical:
• Dezacordul în număr la persoana a III-a dintre subiectul şi predicatul unei propoziţii: ce vrea ei?, ce-s cu aceste cărţi?. Trebuie totuşi observat că în graiul muntean este generalizată omonimia dintre forma de singular şi cea de plural ale persoanei a III-a a verbelor la indicativ prezent — el merge, ei merge — şi că astfel în cadrul acestui grai nu avem de a face cu un dezacord, ci cu un regionalism morfologic.[2]
• Dezacordul în gen şi număr dintre articolul posesiv (al, a, ai, ale) şi substantivul sau pronumele determinat: un batic a mamei, cei doi fraţi a prietenei mele.
• Dezacordul în gen şi număr în construcţiile de tipul [...] al cărui [...], unde acordul se face în cruce. Exemple de greşeli: vecinii a căror fete, ţara a cărui popor.
• Dezacordul dintre numeralul compus cu valoare adjectivală şi substantivul determinat: „doisprezece mii de euro” în loc de „douăsprezece mii de euro” sau „treizeci şi unu de prefecturi” în loc de „treizeci şi una de prefecturi”.
• Dezacordul în caz dintre substantiv şi adjectiv, în particular cînd substantivul de genul feminin singular este în cazul genitiv. Exemplu de greşeală: „titlul unei lucrări scrisă recent”. (corect este „titlul unei lucrări scrise recent”).
Ortografie
Cele mai grave greşeli de ortografie la posturile de televiziune constau în lipsa cratimei sau utilizarea ei acolo unde nu e necesară, de exemplu „întro zi” sau „da-ţi două-trei rînduri”. Foarte frecvente sînt cazurile în care cratima lipseşte din cuvintele compuse („sud coreean”, „prim ministru”, „Cluj Napoca” etc.) sau este intercalată între prefix şi cuvîntul de care se ataşează acesta („anti-românesc”, „vice-preşedinte” etc.). Sînt semnalate de asemenea neglijenţa în redactarea textelor defilante şi a subtitrărilor, precum şi situaţiile în care textul este scris ocazional sau chiar sistematic fără diacritice, dovadă a dezinteresului şi a comodităţii redactorilor.
Punctuaţie
Cele mai multe greşeli de punctuaţie privesc folosirea virgulei. Frecvent cuvintele de adresare în cazul vocativ şi apoziţiile nu sînt încadrate de virgulele necesare („Toţi Doamne şi toţi trei!”, „A fost ucisă Cristina de soţul ei Alexandru?”), iar în enunţurile în care pentru concizie este omis verbul, lipsa acestuia nu este marcată cu o virgulă, aşa cum ar trebui („România în finala Eurovision”). O altă greşeală este cînd virgula lipseşte înaintea conjuncţiilor adversative dar, iar, ci. În schimb se întîmplă ca virgula să fie folosită acolo unde nu trebuie, de exemplu între subiect şi predicat („Jucătorii de la Rapid, vor şi ei salarii mai mari?”), între verb şi complementul său prepoziţional („Au participat, la instalarea primului episcop”) sau înainte de şi copulativ („1200 de euro ca să stăm aici, şi încă 500 de euro...”).
Ortoepie
Greşeli de pronunţie apar foarte frecvent la numeralele şaptesprezece, optsprezece, douăzecilea (rostite şaptisprezece, optîsprezece, douăzecelea). Adesea accentul cuvintelor este pus în alte poziţii decît trebuie (prevederi, alibi, companii private). Cuvinte ca exact, executa, examina, în care în mod corect x se pronunţă [gz], sînt uneori rostite cu [ks].
Ca o formă de hipercorectitudine, formele verbului a fi şi pronumele personale care încep cu litera e sînt adesea pronunţate fără preiotare (fără un i semivocalic anterior): [eu], [este], [era].
Morfologie
O greşeală morfologică frecventă este forma hibridă de imperfect a verbelor a vrea şi a voi: „vroiam”, „vroia” etc. De asemenea conjunctivul verbului a avea devine la unii vorbitori „să aibe” în loc de „să aibă”. Verbul a trebui este uneori conjugat la persoana a III-a plural a indicativului prezent în forma „trebuiesc” în loc de „trebuie”. Numeroase greşeli constau în trecerea unor verbe de la conjugarea a II-a la conjugarea a III-a („vor apare”, „ne complacem”, „v-ar displace”), dar şi invers (remarcată în pronunţiii de genul „spuneţi-mi”, „ziceţi-ne”). Şi alte verbe capătă uneori forme incorecte: „să perturbeze”, „să manifeste”, „încetinează”.
În cazul substantivelor greşelile cele mai frecvente privesc formele de plural şi cele de genitiv-dativ: „victimile”, „produsuri”, respectiv „domeniul medicinii”, „regele zgurei”, „din cauza cenuşii”, „familia sorei”, „orele amiezei”. Dintre adjective cel mai adesea este declinat greşit ultim: „ultimile sondaje”, „ultimile meciuri”. Se face foarte des confuzie între adjectivele minim, maxim şi adverbele sau substantivele corespunzătoare minimum, maximum, de exemplu „maxim 140” în loc de „maximum 140” sau „adrenalina e la maxim” în loc de „adrenalina e la maximum”.
Sintaxă
Una dintre erorile de sintaxă cele mai frecvente este omiterea prepoţiziei pe din faţa pronumelui relatic care cu funcţie de complement direct, de exemplu „cu textele care le aveţi” în loc de „cu textele pe care le aveţi”.
Cealaltă mare grupă de greşeli sintactice consă în dezacorduri de diverse tipuri: între subiect şi predicat, între adjectivele numerale şi substantivele determinate, dezacordul în caz al adjectivul feminin singular pus în forma de nominativ în loc de genitiv, dezacordul pronumelor al, care şi dublării clitice etc. Uneori dublarea clitică lispeşte cu desăvîrşire: „ei avertizează pe turişti să nu se aventureze” în loc de „ei îi avertizează pe turişti să nu se aventureze”.
Se mai întîlneşte, în special la vorbitorii din Muntenia, folosirea adverbului decît în construcţii negative, în locul adverbului numai.
În construcţiile cu numerale este frecventă omiterea prepoziţiei de la numere începînd cu 20, în special în scris: „122 dolari pe baril” în loc de „122 de dolari pe baril”.
În numeroase cazuri în loc de ca, folosit cu sensul de în calitate de, apare în mod greşit „ca şi”: „Ce ai întreba-o tu ca şi reporter”.
Greşeala cea mai frecventă de topică priveşte adverbul mai, care în mod normal trebuie să stea între pronumele personal şi verb, dar care la unii vorbitori este antepus pronumelui: „Poate mai ne vedem” în loc de „Poate ne mai vedem”.
Se remarcă răspîndirea unui stil telegrafic, în care raporturile sintactice dintre componentele unui grup nominal nu mai sînt marcate prin desinenţele, prepoziţiile sau articolele necesare: „reprezentant casă pariuri” în loc de „reprezentantul casei de pariuri”.
Conjuncţia să este uneori înlocuită greşit cu ca să: „dacă vreţi ca să vă înscrieţi”.
Deşi adverbul şi forma sa superlativă nu se acordă, se întîlnesc foarte frecvent forme acordate precum „formaţia cea mai bine clasată din România” în loc de „formaţia cel mai bine clasată din România”.
Lexic şi semantică
O greşeală de semantică foarte adesea întîlnită este pleonasmul: „un procent de 5 la sută”, „mai poate fi posibilă”, „pe tema subiectului nostru de astăzi”, „vreo aproximativ” etc.
Ia amploare fenomenul de utilizare a unor cuvinte englezeşti chiar şi în situaţiile în care există un echivalent în limba română: „job”, „shopping”, „updatat” etc. Sînt foarte prezente şi calcurile după limba engleză; în acest sens cuvîntul locaţie reprezintă cea mai frecventă greşeală, prin utilizarea în locul unor termeni precum loc, centru, sediu, imobil.

rodica411
19-03-2010, 01:01
Am remarcat ca multi scriu viitorul verbului "a fi"

"va fii" in loc de "va fi"

sau trecutul conjunctivului

"sa fii fost" in loc de "sa fi fost" etc

ori conditionalul

"as fii" in loc de "as fi"

mariusTut
19-03-2010, 01:28
Am remarcat ca multi scriu viitorul verbului "a fi"

"va fii" in loc de "va fi"

sau trecutul conjunctivului

"sa fii fost" in loc de "sa fi fost" etc

ori conditionalul

"as fii" in loc de "as fi"si invers: vocativul aceluiasi 'a fi', scris doar cu un 'i' in loc de doi: "Fi sanatos !" "Sa fi cuminte !"
Cel mai mult ma descumpaneste cand intalnesc asta in subtitrarile filmelor de pe net; ceva face sa accept greu ca niste oameni care stapanesc atat de bine o limba straina au lacune atat de mari in folosirea limbii romane.

bunica56
28-03-2010, 09:08
si inversi: vocativul aceluiasi 'a fi', scris doar cu un 'i' in loc de doi: "Fi sanatos !" "Sa fi cuminte !"
Cel mai mult ma descumpaneste cand intalnesc asta in subtitrarile filmelor de pe net; ceva face sa accept greu ca niste oameni care stapanesc atat de bine o limba straina au lacune atat de mari in folosirea limbii romane.


Cu doi "i" pentru forma afirmativa si unul singur pentru forma negativa: "sa fii sanatos!" si "nu fi carcotas!"

mariusTut
30-03-2010, 18:03
Despărţirea în silabe

Regulile de despărţire în silabe expuse mai jos se referă la silabisirea ortografică şi nu la cea fonetică.
Scop

Scopul silabisirii ortografice se limitează la limba scrisă, şi constă în punerea unui text într-o formă estetică şi uşor de citit. În special cuvintele lungi care nu încap la sfîrşitul rîndului generează prin trecerea lor în întregime la rîndul următor fie spaţii goale mari (la alinierea pe ambele părţi a textului) fie rînduri prea scurte (la alinierea pe o singură parte). Soluţia constă în tăierea convenabilă a cuvîntului la limitele dintre silabe şi, prin folosirea unei cratime care indică acest lucru, trecerea restului de silabe pe rîndul următor.
Regulile şi recomandările privind despărţirea în silabe reprezintă o combinaţie de reguli fonetice, morfologice şi recomandări de natură ergonomică, estetică, etc.
Trebuie subliniat că aceste reguli se referă strict la limba romana şi că alte limbi (de exemplu llimba engleza) pot avea reguli de despărţire în silabe complet diferite.
Reguli şi recomandări

I. Regula generală şi obligatorie a despărţirii în silabe a cuvintelor în limba română este interzicerea lăsării la sfîrşit de rînd sau la început de rînd a unei secvenţe lipsite de o vocală propriu-zisă.
II. Reguli bazate pe pronunţare. Se aplică drept reguli unice în toate cuvintele simple şi în majoritatea derivatelor cu sufixe; sînt tolerate în cuvintele compuse, în derivatele cu prefixe şi în unele derivate cu sufixe, precum şi în grupurile de cuvinte legate prin cratimă (a se vedea totuşi şi recomandările de la final). 1. În succesiunea a două vocale propriu-zise despărţirea se face între cele două vocale: Gra-al, a-e-ri-an, a-ici, a-or-tă, a-u-zi; be-hă-it, lin-gă-ul; bo-re-al, a-le-e, de-ic-tic, le-o-nin, le-ul; u-ri-aş, pom-pi-er, fi-in-ţă, fa-ni-on, ca-fe-gi-ul; hî-rî-it, pî-rî-ul; cro-at, po-et, cro-im, al-co-ol, o-ul; po-lu-a-re, con-ti-nu-ă, du-et, hă-lă-du-ind, a-fec-tu-os, con-ti-nu-u; ke-ny-an, dan-dy-ul etc. 2. În succesiunea vocală + semivocală + vocală despărţirea se face înaintea semivocalei: a-ce-ea, tă-iat, ploa-ie, du-ios, ro-iul; gă-oa-ce; ro-ua, stea-ua, no-uă, tă-iai, vo-iau, le-oai-că etc.
Observaţie. În succesiunea vocală + semivocală + semivocală + vocală despărţirea se face înaintea primei semivocale: cle-ioa-să, cre-ioa-ne etc. 3. În succesiunea vocală + semivocală + consoană despărţirea se face înaintea consoanei: mai-că, boj-deu-că, pîi-ne, doi-nă, lu-poai-că etc. 4. Dacă există o singură consoană între vocale despărţirea se face înaintea consoanei: a-bil, re-ce, ve-cin, po-diş, a-fiş, le-ge, le-gic, o-lea-că, lu-nă, soa-re, ca-să, ra-zei etc.
Observaţii: a. Grupurile de litere ch, gh (urmate de e sau i) notează cîte o singură consoană; de aceea, cuvintele în care apar se despart în silabe conform regulii enunţate: u-re-che, a-chi-tat, le-ghe, o-ghial etc. b. Litera x notează întotdeauna două consoane (fie cs, fie gz); din punctul de vedere al despărţirii în silabe este însă tratată ca o singură unitate, iar cuvintele în care apare se despart tot conform acestei reguli: a-xă, e-xa-men etc. 5. În cazul grupurilor de două consoane situate între vocale despărţirea se face a. în majoritatea situaţiilor, între cele două consoane: ic-ni, tic-sit, ac-tiv, caf-tan, mul-te, în-ger, lun-git, un-gher, în-ghi-ţi, mun-te, cap-să, as-cet, is-che-mi-e, as-chi-mo-di-e, as-tăzi etc.
Observaţie. Cuvintele care conţin consoane duble se despart tot după regula de mai sus: for-tis-si-mo, wat-tul, în-nop-ta, in-ter-regn. b. înaintea întregului grup consonantic - dacă prima consoană este b, c, d, f, g, h, p, t sau v, iar a doua consoană este l sau r: o-blo-ni, o-braz, a-cla-ma, a-cru, Co-dlea, co-dru, a-fla, A-fri-ca, a-glu-ti-nant, a-gro-nom, pe-hli-van, po-hrib, su-plu, cu-pru, a-tlet, pa-tru, e-vla-vi-e, co-vrig etc. - în cazul succesiunilor de litere sh, th, ts, tz din cuvinte neadaptate: fla-shul, ca-thar-sis, jiu-ji-tsu, kib-bu-tzuri etc. 6. În cazul grupurilor de trei consoane situate între vocale despărţirea se face a. în majoritatea situaţiilor, între prima şi a doua consoană a grupului: ob-şte, fil-tru, lin-gvist, cin-ste, con-tra, vîr-stă, as-pru etc. b. între a doua şi a treia consoană, în cazul grupurilor lpt, mpt, mpţ, ncş, nct, ncţ, ndv, rct, rtf şi stm: sculp-tor, somp-tu-os, re-demp-ţi-u-ne, linc-şii, punc-taj, punc-ţi-e, sand-vici, arc-tic, jert-fă, ast-ma-tic etc.
Observaţie. La această listă pot fi adăugate grupuri ca ldm, lpn, ltc, ndc, nsl, nsr, nsv, ntl, rbţ, rgş, rtb, rtc, rth, rtj, rtm, rtp, rts, rtţ, rtv, stb, stc, std, stf, stl, stn, stp, sts, stt, stv întîlnite numai în cuvinte pentru care despărţirea după a doua consoană este justificată de regulile bazate pe analiza morfologică: feld-ma-re-şal, alt-ce-va, fi-ind-că, trans-la-tor, trans-re-nan, trans-va-za, sa-vant-lîc, ab-sorb-ţi-e, tîrg-şor, port-ba-gaj, port-har-tă, port-jar-ti-er, port-man-tou, port-pe-ri-e, port-sa-bi-e, port-ţi-ga-ret, port-vi-zit, post-be-lic, post-cal-cu-la-ţi-e, post-di-lu-vi-an, ast-fel, post-lu-diu, post-no-mi-nal, post-pu-ne, post-sin-cro-ni-za, post-to-nic, post-ver-bal. 7. În cazul grupurilor de patru sau cinci consoane situate între vocale despărţirea se face a. de obicei, între prima şi a doua consoană a grupului: con-struc-tor, mon-stru etc. b. foarte rar, între a doua şi a treia consoană a grupului: tung-sten, ang-strom, horn-blen-dă, pentru că grupurile de consoane gst, nbl sînt foarte neobişnuite şi greu de pronunţat în limba română.
Observaţii: 1. La această listă se pot adăuga şi grupuri ca bstr, nsgr, ptspr, rtdr, rtsc, stpr, stsc, stşc întîlnite numai în cuvinte pentru care despărţirea după a doua consoană se justifică şi prin regulile morfologice: abs-tract, trans-gre-sa, opt-spre-ze-ce, port-dra-pel, port-scu-lă, post-pran-di-al, post-sce-ni-um, post-şco-lar. 2. Un caz de despărţire între a treia şi a patra consoană este vîrst-nic, care cade însă sub incidenţa regulilor morfologice.
III. Reguli bazate pe analiza morfologică 1. În cuvintele compuse din cuvinte întregi, elemente de compunere sau fragmente de cuvinte, în derivatele cu prefixe şi în unele derivate cu sufixe (derivate de la teme terminate în grupuri consonantice cu sufixe care încep cu o consoană) se preferă despărţirea în silabe care ţine seama de elementele constitutive atunci cînd cuvîntul este analizabil sau măcar semianalizabil: a. compuse: ar-te-ri-o-scle-ro-ză, alt-un-de-va, ast-fel, ci-ne-ma-scop, de-spre, feld-ma-re-şal, port-a-vi-on, watt-me-tru etc.
Observaţie. Cînd se confundă într-o singură literă ultimul sunet al primului termen şi primul sunet — identic cu precedentul — al termenului următor, în compusele formate dintr-un element greco-latin şi un cuvînt cu existenţă independentă în limba română despărţirea se face în favoarea acestuia din urmă: om-or-ga-nic, top-o-no-mas-ti-că; în compusele formate din două elemente greco-latine se acordă, în general, prioritate ultimului element: bi-op-si-e, mi-o-pi-e. b. derivate cu prefixe: an-or-ga-nic, dez-e-chi-li-bru, in-e-gal, într-a-ju-to-ra-re, ne-spri-ji-nit, ne-sta-bil, ne-stră-mu-tat, sub-li-ni-a etc.
Observaţii: 1. Conform regulii generale nu se separă prefixe monoconsonantice ca r- din ralia sau s- din spulbera. 2. Cînd se confundă într-o singură literă ultimul sunet al prefixului şi primul sunet — identic cu precedentul — al rădăcinii despărţirea se face acordîndu-se prioritate rădăcinii: tran-scri-e, ultr-a-lu-min. 3. Adeseori despărţirea în silabe a cuvintelor compuse sau a derivatelor cu prefixe după regulile morfologice coincide cu cea după regulile fonetice: bu-nă-vo-in-ţă, in-to-le-ra-bil, pre-fa-bri-cat, re-a-ni-ma, su-pra-a-glo-me-rat etc. c. derivate cu sufixe: sa-vant-lîc, stîlp-nic, tîrg-şor, vîrst-nic etc. 2. De asemenea, în măsura în care nu se poate evita despărţirea, se preferă despărţirea după elementele constitutive la grupurile ortografice în care cratima leagă două sau mai multe cuvinte: dintr-un (faţă de din-tr-un), fir-ar (faţă de fi-r-ar), într-în-sa (faţă de în-tr-în-sa) etc.
Observaţii: a. în aceste situaţii cratima are o funcţie ortografică dublă, ceea ce se poate întîmpla şi atunci cînd despărţirea după regulile morfologice coincide cu cea după regulile fonetice, ca în du-te, du-cîn-du-se, vă-zîn-du-mă etc. b. Conform regulii generale nu se separă cuvinte reduse la o consoană, ca s- din s-a, -l din dîndu-l, la o semivocală, ca i- din i-a, sau la o consoană + i semivocalic, ca mi- din mi-a. IV. Situaţii în care nu se face despărţirea la capăt de rînd 1. Nu se despart în rînduri diferite: - cuvintele compuse din abrevieri literale: UNESCO (nu: U-NES-CO); - abrevierile unor formule curente: a.c., ş.a.m.d.; - numeralele ordinale notate prin cifre (romane sau arabe) urmate de formantul specific: (al) XVI-lea, a 5-a. 2. Se recomandă evitarea despărţirii şi în cazul: - silabelor iniţiale şi, mai ales, finale constituite dintr-o singură vocală, întrucît despărţiri ca a-er, vi-a, e-ră, li-ce-e, i-re-al, su-i, o-mis (corecte conform regulilor fonetice) sau dînd-o, las-o, zis-a (corecte conform regulilor morfologice) sînt neeconomice; - abrevierilor literale care reprezintă primii termeni ai unor nume proprii compuse (prenume abreviate + nume de familie: I. Popescu; substantive comune + nume proprii: F. C. Argeş, I.H.R. Mangalia); - cuvintelor compuse şi al grupurilor ortografice scrise cu cratimă, cînd locul despărţirii ar coincide cu locul cratimei: bun-gust, du-te; - notaţiilor abreviate, ca 10 km, art. 3. - cuvintelor care prin despărţire ar da naştere unor cuvinte de sens diferit, opus, sau nepotrivite: ne-bun, im-posibil, pro-cur etc.

mariusTut
12-04-2010, 09:56
Radu Beligan - Motto pentru un volum de memorii: "Nu vorbi niciodata despre tine. Scrie! "
In ciuda diferentei de varsta dintre noi, Victor Eftimiu mi-a acordat prietenia lui, mai ales dupa ce am jucat rolul vagabondului din "Omul care a vazut moartea". Faceam deseori vacantele impreuna la mare si ne pierdeam in lungi discutii peripatetice, el in plina faconda, eu fermecat de eruditia lui in multe domenii.
Eftimiu, care se nascuse in Bobostita din Epirul albanez si n-a stiut, pana la sapte ani, nici o boaba romaneasca, era pasionat sa descopere originea unor cuvinte si detinea secretul multor etimologii neasteptate. De pilda, imi spunea el, cuvantul sandulie, cu care oltenii numesc covorasul de langa pat, vine de la frantuzescul "descente du lit". Cine si-ar fi inchipuit ca atat de neaosul mujdei vine tot din franceza: mousse d'ail (adica spuma de usturoi)?
Cuvantul misto, revendicat de tigani, deriva, dupa Eftimiu, de la sintagma nemteasca "mit stock", adica "cu baston", ceea ce inseamna cineva de conditie buna. Un tip cu baston e un tip misto!
Tot din germana ne vine si cuvantul smecher. Boierii olteni care aveau podgorii, imi explica Eftimiu, au angajat specialisti in degustarea vinurilor. In germana, schmecken inseamna a avea gust, a fi bun la gust. Omul care facea operatia era un smeker, adica un specialist pe care nu-l puteai pacali cu un vin prost. De aici, prin extensiune, un individ istet, imposibil de tras pe sfoara.

Odata, la Constanta , ne-am oprit in fata unei vitrine in care erau expuse vreo douazeci de busturi in miniatura ale lui Ovidiu, exilatul de la Tomis. Niste orori din ghips, trase in serie. Peste gramada de busturi kitsch, un anunt scris cu litere mari preciza: "OVIZI, 6 lei.

Imi amintesc explozia de ras pe care ne-a starnit-o acest plural stupefiant si, de aici, consideratiile de ordin lingvistic. In fond, negustorul facuse o analogie: GUVID-GUVIZI, OVID-OVIZI...
Cu totul neasteptata este originea altor doua cuvinte a caror etimologie o descoperise Eftimiu. E vorba de patachina si joben.

Dictionarul ne spune ca patachina e planta numita in latineste Rubia tinctorum, dar nu ne arata ca tot patachina se spune si unei femei de moravuri usoare. Care e radacina acestei patachine? In Bucuresti, exista pe vremuri un vestit mezelar pe nume Patac. Fratele acestuia a fost cel dintai care a deschis in Romania un "santan" pe bulevardul Elisabeta, importand de la Viena niste fete vesele care circulau seara pe bulevard in fata "institutiei", ca sa atraga clientela. Acestea erau "fetele lui Patac", adica patachinele...

In ce priveste cuvantul joben, multa lume se intreaba de ce acest soi de palarie e desemnata in toate limbile cu cuvintecare indica forma ei (in franceza haut-de-forme, in engleza top hat, in germana zylinder, in italiana cilindro, limba romana fiind singura in care numele inaltei palarii are cu totul alta denumire, afara de aceea populara de "tilindru". Explicatia este simpla: cel ce a introdus in Bucuresti prestigiosul acoperamant era un negustor francez care avea magazinul pe Calea Victoriei si se numea Jobin.

Tot Eftimiu mi-a revelat ca, in limba engleza, animalele comestibile au doua nume, un nume cand sunt moarte si un alt nume cand sunt vii. Boul se cheama OX cand e pe patru picioare. Si cand e taiat se cheama beef.. Vitelul viu se cheama calf, mort se cheama veal. Porcului i se pune pig cand e viu si pork cand e mort. Oaia este sheep cand traieste, si, cand moare, devine mutton. De ce? Fiindca in Anglia , incepand cu secolul al XIII-lea, paznicii de turme au fost intotdeauna nemti: OX, sheep, calf, pig. In vreme ce bucatarii au fost totdeauna francezi: veau - veal; porc - pork; mouton - mutton; boeuf - beef!

bunica56
24-04-2010, 20:49
“Deci din cauza asta cei de la USH spun ca in august vor putea da diplomele ca de abea atunci totul va fi in regula si totul foarte legal.” (bondaru74, "Acreditare USH, 5626)
"atunci cand se elibereaza diplomele se va reglmenta situatia atat de minister cat si de aracis, abea atunci se va vedea realitatea" (idem, 5628)

"Foarte corect eu lucrez la particular si am fost luat datorita faptului ca stiu meserie, a contat si facultatea dar nu numele facultatii, acuma sunt la stat si mau acceptat cu spiru , asta anu trecut in octombrie, asa ca sunt doar motive de a scapa de oameni nu din cauza facultatilor terminate, anul asta toate universitatile de stat primesc din octombrie absolventi de spiru, ve-ti vedea din august." (idem, 5638)



Limba română…de tranziţie (http://tomegea.wordpress.com/2010/01/08/limba-romana%e2%80%a6de-tranzitie/)

ianuarie 8, 2010
În ultima vreme, preocupările specialiştilor şi ale aflătorilor în treabă, legate de limba română, aproape au dispărut. Însă aberaţiile celor ce s-au ocupat postrevoluţionar de corectitudinea limbii încep să dea „roade”: şcolarul stresat nu vrea nicicum să înţeleagă de ce î din hotărî devine â în hotărând, de ce pronunţăm „sânt” şi scriem „sunt” etc. La ce va mai fi slujind principiul fonetic?
Ca orice disciplină legată de comunicare, limba română se cere a fi învăţată temeinic nu doar în şcoală unde numai cine nu vrea nu ajunge la un standard acceptabil, dar şi în mass-media, care, din economie, nu acordă spaţiul cuvenit cultivării limbii, iar corectitudinea şi eleganţa propriei exprimări are de suferit.
Nenorocirea vine din necunoaşterea limbii de către cei ce se adresează direct consumatorilor media. Pentru ei, comunicarea corectă nu este nici pe departe o prioritate, eufemistic vorbind. La încadrare nu li se impun cunoştinţe de limbă. De parcă nu şi-ar câştiga pâinea cu limba română. E admirabil efortul multor manageri de a cere noilor angajaţi cunoaşterea limbilor străine, dar de exprimarea corectă în limba română nu se ocupă nimeni. Ascultându-i pe unii dintre aleşi, funcţionari, inclusiv pe ministrul educaţiei, n-ai crede că au văzut în viaţa lor o carte de gramatică.
Pentru că mediile noastre, în majoritate, sunt contaminate de erori gramaticale. Nu mai vorbim de conţinut. Greşelile dovedesc necunoaşterea regulilor ortografice şi ortoepice. Unele sunt uşor de observat, însă pleonasmul, aplicarea aleatorie a regulii gradelor de comparaţie şi chiar accentuarea unor cuvinte ar merita mai multă atenţie.
Zilnic suntem agresaţi de „aprecieri pozitive”, „evoluţii negative”, ori „pozitive”, „a aproba pozitiv”, uneori „afirmativ”, „a dezaproba cu tărie”, „absolut corect” sau „incorect”, „foarte legal”, „foarte ilegal” sau şi mai şi: „complet ilegal”. Orice vorbitor de limbă română poate sesiza fără nicio greutate „beţia de cuvinte” a celor ce vor să pară foarte decişi, pentru că apreciere, evoluţie, aprobare nu pot fi decât pozitive, iar legal şi corect au ca antonime pe ilegal şi incorect, fără grade intermediare de comparaţie . Dezaprobarea rămâne tot dezaprobare şi „fără tărie”.
Multe pleonasme aparţin stilului administrativ-juridic: „infracţiunea de omor” ori „de furt”, de „tâlhărie” etc.. Să însemne cumva că există şi omoruri, furturi, tâlhării care nu sunt infracţiuni?
Crainica postului PRO TV cerea deunăzi să „nu eludăm mişcarea în aerul liber”, neglijând că a eluda înseamnă altceva. Dar mai înseamnă şi boala abuzului de neologisme, de savantlâcuri. Din aceeaşi emisiune: „se completează reciproc”, „unul pe altul”, „se autopropune” - neluându-se în seamă valorile reflexive ale sinonimelor: se, auto, reciproc, unul pe altul, fiind suficient doar unul.
Necunoaşterea sensurilor unor neologisme ca „rebarbativ”, „reacţionar”, „refractar”, „oportunist”, „infractor” este nepermisă moderatorilor TV, jurnaliştilor, care le găsesc adesea grade de comparaţie în contexte imposibile. Interesant este că acum unele încep să fie folosite ca atare: ultrareacţionar. L-a observat şi Caragiale. Uzul limbii greşite poate produce mutaţii imprevizibile.
Un înalt funcţionar de stat a perorat un sfert de oră despre „perspectivele viitoare”, ca mai apoi s-o ia de la capăt cu „prognoze viitoare”. Ei bine, după asemenea dovezi de „stăpânire” a limbii, fiţi siguri că mesajul său, de altfel viguros, nu a avut niciun ecou. Până când onorabilii vorbitori şi scriitori TV nu vor înţelege că a te exprima corect româneşte este o formă de respect faţă de segmentul căruia i se adresează, efortul lor va fi inutil.
Prezentăm câteva „perle” de politruci: „a reuşit să aşeze economia pe o pantă ascendentă”? (pantă – porţiune de drum pe care vehiculele circulă coborând- DEX). Sau agramatisme ca: „îi convine mai bine…” sau, în aceeaşi emisiune, „îi convine de minune”, … „mai degrabă”? Ori un ministru al mediului care propunea „implementarea în practică a acestor legi”, referindu-se apoi la o „apă foarte potabilă”? Ce să zici de un stâlp al puterii care schimbă echipa de partid „nemaifiind lucrativă”? (lucrativ – care aduce câştig, rentabil). Hm! Gura păcătosului adevăr grăieşte. Un reprezentant al Guvernului cerea nici mai mult nici mai puţin ca „inginerii să fie utilizaţi în domeniu”? Iar un distins istoric: „e absolut foarte posibil…”, ca mai apoi să continue: „e ceva nelalocul ei”? Chiar că… Nu li se întâmplă nimic. Lumea uită. Ei nu-şi dau seama. Altui mare domn i-a ieşit porumbelul: „Eu nu înseamnă că justific…”. Sau avocatul de succes: „d-l director…pe care firma noastră îi acordă asistenţă”, anacolutul de-a dreptul primitiv nefăcându-i o bună reclamă. Sau dl Gh. Onişoru, colegul de anacolut: „Cine are dosar, noi nu-l putem fabrica”?
După cum se vede, numeroase greşeli vin dintr-un snobism vechi de peste două secole. Chiar dacă posibilităţile instruirii sunt la îndemâna tuturor, apar indivizi care, cu bună ştiinţă, îşi schilodesc numele de familie. Cazul a mai fost semnalat, abuzul continuă, mai ales în sport, ceea ce face credibilă afirmaţia despre analfabetismul unor crainici sportivi. Nume româneşti ca: Bouariu, Găinariu, Rotariu, Curelariu, Vacariu, Lemnariu, Pascariu, Pădurariu, Porcariu, Chiuariu, sau Vieriu, Cocieriu, Funeriu etc. nu au putut fi împrumutate nicicând şi nicicum din genitivul grecesc de tipul Vasiliu, Gheorghiu, Grigoriu, accentul căzând pe ultimul i, antroponime apărute la noi mai întâi în catagrafiile fanariote. Primele însă sunt cuvinte româneşti derivate pe teren autohton şi nu pot fi accentuate după model grecesc. Ca dovadă dubletele: Boaru, Găinaru, Rotaru…
E de mirare că lingvişti şi decidenţi politici nu văd adevărata cauză a stricării limbii. În timp ce pentru corectitudinea limbilor franceză, engleză, germană trudesc zeci de institute de profil în vederea actualizării anuale a dicţionarelor şi gramaticilor: Larousse, Robert, Oxford, Chambers, Webster’s etc., limba română nu beneficiază nici măcar de lucrări normative unanim acceptate.
Şi atunci, ca şi în alte domenii, recităm leitmotivul: vorbim limba pe care o merităm.
(Apărut în Crai Nou)
Prof. Petru Tomegea
Etichete:a eluda (http://ro.wordpress.com/tag/a-eluda/), aberaţii lingvistice (http://ro.wordpress.com/tag/aberatii-lingvistice/), î şi â (http://ro.wordpress.com/tag/i-si-a/), fanariot (http://ro.wordpress.com/tag/fanariot/), Pascariu (http://ro.wordpress.com/tag/pascariu/), ultrareacţionar (http://ro.wordpress.com/tag/ultrareactionar/), Vieriu (http://ro.wordpress.com/tag/vieriu/)
Postat in Anacolutul (http://ro.wordpress.com/tag/anacolutul/), Limba română... de tranziţie (http://ro.wordpress.com/tag/limba-romana-de-tranzitie/), Perle de politruci (http://ro.wordpress.com/tag/perle-de-politruci/), pleonasmul (http://ro.wordpress.com/tag/pleonasmul/)
http://tomegea.wordpress.com/category/anacolutul/

fanec75m
23-06-2010, 11:20
î din a şi â din i
Pe scurt, regula zice că â se foloseşte în interiorul cuvintelor, iar î se foloseşte la început şi la sfârşit.
Ca în: cântar, început, a hotărî, hotărât, a urî, urât.

Numai că: dacă un cuvânt care începe cu î primeşte un prefix (adică alea 2-3 litere de le pui uneori în faţă, de genul pre-, ne-), atunci î rămâne î, deşi acu’ apare în interiorul cuvântului.
început – neînceput; îndoielnic – neîndoielnic.

================================================== ==================

Numai vs. decat
Foarte frecventa in zona de Sud a Romaniei este folosirea incorecta a adverbului/conjunctiei “decat” in lipsa negatiei (in constructii restrictive).

este gresita exprimarea : “am decat doua mere”, “merg decat eu”;

corect: “nu am decat doua mere”, “nu merg decat eu”
sau: “am numai/doar doua mere”, “merg numai/doar eu”


sunt multi pe aici care folosesc gresit aceste cuvinte sau litere....

mariusTut
14-07-2010, 15:07
http://dexonline.ro/ghid-exprimare

froxana
30-07-2010, 13:41
Nu am vazut pana acum sa se vorbeasca despre problema care ma supara pe mine cel mai tare:n nou tic verbal care s-a răspândit în rândul populaţiei cu o viteză mai mare decât ar fi avut pretenţii până şi gripa aviară: este vorba de expresia “de genu’”.
Cu toţii cred că v-aţi “lovit” de ea. Eu personal am auzit-o din gura persoanelor cu care am venit în contact în activitatea profesională, la coafor sau în discuţiile din scara blocului. Este adevărat că expresia “de genu’” este adoptată deocamdată mai ales de tineri, dar curând se vor contamina şi alte grupe de vârstă.

“De genu’” înlocuieşte o comparaţie pe care vorbitorul ar dori să o facă, dar din sărăcie de vocabular, nu reuşeşte să fie elocvent şi aruncă acest “joker” în frază. Te lasă pe tine, interlocutorul lui, să-ţi pui imaginaţia la lucru şi să însăilezi mental pe marginea celor spuse deja. Popularul “deci” care ne obseda pe toţi şi devenise simbolul timidităţii intelectuale (ca să folosim un eufemism sau “de genu’”) măcar părea că duce către o concluzie, chiar dacă era poziţionat în mod eronat la începutul discursului şi chiar dacă era un tic verbal sărăcăcios, era de multe ori urmat de o idee.

Noul ” de genu’” poate fi considerat o involuţie a lui “deci”, o treaptă mai jos, şi ilustrează o sărăcire şi mai adancă a vocabularului compatrioţilor noştri. Aceştia nu-şi mai duc la bun sfârşit ideile şi le lasă suspendate în gol, împărţind cu tine dificultatea unui dialog şi rugându-te parcă să te implici, dacă poţi…

Daţi-le cadou prietenilor voştri cărţi în loc de hăinuţe, cremuţe şi abonamente la saloane de masaj chiar dacă nu apreciază genul.

redroses
31-07-2010, 13:14
Eu constat cu stupoare faptul ca foarte multe persoane cu studii superioare (si se mai si lauda cu acest lucru), scriu incorect gramatical.
Si ce-i mai grav este faptul ca totusi aceste reguli gramaticale, din cate mai tin eu minte se invata in gimnaziu.
Cel mai tare ma amuza cand unele persoane scriu gresit, gen "i-ti place"...continua sa foloseasca aceeasi greseala si totusi daca li se atrage atentia, spun ca s-au grabit sau ca este din cauza tastaturii...Totusi tastatura nu este "manipulata", ca sa spun asa, de ...ei insisi, nu ?
Dupa parerea mea, este rusinos sa nu stii sa scrii corect gramatical in propria limba materna. Ce sa mai spun despre scrierea in alte limbi ?

mariusTut
01-08-2010, 13:30
... Si ce-i mai grav este faptul ca totusi aceste reguli gramaticale, din cate mai tin eu minte se invata in gimnaziu.
...Nu . Mult mai devreme decat atunci !
Poate in gimnaziu se preda la alt nivel gramatica.
Aceasta se invata in scoala generala, insa regulile de care vorbesti se invata in primele clase.
Fetita mea tocmai a terminat clasa a IV-a si scrie perfect, fara greseli de ortografie sau gramaticale; si eu nu am nici o contributie in acest sens.
Totul a invatat de la invatatoare in clasele primare.

Le Figaro
01-08-2010, 15:27
a scrie corect ...respectul fata de tine...
Nu este obligatorie folosirea diacriticelor (ă,â,î,ş,ţ...), ...deoarece tastaturile specifice limbii romane sunt aproape inexistente, trebuie doar sa scrii corect din punct de vedere gramatical si ortografic.

Unelte si publicatii care ne pot ajuta sa scriem corect:


Dictionare explicative ale limbii Romane: (http://dex.wien.ro/) http://www.wien.ro/forum/styles/610nm/theme/images/external_link.gifhttp://dex.wien.ro/ http://www.wien.ro/forum/styles/610nm/theme/images/external_link.gif
Mic ghid de exprimare: (http://dex.wien.ro/corect.php) http://www.wien.ro/forum/styles/610nm/theme/images/external_link.gifhttp://dex.wien.ro/corect.php http://www.wien.ro/forum/styles/610nm/theme/images/external_link.gif
Dictionar ortografic roman (http://www.scribd.com/doc/3567578/Dictionar-ortografic-roman) http://www.wien.ro/forum/styles/610nm/theme/images/external_link.gif
Dictionar si corector ortografic pentru Mozilla Firefox (https://addons.mozilla.org/en-US/firefox/browse/type:3)

121
12-09-2010, 01:28
Adverbul „mai”:

Una dintre cele mai întâlnite greșeli care se fac atât în limbajul oral, cât și în cel scris este utilizarea greșită a adverbului „mai”. Uneori astfel de greșeli sunt făcute de invitați la unele emisiuni de televiziune sau de radio. Adverbul „mai” trebuie să stea între pronumele personal și verb, între auxiliar și verb, însă la unii vorbitori apare în fața verbului.

Vă dau câteva exemple de utilizări greșite (asa nu:ipb_nono:):
Mai m-am gândit că trebuie să plouă.
Nu mai îl criticați pentru greșelile sale.
Nu mai se poate trăi.

Sursa: google

Falstaff
19-09-2010, 12:17
.................................................. ...........................................
Da' vigilent mai esti Marius! :ipb_bigsmile: Ca intotdeauna! Uite asa, mi-au ramas la inima textele omului asta trecut in nefiinta doar ca si fiinta, ca spiritul i-a ramas printre noi! La fel am cam patit si eu, numai ca pe mine nu ma prea repeta nimeni! Fiinta a plecat, dar textele i-au ramas! Poate ca vom reusi impreuna sa resuscitam interesul haretistilor si nu numai, pentru a atrage pe acest subforum de "Arta, Cultura si Stiinta" cat mai multi cititori! Greseli sunt si vor mai fi inca, pentru ca asa este natura umana, supusa greselii!
George Pruteanu- „Doar o vorbă S-ĂŢI mai spun”

victorjimbu
18-11-2010, 16:45
intro sau intr-o?!
intr-o, sigur...:)

froxana
09-12-2010, 23:23
chitară sau ghitară...?!
de multe ori am auzit folosindu-se atat una cat si cealalta varianta. Care e totusi cea corecta!? Si am gasit ...
Dicţionarele noastre dau ca formă principală CHItara şi doar ca variantă pe GHItară. Amîndouă sunt deci corecte, cu o anume preeminenţă pentru chitară, care e şi forma "oficială". Se bat, în stabilirea formei şi pronunţiei acestui cuvînt, două direcţii de influenţă: pe de o parte, cea greacă, latină şi italiană, pe de alta, cea spaniolă şi franceză. În italiană, instrumentul se numeşte chitarra, cuvînt provenit din latinescul cithara; românii, la rîndul lor, şi-l formaseră de la grecescul kitara. Cum se explică, totuşi, coexistenţa cu forma GHItară? Destul de simplu: prin puternica influenţă a limbii franceze, unde de la început cuvîntul s-a stabilizat cu G; în franceza veche se spunea mai întîi guiterne (în sec.15), apoi guiterre, ajungînd, în cele din urmă, la aspectul de azi, guitarre.Deci, pe de o parte, intensă înrăurire a pronunţiilor franţuzeşti, începînd din secolul trecut, şi pe de altă parte, asimilarea, în plan psihologic, a instrumentului chitara cu ceva specific spaniolesc, au impus, cu destul succes, existenţa variantei ghitară la vorbitorii români, care nu trebuie considerată o eroare, deşi, repet, forma standard în dicţionare este chitară.

froxana
09-12-2010, 23:44
Noua prevedere a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic-2005,prevede scrierea laolaltă (într-un singur cuvînt) a cuvintelor din seria nicio, niciun.această regulă nouă nu înseamnă că nicio, niciun (şi flexiunea lor: niciunui, niciunor etc.) s-ar scrie întotdeauna legat, ci numai atunci cînd au statutul de pronume sau adjectiv pronominal.
Ca să evitaţi confuzia (cînd e legat?, cînd nu e?), ca soluţie mnemotehnică (ca metodă de ţinut minte) e util să reţineţi următoarea distincţie: atunci cînd e vorba de „cantitate zero, nimic, deloc”, cuvîntul se scrie legat: nicio. Atunci cînd e vorba de o "disjuncţie" negativă, de o „negaţie repetată”, scriem în două cuvinte: nici o, nici un.
exemple:
-Ţi-a plăcut spectacolul?
-Nu mi-a produs nicio emoţie. (Deloc, zero)
-Cum priveşti examenul de mîine?
-Nu am nici o siguranţă deplină, dar nici o emoţie deosebită. (Negaţie repetată).

anaendale
08-05-2011, 23:49
Cu doi "i" pentru forma afirmativa si unul singur pentru forma negativa: "sa fii sanatos!" si "nu fi carcotas!"

Daca vorbim despre modul imperativ, atunci vom scrie: "Fii cuminte!" si "Nu fi carcotas!".
Daca vorbim despre modul conjunctiv prezent, atunci vom scrie: "Sa fii cuminte!" si "Sa nu fii carcotas!".
Daca vorbim despre modul conjunctiv perfect, atunci vom scrie: "Sa fi fost cuminte" si "Sa nu fi fost cuminte", formele "sa fi fost" si "sa nu fi fost" fiind valabile pentru toate persoanele, singular si plural.

Viitor: se formeaza de la infinitiv ("a fi"), deci cu un singur i. Intotdeauna. FI, invariabil, la toate persoanele: voi/vei/va/vom/veti/vor FI.

Conditional prezent: ca si viitorul, se formeaza de la infinitiv, deci tot un singur i. Intotdeauna. FI, invariabil, la toate persoanele: as/ai/ar/am/ati/ar FI.

anaendale
09-05-2011, 00:12
Scriem: "cunoştinţă", "a ȋncunoştinţa" (a face cunoscut), "ȋncunoştinţare" - cu un singur "i".
Scriem: "ştiinţa", "a ȋnştiinţa" (a da de ştire, a informa), "ȋnştiinţare" - cu doi "i".

smallcrina
02-06-2011, 20:25
( pe ei ) ii doare in cot / ii dor in cot ... mi se par penibile amandoua .
mi-a pus copila intrebarea si i-am zis ca ma documentez. Deci? Astept ...

anaendale
03-06-2011, 21:29
Locutiuni precum "ii doare-n cot" (sau "ii doare la basca/in bascheti/in patina" etc.) sunt asociate cu nepasarea. Adica... "nu le pasa". Daca i-ar durea coatele, din cauza unei lovituri, sa zicem, :ipb_bigsmile: atunci am spune "ii dor coatele", deoarece e vorba de acordul intre subiectul "coate" si predicatul "dor".
Personal, n-am auzit pe nimeni cu "ii dor in cot", dar... mai stii?!

S-auzim de bine!

121
03-07-2011, 23:51
Buna seara.

Am primit o atentionare, care m-a amuzat teribil referitor la cuvantul "veti". Fraza scrisa de mine era ceva de genul: " sper ca veti intelege" si am fost atentionata de interlocutor ca este corect sa scriu "ve-ti":ipb_laughbounce: . Mi s-a sugerat chiar sa mai studiez limba romana.

anaendale
04-07-2011, 08:21
Este evident ca aceasta observatie dovedeste preocuparea neobosita pentru studiul limbii romane. Aici, explicatia ar fi: "cui ve?"; "tie, iti, ti!", de unde constructia "ve-ti". Foarte tare!
:ipb_bigsmile:

Buna seara.

Am primit o atentionare, care m-a amuzat teribil referitor la cuvantul "veti". Fraza scrisa de mine era ceva de genul: " sper ca veti intelege" si am fost atentionata de interlocutor ca este corect sa scriu "ve-ti":ipb_laughbounce: . Mi s-a sugerat chiar sa mai studiez limba romana.

mariusTut
04-07-2011, 19:37
Buna seara.

Am primit o atentionare, care m-a amuzat teribil referitor la cuvantul "veti". Fraza scrisa de mine era ceva de genul: " sper ca veti intelege" si am fost atentionata de interlocutor ca este corect sa scriu "ve-ti":ipb_laughbounce: . Mi s-a sugerat chiar sa mai studiez limba romana.Da-mi voie sa o parafrazez pe anaendale: Foarte tare, frate ! (sau... soro ?!)
Ma gandesc ca acea persoana, in cazul in care ar descoperi - totusi - ca nu exista in limba romana acest cuvant, sau grupare de cuvinte despartite prin cratima, nu cred ca ar realiza penibilul si jena ca a mai si trimis pe altii sa studieze... ce?!

@ngel
04-07-2011, 21:30
Da-mi voie sa o parafrazez pe anaendale: Foarte tare, frate ! (sau... soro ?!)
Ma gandesc ca acea persoana, in cazul in care ar descoperi - totusi - ca nu exista in limba romana acest cuvant, sau grupare de cuvinte despartite prin cratima,nu cred ca ar realiza penibilul si jena ca a mai si trimis pe altii sa studieze... ce?!

E rudă cu Funeriu persoana respectivă, că ce le mai zice şi ăsta săracu' de te ustură părul!

anaendale
05-07-2011, 08:46
Acum cateva saptamani, o prietena mi-a aratat consternata un test la limba romana sustinut de fiica sa, eleva in clasa a patra. De ce consternata? Pentru ca enuntul: "Ia sa vedem despre ce e vorba!" era corectat de invatatoarea copilului astfel: "I-a sa vedem..."
Nu vorbim despre un... oarecare de pe un forum, ci vorbim despre UN DASCAL; care ii invata pe elevi, inainte de toate, cum sa vorbeasca si sa scrie corect romaneste.
Sa ma mai mire ca, stand pe holurile facultatii, am auzit (si nu o data) studenti evidentiindu-se prin formulari de tipul: "Ce vrea, ma, astia de la noi?!"
Ba bine ca nu!

Sa aveti o zi frumoasa!

121
03-08-2011, 12:39
Un mic ghid (sub forma a 10 cazuri) pentru o limbă română mai …. românească :ipb_bigsmile:.

mariusTut
03-08-2011, 15:01
Un mic ghid (sub forma a 10 cazuri) pentru o limbă română mai …. românească :ipb_bigsmile:.

Cazul 1. Folosirea cratimei. Când se folosește și de ce.

Cratima este un semn grafic (-) folosit pentru a lega două sau mai multe cuvinte care se pronunță împreună,
pentru a despărți cuvintele în silabe etc.
Ea se folosește în felul următor:
* El s-a dus acasă.
* L-am vazut pe stradă etc., cratima fiind folosită pentru a despărți pronumele de verb. În acest caz poți
verifica dacă ai pus cratima corect făcând abstracție de ce e dinainte de cratimă. Dacă sună corect, e bine.
Dacă nu, nu.
Exemplu:
s-a dus -> “a dus” (corect)
la-m vazut -> “m vazut” (greșit)
Utilizarea cratimei în cuvinte omofone precum “dați” si “dă-ți”:
Trebuie să dați 2 examene. (voi dați -> dați e verb)
Dă-ți singur o notă. (dă-ți ție -> ți e pronume)
Concluzie:
verb + “ți” în cazul persoanei a doua plural (ex: voi dați)
verb + “-ți” în cazul în care acțiunea se referă la acel “ție”

Cazul 2. Numai/Nu mai

Se scrie NUMAI atunci când el are sensul de “doar”: Mai am numai 10 lei.
Se scrie NU MAI atunci când se neagă un verb: Nu mai merg la plajă.

Cazul 3. Sau sau s-au? Care e corect?

Răspuns: ambele sunt corect. Una e conjuncție (când se scrie legat), iar altul este verb (când se scrie s-au).
“Sau” se folosește când faci o comparație: cal sau măgar, prost sau deștept. “s-au” se folosește ca verb,
când desemnează o acțiune.
bun s-au rău -> greșit
bun sau rău -> corect
băieții sau apucat să-și facă poze pentru album -> greșit
băieții s-au apucat să-și facă poze pentru album -> corect, “au apucat” este verb la perfect compus

Cazul 4: Verbul “a fi”

În principiu, verbul “a fi”, în formele sale, se scrie cu un singur “i”, dar la modul conjunctiv, pozitiv -> verb +
să fii (e greu să fii om de caracter astăzi), se scrie cu doi “i”. Când e folosit la forma negativă, sau în
formulări de genul “să fi fost”, “să fi vrut” etc., se scrie cu un “i”.
Este rău să fi prea încăpățânat. -> greșit
Este rău să fii prea încăpățânat. (tu să fii) -> corect, conjunctiv
Este rău a fi prea încăpățânat. -> e corect și aici, deoarece e la infinitiv
Era rău să fi fost prea încăpățânat. -> corect
La condițional-optativ verbul se scrie întotdeauna cu un singur i, folosindu-se forma de infinitiv:
Aș fi naiv să nu profit de această ocazie. -> corect
Excepție: când e la forma negativă, verbul a fi se scrie cu un i:
E bine să să nu fi prea credul în viață. -> corect

Cazul 5: Aș “dorii”

Este greșit!
La condițional-optativ verbele se scriu întotdeauna cu un singur i, folosindu-se forma de infinitiv:
Corect: aș dori o înghețată

Cazul 6: Vă rog să-mi “răspunde-ți”

A se vedea și Cazul 1.
Dintr-o dorință de a scrie corect, „bizonul” desparte tot.
Astfel, el scrie “răspunde-ți” ca și cum tu ți-ai răspunde ție, și nu lui.
“ți” ăla vine de la ție. Deci nu poți spune “vă rog să-mi (mie) răspunde-ți (ție)”
Hai să conjugăm verbul “a răspunde”:
eu răspund, tu răspunzi, el/ea răspunde, noi răspundem, voi răspundeți, ei/ele răspund.
Deci, când te referi la verb, persoana a II-a plural ( adică la ceva de genul “voi să-mi răspundeți”, “să-mi
dați”, “să-mi spuneți” ), scrii legat.
Când te referi la forma reflexivă -> asta înseamnă că acțiunea se răsfrânge asupra persoanei în cauză
( adică “dă-ți (ție) o notă”, “fă-ți”, “drege-ți” etc. ), scrii despărțit.
Rezumând:
Vă rog să-mi răspunde-ți la email. -> greșit (mie să ție?)
Vă rog să-mi răspundeți la email. -> corect
Dar, când te referi la “ție”, se scrie cu -ți:
Răspunde-ți (ție) singur la această întrebare. -> corect

Cazul 7. să scri sau să scrii? Care e corect?

Răspuns: să scrii.
De ce? În limba română, la forma de conjuctiv (să <ceva>: să scrii, să fii, să mergi etc.), după verb se
adaugă un “i”.
Astfel, dacă infinitivul este “a merge”, “mergi” este rezultatul lui merge + i = mergi.
La “a scrie”, scrie + i = scrii este forma corectă. Un “i” este parte a bazei verbului ( cum este și la “a fi” ),
de aceea apar doi i.
Rezumând:
să scri -> greșit
să scrii -> corect

Cazul 8. mie și mi-e? Care e corect?

Ambele sunt corecte, dar în contexte diferite:
Mie îmi place să mă trezesc dimineața devreme. ( Mie=pronume )
Mi-e greu să mă trezesc dimineața devreme. ( Mi=mie; e= forma “este” a verbului “a fi” )

Cazul 9. sa și s-a? Care e corect?

Ambele sunt corecte, dar în contexte diferite:
Mama sa. ( atunci când poate fi inlocuit cu a lui / a ei )
Ionuț s-a dus în parc. ( când denotă o acțiune; “a dus” e verb )

Cazul 10. nea și ne-a? Care e corect?

Ambele sunt corecte, dar în contexte diferite:
Nea Ion e vecin cu mine.
Fulgul de nea …
NE-A
Alex [pe noi] ne-a văzut în parc. ( Ne=pronume -> suplinește “pe noi”; a=verb auxiliar care ajută la
formarea verbului la timpul perfect compus “a vedea” )
Sursa : http://sustin.ro/scrie-corect/
Intelegand din start ca postarea are o sursa, citata de Daniela, daca e sa nu fiu de acord cu ceva, apoi acel 'ceva' nu este din vina ei.
Si uite ca nu sunt de acord defel cu ultima linie din Cazul 4: Verbul “a fi” !!!
..."E bine să să nu fi prea credul în viață. -> corect", ei bine, eu (si altii: vezi diacritica.com) nu sunt de acord !!!
Nu este corect !



Adică:

Se scrie FII, cu doi i.
Doar la imperativ trecem de la Fii, cu doi i (forma afirmativă), la Nu fi, cu un singur i (forma negativă). Explicaţia, aici (http://diacritica.wordpress.com/2009/01/02/fi-fii-cand-se-scrie-fi-cu-2-i/).
- si la conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic!!!

eu să fiu – eu să nu fiu
tu să fii (deştept) – tu să nu fii (prost, pe cât posibil)
el să fie – el să nu fie
noi să fim – noi să nu fim
voi să fiţi – voi să nu fiţi
ei să fie – ei să nu fie
În rest, indiferent că-i la afirmativ sau la negativ, forma verbului rămâne aceeaşi; e FI, cu un singur i:
- imperativ negativ: Nu fi obraznic!
- condiţional prezent: aş fi, ai fi
- condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
- conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
- viitor: voi fi, vei fi
- verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.

anaendale
03-08-2011, 15:05
Doar la imperativ trecem de la Fii, cu doi i (forma afirmativă), la Nu fi, cu un singur i (forma negativă). Explicaţia, aici (http://diacritica.wordpress.com/2009/01/02/fi-fii-cand-se-scrie-fi-cu-2-i/).
- si la conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic!!!

eu să fiu – eu să nu fiu
tu să fii (deştept) – tu să nu fii (prost, pe cât posibil)
el să fie – el să nu fie
noi să fim – noi să nu fim
voi să fiţi – voi să nu fiţi
ei să fie – ei să nu fie
În rest, indiferent că-i la afirmativ sau la negativ, forma verbului rămâne aceeaşi; e FI, cu un singur i:
- imperativ negativ: Nu fi obraznic!
- condiţional prezent: aş fi, ai fi
- condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
- conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
- viitor: voi fi, vei fi
- verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.




categoric!!!!!

121
03-08-2011, 15:13
:ipb_bigsmile:

La un moment dat, cei pe care i-am citat scriau : " Dacă observați ceva greșit, vă rog să ne sesizați."

In acest caz, asa vom face. Multumim Marius pt explicatii :ipb_mafioso:.

mariusTut
31-08-2011, 13:22
Mostra de scriere in limba romana:
michael jeckson nu a fost ghei cum alti ca nu al iubesc dar adevarul a iesit la iveala cei care ia_u facut asta la mj au doar bani si nu este a devarat ca a fost ghei si pot jura ca nu a fost si sper ca presa sa al lase acum an pace ca a murit de pe cine o sa mai ieie bani acum de la madona sau de la cine ami spuneti si miie michael a fost adult dar inimalui iera de copil pentru ca tatal lui michael jeckson al abuza de mic copil ca sa ai aduca bani dar nici ziua lor de nastere nu putea fi srbatorita ca or ce copil pentruca tatal lor vrea doar bani si nu pute sa si sarbatoreasca ziua de nastere si de multe ori era batut de tatal lui :ipb_angry:

anaendale
31-08-2011, 13:40
Mostra de scriere in limba romana::ipb_angry:

"Noroc" cu ortografia pitoreasca, fiindca mascheaza logica muribunda... Traiasca limba romana!

mihaicobzaru
17-10-2011, 18:04
Salut
Am eu o problema - nu am cautat in dictionar, recunosc - care ma loveste din cand in cand, pe la diverse cozi:
"O cola" sau "un cola"? Ma refer desigur la Coca Cola :).

ninette
17-10-2011, 18:11
...un (aici, vorbind de coca), numai ca s-ar putea sa iti ceara lumea explicatii. Dictionarele asa spun, mai ramane sa ma uit pe unul de neologisme pe care il am la serviciu, asadar, daca nu te lamuresti, revin maine :ipb_bigsmile:
Salut
Am eu o problema - nu am cautat in dictionar, recunosc - care ma loveste din cand in cand, pe la diverse cozi:
"O cola" sau "un cola"? Ma refer desigur la Coca Cola :).

STOP joc: am gasit, coca-cola este feminin, deci o coca-cola sau o cola, ca sa fiu in exemplul pe care l-ai dat. Dar ramane valabila treaba cu studierea Dictionarului de neologisme)

mariusTut
17-10-2011, 18:21
Salut
Am eu o problema - nu am cautat in dictionar, recunosc - care ma loveste din cand in cand, pe la diverse cozi:
"O cola" sau "un cola"? Ma refer desigur la Coca Cola :).Imediat m-a dus capul la prostii si mi-am amintit bancul acela in care culoarea parului a fost hotarat de cei care fac bancuri si nu de catre mine:

O blondă într-un bar vrea să facă cinste:
- O Skol la toată lumea! :ipb_bigsmile::ipb_blush:

ninette
17-10-2011, 18:24
Imediat m-a dus capul la prostii si mi-am amintit bancul acela in care culoarea parului a fost hotarat de cei care fac bancuri si nu de catre mine:

...:ipb_bigsmile::ipb_blush:

:ipb_blush: ha-ha-ha si hi-hi-hi, eu am plecat de la faptul ca cineva chiar voia sa stie. Mai gasesc despre coca-cola ca ar fi invariabil, asadar colegul nostru va trebui sa ceara ori un pahar de coca-cola, ori o sticla de coca-cola...

mihapred
17-10-2011, 19:25
Imediat m-a dus capul la prostii si mi-am amintit bancul acela in care culoarea parului a fost hotarat de cei care fac bancuri si nu de catre mine:

O blondă într-un bar vrea să facă cinste:
- O Skol la toată lumea! :ipb_bigsmile::ipb_blush:


Mai, Marius, uite asa descoperi subtilitatile limbii romane ! Si de-aia o apreciezi mai tare !

anaendale
18-10-2011, 08:34
Si mai era si bancul cu scheletul care intra intr-un bar si spune: "As vrea, va rog, O COLA si-un mop!" :ipb_bigsmile:

mihaicobzaru
18-10-2011, 09:43
Eu chiar eram curios cum este corect. Iar cu cerutul raman totusi la Skol :).
Eu am gasit asta pe un dex http://dexonline.ro/definitie/coca%20cola, dar nu pot crede ca se spune UN cola. Imi loveste urechea aceasta exprimare.

ninette
18-10-2011, 10:28
Revin cu explicatiile din dictionarul de neologisme al lui Florin Marcu:
1. coca s.m.= arbust originar din America de Sud, din ale carui frunze se extrage cocaina. Aici vorbim despre un coca, desi exprimarea corecta ar fi "un arbore de coca"
2. coca s.f. = coca-cola. Aici vorbim de bautura, deci "o cola" sau "o coca-cola".
3. coca-cola s.f.= bautura racoritoare preparata din sucuri de fructe care contin si stupefiante; coca.

1. cola s.m. = arbore tropical ale carui frunze contin cafeina si teobromina.
2. cola s.f. = bautura racoritoare din fructul arborelui cola.

Domnule Mihai Cobzaru, astea ar fi explicatiile; mi se pare clar ca pentru intrebarea dumneavoastra, raspunsul este o cola.
Toate cele bune :ipb_bigsmile:.


Eu chiar eram curios cum este corect. Iar cu cerutul raman totusi la Skol :).
Eu am gasit asta pe un dex http://dexonline.ro/definitie/coca cola, dar nu pot crede ca se spune UN cola. Imi loveste urechea aceasta exprimare.

mihaicobzaru
18-10-2011, 11:28
Revin cu explicatiile din dictionarul de neologisme al lui Florin Marcu:
1. coca s.m.= arbust originar din America de Sud, din ale carui frunze se extrage cocaina. Aici vorbim despre un coca, desi exprimarea corecta ar fi "un arbore de coca"
2. coca s.f. = coca-cola. Aici vorbim de bautura, deci "o cola" sau "o coca-cola".
3. coca-cola s.f.= bautura racoritoare preparata din sucuri de fructe care contin si stupefiante; coca.

1. cola s.m. = arbore tropical ale carui frunze contin cafeina si teobromina.
2. cola s.f. = bautura racoritoare din fructul arborelui cola.

Domnule Mihai Cobzaru, astea ar fi explicatiile; mi se pare clar ca pentru intrebarea dumneavoastra, raspunsul este o cola.
Toate cele bune :ipb_bigsmile:.

Multumesc :).
Abia astept sa cer in aceasta seara o Timisoreana :D

mariusTut
19-10-2011, 10:33
Multumesc :).
Abia astept sa cer in aceasta seara o Timisoreana :DCred ca poti rezolva mai simplu:
Te asezi la o masa si astepti sa apara blonda de care-ti spuneam eu, aceasta fiind din Timisoara.:ipb_bigsmile:




Am decat o idee about that



"Trebuie sa semnam asap! E pressure mare"! Asa se incheie un mesaj primit, prin e-mail, acum cateva minute. Recitesc continutul ca un profesor ratat ce sunt. Gasesc 4 greseli grave de limba romana. Dar, come on, what's the point? In civilizatia fumului, important este sa dai senzatia ca te pricepi. Daca te uiti cu atentie sub ambalaj, produsul uman e, de cele mai multe ori, putred.

Sunt absolvent de liceu cu profil real. In clasa a X-a, profesorul meu de matematica a murit. A fost inlocuit de o profesoara care avea un singur merit: era fata unui inspector scolar. Total nevinovata. Daca nu ai chemare sa fii profesor, nu are sens sa devii unul. Te chinui pe tine si chinuiesti generatii intregi de elevi. De la matematica, m-am reorientat spre prima iubire: limba si literatura romana. Asadar, de fiecare data cand vad cum limba romana este masacrata, sufar organic. Nu inteleg si nu voi intelege niciodata de ce un mesaj de genul "Trebuie sa semnam asap! E pressure mare!" nu suna la fel de explicit asa: "Trebuie sa semnam cat mai repede. E presiune mare"! Obligati sa invete romgleza, din cauza numarului mare de expati, multi tineri romani, de regula corporatisti, uita sa delimiteze clar mesajele: cand scrii in engleza, scrii in engleza. Iar cand scrii in romana, surpriza, scrii in romana!

Traim intr-o civilizatie rapida. Ceea ce in urma cu 50 de ani se intampla in luni, acum se intampla in secunde. In consecinta, suntem tot mai superficiali. Vrem sa cunoastem totul, dar nimic in profunzime. Daca nu stim ce s-a intamplat in lume in ultima ora avem o senzatie de insecuritate. Muncim repede, mancam repede, iubim repede si murim repede. Timpul nu mai are rabdare. Pentru ca suntem evaluati de oameni repezi, suntem obligati sa aruncam mult fum. E mult mai dificil sa stam sa le aratam cat de competenti suntem. Cat de profunzi suntem. De cele mai multe ori, nu suntem, sa fim sinceri, nici competenti si nici profunzi. Pasam repede vina pe altcineva, ne acoperim de e-mailuri, muscam cu pofta din primul picior care vrea sa ne loveasca. Sau despre care avem senzatia ca vrea sa ne loveasca. Sedintele sunt veritabile scene de lupta. Al Treilea Razboi Mondial este o gluma pe langa ce se intampla, in fiecare zi, in marile companii. Dar societatea avanseaza. Se fac profituri iar "piendelul" arata bine. Ce e acela "piendel"? Come on, it's about profit and loss.

"Am decat o idee about that. Hai so let it go"! Cand primesc o astfel de... exprimare incep, instantaneu, sa plang. Caut emitatorul pe LinkedIn si aflu ca a terminat un Master in Comunicare si Relatii Publice. Lucrurile sunt clare: profesorul sau de romana din scoala generala trebuie demis. Cum a terminat liceul, facultatea, masterul? Come on! Pana sa pun mana pe telefon si sa sun la Ministerul Educatiei (sa-l demita pe profesor), mai primesc un mesaj: "Tu nu vezi ca ai o problema de mindset? Whatever". Intru in panica. Ce naiba sa am la mindset, ca ultimele analize mi-au iesit bine. Ma intristez si un sfert de ora nu sunt bun de nimic. Am o mare problema de mindset. Cu sufletul zdrente caut pe Google. Aflu ca mindset inseamna mentalitate. Ma linistesc. Traiesc atatia oameni in lume cu probleme de mentalitate, incat unul in plus sau in minus nu mai conteaza.

Daca nu folosesti jargonul corporatist, nu esti profi. Punct. Nici cool nu esti. Inca o data, punct. Poti sa ai doctorat la Harvard, daca te incapatanezi sa gandesti si sa scrii in romana, esti un looser. Come on. Nu te va accepta nimeni daca refuzi sa strecori in comunicarile tale cateva "trendy", "catchy" si "well". Asadar, ai invatat degeaba. In civilizatia fumului, trebuie sa dai senzatia ca te pricepi. Let's face it, nimeni nu va avea timp sa te ia la bani marunti. Sa vada ca din tine, dupa ce esti scuturat bine, nu ramane nici macar o moneda de folosit la carucioarele din supermarket. In lumea rapida, reala sau ireala, cea mai tare exprimare este, de departe: "Vino la petrecere cu the significant other". Mi-a luat o ora sa aflu ca este vorba despre partenera. Adica sotia, prietena, iubita, logodnica, amanta. M-am incins si am uitat cel mai important lucru: in fiecare articol trebuie sa fii focusat pe ceva. Iar eu sunt confusing. Asa cum sunt tot mai multi oameni. Oameni cu care interactionez zi de zi.

Tristetea cea mai mare este ca, asa cum bine observa un comentator pe un forum, am inlocuit limbajul de lemn din perioada comunista cu un alt limbaj de lemn. Limbajul de lemn din perioada corporatista. Din zece tineri cu care interactionez, in special din marile companii, noua il folosesc. Din acesti zece tineri, nu as angaja mai mult de doi sa lucreze pentru compania pe care o conduc. Sunt project manageri, dar, in esenta, nu pot purta o discutie coerenta. Nu pot identifica etapele unui proces simplu. Nu pot redacta un mesaj cu inceput, cuprins si incheiere... Sunt produsul unui sistem educational falimentar. Produsul unor companii ce au nevoie de roboti, nu de oameni. Afacerea este atat de mare incat, de multe ori, merge de la sine. Iar daca da faliment, nu sunt de vina oamenii din interior, ci piata. Oamenii din exterior.

I-am spus unei domnisoare la un meeting ca as prefera sa vorbim in romana. M-am dat mare si i-am marturisit ca sunt profesor, asadar, ma deranjeaza barbarismele. Am rugat-o sa nu foloseasca termeni din engleza acolo unde exista un corespondent in limba romana. S-a uitat la mine, pentru cateva secunde, cu o privire de automat de cafea si mi-a spus: "Come on! I hate you". Nu mai stiu ce am discutat la intalnire. Cert e ca am plecat trist. Nici nu mai stiu daca am citit meeting reportul primit pe e-mail. Oricum n-as fi inteles nimic. Sunt un looser care se incapataneaza sa gandeasca romaneste. Sa asculte muzica romaneasca de calitate. Celelalte Cuvinte, de exemplu. Cand il aud pe regretatul Florian Pittis recitand versurile in "Fara cuvinte" imi dau lacrimile. Si realizez ca este un mesaj excelent pentru cei ce masacreaza limba romana:

"Ca un paienjenis, tacerea se intinde prin unghere,
Cateva raze mai clipesc stinghere, prin unghere,
Si iata, visul vine pe furis,
Si intra in odaia mea tiptil, ca un copil.

Pe la fereastra,
Ca un batran cantand din flaut,
Trece... vantul rece.
Cu-atatea vise-n traista lui albastra,
Tacere... ochii zilei s-au inchis.
In seara asta ce-mi mai spui tu, vis?
Te-ascult, vorbeste-mi, dar incet, incet si mult,
Si vorba ta sa semene tacerii..."


04-Mai-2011 by Florin Campeanu





Apropo: legat (sau nu) de context, cum se spune in engleza la:

închisoare = ză brele
nebun = ză lud, ză natec.

mihapred
19-10-2011, 13:52
Foarte multi romani confunda intelesurile abreviarilor HQ si IQ, folosind abrevierea HQ drept coeficient de inteligenta, atunci cand nu e cazul. Acesta este motivul pentru care m-am gandit ca ar fi bine sa ofer mai jos intelesurile celor doua abrevieri.


Intelesurile posibile ale abrevierii HQ
• HQ (Headquarters ) este o abreviere pentru sediu central .
• HQ (High Quality) este o abreviere de înaltă calitate
• HQ (album) , un album 1975 de Roy Harper
• Hagströmer & Qviberg , o banca de investitii suedez
• Harley Quinn , un caracter DC Comics şi duşman de Batman
• HeroQuest , un joc de bord
• HeroQuest (joc de rol)
• Hipness quotient, analog al coeficientului de inteligenta
• Pagina principală Warehouse Quarters , un lanţ de retail defunct
• Regina de onoare, o onoare pentru membrii de fiicelor lui Iov International
• Insula Howland : FIPS PUB 10-4 codul de pe teritoriul
• Hydro-Québec , un utilitar de energie electrică din Québec, Canada
• Chase HQ , un joc de curse arcade
• Geely HQ (Haoqing), o masina


Intelesul abrevierii IQ

Coeficientul de inteligenţă sau IQ-ul, (intelligence quotient ) este un scor calculat pe baza unuia sau mai multor teste standardizate concepute pentru a evalua inteligenta .
Scorurile IQ sunt folosite în multe contexte: ca predictori de învăţământ sau de evaluare a persoanelor cu nevoi speciale , de către oamenii de ştiinţă care studiază distribuţia de scoruri IQ in randul populatiilor, relaţiile dintre scorul IQ-ul şi alte variabile, ca predictori de performanţă ai locurilor de muncă şi ai veniturilor . Punctajele medii IQ pentru multe populaţii au crescut la o rată medie de trei puncte pentru fiecare zece ani de la începutul secolului 20, un fenomen numit efectul Flynn . Acesta este cert pentru că aceste modificări în scoruri reflectă schimbări reale în abilităţile intelectuale.
Conform Wikipedia, exista un coeficient HQ, adica ”Hipness quotient” , analog cu coeficientul de inteligenta . Este bine sa tinem seama de contextul in care este folosita aceasta abreviere.

anaendale
19-10-2011, 14:33
Am intalnit persoane care intreba de ce nu se spune "a ansambla", daca substantivul "ansamblu" il contine pe "n".
Explicatia este ca "ansamblu" provine din fr. "ensemble", deci cu "n", in vreme ce "a asambla" provine din fr. "assembler", deci fara "n".

ninette
26-10-2011, 17:50
Un verb oarecum dificil, a crea - tocmai urmaream o discutie pe forum, interesanta altfel, dar verbul este folosit gresit. Nu vreau decat sa aduc doua surse dupa care se poate studia mult mai mult si despre acest verb, si despre alte parti de vorbire asupra corectitudinii carora avem dubii la scriere.

http://dexonline.ro/definitie/crea - aici urmăriti capitolul conjugări

http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_24114/Ghid-de-supravietuire-a-limbii-romane-Sa-scriem-corect-verbul-a-crea-si-conjugarile-sale.html

anaendale
30-10-2011, 19:02
Substantivele si adjectivele care, la plural (articulat si nearticulat), au acelasi numar de silabe ca si la singular, pun probleme de ortografie.
Exemple: "membru" si "aspru".
Scriem corect: Membrii cei aspri ai acestui forum devin moderatori. "Membrii" = articulat cu art.hot. "i"; "aspri" = nearticulat
Scriem corect: Asprii membri ai acestui forum stiu ei ce stiu. "Asprii" = articulat cu art.hot. "i"; "membri" = nearticulat
Cum facem sa nu gresim? Inlocuim substantivul/adjectivul in discutie cu un altul, in privinta caruia nu avem dubii.
Exemple: Oamenii (membrii) cei isteti (aspri) ai acestui forum devin moderatori. Respectiv: Istetii (asprii) oameni (membri) ai acestui forum stiu ei ce stiu.

anaendale
09-11-2011, 16:16
"Intruna" se scrie fara cratima atunci si numai atunci cand este sinonim cu "intotdeauna", "mereu", "continuu".

froxana
21-11-2011, 23:24
Moduri şi timpuri: conjunctivul perfect. Să fii, să fi fost.
Conjunctivul prezent (Chestii de genu’: coase vs coasă, iese vs iasă.)

Şi pentru că cestiunea chestiunea e foarte disputată printre iuzării folositorii de net reţea (deşi n-ar trebui, perfectul conjunctivului fiind printre cele mai simple forme ale verbului), o să citez din Gramatica Academiei. Ca să nu-mi mai auz aud vorbe de la cititorii noştri mai deştepţi decât ei înşişi (cum să fie invariabil?! că doar îl trecem pe la toate persoanele, e mod/timp personal!).

“Conjunctivul perfect este alcătuit din trei componente: afixul mobil să, afixul mobil fi şi o secvenţă (purtătoare a radicalului verbal), identică cu participiul. Aşadar, spre deosebire de toate celelalte forme cu afix mobil/liber, conjunctivul perfect este invariabil: să fi cântat, să fi lucrat, să fi coborât, [...]“. (Academia Română, Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan – Al. Rosetti” – Gramatica limbii române, vol. I, Cuvântul, 2005, p.386)

Adică:
eu / tu / el / noi / voi / ei să fi fost, să fi citit, să fi ştiut
eu / tu / el / noi / voi / ei să nu fi fost, să nu fi citit, să nu fi ştiut.

Forma să fii este conjunctivul prezent, persoana a II-a sg, al verbului a fi: tu să fii deştept, tu să nu fii prost. Fii, cu doi i, atât la forma afirmativă, cât şi la cea negativă. În opoziţie cu tu să fi fost deştept, tu să nu fi fost prost (conjunctivul perfect al verbului a fi).

_______________________________

Fi / Fii
Să nu fii / Să nu fi
Forma negativă a verbelor

froxana
21-11-2011, 23:33
tocmai scrisesem o propozitie si apoi m-am intrebat daca nu am gresit,citind explicatiile m-am incurcat mai rau...totusi cum e corect ' e o ora la care tu trebuie sa fii /fi fost la scoala'?!?

mariusTut
21-11-2011, 23:38
Moduri şi timpuri: conjunctivul perfect. Să fii, să fi fost....

Forma să fii este conjunctivul prezent, persoana a II-a sg, al verbului a fi: tu să fii deştept, tu să nu fii prost. Fii, cu doi i, atât la forma afirmativă, cât şi la cea negativă. În opoziţie cu tu să fi fost deştept, tu să nu fi fost prost (conjunctivul perfect al verbului a fi).

_______________________________

Fi / Fii
Să nu fii / Să nu fi
Forma negativă a verbelorAsa este.
Eu nu am nimic de adaugat sau eliminat ci tin sa subliniez pentru cei care nu au citit cu atentie, ca este vorba doar de conjuctiv, cand vorbim de forma negativa, care este cu doi i, la fel ca forma afirmativa.
Asta pentru ca se poate confunda foarte usor cu imperativul, unde la forma negativa pierde un i.

Conjunctiv:
tu să fii deştept
tu să nu fii prost

Imperativ:
tu fii destept !
tu nu fi prost !

mariusTut
21-11-2011, 23:43
tocmai scrisesem o propozitie si apoi m-am intrebat daca nu am gresit,citind explicatiile m-am incurcat mai rau...totusi cum e corect ' e o ora la care tu trebuie sa fii /fi fost la scoala'?!?Am zambit...
Gand la gand, cu bucurie.
Tocmai scrisesem si postasem mai sus, cand m-am gandit ca ar trebui sa completez si cu forma aceea: tu sa nu fi fost unul din cei suspectati... cand am vazut postarea ta, exact cu problema pe care voiam s-o ridic; si, deja am postat-o cu un rand mai sus. Asa este corect; explicatiile, daca ti-e mai la indemana, posteaza-le tu.

froxana
22-11-2011, 18:20
ce coincidenta...rar se intampla asa ceva,dar e bine.Alte completari nu am ,gramatica nu e punctul meu forte.

Val-Vartej
22-11-2011, 22:25
Gligor Gruita, Gramatica normativa a limbii romane

froxana
22-11-2011, 23:03
Gligor Gruita, Gramatica normativa a limbii romane
:ipb_book: FB!

froxana
24-01-2012, 21:49
Scrierea corectă a posesivelor:
 se scriu cu un singur i formele noştri, voştri;
 se scriu cu doi de i şi cu cratimă formele neliterare : soră-sii, soră-tii, mă-sii;
 atunci cănd urmează subtantivele grade de rudenie, adjectivele posesive se leagă de acestea prin cratimă: frate-său, mamă-sa, ginere-său, tată-meu, tată-tău, nepoată-sa etc.;
 se recomandă cratima i acordul în forme ca: un coleg de-ai mei / de-ai tăi / de-ai săi / de-ai noştri
o colegă de-ale mele/ de-ale tale / de-ale sale / de-ale noastre;
se consideră greşite formele: un coleg de-al meu / de-al tău / de-al său / de-al nostru / de-al vostru
o colegă de-a mea / de-a ta/ de-a sa/ de-a noastră / de-a voastră;

anaendale
17-02-2012, 14:04
SA INVATAM SA NE EXPRIMAM CORECT!

Spre exemplu:

“Nu am stiut!” se zice CORECT “Nu m-am obosit sa aflu!”


“Nu am putut!” se zice CORECT “Mi-a fost lene sa caut o solutie!”


“Nu inteleg!” se zice CORECT “Mi-e greu sa gandesc singur!”


“Am uitat!” se zice CORECT “Nu mi-a pasat suficient!”


“Interesant” se zice CORECT “Nu am inteles mare lucru!”

:ipb_daisy:Asa... o gluma de... week-end!!!

mariusTut
29-05-2012, 09:58
Extras din Neticheta.ro:
NU POSTATI MESAJE CARE CONTIN GRESELI GRAMATICALE

Trebuie sa tineti minte ca discutia la care participati va fi citita de mai multi oameni carora le va fi greu sa va inteleaga punctul de vedere daca el este exprimat in cuvinte scrise imcomplet sau incorect. De aici se pot ivi alte neintelegeri si veti fi nevoit sa reveniti pentru a va corecta. Cititi cu atentie mesajul inainte de a-l publica pe forum.


Ca sa reiterez importanta scrierii corecte (si) pe acest forum, pentru a evita discutiile de genul "tara arde si baba se piaptana" specifice celor ce se simt cu musca pe caciula, voi relua o postare ce nu a fost bagata in seama pe sectiunile vizate cel mai mult, citand dintr-un articol al lui Dan Ungureanu fost asistent universitar la Facultatea de Litere, în cadrul Universității de Vest din Timișoara, si predand limba română în calitate de lector universitar la UNIVERSITÉ PARIS 3 SORBONNE NOUVELLE - UFR LANGUES ÉTRANGÈRES APPLIQUÉES.

România, ţara în care analfabeţii conduc doctorate şi mecanicii de locomotivă citează din Kant


Textul profesorului universitar DAN UNGUREANU despre halul în care a decăzut învățămîntul filologic din România


Pe marginea fostei dezbateri despre invatamantul din Romania
DAN UNGUREANU - prof.univ. Univ Bucuresti


Le-am cerut studentilor mei, anul III Romana-Engleza, sa comenteze, in engleza, un poem englez din secolul XIX, la alegere.
Trei sferturi n-au putut numi niciun poet englez din secolul XIX si nici o poezie. (Au studiat in anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens.
Cinci au povestit piesa de teatruRomeo si Julieta (numita alternativ “roman“,novel, ori poem).
Restul de cincisprezece din saizeci, care si-au amintit totusi o poezie, au scris totusi in engleza. Am corectat mai jos greselile lor :

Pluralul lui viu nu e vi, ci vii. verbul a lua nu se scrie i-au. obijnuit e incorect. Îi nu se scrie despartit, î-i.
sa de-a e incorect (corect e sa dea). Nu se zice propiu, ci propriu.
...
tabloul Gioconda nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci.
Romeo and Juliet nu e un roman.
Romeo and Juliet nu e un poem.
Shackspear nu se scrie astfel.

Daca se dadea admitere la facultate ei ar fi cazut la admitere.Toti acesti tineri vor deveni profesori de limba engleza si romana peste trei luni.

Imi este inexplicabil cum asemenea studenti pot deveni profesori, cand in oranduirea veche, bolsevica si totalitarista, ei n-ar fi putut nici macar trece admiterea.
Cum s-a ajuns in aceasta situatie ? Putin dupa Revolutie, prin 1995, cred, au aparut locurile cu taxa la Universitati. Ceva mai tarziu s-a suprimat concursul de admitere.
Astfel, Universitatile au dat de gustul banilor. Studentii deveneau intangibili. Devreme ce plateau, prezenti sau nu, trebuiau sa treaca examenele, trebuiau sa capete diplome.
Dupa diplome, dadeau concursul de titularizare, pe care nu-l luau, ramineau suplinitori, si titulari negasindu-se, tot suplinitorii predau.
Primii studenti pe bani au terminat prin 2000. Primii lor elevi au terminat liceul prin 2004.
Dupa implementarea programului Bologna , studentii au terminat in trei ani in loc de patru sau cinci, cu lucrari de licenta de saizeci de pagini, nu de o suta sau doua sute.
Lucrarile scurte pot fi cumparate sau descarcate contra cost de pe Internet, de pe situri specializate (o suta de lei bucata).
Liceenii intra pe bani la Universitate, fara admitere, termina in trei ani, devin profesori suplinitori, iar elevii lor sunt prost pregatiti, mai prost pregatiti decat precedentii.
Paradoxal, se face mai multa scoala la liceu decat la Universitate : la liceu, profesorii pot inca sa lase repetenti elevii care nu invata, fiindca liceul e gratuit, iar profesorii nu sunt platiti dupa numarul de elevi.
Studentii sunt mai prost pregatiti decat elevii de liceu.

Le-am cerut celor saizeci de studenti ai mei referate. Din saizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise (copy - paste) de pe un sit internet, www.referate (http://www.referate). ro.
O vina pentru situatie o are asa-numitul invatamant axat pe competente. In noul sistem, elevii, vezi doamne, nu mai tocesc date seci, ci dobandesc competente.
Mare este confuzia din capetele pedagogilor de scoala noua !
Exista materii axate pe competente (a invata engleza, franceza ori muzica inseamna sa stii vorbi engleza, franceza, respectiv sa canti, fluieri sau fredonezi melodii).
Exista materii bazate pe cunostinte (istoria, geografia, anatomia si zoologia, de pilda).
Exista materii intermediare, ca biologia si chimia, in care competentele si cunostintele sint complementare.
Cultura generala e alcatuita doar din cunostinte.
Educatia axata pe competente naste monstri, fiindca a sti cine a pictat Gioconda e o cunostinta, nu o competenta.
O alta studenta, tot de anul III Litere, ma instiinteaza ca poetul ei preferat e Macedonski, autorul frumosului poem Mistretul cu colti de argint. Pe vremea mea, a numi pe cineva “autorul meu preferat” presupunea macar sa-i fi poti identifica poeziile. Se presupune ca un absolvent de engleza stie dupa trei ani ca in engleza, romanul se numeste novel.

Universitatea zulusa

Este imperativ necesar, e indispensabil ca sa se revina la Universitatea gratuita cu concurs de admitere si cu numar limitat de locuri.
E suficient ca s-a inchis un cerc vicios, ca absolventii de universitati fast-food au virusat invatamantul gimnazial si liceal, si trimit universitatilor liceeni care nu stiu nimic. Conform cu situl QS, Quaquarelli Symonds, Israelul, tara mica, cu suprafata Moldovei, are trei universitati pe locurile 102, 114 si 132 din lume. Carolina din Praga e pe locul 230 in lume. Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta e pe locul 400. Universitatea Bucuresti e pe locul 500, langa Universitatea din Szeged , (populatie 166 000 locuitori) universitatea Kwazulu din Africa de Sud, din Bangladesh , Kazahstan si Sri Lanka . Universitatea din Liubliana e pe locul 400. Universitatea Iagelona din Polonia e pe locul 302. Universitatea Ben Gurion, din desertul Neghev, e pe locul 323.
Universitatea Babes-Bolyai este dupa locul 600, langa niste universitati saudite, srilankeze si kazahe (nisip, jungla, nisip). Situl ARWU al Institutului de Pedagogie al Universitatii Jiao Tong se opreste la primele cinci sute de universitati din lume, unde pe la coada se afla Universitatea Kwazulu Natal, cea din Liubliana si cea din Wellington, Noua Zeelanda. Universitatea din Bucuresti are de ajuns din urma universitatea zulusa din Durban , cea slovena (Liubliana, 280 000 locuitori) si cea din Wellington (386 000 locuitori, la capatul lumii, in largul Pacificului) .
....................

Am cunoscut din mers, pe strada, in aprilie 2010, un domn, Chira, din Bistrita ori Dej. De meserie facea garduri de fier. Ca studii, ispravise liceul cu vreo patruzeci de ani in urma. Am stat cu de vorba despre Eugen Barbu, Ivasiuc, Blaga, Esenin, Petru Culianu, Cioran, I. D. Sarbu si Art Nouveau. Citise imens.
Am stat de vorba la Sasca Montana cu un batranel sarman, Mircea Bragea, despre navarhii de la Arginuse, Hannah Arendt, Parinteasca dimindari,poeziile lui Dinescu, Ernest Renan, despre depozite cuaternare porfiroblastice, marnocalcare triasice si Ben-et-Nash, prima stea din Ursa Mare. Ca studii, avea cinsprezece ani de temnita grea dupa 1950.
Cand universitatile romanesti vor fi in stare sa cultive intelectuali de talia absolventilor de liceu din vremea lui Dej, de talia puscariasilor din vremea lui Groza, fiti amabili si treziti-ma.
Problema universitatilor din Romania nu e sa ajunga din urma cine stie ce universitati vestice. Problema universitatilor noastre e sa ajunga din urma nivelul liceelor romanesti din 1988. Si atunci mai vorbim.
Educatia e singurul domeniu in care nu se vorbeste de greaua mostenire a comunismului. Regimul de debandada, numit democratie si ministrii incapabili si iresponsabili au transformat invatamantul romanesc intr-un haos.
Din toti olimpicii internationali romani de anul trecut, unul singur s-a inscris de nevoie la Universitatea din Bucuresti, fiindca nu stia engleza, ca sa devina bursier la o Universitate straina.
Fac inca patru profetii :
Peste cinci ani nici un liceean olimpic nu se va inscrie student in vreo universitate romana.
Peste zece ani, nivelul de analfabetism al studentilor romani va fi acelasi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.
Peste zece ani nici o universitate romaneasca nu va intra in lista primelor cinci sute de universitati din lume, iar kazahii, sauditii, srilankezii si zulusii ne vor privi ca si acum, de sus.
Nici peste zece ani ministerul educatiei nu-si va decupa din presa un articol despre starea invatamantului roman, ca sa-l aiba la indemana.

mariusTut
01-06-2012, 10:12
(http://ortograme.ro/propozitii-cu-deloc-si-de-loc/)


Ortograme

(http://ortograme.ro/propozitii-cu-deloc-si-de-loc/)

Propoziţii cu “deloc” şi “de loc” (http://ortograme.ro/propozitii-cu-deloc-si-de-loc/)

Propoziţii cu ortogramele “ceai” şi “ce-ai” (http://ortograme.ro/propozitii-cu-ortogramele-ceai-si-ce-ai/)

Propoziţii cu ortograma “a-şi” şi “aşi” (http://ortograme.ro/propozitii-cu-ortograma-a-si-si-asi/)

Biscuit sau biscuite (http://ortograme.ro/biscuit-sau-biscuite/)

Formele de plural și de genitiv-dativ pentru „favoare” și „savoare” (http://ortograme.ro/formele-de-plural-si-de-genitiv-dativ-pentru-favoare-si-savoare/)

Cratime din povești (http://ortograme.ro/cratime-din-povesti/)

Propoziții cu „n-a”/„na” și „n-ați” (http://ortograme.ro/propozitii-cu-n-ana-si-n-ati/)

Ortograme din fabule (http://ortograme.ro/ortograme-din-fabule/)

Iașul sau Iașiul? (http://ortograme.ro/iasul-sau-iasiul/)

Ce sunt omonimele? Ce sunt omofonele? (http://ortograme.ro/ce-sunt-omonimele-ce-sunt-omofonele/)

Propoziţii cu ortograma “nu-l” şi “nul” (http://ortograme.ro/propozitii-cu-ortograma-nu-l-si-nul/)

Propoziţii cu ortograma “c-aş” şi “caş” (http://ortograme.ro/propozitii-cu-ortograma-c-as-si-cas/)

Propoziții cu „ție”/„mie” și „ți-e”/„mi-e” (http://ortograme.ro/propozitii-cu-tiemie-si-ti-emi-e/)

„Ouălelor” sau „ouălor”?

(http://ortograme.ro/oualelor-sau-oualor/)Pleonasme des uzate (1) (http://ortograme.ro/pleonasme-des-uzate-1/)

Propoziții cu „vii” și „vi-i” (http://ortograme.ro/propozitii-cu-vii-si-vi-i/)

Propoziții cu „lor” și „l-or” (http://ortograme.ro/propozitii-cu-lor-si-l-or/)

„Veți” sau „ve-ți” (http://ortograme.ro/veti-sau-ve-ti/)

Propoziții cu „mii” și „mi-i” (http://ortograme.ro/propozitii-cu-mii-si-mi-i/)

„Care” și „pe care” (http://ortograme.ro/care-si-pe-care/)

„Drept pentru care” sau „drept care”? (http://ortograme.ro/drept-pentru-care-sau-drept-care/)

„Cizmă” sau „cismă” (http://ortograme.ro/cizma-sau-cisma/)

Propoziții cu „nu mai” și „numai” (http://ortograme.ro/propozitii-cu-nu-mai-si-numai/)

Propoziții cu ortogramele „într-o”, „într-un” (http://ortograme.ro/propozitii-cu-ortogramele-intr-o-intr-un/)

Ortograme.ro (http://ortograme.ro/propozitii-cu-deloc-si-de-loc/)



Propoziţii în limba engleză (http://ortograme.ro/sentenceswith-com-propozitii-in-limba-engleza/)
(http://ortograme.ro/propozitii-cu-deloc-si-de-loc/)

Val-Vartej
23-09-2012, 20:17
http://doamnaprofesoara.blogspot.ro/

mariusTut
24-09-2012, 00:12
http://doamnaprofesoara.blogspot.ro/:ipb_good::ipb_good::ipb_good:

Val-Vartej
27-09-2012, 16:14
Gh. Bulgar, Dictionar de sinonime
DOOM-Academie-Ed-2-2005

anaendale
14-11-2012, 23:57
Se spune corect "repercusiune" si nu "repercursiune", cuvantul provenind din fr. "répercussion".

Val-Vartej
25-11-2012, 16:38
Tot ortograme...au si desene! :ipb_bigsmile:

Val-Vartej
26-11-2012, 22:59
Rodica Zafiu, Pacatele limbii; articole din "Romania Literara"

companiadesunet
07-12-2012, 17:23
Conjugarea verbului a agrea (AGREÁ, agreez, vb. I. Tranz. A vedea cu ochi buni, cu simpatie pe cineva. ♦ A da consimțământul, a accepta un reprezentant diplomatic. [Pr.: -gre-a] – Din fr. agréer.), se pare un verb cu probleme pentru mulţi dintre noi:



agrea verb tranzitiv
infinitiv
infinitiv lung
participiu
gerunziu
imperativ pers. a II-a


(a) agrea
agreare
agreat
agreând
singular
plural


agreează
agreați





numărul
persoana
prezent
conjunctiv prezent
imperfect
perfect simplu
mai mult ca perfect


singular
I (eu)
agreez
(să) agreez
agream
agreai
agreasem


a II-a (tu)
agreezi
(să) agreezi
agreai
agreași
agreaseși


a III-a (el, ea)
agreează
(să) agreeze
agrea
agreă
agrease


plural
I (noi)
agreăm
(să) agreăm
agream
agrearăm
agreaserăm, agreasem*


a II-a (voi)
agreați
(să) agreați
agreați
agrearăți
agreaserăți, agreaseți*


a III-a (ei, ele)
agreează
(să) agreeze
agreau
agreară
agreaseră


* Formă nerecomandată

sursa? deloc departe: http://dexonline.ro/definitie/agrea

companiadesunet
07-12-2012, 19:05
Şi câte ceva despre punctuaţie, important mai ales în contextul în care toţi folosim computerul pentru redactarea de ... orice :)
Când vorbesc despre spaţiu, vorbesc despre semnul grafic numit blanc şi care este marcat prin bara de spaţiu.
Aşadar:
- între cuvânt şi semnul de punctuaţie nu se lasă spaţiu (exemplu: Eu vin acum, iar el vine mâine.)
- spaţiu obligatoriu vom lăsa după semnul de punctuaţie, a se vedea în exemplul de mai sus;
- noul DOOM a introdus bara oblică (slash); nu se lasă spaţiu înainte şi după aceasta (exemplu: c/val, Regia Autonomă de Transport/RAT etc.)
- între linia de dialog şi cuvânt se lasă un spaţiu, aşa cum se vede la fiecare linie de enumerare pe care o fac aici;
- atunci când folosim cratima, nu lăsăm spaţiu în stânga şi în dreapta acesteia (exemplu: sud-vest, nord-coreean etc.). Dacă folosim expresii compuse, care impun să folosim linia de dialog, vom tasta spaţiu în stânga şi în dreapta acesteia (exemplu: nord - nord-vest, americano - nord-coreean etc.)
- în cadrul unei paranteze, nu vom lăsa spaţiu între paranteză şi începutul cuvântului, dar nici între sfârşitul cuvântului şi paranteza de închidere (exemplu)

Probabil exemplele date sunt puţine; ceea ce vreau să vă spun este că regulile de punctuaţie au o foarte mare importanţă atunci când ne exprimăm în scris; dacă avem de făcut o lucrare, un CV, atunci pot face diferenţa, colegii de la Litere ştiu că asta se corectează foarte atent la şcoală.

Şi nu în ultimul rând, nerespectarea acestor reguli face să vedem de multe ori capete de rând care încep cu virgulă, cu punct, atunci când s-a interpus pauză între ultimul cuvânt şi semnul de punctuaţie care îl urmează.

ninette
26-12-2012, 12:44
Pentru că ştiu sigur că unii dintre colegii de pe forum, ceea ce numim îndeobşte "useri", vor să afle, şi ştiu că această sărbătoare înseamnă şi altceva în afară de grandoarea comercială a sclipiciului şi risipa de vorbăraie inutilă, iată, de la Alexandru Graur, prin Radu Borza, "tatăl" dexonline, etimologia cuvântului Crăciun. Textul lămureşte, dar trimite şi la cercetare, lectură plăcută!

http://cum-scriem-corect.blogspot.ro/2012/12/etimologia-cuvintului-craciun.html

ninette
12-01-2013, 16:58
Întotdeauna de actualitate:

LUSTRAŢIE • MAJORITATE (26 – 17.IV.2006) - de pe http://www.pruteanu.ro
" ...
Două sunt chestiunile curente: lustraţia şi majoritatea. Mulţi telespectatori mă întreabă ce e cu cuvîntul lustraţie, ce înseamnă şi de unde vine. Vine din latină, din verbul lustro, -are, care avea o sumedenie de sensuri, cel principal fiind totuşi acela de "purificare, curăţare" (purificarea unui loc, a unei armate, a unei cetăţi etc.), după cum ne-nvaţă excepţionalul dicţionar al lui Gh. Guţu. Legat de acest cuvînt este şi substantivul românesc lustru (un lustru, doi lustri), mai rar folosit, tot de sorginte latină (din lustrum), care însemna "ritual de purificare a cetăţii din 5 în cinci ani", dar s-a fixat în româneşte cu sensul de "perioadă de 5 ani", aşa cum deceniu e o perioadă de 10 ani. Inventiva limbă română a creat deja substantivul lustrat, -aţi, adică persoane care vor fi suferit efectele, consecinţele legii lustraţiei. Despre înţelesurile politice ale ideii de lustraţie v-au vorbit şi au să vă mai vorbească alte emisiuni ale TVR.
O altă problemă de limbă română care frămîntă pe mulţi, în aceste vremuri necăjite, este chestiunea "marii majorităţi". Surprinzător de numeroase mesaje se arată intrigate de această formulă, considerînd-o fie pleonasm, fie eroare logică. Nu e nici una, nici alta. Majoritatea e o chestiune relativă şi variabilă, ca să spun aşa. Majoritatea înseamnă partea mai mare dintr-un întreg. Dar această parte poate fi cu mult mai mare sau doar cu un picuţ mai mare. În cazul unui vot, un rezultat de 49 de procente contra 48 înseamnă o majoritate mică, faţă de, să spunem, 90 contra 4, care e o mare majoritate. În parlamente, de pildă, se lucrează cu fel de fel de majorităţi. Majoritatea relativă (sau simplă) înseamnă jumătate plus unu din numărul parlamentarilor prezenţi (cu condiţia îndeplinirii cvorumului de şedinţă, care e de 50 la sută din numărul total al parlamentarilor). Aşadar, ca exemplu, într-o cameră legislativă cu 140 de membri, majoritatea relativă e de 36 (140:2=70:2=35+1=36). Majoritatea absolută înseamnă jumătate plus unu din numărul total: în exemplul dat: 71. Pentru legi de importanţă deosebită, se cere majoritate specială, adică de doua treimi (66,66 la sută): în exemplul folosit, 94. Aşadar, nu e nicio eroare să vorbim despre o mare majoritate sau o mică majoritate. Putem spune, de pildă: marea majoritate a românilor sunt de credinţă creştin-ortodoxă.

Cu aceasta, am atins a doua jumătate a problemei. Mulţi telespectatori şi forumişti s-au întrebat: care e acordul corect: majoritatea sunt sau majoritatea este? Răspunsul nu e chiar ţac-pac. E o chestiune de intenţie a enunţului. Regula e că, dacă accentul logic cade pe ideea de grup compact, pe entitatea grup (ansamblu), atunci acordul e la singular. Dacă accentul logic cade pe indivizii ca atare, pe persoane, atunci acordul e la plural. Să presupunem că avem un grup de 30 de băieţi, din care 25 au părul blond. E absurd să spunem că în acest grup, majoritatea băieţilor e blondă. Vom spune, fireşte, în acest grup, majoritatea băietilor sunt blonzi. Dacă însă, cum spuneam, accentul logic cade pe aspectul ansamblului, compact, ca o unitate, atunci acordul se face la singular; de pildă: Senatorii au discutat mult. În cele din urmă, majoritatea a acceptat argumentele.
..."

ninette
13-01-2013, 11:14
http://sphotos-a.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-ash4/431257_10151350386369901_1174077176_n.jpg

Care este ideea? Răsfoind aseară paginile topicului, am găsit diverse materiale interesante. Printre ele, unul care se punea întrebarea dacă este corect să scriem/rostim "Iaşului" la genitiv-dativ, sau doar "Iaşiul", după modelul Bucureştiul, Galaţiul, Vasluiul etc.
Din punctul meu de vedere, ca ieşeancă, lăsând la o parte faptul că am făcut ochi pe lume cu "Iaşul", evitarea bâlbâielii în pronunţare, în lipsa unui i scurt pe model rusesc, mi se pare explicaţia cea mai "ştiinţifică".

Explica şi George Pruteanu că: "În privinţa formei Iaşul, e o chestiune de fonetică la mijloc. Lipsa unui semn pentru “i scurt”* (s-a pledat pentru el!) ar fi dus la o pronunţie greşită a cuvîntului /Iaş/**/iul/, la fel ca /saş_i_ul/ sau /scat_i_ul/. De aceea s-a eliminat i-ul!"

Trecând peste toate motivele ("cestiunea" este încă serios dezbătută în diverse locuri), o să mai preiau de la un forumist (http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t862891.html) "Corectitudinea formală nu e cea mai importantă calitate a exprimării... Dar dacă ați întrebat, vă spun: forma neregulată Iașul este cea tradițională și unii încă o mai consideră ca fiind singura corectă. Forma regulată Iașiul e din ce în ce mai frecventă și apare în scrieri dintre cele mai îngrijite, inclusiv ale lingviștilor (apare și în Gramatica Academiei, 2005, vol I, p. 123). Eu pronunț și scriu Iașiul, Hușiul, Buhușiul (nu pentru că îmi propun să pronunț așa, ci așa e idiolectul meu).
Neregularitatea a avut (și pentru unii mai are) o rațiune fonetică.În orice caz, ambele forme sînt corecte. Nu vă pierdeți timpul corectîndu-vă nici pe dumneavoastră înșivă, nici pe alții."

O combinaţie a motivelor istorice cu cele etimologice şi lingvistice am găsit aici (http://dandobos.ro/iasiul-nu-are-prioritate-iasul-are/817/)şi cred că este destul!

ninette
18-01-2013, 19:57
DIACRÍTIC, diacritice, adj.n. (În sintagma) Semn diacritic = semn grafic care dă unei litere a alfabetului o valoare specială. [Pr.: di-a-] – Din fr. diacritique.
DIACRÍTIC ~că (~ci, ~ce) (despre semne grafice) Care, fiind pus deasupra sau dedesubtul unei litere, imprimă o valoare distinctă; cu proprietatea de a imprima o valoare specială. [Sil. di-a-] /<fr. diacritique .

Una din "durerile" mele, scrierea corectă! Pentru că în ultimă instanţă asta este; nu pot să spun că scriu corect româneşte fără a folosi diacritice. Pe mine mă umflă râsul ori de câte ori îmi recitesc un text scris fără diacritice!

"Cu toții folosim în vorbire literele cu semne diacritice (încă nu am auzit pe nimeni care să spună: Am mancat o banana si a fost foarte bunahttp://mamebune.ro/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif ), dar totuși scriem fără ele. Ar trebui ca scrierea fără acestea să ne deranjeze tot atât de tare, cum ne-ar deranja și vorbirea fără ele. Cred că nici nu putem să ne imaginăm așa ceva. Ca un exercițiu, încercați să citiți cu voce tare propoziția din paranteză și veți vedea că instinctiv tindeți să o pronunțați utilizând literele cu semne diacritice."

citat de aici:
http://mamebune.ro/index.php/2011/07/31/reflectii-critice-despre-diacritice/

ninette
13-02-2013, 22:55
Vreo, vre-o. Vreun, vre-un - cum o fi?

Păi, să vedem! Din dexonline avem:
VREÚN, VREO adj. nehot., pron. nehot. I. Adj. nehot. 1. Care este un (sau o) oarecare; careva. 2. Aproximativ. ♦ (Cu valoare adverbială) Cam, circa. Vreo doi. ◊ Expr. Vreo doi (sau două)=câțiva (sau câteva). II. Pron. nehot. (În forma vreunul, vreuna) Cineva, oarecine, oarecare; careva. [Pr.: vre-un. – Var.: vrun, vro adj. nehot., pron. nehot.] – Lat. *vere-unus. Sursa: DEX '98 (1998) (http://dexonline.ro/surse)

vreo
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

vreun articol/numeral/adjectiv pronominal/pronume
nominativ-acuzativ
masculin singular vreun - plural nu există flexiune
feminin singular vreo - plural nu există flexiune

genitiv-dativ
masculin singular vreunui - plural nu există flexiune
feminin singular vreunei - plural nu există flexiune

tot din dexonline, dar sursa DOOM:
vreún [pron. vre-un în tempo lent/vreun în tempo rapid] (vre-un) adj. pr. m., g.-d. vreúnui; f. vreo [pron. vre-o în tempo lent/vreo în tempo rapid] (vre-o), g.-d. vreúnei, g.-d. pl. m. și f. vreúnor
Sursa: DOOM 2 (2005) (http://dexonline.ro/surse)
De aici probabil, dintr-o consultare superficială, fără a citi că este vorba despre pronunţie, întâlnim ici şi colo formele vre-un, vre-o, INCORECTE ... mai observ că DOOM recomandă pentru G-D pl., m+f, o formă: vreúnor

Şi tot despre vreo, vreun, dar nu numai, mai colorat ce-i drept, dar cu atât mai uşor de reţinut, citiţi pe http://diacritica.wordpress.com (http://diacritica.wordpress.com/2013/02/06/vreo-vre-o-vreun-vre-un/)

Val-Vartej
15-02-2013, 19:12
Listă de cuvinte ţigăneşti în limba română

ninette
02-03-2013, 19:54
5 greşeli de gramatică pe placul românilor - http://ro.stiri.yahoo.com (http://ro.stiri.yahoo.com/5-gre%C5%9Feli-gramatic%C4%83-pe-placul-rom%C3%A2nilor-082000734.html?fb_action_ids=10151445735074351&fb_action_types=og.recommends&fb_ref=facebook_cb&fb_source=other_multiline&action_object_map=%7B%2210151445735074351%22%3A449 888645080313%7D&action_type_map=%7B%2210151445735074351%22%3A%22og .recommends%22%7D&action_ref_map=%7B%2210151445735074351%22%3A%22fac ebook_cb%22%7D)
Doar una, dar cea mai frecventă şi cea mai supărătoare:
1. Folosirea greşită a lui "decât" în loc de "doar" (şi invers) este probabil cea mai populară eroare sau oroare gramatică, spuneţi-i cum vreţi. Atât de populară, încât şi Mircea Geoană a făcut-o, în dezbaterea televizată anterioară prezidenţialelor din 2009. "Mai aveţi decât trei zile de mandat", spunea Geoană la acea vreme, într-un schimb de replici cu Traian Băsescu. Social-democratul avea să piardă alegerile. "Decât" câteva voturi i-au lipsit pentru a deveni noul preşedinte.
Cum e corect? Regula e destul de simplă. "Decât" se foloseşte în structuri negative şi "doar" în cele afirmative. Exemple: "Nu am decât 5 lei în buzunar", "Am doar 5 lei în buzunar" sau, ca să corectăm formularea din paragraful anterior, "Doar câteva voturi i-au lipsit pentru a deveni noul preşedinte".

Articolul punctează, soluţiile date ce ei, cel puţin într-un caz, nu sunt cele mai potrivite, important este că, din când în când, mai bagă cineva în seamă scrisul şi vorbitul corect, pe lângă restul ştirilor :ipb_bigsmile:. Interesantă şi în crucişarea de opinii ale unora dinte cei care comentează!

ninette
28-03-2013, 20:21
http://sphotos-b.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-prn1/156998_10151318556112687_1959085152_n.png


Pare complicată, dar nu e! Declinarea lui „propriu” e simplă, ca a lui „copil”:
- singular nearticulat „propriu”,
- plural nearticulat „proprii” (două silabe: pro-prii),
- plural articulat: „propriii” (trei silabe pro-pri-ii).

Dacă e nevoie de determinare, trebuie articulat primul termen al secvenței, deci scriem:
- fie „membrii proprii” (mem-brii pro-prii)
- fie „propriii membri” (pro-pri-ii mem-bri).

Cu ajutorul lui dexonline (http://www.facebook.com/dexonline) :ipb_bigsmile:

ninette
31-03-2013, 13:30
https://fbcdn-sphotos-g-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash3/526460_518960404812225_1337179628_n.jpg

http://scri.ro/

ninette
12-04-2013, 16:31
10 cuvinte care sunt folosite greşit:

http://www.9am.ro/ (http://www.9am.ro/top/Social/242017/10-cuvinte-folosite-gresit.html?fb_action_ids=10151519796094351&fb_action_types=og.recommends&fb_source=other_multiline&action_object_map={"10151519796094351"%3A435312729895523}&action_type_map={"10151519796094351"%3A"og.recommends"}&action_ref_map=[])

ninette
17-05-2013, 19:47
Cuvinte pe care limba română nu le poate traduce - http://hyperliteratura.ro (http://hyperliteratura.ro/)

La sfârşitul secolului al XX-lea, UNESCO realiza un Dicţionar internaţional de termeni literari. Acesta conţinea cuvinte aparţinând diferitelor limbi ale lumii. Din limba română nu au fost acceptate decât trei cuvinte de netradus şi anume „dor”, „doină” şi „colindă”. Faptul că nu au fost selectate decât trei cuvinte româneşti l-a intrigat pe Constantin Noica. Acesta menţiona că ar fi trebuit introduse multe altele, printre care şi „lămurire”, „sinea”, „întru”, „împieliţare”.
Mai recent, scriitorul Salman Rushdie sugera că pentru a înțelege o societate, cel mai bine ar fi să te uiţi la cuvintele ei intraductibile.
Mai jos puteţi găsi câteva exemple de cuvinte din diferite limbi străine pentru care limba română nu a găsit un echivalent în traducere.

Ayurnamat
(limba inuktitut a poporului inuit)-o traducere aproximativă ar fi ”nu are rost să îţi faci griji pentru evenimente ce nu pot fi schimbate”

Bacheque
(limba lingala)– deși cea mai apropiată traducere a acestui substantiv african ar fi „maestru în escrocherii”, „bacheque” are o semnificație mai bogată: acesta este un om care îţi va vinde propria-ţi maşină (mai ales în cazul în care aceasta a dispărut misterios cu o zi înainte), îţi va organiza o ieşire în oraş sau îți face un tur al obiectivelor turistice locale; purtând o cămașă de ultimă modă și cel mai bun ceas de designer, bacheque joacă un rol vital, cel de broker, atunci când economia e în colaps: schimbă valută, stabileşte prețurile de pe piață și noile tendinţe în cluburi.

Bakku-shan
(limba japoneză)– a vedea o femeie care pare drăguţă din spate, dar nu şi din faţă

Cafuné
(limba portugheză, în Brazilia)– gestul de a trece degetele prin părul cuiva cu tandrețe

Chai-pani
(limba hindi-urdu)– deși tradus mot-a-mot înseamnă “ceai și apă”, expresia reprezintă un mod de a descrie micile atenţii, cadouri oferite cuiva, de multe ori un funcționar, pentru ca lucrurile să se petreacă mai repede. În limba engleză, expresia idiomatică este „greasing someone’s palm” (a unge cu grăsime palma cuiva), dar în limba hindi-urdu aceasta nu are o conotaţie negativă.

Cotisuelto
(limba spaniolă caraibiană)– o persoană care îşi poartă partea din spate a cămăşii, mai lungă, afară din pantaloni
[B]
Dépaysement
(limba franceză)– sentimentul pe care îl ai când nu ești în țara de origine

Donaldkacsázás
(limba maghiară)– neologism tradus literal “donald ducking”, expresie ce înseamnă plimbare prin casă purtând doar un tricou şi lenjerie intimă

Dozywocie
(limba poloneză)– “contract parental cu copiii, garantând sprijinul acestora pe tot parcursul vieții”

Drachenfutter
(limba germană)– acest cuvânt înseamnă literal “furaje pentru dragon”, însă ca expresie se referă la un anumit tip de cadou pe care bărbaţii de origine germană îl oferă soțiilor lor atunci când au stat până târziu în oraş sau la birou sau când au avut un comportament inadecvat – cadourile presupun bomboane de ciocolată, flori sau o sticlă de parfum.

Duende
(limba spaniolă)– deși inițial termenul era folosit pentru a descrie o entitate mitică, un spirit care posedă oamenii și creează sentimentul de venerație, sensul său s-a alterat în timp, acum referindu-se la puterea misterioasă pe care o poate avea o operă de artă asupra privitorului său, afectându-l emoţional

Faamiti
(limba samoană)– a şuiera cu buzele întredeschise, inspirând aer în piept, cu scopul de a atrage atenţia unui câine sau unui copil

Forelsket
(limba norvegiană)– sentimentul euforic pe care-l simţi când te îndrăgosteşti pentru prima oară.

Fremdschämen
(limba germană)– ruşinea pe care o simte cineva în momentul în care asistă la o scenă în care o altă persoană se face de ruşine

Gumusservi
(limba turcă)– lumina lunii reflectată în luciul apei

Hyggelig
(limba daneză)– amalgam de sentimente ce reprezintă căldură, tihnă, confort, prietenie, stare de bine şi relaxare fizică şi psihică, o stare ce trebuie experimentată pentru a putea fi cunoscută

Iktsuarpok
(limba inuită)- un cuvânt care descrie anticiparea, presentimentul sau premoniţia, când aştepţi pe cineva la tine acasă şi te tot uiţi pe fereastră sau ieşi în uşă să vezi dacă se apropie sau a ajuns

Ilunga
(limba tshiluba, din sudul Congo)– o persoană dispusă să ierte abuzul prima oară, să-l tolereze a doua, dar în nici un caz a treia oară

Inshallah
(limba arabă)– tradus literal “cu voia lui Allah,” sensul acestei expresii diferă în funcție de tonul vocii vorbitorului. Pe de o parte, poate exprima un sentiment sincer, cum ar fi atunci când, la despărţire, promiţi cuiva că vă veţi mai întâlni (“Ne vom întâlni din nou, Inshallah”) sau poate fi folosit ca o modalitate de a sugera implicit că nu veţi face ceea ce spuneți, dintr-un motiv sau altul (“Ne vedem la 4, Inshallah”, ceea ce înseamnă că veți ajunge la timp numai printr-o minune)

Jayus
(limba indoneziană)– o glumă atât de slabă și de puțin amuzantă, încât nu te poţi abţine să nu râzi

Je l’ai câlissée là
(limba franceză, în zona Québec)– a te despărţi de un partener romantic în limba franceză este „casser avec quelqu’un”; „calisse” este un termen cu puternice valențe peiorative în Quebec care literal înseamnă “potir”, în special un potir în care se ţine vinul și care reprezintă sângele lui Hristos. Înlocuirea termenului „casser” cu „calisse” oferă expresiei „Je l’ai câlissée là” sensul “m-am despărţit de o persoană în mod dureros sau brusc” (mot-a-mot ar suna “am potirul cu sângele lui Hristos de la acea persoană”)

Koyaanisqatsi
(limba Hopi)– acest cuvânt amerindian înseamnă “natură dezechilibrată” şi sugerează un mod de viață care este atât de dezorganizat și haotic, încât este vitală o schimbare radicală

Kummerspeck
(limba germană)– kilogramele în plus acumulate din cauza mâncatului excesiv provocat de probleme emoţionale.

Kyoikumama
(limba japoneză)– mamă care pretinde necontenit copilului performanţe academice

L’appel du vide
(limba franceză)– literal se traduce „chemarea vidului”, însă ca şi expresie se referă la dorinţa instinctivă de a te arunca în gol şi de a dispărea

Lingam
(limba sanscrită)– simbol al penisului erect ca obiect de venerație, obiect de cult de multe ori legat de zeul hindus Shiva

Litost
(limba cehă)– starea de agonie creată de conştientizarea bruscă a propriei suferinţe

Luftmensch
(limba idiş)– deşi sunt mai multe cuvinte în idiş care descriu neadaptaţii social, acesta descrie un visător fără pic de simţ practic, un ”aerian”. Un exemplu din cartea The Joys of Yiddish (Bucuriile limbii idiş): Prototipul omului luftmensh era un anume Leone da Modena, care avea nu mai puţin de 26 de calificări şi profesii… de ce un om aşa de împlinit ar fi catalogat drept luftmensch? Deoarece din cele douăzeci şi şase de profesii…abia trăia de pe o zi pe alta

Mamihlapinatapei
(limba yagan, limbă indigenă din Tierra del Fuego)– doi oameni care se privesc și vor să iniţieze ceva, dar sunt sceptici şi prea intimidaţi să facă primul pas

Mencolek
(limba indoneziană)– când bați pe cineva pe umăr, se întoarce şi nu vede pe nimeni, ca apoi să-şi dea seama că eşti în partea cealaltă şi să realizeze că totul a fost doar o glumă

Meraki
(limba greacă)– a face ceva din suflet, creativitate şi iubire, un proces în care te dărui acţiunii tale

Pana Po’o
(limba hawaiiană)– gestul de a te scărpina în cap atunci când încerci să-ţi aduci aminte ceva

Ponte
(limba italiană)– deşi în mod uzual acest cuvânt înseamnă “pod”, contextual se referă la o zi liberă în afara weekendului când celebrarea unei sărbători naționale se petrece într-o zi lucrătoare care îți oferă o vacanță de patru zile

Saudade
(limba portugheză)– dorul şi durerea pe care le simţi față de o persoană apropiată pe care ai pierdut-o (sau cu care nu ai fost împreună niciodată), dar pe care încă o iubeşti

Schadenfreude
(limba germană)– senzaţia de plăcere, împlinire, pe care o ai când cineva dă greş

Sisu
(limba finlandeză)– poate fi aproximat prin cuvintele “curaj”, “tărie de caracter”, “perseverenţă” sau “voinţă de a depăși obstacolele”

Slampadato
(limba italiană)–dependenţa de razele UV din saloanele de bronzat artificial

Takallouf
(limba urdu)- poate fi tradus vag ca “formalitate” și de cele mai multe ori se referă la pregătirile dinaintea unei serate cu ceai sau a unei cine. Cu toate acestea, termenul poate avea, de asemenea, o valoare mai profundă, un sens mai cultural și social: este legea nescrisă care guvernează comunicarea între membrii societăţii pakistaneze, un limbaj convenţional, arhipoliticos şi care exercită o constrângere puternică asupra vorbitorilor, obligându-i la un soi de făţărnicie a comportamentului social; cum spune autorul Salman Rushdie în romanul „Ruşinea”, “ea desemnează o formă de comportament convenţional care îţi leagă limba, o limitare de natură socială atât de riguroasă, încât victima nu mai poate exprima ceea ce simte în realitate, o specie de ironie obligatorie care insistă, de dragul bunelor manierę, să fie luată ad litteram”

Tartle
(limba scoţiană)– momentul de ezitare când prezinți cuiva o persoană căreia i-ai uitat numele

Tingo
(limba spaniolă, în Insula Paştelui)– a lua din casa unui prieten obiectele care îți plac, împrumutându-le treptat pe toate

Toska
(limba rusă)– Vladmir Nabokov descrie cel mai bine acest cuvânt: „Nici un alt cuvânt (în limba engleză) nu are atâtea nuanțele precum cuvântul «toska». La cel mai adânc și mai dureros nivel, este o senzație de mare tortură spirituală, de multe ori fără nici un motiv concret. La nivel mai puțin morbid, este o durere surdă a sufletului, o dorință fără obiectul dorit, o stare de vagă neliniște, chin mental, jale. În anumite cazuri, poate fi dorinţa cuiva de ceva anume, nostalgie, dragoste-obsedantă. La cel mai scăzut nivel sugerează plictiseală”

Treppenwitz
(limba germană)– literal, înseamnă “spiritualitatea casei scării” şi reprezintă vorbele pline de duh ce îţi vin mult după ce ai purtat o conversație. În franceză, acest fenomen este reliefat de expresia ”l’esprit d’escalier”, sentimentul pe care-l ai după ce termini o discuție şi îţi dai seama de toate lucrurile pe care le-ai fi putut spune (şi au rămas totuşi nespuse)

Vergüenza Ajena
(limba spaniolă mexicană)– sentiment apărut în momentul în care vezi cum altcineva se face de ruşine.

Vybafnout
(limba cehă)– înseamnă să sari în faţa cuiva şi să strigi “bau!”

Wabi-Sabi
(limba japoneză)– un mod de viaţă care încearcă să găsească frumuseţe în imperfecţiuni şi acceptarea fenomenului firesc al îmbătrânirii

Wanktok
(limba Tok Pisin, în Papua Noua Guinee)- se referă la oameni care vorbesc aceeași limbă și “au anumite pretenţii asupra ta”, tradus literal înseamnă “o discuție”, și include, de obicei, rude, oameni din acelaşi sat, clan sau zonă geografică mai mare

Ya’aburnee
(limba arabă)– o expresie morbidă, dar şi frumoasă în acelaşi timp, literal se traduce „îngroapă-mă tu”, dar semnificaţia sa este dată de dorinţa de a muri înaintea celuilalt, având în vedere cât de grea ar fi viața fără persoana respectivă

Yuputka
(limba ulwa)– înseamnă senzaţia că ceva se târâie pe pielea ta [de exemplu un păianjen, un gândăcel, o omidă, etc.]. când, de fapt, nu e nimic

Zhaghzhagh
(limba persană)– zgomotul făcut de dinţi când clănțăni de frig sau scrâșnești de furie

mariusTut
18-05-2013, 16:22
298704

mihapred
18-05-2013, 19:42
298704

Eu stiu ce am mai putea spune ? O fi viitoarea limba romana ... la ”perfectul extrem de simplu” ... :ipb_cry:

ninette
18-05-2013, 20:33
Sunt deja cinci ani de când s-a scris istoria de mai sus şi, după cum putem observa, limba română s-a simplificat/subţiat tot mai mult, pentru mulţi! Iar băiatul este licean probabil, cu aceleaşi cunoştinţe :))

mariusTut
19-05-2013, 00:31
Sunt deja cinci ani de când s-a scris istoria de mai sus şi, după cum putem observa, limba română s-a simplificat/subţiat tot mai mult, pentru mulţi! Iar băiatul este licean probabil, cu aceleaşi cunoştinţe :))Si pentru mine timpul are alte valente si se scurge ingijorator si uimitor de repede, asa ca dau vina pe matematica: acum 5 ani eram in 2008 si nu in 1998, cum scrie in lucrarea scolarului.
Asta face sa fie posibil ca acela sa fie acum student... sau sa fi terminat deja demult USH, nu ?! :ipb_bigsmile:

ninette
19-05-2013, 09:55
Şi uite aşa, ne-a ieşit o discuţie demnă de topicul de umor ... Marius, ţi-a fost coleg, poate? Nu ai de unde să ştii că nu a mers la o universitate de stat, poate a ieşit un inginer execelent din el!

Revenind la subiectul topicului, fac eu perfectul simplu, că am prieteni olteni:
- eu lucrai
- tu lucraşi
- el/ea lucră
- noi lucrarăm
- voi lucrarăţi
- ei/ele lucrară

Se oferă cineva pentru celelalte?

ninette
19-05-2013, 10:55
În Moldova zilelor mele şi femeile, şi bărbaţii folosesc la fel aceste cuvinte ... dar nu se opreşte la moldoveni studiul. Citiţi aici http://cabalinkabul.wordpress.com/2013/05/08/cantemir-si-limba-femeilor-o-explicatie-amazoniana/ despre Cantemir şi limba femeilor, o explicaţie amazoniană

Partea de început a articolului, mai jos:

In Descriptio Moldaviae, in capitolul De Lingua Moldavorum, Cantemir, pe lângă o serie întreagă de intuiții lingvistice uluitoare si avangardiste pentru vremea lui, descrie un fenomen puțin atestat in timpuri istorice in Europa, însă larg cunoscut in antropologie: “Femeile moldovenilor vorbesc altfel decât bărbații (peculiarem a viris pronunciationem habent). Căci ele schimbă silabele bi- si vi- în ghi-, precum bine = ghine; vie = ghie; pe pi- îl schimbă în chi- :pizmă – chizmă; piatră – chiatră;m inițial se schimbă în gn-, greu de pronunțat pentru alții [aici Cantemir redă prin gn sunetul palatal ñ din spaniolă]: mie (mihi) devine gnie [ñie].
Cine dintre bărbați s-a obișnuit cu această pronuntare, cu greu, ba nici măcar cu greu, nu se mai poate dezbăra de ea si se trădează întotdeauna că a stat prea mult la sînul maică-si, din care pricină acești inși sînt luați in rîs si numiți ficior de baba [în română in original].”
.
Cantemir constată astfel că in Moldova barbatii si femeile vorbeau dialecte diferite. Fulgurarea sa lingvistică are corespondențe bine atestate in antropologie. Există si cazuri extreme. Astfel, tribul de indieni amazonieni Karajá oferă o situație in care inventarul fonetic al femeilor si bărbaților este total diferit. Vorbirea bărbaților karaja nu conține sunete velare (velar stops), altfel zis nu posedă sunetele K si G si nimic apropiat, in vreme ce femeile au un sistem fonetic complet. Sexualizarea vorbirii merge atât de departe, încât pînă si cuvintele fundamentale imprumutate din portugheză pierd K si G in vorbirea demnă a bărbaților. Astfel, pentru cavalo (cal) luat din portugheză, femeile karajá zic kawaru (limba nu are nici L), in vreme ce bărbații spun awaru (de la cavalo).
.
Café este kabe pentru femei și abe pentru bărbați, in vreme ce domingo (duminică) edobiku in gura femeilor, dar dobiu in cea a bărbaților.

Val-Vartej
11-06-2013, 21:34
Suport teoretic pentru dispute gramaticale:

Iliescu Ada, Gramatica practica a limbii romane actuale
Ion Coteanu, Gramatica de baza a limbii romane
G.Gruita, Gramatica-Normativa-Ed-IV-A-OCR
Narcisa Forascu, Dificultati gramaticale ale limbii romane
Avram Mioara, Ortografie pentru toti

Val-Vartej
11-06-2013, 21:37
Rodica Zafiu, Pacatele limbii-articole din "Romania Literara" [cartea, cu parere de rau, nu o am]
Tamara Cazacu - Diana Vrabie, Gramatica limbii romane in scheme si tabele

mariusTut
11-06-2013, 23:40
Suport teoretic pentru dispute gramaticale:

Iliescu Ada, Gramatica practica a limbii romane actuale
Ion Coteanu, Gramatica de baza a limbii romane
G.Gruita, Gramatica-Normativa-Ed-IV-A-OCR
Narcisa Forascu, Dificultati gramaticale ale limbii romane
Avram Mioara, Ortografie pentru totiSaru'mâna ! :ipb_hug:

ninette
21-06-2013, 16:13
Rodica ZAFIU (http://dilemaveche.ro/taxonomy/term/534) | cuvinte nepotrivite - http://dilemaveche.ro (http://dilemaveche.ro/)


Calmitate

Necuprins în listele de cuvinte ale celor mai multe dintre dicţionarele noastre, cuvîntul calmitate apare, din cînd în cînd, în uz, înlocuind substantivul calm, cam în acelaşi fel în care rigurozitate îl înlocuieşte, uneori, pe rigoare. În ambele cazuri, derivatul transparent (de la adjectivele calm, respectiv riguros, cu un sufix care formează denumiri abstracte ale calităţii) intră în concurenţă cu un împrumut mai vechi, din franceză (calme, rigueur). Într-o limbă artificială, raţionalizată, cu reguli puţine şi simple, formarea uniformă a derivatelor ar fi, probabil, normală. Limbile naturale sînt, însă, mult mai puţin previzibile, au variaţii şi neregularităţi care contrariază spiritele mai rigide şi complică procesul de învăţare – dar care, pînă la urmă, le conferă flexibilitate, producînd efecte stilistice de tot soiul. Pierderea de eufonie şi eleganţă a unei forme scurte, deja în uz (în cazul nostru,calm) nu poate fi compensată de avantajele inovatoare ale regularizării.

În limba română de azi, calmitate apare în limbajul jurnalistic, în contexte caracterizate de o anume preţiozitate (calmitatea edeţinută, extrasă, inspirată etc.): „interiorul caselor marocane deţine calmitate şi o frumuseţe aparte“ (a1.ro (http://a1.ro/)); „Faţa ascunsă a lui Mourinho – un exemplu de calmitate“ (sport. ro (http://sport.%20ro/)); „Din glas ţi-am extras calmitatea“ (adevarurilevietii.net (http://adevarurilevietii.net/)); „aceste metode constau în concentrarea pe ceva ce inspirăcalmitate“ (ele.ro (http://ele.ro/)). Forma pare să circule şi în româna vorbită în Republica Moldova: „Filat către Marinuţă: «Un bărbat adevărat nu-şi demonstrează puterea prin forţa fizică, dar prin calmitate»“ (inprofunzime.md (http://inprofunzime.md/), citat în care e neobişnuită şi construcţia nu…, dar, în loc denu…, ci). Calmitate intră, se pare, în seria calităţilor numai bune de trecut în CV: „De asemenea calmitate, siguranţă, luciditate, echilibru şi bune abilităţi de comunicare!“ (myjob.ro (http://myjob.ro/)); calităţile politicienilor dintr-un anume judeţ, analizate de psihologi, ar fi: adaptabilitate, vitalitate, spontaneitate, timiditate, calmitateetc. (argeseanul.ro (http://argeseanul.ro/))În mod surprinzător, calmitate nu e chiar o creaţie de ultimă oră. Recolta de exemple furnizată de textele digitalizate de pe site-ul Dacoromanica.ro (http://dacoromanica.ro/) acoperă mai bine de un secol. Cuvîntul era deja folosit pe la 1880 – „Natura lui Fustoff se deosibia prin o calmitate estraordinară şi prin o amabilitate plăcută şi reservată“ (România liberă, 26 iunie 1880) –, reapărînd, apoi, în presa din secolul al XX-lea: „Ziarul săsesc (...) îndeamnă pe deponenţii alarmaţi la calmitate“ (Revista economică, 5 martie 1904); „această perspectivă istorică de o calmitate rodnică“ (Revista Fundaţiilor Regale, nr. 5, 1945) etc.
Adjectivul şi substantivul calm era încă etichetat, în marele dicţionar academic coordonat de Sextil Puşcariu (Dicţionarul limbii române, Litera C, 1940), ca un franţuzism; citatul prin care se ilustra termenul nu era însă tocmai recent, provenind din Caragiale: „Persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal şi plin de dignitate“ (Căldură mare). Dicţionarul nu înregistra vreun derivat calmitate, aşa cum nu accepta nici o altă creaţie, şi mai evident sortită eşecului: calmeţe (prezentă într-un dicţionar ortografic al limbii române de la 1909, al lui Ştefan Pop). În Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor“ (1947), Iorgu Iordan remarca productivitatea sufixului -itate („Iată iarăşi un sufix care se răspîndeşte vertiginos“), ilustrîndu-şi afirmaţia prin liste de derivate din presa vremii şi în mod special din textele lui G. Călinescu (autohtonitate, costelivitate, rotunditate, sinistritate etc.). Calmitate nu era pomenit, dar locul lui se găseşte uşor în seria de creaţii mai mult sau mai puţin efemere.
Aşadar, calmitate ar fi perfect acceptabil ca derivat regulat al unui sufix productiv; în plus, nici măcar nu e o inovaţie recentă, avînd atestări (izolate) destul de vechi. Nu e, totuşi, de ajuns: complet inutil, neaducînd faţă de calmdecît o specializare strict formală (substantivul diferenţiat de adjectiv), greoi, pretenţios şi artificial, calmitate e (neştiinţific vorbind) un cuvînt profund antipatic.

Val-Vartej
07-07-2013, 12:41
Scrierea corectă cu cratimă


Cratima, bat-o-ar vina, se pare că este semnul ortografic cu cele mai multe funcții. Și asta n-o spunem noi, ci Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii române (adică DOOM-ul). Așa că, vă propun să vedem ce ne spunem dicționarul.

Aflăm așa:

Cratima poate avea caracter permanent, în structuri precum dă-l, s-a rupt, într-un, astfel că niciodată nu vom putea scrie dă îl, se a rupt, întru un.
Cratima poate avea caracter accidental: n-o, de-abia, n-am se pot înlocui cu nu o, de abia, nu am.
Cratima marchează rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite.
Ex.1 Mi-a dat (cartea): mi – pronume personal neaccentuat, a (dat) – verb auxiliar, ajută la formarea timpului perfect-compus;

Ex.2 mamă-ta/mă-ta: substantiv + pronume;

Cratima leagă două, trei, uneori patru, cinci cuvinte: ducă-se-pe-pustii, lasă-mă-să-te-las, luare-aminte etc.
Cratima marchează limitele silabelor rostite sacadat: Fă-țar-ni-cu-le!
Cratima ajută la atașarea anumitor prefixe și sufixe: ex-ministru.
Cratima unește elementele unor cuvinte compuse: mai-mult-ca-perfect, prim-ministru.
Cratima unește componentele unor locuțiuni: calea-valea.
Cratima leagă articolul hotărât enclitic sau desinența de cuvintele greu flexionabile:
în cazul literelor, numerelor: a-ul, x-ul, 10-le, 12-le;
în cazul împrumuturilor și numelor de locuri a căror finală prezintă deosebiri între pronunție și scriere: dandy-ul, dandy-i (pl.), show-ul, bleu-ul;
în cazul substantivelor provenite din abrevieri: Mc-ul, pH-ul, CET-ul.
Cratima leagă formanții -lea, -a și –ime de numeralele ordinale și fracționale: al XI-lea, a 3-a, 8-imi.
Cratima marchează omiterea unei secvențe din interiorul cuvântului în abrevierile discontinui: ad-ție (administrație), d-ta (dumneata), P-ța (Piața).
Cratima se păstrează în abrevierile compuselor scrise cu cratimă: lt.-maj. (locotenent-major), N-E.
Cratima poate lega unele interjecții identice, repetate accidental: cioc-cioc-cioc, bla-bla-bla.
Cratima poate lega unele cuvinte care se repretă identic: foarte-foarte, doar-doar, încet-încet.

mariusTut
15-08-2013, 13:16
305017


maióu (ma-iou) s. n., art. maióul; pl. maióuri
Sursa: DOOM 2 (2005)

Val-Vartej
16-08-2013, 22:12
Mini lectie de etimologie
- tinuta de Radu Beligan

Radu Beligan - Motto pentru un volum de memorii:"Nu vorbi niciodata despre tine. Scrie! "
In ciuda diferentei de varsta dintre noi, Victor Eftimiu mi-a acordat prietenia lui, mai ales dupa ce am jucat rolul vagabondului din "Omul care a vazut moartea". Faceam deseori vacantele impreuna la mare si ne pierdeam in lungi discutii peripatetice, el in plina faconda, eu fermecat de eruditia lui in multe domenii.
Eftimiu, care se nascuse in Bobostita din Epirul albanez si n-a stiut, pana la sapte ani, nici o boaba romaneasca, era pasionat sa descopere originea unor cuvinte si detinea secretul multor etimologii neasteptate.
De pilda, imi spunea el, cuvantul sandulie, cu care oltenii numesc covorasul de langa pat, vine de la frantuzescul "descente du lit".. Cine si-ar fi inchipuit ca atat de neaosul mujdei vine tot din franceza: mousse d'ail (adica spuma de usturoi)?
Cuvantul misto, revendicat de tigani, deriva, dupa Eftimiu, de la sintagma nemteasca "mit stock", adica "cu baston", ceea ce inseamna cineva de conditie buna. Un tip cu baston e un tip misto!
Tot din germana ne vine si cuvantul smecher. Boierii olteni care aveau podgorii, imi explica Eftimiu, au angajat specialisti in degustarea vinurilor.
In germana, schmecken inseamna a avea gust, a fi bun la gust.
Omul care facea operatia era un smeker, adica un specialist pe care nu-l puteai pacali cu un vin prost. De aici, prin extensiune, un individ istet,imposibil de tras pe sfoara.
Odata, la Constanta , ne-am oprit in fata unei vitrine in care erau expuse vreo douazeci de busturi in miniatura ale lui Ovidiu, exilatul de la Tomis. Niste orori din ghips, trase in serie. Peste gramada de busturi kitsch, un anunt scris cu litere mari preciza: "OVIZI, 6 lei.
Imi amintesc explozia de ras pe care ne-a starnit-o acest plural stupefiant si, de aici, consideratiile de ordin lingvistic. In fond, negustorul facuse o analogie:
GUVID-GUVIZI, OVID-OVIZI...
Cu totul neasteptata este originea altor doua cuvinte a caror etimologie o descoperise Eftimiu. E vorba de patachina si joben. Dictionarul ne spune ca patachina e planta numita in latineste Rubia tinctorum, dar nu ne arata ca tot patachina se spune si unei femei de moravuri usoare. Care e radacina acestei patachine? In Bucuresti, exista pe vremuri un vestit mezelar pe nume Patac. Fratele acestuia a fost cel dintai care a deschis in Romania un "santan" pe bulevardul Elisabeta, importand de la Viena niste fete vesele care circulau seara pe bulevard in fata institutiei", ca sa atraga clientela. Acestea erau "fetele lui Patac", adica patachinele...
In ce priveste cuvantul joben, multa lume se intreaba de ce acest soi de palarie e desemnata in toate limbile cu cuvinte care indica forma ei (in franceza haut-de-forme, in engleza top hat, in germana zylinder, in italiana cilindro, limba romana fiind singura in care numele inaltei palarii are cu totul alta denumire, afara de aceea populara de "tilindru".
Explicatia este simpla: cel ce a introdus in Bucuresti prestigiosul acoperamant era un negustor francez care avea magazinul pe Calea Victoriei si se numea Jobin.
Tot Eftimiu mi-a revelat ca, in limba engleza, animalele comestibile au doua nume, un nume cand sunt moarte si un alt nume cand sunt vii. Boul se cheama OX cand e pe patru picioare, si cand e taiat se cheama beef... Vitelul viu se cheama calf, mort se cheama veal. Porcului i se pune pig cand e viu si pork cand e mort.
Oaia este sheep cand traieste, si, cand moare, devine mutton. De ce? Fiindca in Anglia , incepand cu secolul al XIII-lea, paznicii de turme au fost intotdeauna nemti: OX, sheep, calf, pig. In vreme ce bucatarii au fost totdeauna francezi: veau - veal; porc - pork; mouton -mutton; boeuf beef!

mariusTut
17-08-2013, 17:14
305034

mariusTut
26-08-2013, 20:15
De la mic la mare. Scrie-ți numele în ordinea corectă

http://3.bp.blogspot.com/-uEj_8KMWDXQ/Uhq3IMyoB_I/AAAAAAAAfCM/QooheiircRk/s1600/Sign+here.jpg (http://3.bp.blogspot.com/-uEj_8KMWDXQ/Uhq3IMyoB_I/AAAAAAAAfCM/QooheiircRk/s1600/Sign+here.jpg)

La școală, suntem toți puși într-un catalog, ordonați după numele de familie și strigați ca atare de profesori când se face prezența sau când suntem ascultați. Acest fapt pare să ne lase urme adânci, pentru că, după toate momentele tensionate trăite în acei ani, unii dintre noi ajungem să ne prezentăm toată viața cu numele de familie înaintea celui de botez.


Însă ordinea aceasta este greșită, fiindcă prenumele trebuie pus înaintea numelui. Este logic, din mai multe puncte de vedere. Întâi de toate, însăși etimologia lui prenume ne arată că trebuie să stea înaintea numelui. La fel cum o preselecție are loc înaintea selecției propriu-zise. Apoi, prenumele este cel care te definește. Apropiații te strigă după numele mic, el este cel care iese în evidență. Numele de familie are și el rolul lui, însă de obicei în contexte formale. Iar dacă arunci o privire asupra numelor din toată Europa, vei vedea că toată lumea își trece mai întâi numele de botez și abia după aceea pe cel de familie. Singura excepție o reprezintă Ungaria, unde, într-adevăr, se scrie mai întâi numele de familie.


Mitul celebrității Există această idee preconcepută, extrem de frustrantă, cum că doar celebritățile și-ar scrie prenumele înaintea numelui. Nu știu cine a inventat această inepție, dar știu sigur că nu are niciun fundament. Tocmai de aceea, te sfătuiesc hotărât să nu o accepți. Faptul de a-ți scrie corect numele, nu are nimic de a face cu celebritatea. Ține doar de respectul de sine și de un pic de cultură. Dacă numele de politicieni sau de scriitori nu te conving (pentru că, vei spune, sunt vedete), atunci ia ca exemplu personajele din literatura română. Felix Sima, Costache Giurgiuveanu, Zoe Trahanache, Ștefan Tipătescu, Nechifor Lipan... toți apar cu prenumele înaintea numelui de familie. Altfel, am avea de a face cu nume și postnume.


Sau, dacă îți place să respecți superstiții (nefondate) din popor, atunci hai să întoarcem povestea asta și să creăm una nouă: scrierea asta inversată poate că a fost, de fapt, gândită pentru ca niște băieți deștepți să poată gestiona mai ușor masele, prin diferite instituții cum ar fi școlile, administrațiile locale etc. Și niciun profesor nu ți-a spus acest secret, pentru că nu avea niciun interes. Altfel, cum ți-ar mai fi dat fiori când te striga cu sânge rece, după numele de familie, sperând să te prindă cu lecția neînvățată? Cu alte cuvinte, dacă îți scrii numele de familie înaintea prenumelui, înseamnă că îți accepți statutul de marionetă în jocul sistemului, că te lași manipulat, controlat de „ei”. Dacă ții la identitatea ta, vei spune „Stop!” și îți vei scrie numele în ordinea corectă. Ce ar mai trebui să adaug pentru ca povestea să sune mai dramatic și mai alarmant?


Serios vorbind însă, ordinea nume-prenume ar trebui folosită exclusiv în situațiile pur administrative (la școală, la primărie, la evidența populației etc.), unde identificarea se face alfabetic, după numele de familie. În rest, când te semnezi, când te prezinți, când îți scrii numele pe plic, în CV sau în câmpul From de la e-mail, nu ai niciun motiv să începi cu numele de familie. Părerea mea.


Engleza, bat-o vina! Limba aceasta pe care o iubim atât de mult este, cred eu, și sursa unei mari confuzii. Pentru că în engleză avem first name și last name, dar nimeni nu ne explică ce înseamnă fiecare. Și atunci, ne ducem cu gândul imediat la catalogul de la școală. Cum te striga învățătoarea când te scotea la tablă? Popescu Andrei. Ionescu Maria... Păi atunci înseamnă că Popescu și Ionescu trebuie să fie first name, iar Andrei sau Maria... last name, nu? Ei bine, nu. First name este numele mic, numele de botez, iar faptul că se numește așa este o dovadă în plus că trebuie spus primul. Last name este numele de familie și se spune, evident, ultimul.


De altfel, poate ai întâlnit deja în muzică sau în filme replici precum „I'll change my last name” sau „You call me by my new last name”, când se face referire la căsătorie. Care este numele ce se schimbă la căsătorie? Cel de familie. Bingo!


Dacă nu, te faci de râsul prietenilor de pe Facebook

În cazul în care argumentele de mai sus par prea teoretice și lipsite de importanță, iată și un exemplu concret, ca să vezi că scrierea inversată a celor două nume este nefirească. Și ce exemplu poate fi mai grăitor decât Facebook-ul?



Am acolo o prietenă cu numele de familie terminat în ă. Să o botezăm simbolic Andreea Nicoară. Ea însă, în datele contului Facebook, și-a trecut numele invers și fără diacritice (http://www.adipetrescu.eu/2013/05/cum-se-pronunta-numele-tau-de-ce.html) - deci Nicoara Andreea. Facebook în limba română știe de ceva vreme să afișeze corect formele articulate hotărât, la dativ-genitiv, ale prenumelor feminine terminate în a. Din acest motiv, când Nicoara Andreea apreciază o fotografie de-a mea, eu voi primi notificarea „Nicoarei Andreea îi place fotografia ta”.


În alte situații, simpla enumerare a mai multor persoane cărora le place o anumită postare poate deveni comică, dacă una dintre persoane are numele trecut pe dos. Să presupunem că o postare oarecare este apreciată, la unison, de numitele Andreea Ionescu, Ioana Popescu și Maria Gheorghe. Dar Maria nu știe că prenumele se pune înainte, deci se semnează Gheorghe Maria. În aceste condiții, la mine pe Facebook voi vedea așa: „Andreei Ionescu, Ioanei Popescu și lui Gheorghe Maria le place starea ta”. Haios, nu?


Și mai comice sunt situațiile în care Facebook nu afișează decât prenumele (adică acel first name pe care i l-ai spus tu când ți-ai făcut cont). De exemplu, atunci când mă împrietenesc cu Gheorghe Maria, pe lângă confirmarea prieteniei noastre, eu primesc și frumoasa invitație „Scrie în cronologia lui Gheorghe”. Iar dacă decid să comunic cu ea în timp real, pe chat, sunt înștiințat din când în când că „Gheorghe tastează...”.


Poți evita aceste situații dacă îți completezi corect numele și prenumele în contul tău de Facebook. E suficient să te duci la Setările contului (Account settings), secțiunea Nume (Name). Acolo îți poți corecta foarte simplu numele, în cele trei câmpuri disponibile: Prenume (First), Al doilea prenume (Middle) - câmp opțional - și Nume (Last).

Facebook - Doar o vorba sat-i mai spun

ninette
31-08-2013, 09:59
Ziua Limbii Române este sărbătorită la 31 august - http://www.agerpres.ro (http://www.agerpres.ro/)

Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat la 19 februarie 2013 un proiect de lege prin care data de 31 august a fost instituită ca 'Zi a Limbii Române'. Legea a fost promulgată de preşedintele Traian Băsescu la 13 martie şi publicată în Monitorul Oficial la 19 martie.




Propunerea legislativă a fost iniţiată în 2011, când 166 de parlamentari din toate grupurile politice au depus la Senat un proiect de lege în care solicitau proclamarea Zilei Limbii Române la 31 august. Acesta a fost aprobat de Senat în şedinţa din 6 decembrie 2011, Camera Deputaţilor având rol decizional.

Legea prevede că Ziua Limbii Române urmează să fie sărbătorită de autorităţile publice din România şi de reprezentanţele diplomatice din străinătate, inclusiv de Institutele Culturale ale României sau alte instituţii româneşti din străinătate, 'prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative şi artistice cu caracter evocator sau ştiinţific consacrate istoriei limbii române'.

De asemenea, actul normativ stipulează ca în ziua de 31 august să fie arborat Drapelul României iar Societatea Română de Televiziune şi Societatea Română de Radiodifuziune să reflecte în programele lor manifestările dedicate acestei zile.

Ziua Limbii Române se sărbătoreşte în Republica Moldova începând cu 31 august 1989, după ce, pe fundalul 'perestroikăi' din fosta URSS şi în urma Marii Adunări Naţionale de la 27 august 1989, fostul Soviet Suprem a decretat limba română ca limbă de stat şi trecerea la grafia latină. În timpul perioadei sovietice, populaţiei i se impusese să vorbească în 'limba moldovenească' şi să utilizeze grafia chirilică. Rolul limbii române în calitate de limbă de stat a Republicii Moldova a fost consfinţit şi în Declaraţia de independenţă adoptată la 27 august 1991. Ulterior însă, în Constituţia din 1994 s-a statuat drept limbă de stat 'limba moldovenească'.

În 2011, mai multe asociaţii şi organizaţii româneşti din Serbia, Bulgaria, Ungaria şi Ucraina au stabilit data de 31 august ca Zi a Limbii Române, urmând ca, începând cu anul 2012, aceasta să fie sărbătoare naţională. De asemenea, au cerut autorităţilor române decretarea Zilei Limbii Române pentru românii de pretutindeni. AGERPRES

mariusTut
01-09-2013, 12:15
305585

anaendale
06-09-2013, 14:51
305585


:ipb_good::ipb_clap:

ninette
09-09-2013, 21:45
Savuros, de la http://diacritica.wordpress.com (http://diacritica.wordpress.com/)

"Mă-ta

Să scriem deci alfabetul românesc. Să legăm sunete de litere, iară literele de felul cum le zicem când citim pe litere sau când ne zice profa cum se scrie cuvântu’. Ajungem la M. Mî, em. Ia, cuvinte care încep cu mî, aud? Maimuţă, mă-ta. Hăhă. Mă-ta, bravo, foarte corect. Ia vino de-l scrie. (Puştiu’, combinaţie arăbească trăitor în România.) Hahahaha toată clasa. Ăăăăăă, zice puştiu’, c-o fi c-o păţi. Vino-ncoa’, zic. Ai vrut să fii deştept, fii deştept până la capăt şi vino de scrie “mă-ta”, că începe cu m. Vine. Dă să scrie. Mă… se gândeşte… măt… Hahahaha, un sfert de clasă. Ăăăă… nu ştiu, zice puştiu’. Cum nu ştii? N-ai zis tu “mă-ta”? Ia de scrie. Măta. Hahaha din nou. Ia, ce-aveţi, de ce râdeţi? Păi nu-i corect. De ce? Păi e cu cratimă. Adică? Adică mă liniuţă ta. Bine. Da’ de ce? Că vine de la mama ta. Bravo. Doamna, da’ nu e un cuvânt urât? Că eu aşa ştiu, că e o prostie. Nu-i o prostie, dar nu e elegant. Nu e frumos să blablabla, pentru că blablabla. Da’ cuvântul tre’ să-l ştiţi şi să ştiţi să-l scrieţi, că-l auziţi pe toate drumurile. Şi-l vedeţi în tot FB-ul, mi-am zis eu în sinea mea.
(Plus “panaramă”, “paraşută” etc – dar am trecut elegant peste ele, că mi-ajunge o “mă-ta” pe oră.)"

Val-Vartej
16-09-2013, 18:46
http://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Manual_de_stil


Acest manual de stil a fost creat pentru a vă asista în crearea și editarea paginilor.
Vezi și

Wikipedia:Reguli de punctuație
Wikipedia:Cum scriu un articol, și acolo îndeosebi secțiunea Articolul ideal
Wikipedia:Punct de vedere neutru
Wikipedia:Criteriile articolelor de calitate
Wikipedia:Wikizare
Wikipedia:Greșeli frecvente
Wikipedia:Titluri

ninette
17-09-2013, 22:22
Corporatist - http://dilemaveche.ro (http://dilemaveche.ro/)
Rodica Zafiu Cuvinte nepotrivite

Manifestaţiile din ultimele zile au adus destul de des în discursul public nu numai termenul hipster (căruia Dilema veche i-a dedicat, acum un an şi jumătate, un dosar, cu titlul Hipsterism şi hipsteritate), ci şi pe aparent mai puţin exoticul corporatist(prezent şi el în multe dezbateri antropologice şi culturale din ultimii ani). Ambii descriu o parte a societăţii româneşti de azi, cu precădere una tînără şi instruită; ambii sînt folosiţi în mass-media şi în spaţiul online într-o manieră destul de ambiguă: fie pur descriptivă, fie marcată uneori pozitiv, alteori peiorativ, cu ironie mai apăsată sau mai subtilă. Hipster atrage mai mult atenţia, prin aerul său inconfundabil de anglicism de circulaţie internaţională, precum şi prin bogata sa familie lexicală, produsă de inventivitatea derivativă a vorbitorilor de azi (de lahipsteriţă la hipsterie sau hipsteresc); oricum, informaţii şi controverse despre originea şi sensurile sale se găsesc din belşug pe Internet şi sînt traduse şi preluate copios în diferite reportaje şi comentarii româneşti. Termenulcorporatist, deja asimilat, banalizat de un uz aproximativ şi neatent este, de fapt, destul de surprinzător prin evoluţiile sale semantice specifice spaţiului nostru cultural şi social. Sensul cu care e folosit în mod curent nu se găseşte în dicţionarele generale, în care apar doar accepţiile teoretice, doctrinare („privitor la corporatism şi la ideologia lui“; „adept al corporatismului“, în DEX). Golul e remediat în Dicţionarul de cuvinte recente coordonat de Florica Dimitrescu (ediţia a treia, 2013), în care, pe baza unor atestări recente din presa ultimilor ani, substantivul corporatist este explicat ca desemnînd un „salariat al unei corporaţii“ (adică al unei mari companii internaţionale). Adjectivul, mai previzibil, are semnificaţia „privitor la corporaţii“: din acest punct de vedere, se vorbeşte decultura corporatistă sau de limbajul corporatist.

Există însă, în discursul actual, mai multe ipostaze ale corporatistului, cu mai multe posibile definiţii, între care nu se face întotdeauna o distincţie clară, mizîndu-se pe aproximările contextuale. Corporatistul este, uneori, încarnarea corporaţiei, decidentul: „scandări împotriva corporatiştilor care au generat criza şi prosperă în continuare“ (acvilaortodoxa.wordpress.com (http://acvilaortodoxa.wordpress.com/)); alteori (cel mai adesea) – simplul angajat, molipsit de comportamentul considerat tipic şi despre care se fac numeroase glume: „cel care iese la prînz cu echipa, vorbeşte zgomotos despre team building, brainstorming, human resources“ (bogdanabutnar.ro (http://bogdanabutnar.ro/)); „Un corporatist şi-a minţit familia că se internează în spital ca să se poată furişa la muncă“ (timesnewroman.ro (http://timesnewroman.ro/)). În ultima vreme, uzul pare să fi făcut încă un pas în extinderea semantică a cuvîntului. Nu mai este esenţial faptul că persoana în cauză chiar lucrează la o corporaţie, în sensul strict al cuvîntului. În enumerări pitoreşti, prin excelenţă neriguroase, termenul corporatist intră uşor în aceeaşi serie cu hipster sau biciclist: „ar putea intra în categoria hipsterilor, oameni în general foarte informaţi, dar nu neapărat cu opţiuni politico-ideologice ferme, cosmopoliţi, extrem de inteligenţi, eclectici, artişti, activişti, anti-comunişti,corporatişti, biciclişti“ (Claudia Postelnicescu, contributors.ro (http://contributors.ro/), 5.09.2013); „aceşti hipsteri, corporatişti boemi şi hipioţi non-violenţi“ (Andrei Luca Popescu,gandul.info (http://gandul.info/), 3.09.2013). Pare a se contura chiar o opoziţie între bugetari şicorporatişti (corespunzînd lucrului „la stat“, respectiv „la privat“), care nu mai implică doar corporaţiile. Astfel, între corporatişti şi anticorporatişti există o asimetrie, nu o opoziţie. Procesul nu e încheiat şi poate că lărgirea semantică nu se va fixa ca atare. Termenul tinde totuşi să umple un gol, iar lipsa echivalentelor sale în alte limbi e semnificativă.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).

mariusTut
19-09-2013, 00:48
306826

mariusTut
24-10-2013, 10:47
307828

ninette
24-10-2013, 22:07
307828
Interesantă chestia asta cu poze, dar care este ”treaba” conjuncției adversative aici (”... sau între auxiliar și verb, CI nu înaintea ...”)? Nu era deloc greșit cu încă un ”și”, iar pentru cei care au oroare de ”și-uri”, mergea fără! Și era corect!

Val-Vartej
26-10-2013, 13:39
„Arde“, „cult“ sau „gen“, iată doar câteva dintre cuvintele ale căror sensuri s-au schimbat prin folosirea de către tânăra generaţie.
Noua limbă română, gen. Îndrumar (epic) de comunicare modernă

http://adevarul.ro/news/societate/no...4f1/index.html

307851

ninette
26-10-2013, 14:00
„Arde“, „cult“ sau „gen“, iată doar câteva dintre cuvintele ale căror sensuri s-au schimbat prin folosirea de către tânăra generaţie.


http://adevarul.ro/news/societate/noua-limba-romana-gen-Indrumar-epic-comunicare-moderna-1_526a513ec7b855ff567b54f1/index.html
Hai fată, că mi l-am șăruit și eu pe FB, să mai vadă și alții. Să vedem acu cine mi-o mai pune și mie ... adevărul gol-goluț! Ce ne-om face atunci când chiar nu ne-om mai înțelege cu nepoții, nu știu!
(:ipb_laughbounce:Săracul Alex Ștefănescu, parcă-l văd!)

jipax
01-11-2013, 22:40
:ipb_bigsmile:

mariusTut
01-11-2013, 23:44
308092

ionv
03-11-2013, 18:02
„Arde“, „cult“ sau „gen“, iată doar câteva dintre cuvintele ale căror sensuri s-au schimbat prin folosirea de către tânăra generaţie.
Noua limbă română, gen. Îndrumar (epic) de comunicare modernă

http://adevarul.ro/news/societate/no...4f1/index.html

307851
Au uitat de genial.
Gen „ mă simt genial, bro.”

Val-Vartej
09-11-2013, 12:58
10 greşeli de gramatică pe placul românilor

Val-Vartej
11-11-2013, 03:23
Aurel Millea, În lumea măsurărilor şi a unităţilor de măsură

Cuprinde şi regulile de exprimare, de utilizare şi de scriere a unităţilor de măsură

ninette
18-11-2013, 18:55
”Tâmpițică?” ”Tâmpițel?”
Nu vă grăbiți, nimic nu-i ceea ce pare! Un articol publicat de Rodica Zafiu în Dilema veche :ipb_bigsmile:

Tîmpit - http://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/timpit

Dicţionarele noastre nu oferă totdeauna cititorului, din păcate, cele mai desluşite explicaţii etimologice. Cele generale (Dicţionarul explicativ – DEX, Dicţionarul limbii române – DLR, Noul dicţionar universal – NDU, Dicţionarul explicativ ilustrat – DEXI) au opţiuni ferme, verificate şi bine întemeiate ştiinţific, dar sînt extrem de laconice: nu indică sensul etimonului, nici calea de pătrundere, nici etimologia mai îndepărtată (sursa primară). Îşi urmează, astfel, propriile principii, justificate în sine – dar netransparente, cunoscute doar specialiştilor.
Dicţionarul academic început de Sextil Puşcariu (DA) era singurul care îi oferea cititorului un minimum de informaţie, util înţelegerii traseului etimologic; din 1965, a fost însă continuat de DLR, care a impus mai multă schematizare şi a renunţat la detalierea explicaţiilor istorice. Aşa se face că originea unui cuvînt ca tîmpit, unul dintre cele mai frecvente în româna colocvială, poate părea – la o căutare în dicţionare – mai complicată decît este în realitate. Participiul verbului a tîmpi, derivat la rîndul său de la adjectivul tîmp, apare la început mai ales cu sensul propriu: „bont, tocit“. În DLR, în care se găsesc cele mai numeroase şi mai interesante citate ilustrînd istoria cuvîntului, tîmpit e înregistrat, în texte din secolul al XIX-lea, ca termen de caracterizare a unor obiecte – cuţite tîmpite –, dar şi în încercări de adaptare a unor terminologii ştiinţifice, în formule ca unghi tîmpit („unghi obtuz“) sau son tîmpit („sunet grav“). În toate aceste situaţii, se înţelege, tîmpit era antonimul perfect al adjectivului ascuţit.

În dicţionarul academic al lui Laurian şi Massim (volumul II, 1876), tîmpit era ilustrat de exemplele cuţit tîmpit, secure tîmpită şi om tîmpit la minte. Sensul psihologic („obtuz“) a pătruns şi în poezia satirică, în „Noaptea de ianuarie“ a lui Macedonski: „M-am născut în nişte zile cînd tîmpita burghezime/ (...) Pune-o talpă noroioasă pe popor şi boierime.“ Verbul a (se) tîmpi („a se toci“, „a slăbi“) e atestat din secolul al XVII-lea (în Biblia de la Bucureşti, la Dosoftei etc.); se tîmpeau obiectele ascuţite: acul („Scorpiia ascuţit acul să-şi tîmpască“, Cantemir, în Istoria ieroglifică), condeiul sau săgeţile. La Laurian şi Massim, a (se) tîmpi/tîmpire apare cu un sens propriu („a tăia ascuţişul“) şi cu unul figurat („a stinge sensul, mintea“; „a pierde facultatea de a simţi şi de a cugeta“). Tîmp e atestat de la început şi cu sensul propriu, şi cu cel metaforic: în Predoslovia Cazaniei de la Govora (Evanghelie învăţătoare, 1642, ediţie de Alin-Mihai Gherman, 2011), adjectivul apare, repetat, într-un topos al modestiei: „scurmat-am cu tîmpă mintea mea“, „tîmpă şi întunecată mintea“. În Lexiconul de la Buda (1825), tîmp are dublă traducere, după cum se referă „la vîrf“ sau „la minte“. În dicţionarul lui Teodor Corbea, redactat la sfîrşitul secolului al XVII-lea (Dictiones latinae cum valachica interpretatione, ediţie de Alin-Mihai Gherman, 2001), mai mulţi termeni latineşti erau traduşi prin cuvinte din familia lui tîmp (unele, nemaiînregistrate apoi de dicţionare): hebeo – mă tîmpesc; hebetatio – tîmpire; obtuse – tîmpiţeaşte; obtusus – tîmpav; stupor – tîmpăşie etc.Trecerea de la sensul concret – „bont“, la cel psihologic – „lipsit de agerime“ e o evoluţie metaforică firească şi universală (care se regăseşte parţial, de exemplu, în englezescul blunt). Nici măcar originea lui tîmp nu e problematică: dicţionarele generale oferă soluţia cea mai normală, prezentîndu-l ca vechi împrumut din slavă – din tomp(u), care s-a păstrat şi în limbile slave moderne (bulgară: tăp), cu sensuri proprii şi figurate similare celor din română. Singura dispută serioasă (lansată de Nicolae Drăganu în 1921, în Dacoromania, I) priveşte toponimul Tîmpa (numele mai multor munţi, nu doar al celui de lîngă Braşov). După Drăgan (reluat apoi şi de alţi filologi), Tîmpa ar fi însemnat „munte prăpăstios“, „povîrniş“, nefiind astfel legat de adjectivul tîmp (nu pare, totuşi, deloc anormal ca tocmai acest adjectiv să fi descris un munte mai puţin abrupt, mai tocit sau teşit).
Revenind la actualitate, putem presupune că lunga istorie, polisemia, mulţimea derivatelor, circulaţia în texte literare, culte ar explica într-o anumită măsură frecvenţa actuală a cuvîntului şi mai ales faptul că nu e o insultă extrem de agresivă. Tîmpit se poate folosi în glumă, autoironic, atenuat prin diminutivare (tîmpiţel), fiind mai puţin supărător decît multe dintre sinonimele sale populare şi colocviale. În plus, mi se pare că mai păstrează, ca participiu, ceva din sensul său verbal, pasiv: în loc să certifice o absenţă totală a inteligenţei, semnalează mai curînd o stare tranzitorie, un efect al circumstanţelor (te-ai tîmpit?... am rămas tîmpiţi!).

HOLLAND
05-01-2014, 13:25
Sunt carti noi de gramatica pe piata.

Ardivy
10-01-2014, 21:57
http://i41.tinypic.com/el5hsi.pngGreseli gramaticale de sezon: La multi ani, virgula!

Pentru ca zilele acestea "La multi ani!" a devenit o formulare mai des folosita decat salutul obisnuit, haideti sa aflam astazi care sunt regulile corecte de punctuatie in ceea ce priveste aceasta urare. Ar fi pacat ca gandurile bune pe care le tot transmitem altora sa fie umbrite de o greseala gramaticala, nu-i asa?

Astfel, corect ar fi sa scriem:

La multi ani, Andrei, si un An Nou fericit!

Atentie! Virgula nu se pune de fiecare data dupa urarea “La multi ani”, ci numai in cazul in care ne adresam cuiva in mod direct. Spre exemplu, in exprimarea de mai jos virgula lipseste si e foarte bine ca se intampla asa, ea nevand ce sa caute in acest enunt:​

“La multi ani” tuturor celor de acasa si un An Nou fericit!

In acest exemplu adresarea nu este directa, deci virgula nu trebuie pusa. Ca sa intelegem mai bine, analizam enuntul si ne dam seama ca de fapt, din el, mai lipsesc cateva elemente care se subinteleg: "Eu urez <<La multi ani!>> tuturor celor de acasa…". Nu e deloc la fel cu “La multi ani, dragii mei de acasa!”, nu? :)

La multi ani 2014?

In fiecare oras, frumos decorata cu instalatii lumininoase, apare cel putin o data urarea "La multi ani 2014!". Fara virgula.
Daca tot personificam anul 2014, adica ii atribuim insusiri omenesti si ii dorim "La multi ani!" (desi, daca ma intrebati pe mine, e putin ilogic – cum putem sa uram "La multi ani!" unui… an, cand acesta dureaza fix 12 luni?), atunci si termenul “2014” ar fi in cazul vocativ, deci si el ar trebui separat de restul enuntului printr-o virgula:

La multi ani, 2014!

Intotdeauna uram ceva cuiva
Tot de sezon este si exprimarea: “Am sunat/Iti scriu sa te urez si sa iti spun <<La multi ani!>>”.

Desi apare frecvent in discutiile de zilele aceastea, exprimarea este gresita. In limba romana, cand vrem sa adresam o dorinta de bine, ii uram ceva CUIVA. Niciodata nu “uram pe cineva”.

Deci, corect ar fi sa spunem si sa scriem:
“Am sunat/Iti scriu sa iti urez <<La multi ani!>>”.

http://i41.tinypic.com/2ekoti9.png(sursa: avocatnet.ro - ghid de supravietuire pentru limba romana)

ninette
25-01-2014, 11:58
Piţiponc şi paţachin - Rodica Zafiu - http://dilemaveche.ro/

Refacerea unor termeni depreciativi masculini din formele feminine de bază nu e prea frecventă în română. Desemnările din foarte lunga serie popular-argotică specializată pentru insultarea femeilor – başoaldă, fleoarţă, fleorţotină, mastroacă, paceaură, farfuză etc. – nu şi-au format şi cîte un masculin. Desigur, doar cele netransparente, bazate pe simbolism fonetic (asocierea voit lipsită de eufonie a unor sunete care evocă emoţii negative) ar fi putut avea un corespondent masculin, prin eliminarea terminaţiei feminine (derivare regresivă).
Multe alte cuvinte din serie nu s-ar fi putut masculiniza prea uşor – pentru că se bazează pe o metaforă încă transparentă (boarfă, ştoarfă, otreapă etc.). S-a observat deja că existenţa în limbajul popular a unui număr foarte mare de termeni peiorativi feminini cu aplicaţie generală, nespecializată, reflectă anumite atitudini sociale şi mentalităţi tradiţionale. Insultele feminine nu vizează un aspect fizic, moral sau intelectual bine precizat, astfel că se pot aplica nediferenţiat femeii care e considerată „uşoară“, vulgară, proastă, urîtă, leneşă, neimportantă etc. Termenii masculini depreciativi sînt în genere mai clar specializaţi; între ei, o categorie bine delimitată presupune ca defect major efeminarea. E de aşteptat ca tocmai masculinele formate de la feminine să capete acest adaos negativ.
E, în parte, cazul recentelor inovaţii paţachin şi piţiponc, în a căror utilizare se poate observa o componentă socială şi una „de gen“: deprecierea se raportează la un standard social şi de comportament, dar e agravată prin derivarea dintr-un feminin. Noii termeni păstrează destul de bine memoria istoriei derivative: paţachinul e un bărbat needucat, cu manifestări de prost-gust, dependent de aprecierea socială a grupului (aproximativ sinonim cu cocalar) – dar e şi „asemenea unei femei“: „e un paţachin cu multe fiţe“ (rimel.ro); „Nu ştiu cîţi bani a încasat N. ca să apară înveşmîntat ca un paţachin“ (prosport.ro). Forma paţachin nu e un accident, dar nici o noutate care să frapeze prin frecvenţă; poate şi pentru că termenul de bază, paţachină, e mai învechit şi cu expresivitatea destul de tocită. În schimb, piţiponc beneficiază în mod clar de statutul de „cuvînt la modă“ al lui piţipoancă. Îl întîlnim destul de des, chiar în contexte jurnalistice, reliefat grafic sau prin asocieri contrastante: „Imagine uluitoare! Adrian M., poză de «piţiponc» pe twitter“ (realitatea.net); „Bărbatul PIŢIPONC!“ (eva.ro); „Un piţiponc la volan sau Lecţii de bună-purtare în trafic“ (jurnalul.ro); „Eşti un piţiponc efemer“, i-a transmis ziarista lui Sergiu. (libertatea.ro)
Paţachină e un cuvînt mai vechi, cuprins de mai multă vreme în dicţionare (în DEX, are definiţia „epitet injurios pentru o femeie vulgară, strident îmbrăcată, cu purtări necuviincioase; epitet pentru o femeie de moravuri uşoare“). Chiar dacă etimologia cuvîntului nu este absolut sigură, epitetul depreciativ are aceeaşi formă cu denumirea unor plante („numele mai multor specii de arbuşti sălbatici care cresc prin tufişuri şi păduri şi care au fructe în formă de boabe roşii sau negre“, DLR); astfel, paţachină (căruia i s-au înregistrat şi variantele pasachină, basachină, baţachină şi care a fost pus în legătură cu termenul sud-slav pasjakovina) e sinonim cu verigar, cruşin, roibă. Din rădăcina de roibă se producea o vopsea roşie; în DLR, paţachină are şi sensul (rar) „cerneală roşie“. Se poate imagina o legătură metaforică şi metonimică între plantă şi femeia gătită excesiv, strident; în posibila trecere de la un sens propriu (nume de plantă) la unul figurat (ipostază negativă a femeii) vor fi contat unele detalii fizice, dar decisiv a fost simbolismul fonetic: sonoritatea strident comică a grupurilor de sunete repetate, asemănarea formală cu alţi termeni depreciativi. Paţachină a fost atestat din secolul al XIX-lea, cu ambele sensuri (nume de plantă şi termen insultător); în 2006, site-ul 123urban.ro îi atribuia un sens „modern“, mai puţin grav: „persoană foarte enervantă, fandosită, cochetă“. Dicţionarele arată că exista deja o variantă masculină paţachin („vişin sălbatic“), pe care desigur că nu o cunosc cei care refac acum un masculin injurios.
Piţipoancă, cu abrevierea piţi şi cu recentul masculin e şi mai nelămurită din punct de vedere etimologic şi merită să ne oprim altă dată, mai pe larg, asupra ei.
Oricum, tendinţa de formare a unor feminine de la numele de funcţii şi profesii (ministră) şi cea de formare a unor masculine de la insultele specifice femeilor (piţiponc) demonstrează, dacă nu schimbări de mentalitate, măcar încîntătoare posibilităţi creatoare ale morfologiei româneşti.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat, între altele, volumele Limbaj şi politică (Editura Universităţii Bucureşti, 2007) şi 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecţia „Viaţa cuvintelor“, 2010).

Val-Vartej
25-01-2014, 12:26
Rodica Zafiu, Pacatele limbii-articole din Romania Literara

Val-Vartej
22-02-2014, 09:13
Calcuri greșite si alte articole lingvistice



http://dexonline.ro/articol/Calcuri_gre%C8%99ite

zimokika
25-03-2014, 00:31
DE UNDE VINE EXPRESIA ...
1. Acarul Păun . La începutul sec. al XX-lea a avut loc o catastrofă feroviară în stația Vintileanca, de pe ruta Ploiești-Buzău. Ancheta a ajuns la concluzia că vinovat pentru catastrofă era acarul de stație … Ioan Păun. Adevărații vinovați au fost scoși de sub acuzație.
2. Abracadabra: Abreviarea cabalistică a cuvintelor ebraice: ab (tata), ben (fiu), Ruah a cadish (sfantul duh).
3. A priori. In latină: “din cele precedente”. Când cineva pretinde că știe acel lucru dinainte, a priori.
4. A da mâna cu cineva: Obiceiul vine din antichitate, când două persoane care se întâlneau vroiau să demonstreze că mâna nici unuia nu conține o armă.
5. “A-și da arama pe față”: În evul mediu, falsificatorii monedelor din aur ori din argint le făceau din aramă și le acopereau numai cu un strat subțire de aur ori argint. După un timp de folosire, se rodea acea pojghiță rămănând numai materialul inițial, arama.
6. “A trăi ca in sânul lui Avraam“: Expresia care înseamnă” a trăi fericit”, se trage de la Evanghelia lui Luca (c.XVI,v.22 si 23 ), unde se spune că săracul Lazăr a murit și a fost dus la sânul lui Avraam (în paradis).
7. Avocatul diavolului: Vine de la Advocatus diaboli, persoană însărcinată de biserica catolică să cerceteze un candidat propus la canonizare. El este în opoziție cu Advocatus Dei (avocatul Domnului).
8. A se bate cu morile de vânt. Expresie care înseamnă, a te lupta cu năluci, cu himere. Cunoscutul personaj al lui Cervantes, Don Quijote de la Mancha a pornit să se lupte cu nişte mori de vânt pe care, în închipuirea lui înfierbântată, le luase drept adversari.
9. A spune brașoave. A spune minciuni, lăudăroșenii. Expresia vine de la negustorii brașoveni medievali, care își lăudau exagerat marfa.
10.“Banul nu are miros”: Împ[ratul roman Vespasian (69-79) a pus foarte multe taxe, printre ele și una asupra folosirii closetelor publice (numite și vespasiene). La ironia fiului său Titus, care îi reproșa acest lucru, Vespasian a luat un ban, i l-a dat să-l miroasă fiului și i-a zis: “vezi, nu are niciun miros”.
11.Barbie. În sensul de foarte frumoasă, cu trăsături perfecte. Păpușa de plastic cu păr blond și măsuri ideale. Ideea acestei păpuși i-a aparținut lui Ruth Handler soția fondatorului firmei Mattel, fiica acestora Barbara, care purta diminutivul Barbie. Modelul folosit a fost o păpușă germană pe numele său Lili, adusă de cuplu dintr-o călaăorie în Elveția. Barbie are 30 de cm și o mulțime de accesorii.
12. ”Bătaia e ruptă din rai”. Zicală aproape universală care se regăsește la aproape toate popoarele europene. ”Bătaia e ruptă din rai”, ”Dumnezeu îți dă dar nu îți bagă în traistă” și ”incurcate sunt căile Domnului”, nu sunt citate biblice.
13. “Calcaiul lui Ahile”. Orice persoană are un punct slab. Legendele grecești povestesc că zeița Thetis, la nașterea fiului său Ahile, l-a îmbăiat pe acesta în Styx, fluviul care despărțea infernul și oferea invulnaribilitate. Dar când l-a scăldat, zeița l-a ținut de călcâi. Astfel Ahile era invulnerabil, cu o singură excepție, călcâiul. El a fost ucis la asediul Troiei de o săgeată trasă în călcâi.
14. “Carpe Diem”: Bucură-te de ziua de azi, trăiește clipa. E începutul unei ode scrise de Horațiu “Bucură-te de ziua de azi și nu te încrede în ziua de mâine”.
15. Casus belli: În latină “Motiv de razboi”.
16. Cele 7 minuni ale lumii. Piramida lui Keops, Grădinile suspendate ale Semiramidei, Statuia lui Zeus, Templul lui Artemisa din Efes, Colosul din Rodos, Farul din Alexandria, Mausoleul din Halicarnas.
17. Cui Bono: Expresie latină care înseamnă ” cui folosește” ori “în folosul cui”. Este atribuită marelui jurist roman Cicero, care într-o pledoarie asupra unui asasinat, a cerut să se cerceteze “cui bono”, cui folosește acel asasinat.
18. “Curriculum Vitae” (latina). Cursul vieții. Toate datele referitoare la starea civilă, studii, ocupații și funcțiile avute.
19. “Dacă nu vine muntele la Mohamed, se duce Mahomed la munte”: In anul 612, păgânii i-au cerut lui Mohamed care începuse să predice islamul, să facă o minune și să aducă muntele la el. Mohamed a cerut o clipă de răgaz, a început să se roage spre cer, apoi s-a închinat și a zis “mare este înțelepciunea ta Allah, dacă ai fi dat ascultare rugii și ai fi urnit muntele ne-ai fi omorât pe toți. Trebuie să mă duc eu la munte pentru a nu muri acești păgâni”.
20. De la Ana la Caiafa. Semnifică o amânare, o tergiversare premeditată a unei rezolvări de mare importanță, amânare ce presupune de fapt un refuz. Sunt trimis de la Ana la Caiafa! sau: M-am săturat să mă duc de la Ana la Caiafa – adică nu se rezolvă nimic, niciodată. Iisus, după ce este trădat, s-a dus la Ana, socrul arhiereului Caiafa și fruntaș al Sinedriului. Purtat apoi de la unul la altul, i se pun întrebări, la care Iisus răspunde simplu și demn. Pentru a nu fi implicați în pedeapsa lui Iisus, aceștia îl predau procurorului Pilat din Pont.
21. Degetul din mijloc. În ziua de azi este ceva jignitor să arăți cuiva degetul mijlociu. Dar acum sute de ani, gestul avea altă semnificație. Înaintea bătăliei de la Agincourt din 1415, francezii, anticipând victoria lor asupra Angliei, au decis să le taie degetul mijlociu tuturor soldaților luați prizonieri. Asta pentru că fără degetul mijlociu le va fi imposibil să mai tragă cu arcul și astfel să mai ia parte la vreo luptă pe viitor. Însă francezii au pierdut acea bătălie, iar soldații englezi îi batjocoreau arătându-le degetul mijlociu, pe care aceștia intenționaseră să îl taie.
22. Demiurg: Cuvântul înseamnă în limba greacă “constructor”, “arhitect”. În filozofia platoniană numele dat lui Dumnezeu, Creatorul, Sufletul universului.
23. Divide et Impera (lat” Imparte si stăpânește”). Acest adagiu roman a fost folosit de Machiaveli sub forma “divide ut regnes”, “divide pentru a domni”.
24. Dura lex, sed lex (lat.)- Legea este aspră, dar lege; maximă antică prin care se susține forța și importanța legii pentru viața socială și nevoia de a respecta.
25. Eminența cenușie: (omul din spatele acțiunilor, cel care conduce fără a fi văzut). Expresia vine de la colaboratorul cel mai apropiat al cardinalului francez Richeliu, prim ministru al Franței în timpul domniei lui Ludovic al XIII-lea (1610- 1643), călugărul capucin Francois Le Clerc.
26. Et in Arcadia Ego. (lat. și eu am trăit in Arcadia), exprimă regretul fericirii pierdute. Arcadia era o regiune din Pelopones, sudul Greciei, unde trăia un popor de păstori, pe care grecii îl considerau neprihăniti, oameni de o mare puritate. Expresia a fost folosită ca inscripție la tabloul “Păstorii Arcadiei” pictat de Poussin.
27. Evrika: gr “Am descoperit”, strigătul inventatorului grec Arhimede, când a descoperit celebra lui lege” un corp scufundat în apă pierde o parte din greutatea lui, egală cu volumul de apă dislocuit” principiul lui Arhimede.
28. Excelsior (lat “Mai sus”) era mottoul Statelor Unite ale Americii.
29. Ex aeque (latină. ”la egalitate”). -Când doi candidați la un examen au obținut, aceeași notă ori când doi sportivi au cucerit același loc si același premiu.
30. Fiasco. (eșec complet, dezastru) In mod ciudat, cuvântul provine din lb italiană și înseamnă literamente ”sticlă,carafa”. originea provine dintr-o taverna venețiană, unde un cântăreț încerca să înveselească consumatorii, unul dintre ei însă nemulțumit de prestația ”artistului”, a cerut în mod repetat să i se aducă o sticlă (fiasco) pentru a aplica o corecție celui de pe scenă.
31. Grosso modo. (lat. “in linii mari”). Se spune despre o lucrare incompletă.
32. Idem. (lat. ”acelasi”, ”de asemenea”).
33. Ingognito (lat. ”fără să fie cunoscut”)
34. In extremis (lat. “in ultima clipă”)
35. In vino veritas (lat. în vin stă adevărul). În Grecia antica, cei care erau bănuiți de fapte infame erau îmbătați de autorități și anchetați sub această stare.
36. In tara lui Papură Vodă. Porecla dată lui Ștefăniță domnitor al Moldovei, în timpul căruia Principatul a fost lovit de o mare foamete, oamenii hrănindu-se cu papură.
37 .JEEP vine din prescurtarea G.P. - “General Purpose” vehicle.
38. La paștele cailor . Adică niciodată, corespondentul roman al acestei expresii este “la calendele grecești”
39. Linsaj. Executarea fără judecată a unui infractor de către mulțime. Expresia vine de la șeriful american Joh Lynch (se citește linci) care își exercita meseria într-un oraș din Carolina de Sud, și care pentru a stârpi tâlhăriile și omorurile a indrodus pedeapsa cu linșajul. Lăsa mulțimea să pedepsească singură pe autorii infracțtiunilor.
40. Luna de miere. Expresie persană, prin care orientalii arătau cât de puțin ține dulceața căsniciei..o lună!!
41. Când englezii au ajuns îin Australia, au văzut un animal ciudat care sărea prin păduri. Au chemat un b[știnaș și l-au întrebat prin semne ce animal era acela. Cum băștinașul repeta “kan ghu ru” ei au adoptat acel nume pentru animal. După mult timp, cercetătorii au constatat că băștinașul de fapt spunea “nu ințeleg”.
42. Mana cerească. ( de la ebraicul man,hu..ce e asta?) Are înțelesul de surpriză plăcută picată pe neașteptate “din cer”. expresia are legatură cu legenda biblică relatată în Exodul (cap. XVI, 4)..Dumnezeu pentru ai hrăni pe evreii plecați din Egipt și aflați în mijlocul deșertului, le-a făcut marea surpriză să le trimită, o hrană gustoasă și hranitoare, zi de zi, dimineața și seara. Minunea era că hrana avea gustul pe care îl dorea cel ce o consuma.
43. Mărul lui Tell. Wilhelm Tell a fost legendarul erou național al Elveției în războiul de independență împotriva împăratului Albert al Austriei. Refuzând – spune legenda - să-l salute pe guvernatorul imperial Gessler, Tell a fost condamnat de acesta să tragă cu arcul într-un măr așezat pe capul copilului său. El a trecut cu succes prin această primejdioasă încercare și, de atunci, “mărul lui Tell” a devenit simbolul unei reușite bazate pe o mare iscusință.
44. Mărul discordiei” este un fruct simbolic generator de conflicte. În timpul nunţii zeiţei Thetys cu Peleus, un rege din Tesalia, în timp ce zeii dănţuiau, şi-a făcut apariţia Eris, personificarea discordiei, care nu fusese invitată, şi a aruncat un măr de aur (mărul discordiei) pe care era scris “celei mai frumoase”. Văzând mărul, Hera, Atena şi Afrodita l-au revendicat, fiecare susţinând că le întrece în frumuseţe pe celelalte două. Văzând că nu pot ajunge la o înţelegere, cele trei zeiţe au hotărât să ceară o opinie obiectivă. De aceea l-au ales ca arbitru pe prinţul troian, Paris. Paris i-a oferit mărul Afroditei, după ce aceasta i-a promis ca soţie pe cea mai frumoasă femeie pământeană, Elena. Zeiţa a făcut-o pe Elena să se îndrăgostească de Paris şi să fugă cu el în Troia. Agamemnon, regele cetăţii Micene a hotărât să răzbune onoarea fratelui său, Menelaus, printr-un război îndreptat împotriva cetăţii troiene.
45. Mea Culpa (lat.” E vina mea”). Expresia provine din două surse, de la o rugăciune catolică Peccavi, care constă în a-ți mărturisi păcatele și apoi a te lovi cu pumnul în piept, rostind cu glas tare “mea culpa, mea culpa” și de la un obicei juridic în dreptul roman, cel acuzat era intrebat dacă își recunoaște vine, iar cei care recunoșteau, mea culpa, se bucurau de circumstanțe atenuante.
46. Munca lui Sisif. Se folosește cu înțelesul de muncă grea și inutilă. Sisif a fost primul rege legendar al Corintului. Din cauză că și-a sedus nepoata, i-a luat tronul fratelui și a scos în vileag nişte secrete de-ale lui Zeus, unul din ele fiind răpirea Aeginei de către Zeus. Zeus, ca pedeapsă, l-a supus la o caznă perpetuă în Infern: a fost sortit să împingă la deal o stâncă uriaşă, care ajunsă în vârf, se rostogolea din nou la vale şi munca se relua. O muncă fără sfârşit, de unde şi expresia “munca lui Sisif”.
47. O.K. In razboiul civil din SUA după o bătălie, se afișau răniții și morții? Când armata nu avea pierderi se afișa “0 killed” (0 morti) de acolo provine expresia O.K.
48. Oul lui Columb. Soluție simplă la îndemâna tuturor, dar realizezi acest lucru abia după ce soluția a fost descoperită de altul. Columb a cerut nobililor să facă un ou să stea pe masă pe unul dintre capetele lunguiețe, fără ca ei să reușească acest lucru, Columb a luat oul și l-a lovit la unul dintre capete.
49. Panem et circenses (lat.) - Pâine și circ - Expresia este întâlnită în Satirele lui Iuvenal și se referă la perioada de decadență a Romei republicane, când plebeilor nemultumiți li se ofereau spectacole de circ, la sfârșitul cărora primeau gratuit alimente. În sens general, a oferi pâine și circ înseamnă a da maselor lucruri neînsemnate, pentru a le distrage atenția de la lucrurile reale.
50. “Paști” întrebuințat de obicei la plural…este de origine ebraică. La evrei cuvântul Pascha (pesah) însemna trecere și era moștenit de aceștia de la egipteni, indicând: sărbătoarea anuală a azimilor în amintirea trecerii evreilor prin Marea Roșie și a exilului, sărbatoare ce coincidea cu prima lună plină de după echinoțiul de primavară.
51. Ochi pentru ochi. Cunoscută și sub denumirea de legea talionului (Exodul.XXI.v24). ”Viață pentru viață, dinte pentru dinte, ochi pentru ochi”. Face parte din legislația antică mozaică. Atențtie! legea talionului spune clar, că pedeapsa trebuie să fie egală greșelii..ochi pentru ochi, nu dinte pentru ochi
52. Sabia lui Damocles. În sensul de pericol care te pândește mereu. Damocles, curtean al lui Dionisos cel Bătrân, tiranul Siracuzei, a fost ca mai toţi curtenii… curtenitor şi linguşitor. Spunea că nu există mai mare fericire decât să fii tiran. Spre a-i da o lecţie, Dionisos, la un ospăţ, l-a aşezat în locul lui pe tron şi a poruncit să i se acorde toate onorurile regeşti. Dar când Damocles se lăfăia mai în voie, tiranul i-a cerut să se uite în sus. De tavan, exact deasupra capului lui Damocles, atârna o sabie fără teacă prinsă numai cu un fir de păr de cal. Îi arăta astfel primejdiile care îl pândesc în orice moment pe tiran.
53. Sânge albastru: Expresia vine din Spania medievală, când marii aristocrați susțineau că în vinele lor curge sânge albastru, spre deosebire de nobilii din “categoriile inferioare", care au suferit mezalianțe cu maurii și evreii (în timpul ocupației arabe 711-1492)
54. Strugurii sunt acri. - un vers din fabula lui Esop. Vulpea și strugurii. O vulpe înfometată neputându-se cațăra până la struguri, invocă faptul că “strugurii sunt necopți și tari” .
55. Statuie. Dacă o statuie reprezentând un erou pe cal prezintă calul cu două picioare în aer, personajul a murit in bătălie. Dacă are un picior în aer, a murit rănit după bătălie și dacă are patru picioare pe jos, a murit de moarte naturală.
56. Vârstă matusalemică. Legenda biblică (Geneza, cap. V, verset 27) aminteşte de un strămoş al lui Noe, Mathusalem, care ar fi trăit nici mai mult nici mai puţin decât 969 de ani (din anul 4.277 până în anul 3.308 î.Hr.) ! Numele lui, sinonim astăzi cu recordul longevităţii, a ajuns proverbial şi e pomenit ori de câte ori vorbim despre o vârstă care depăşeşte mult limita obişnuită.
57. Veni, vidi, vici ! – “Am venit, am văzut, am invins” ! – Cezar. După victoria de la Zala asupra lui Franace, regele Pontului, Cezar a trimis la Roma lui Matius o scrisoare cu numai trei cuvinte : Veni, vidi, vici! Acest mesaj a devenit o expresie universală, care servește spre a caracteriza un succes rapid.
58. Veto. (latină ”Mă opun”). Concept din legislația romană. Era folosit de Consuli (2 la număr). Unul dintre consuli se putea opune unei decizi militare luate de celălalt (deci decizia militară trebuia să fie luată în unanimitate. Tribunii (aleși să reprezinte plebeea romană) se puteau opune prin VETO, unei legi votate de senatul roman. Astăzi Veto se folosește in consiliul de securitate O.N.U și în numeroase legislații (Marea Britanie, Australia, India, Sua, etc)
59. Ți-a mâncat pisica limba?. În imperiul asirian, soldaților dușmani capturați li se taia limba, acestea deveneau delicatesele cu care erau hrănite pisicile regelui.

Val-Vartej
13-04-2014, 15:45
De ce ne trebuie gramatica?

Pentru că e mai bine să fi futut decȃt să fii futut.

Ar trebui pus ca motto la toate manualele! :ipb_laugh:

Ardivy
31-05-2014, 23:23
http://i57.tinypic.com/28831ug.png

http://i62.tinypic.com/2rxd4z4.jpg

"Ca principiu de viaţă, e mult mai bine să vă opriţi din vorbire două secunde şi să judecaţi construcţia decât să o spuneţi cum s-o nimeri.
http://i57.tinypic.com/8y598h.png
http://i58.tinypic.com/4ujw9f.pngMai ales când audienţei îi pasă." :)

http://i62.tinypic.com/33c3r0x.gif

Samantha_13
01-06-2014, 13:46
De ce ne trebuie gramatica?

Pentru că e mai bine să fi futut decȃt să fii futut.

Ar trebui pus ca motto la toate manualele! :ipb_laugh:

Aoleu.. Val.. ce perle spui..
nu! nu e mai bine.. avand in vedere ca e la trecut - nu e bine! Nu zic, nici sa fii la cheful altcuiva nu e bine! In orice caz.. recomand prezentul! :D

Noi, oamenii, traim prea mult in trecut..Una e sa privesc o floare, un copac, o musca, etc.. cum creste, traieste.. si alta e sa urmaresc un film despre copac/floare/musca.. face parte si din trecut si din realitatea/trairile altuia (regizor, de ex.), nu din a mea. Cand vin la birou si am o tona de acte pe cap, sau acasa.. cutia postala in care zac facturile (ipotetic vorbind, acum "aterizeaza" in format electronic).. atunci cand citesc facturile, ori citesc actele acelea.. acum, in prezent, traiesc o realitate trecuta deja (actele si scrisorile au fost redactate in trecut, chiar daca eu le citesc la timpul prezent).
Concluzie: Traieste-ti clipa!
In orice limba, injuraturile sunt cele invatate primele, cu toate astea.. multi nu stiu sa injure.. in scris. :D

Ardivy
24-06-2014, 22:01
http://i59.tinypic.com/2vdlndl.png Dragilor vorbitori de limba romana...

http://i58.tinypic.com/s2d2lk.png

http://i58.tinypic.com/2edp1cx.jpg

http://i59.tinypic.com/25hoocg.gif

Val-Vartej
07-07-2014, 10:56
PASTILA DE LIMBĂ. Formula „ca și”, folosită cu o consecvență tembelă în locul lui „ca”

https://ro.stiri.yahoo.com/pastila-limbă-formula-ca-și-folosită-cu-o-175725685.html

mariusTut
28-07-2014, 11:40
O virgula poate salva viata unui om

Un barbat e banuit pentru o mare nelegiuire. E dus in fața judecatorului si sunt prezentate faptele, care il incrimineaza; inculpatul nu-si poate dovedi nevinovatia. Ca urmare judecatorul dicteaza:
Se se ierte nu se poate, mortii sa se dea.
Grefierul, doar prin mutarea virgulei, a reusit sa il salveze pe barbat:
Sa se ierte, nu se poate mortii sa se dea.

Dar ar putea fi si invers (virgula conduce omul la moarte)
Judecatorul sa zica: sa se ierte, nu se poate mortii sa se dea si un grefier sa scrie: sa se ierte nu se poate, mortii sa se dea.

Poate de aceea se spune ca mai bine nu pui virgula decat sa o pui gresit.

Pledoarii celebre, de Yolanda Eminescu

Val-Vartej
23-08-2014, 08:06
Carmen Ivanov, Şase saşi ȋn şase saci - Manual de dicţie

ionv
31-08-2014, 22:19
http://melidonium.ro/2014/08/george-petrovai-noastra-limba-preacurata/
De suntem respectați în lume
ca vrednic și distinct popor,
străbunei limbi să-i mulțumim
că ne-a hrănit cu al său dor.

Un dor întins cât țara toată
și mai departe mesager,
oriunde-n lume românismul
e dres cu sare și piper.

Doar graiul nostru românesc
- un grai de ceruri dăruit –
putea prin arta-nveșnicirii
să facă dorul aurit.

Și nu doar el. Atâtea vorbe
de-nțelepciune-ngreunate,
în alte limbi nu-și află soții
și-atunci rămân nemăritate.

Așa, de pildă, „Bună ziua” -
salutul arhifolosit;
„Bună să-ți fie-a ta inimă”,
la noi răspunsu-a fost proptit

în coasta negrului mileniu
când am tăcut cu-nverșunare,
ca spiritul activ din obște
să-și împlineasc-a lui lucrare.

Cum limba-i vie și-nsetată,
firește că-ntr-un veac de veacuri
nu poate fi mereu aceeași,
ci musai este fecundată,

de alte limbi și alte graiuri
cu care-i soră sau vecină;
franceza-n ginta noastră este
sora mai mare din latină.

(Procesul azi se-nvederează
prin siluiri îngrozitoare –
ba țigănisme din manele,
ba anglicisme sfidătoare.)

Nu de grefări după ureche
în limba noastră-i trebuință,
cu-al ei belșug de sinonime
spre-o lesnicioasă folosință,

ci de-un respect necontentit
prin studiu plin de pasiune,
ca în gândire și vorbire
să nu dăm cinstea pe rușine.

Căci un român ce nu-și iubește
sau își pocește limba lui,
ridicol e și cam degeaba
umbră-a făcut pământului.

Sighetu Marmației,
29.aug.2014

Val-Vartej
11-12-2014, 04:57
raport_de_monitorizare_limba_romana_sept._2008

Ardivy
10-01-2015, 14:39
http://i60.tinypic.com/282kgac.jpgDecat sa spui "la toti", mai bine taci!
http://i59.tinypic.com/2vdlndl.pngDe cate ori n-ati auzit exprimari de tipul "dau la toti", "spun la toti", "le fac la toti", "la toti ne este greu"?
Formularile, desi gresite, sunt folosite de un numar (ingrijorator de) mare de romani.
http://i58.tinypic.com/s2d2lk.png


Gramatical, "toti" este un un adjectiv pronominal. Dar tehnicitatile conteaza mai putin.
Cu adevarat important este ca, in constructiile exemplificative de mai sus, el este folosit gresit. Atunci cand, intr-o propozitie sau fraza, cuvantul “toti” raspunde la intrebarea “cui?”, el ar trebui sa aiba forma “tuturor”.

Adica, nu spun “la toti”, ci spun “tututor” (Cui spun? Spun tuturor). In mod similar, nu dau “la toti”, dar dau “tuturor”,
http://i59.tinypic.com/2vdlndl.png... asa cum nu “la toti” ne e greu, ci... ati ghicit... “tuturor” ne este (si cu limba romana, uneori).


Sursa: avocatnet.ro

http://i59.tinypic.com/25hoocg.gif

Val-Vartej
23-01-2015, 11:21
"Vorbiţi, scrieţi româneşte" - emisiune pe TV h2o [televiziune U.S.H.]

Cel care se ocupa de aceasta emisiune este D-l profesor Valeriu Marinescu; n-ar strica sa fie urmarita de cat mai multi telespectatori.

Val-Vartej
23-01-2015, 14:15
https://www.youtube.com/playlist?list=PLqeNu9cdTfqFsDE7X6KsaDAB39iNfx_qI

mariusTut
17-03-2015, 13:02
http://www.emaramures.ro/Stiri/Maramures/46/Scrie-corect

mariusTut
17-03-2015, 13:05
“A ajuns cu rabdarea la maximum” sau “A ajuns cu rabdarea la maxim” autor: Monica Pop



http://www.emaramures.ro/userfiles/Image/Foto%20Generice/Invatamant/tabla.jpgIntre “maximum” si “maxim”, termeni de origine latina, ce fac parte din aceeasi familie se face prea putin (sau chiar deloc) diferenta in vorbire sau in scriere. “Maximum” in foarte multe cazuri nu se foloseste, locutiunea adverbiala “la maximum” (pastrata identic ca si grafie din limba de origine) fiind evitata, probabil din cauza ca se considera mult prea sofisticata ca forma pentru limbajul cotidian.

Cuvantul “maxim” (antonimul lui “minim”) inseamna “care are cea mai mare dimensiune, durata, intensitate, foarte mare, maximal” (DEXI). Termenul provine din latinescul “maximus, -a, -um” si este folosit de cele mai multe ori cu valoare de adjectiv. Exemplu “Venea cu viteza maxima”. Poate sa devina si substantiv, in cazul in care desemneaza temperatura inregistrata intr-o anumita parte a zilei “Maximul a fost inregistrat azi, 31 de grade Celsius.

Daca “maxim”, cu variantele (in functie de gen, nr) “maxima” sau “maxime” este des utilizata de vorbitori, locutiunea adverbiala “la maximum” este mai putin cunoscuta in forma sa corecta, cel mai des folosindu-se in limbaj varianta incorecta “la maxim”.

Asadar, in constructii ca: “Vagoanele erau incarcate la maximum” (adverb), “Era cu nervii intinsi la maximum”(adverb) sau “In maximum trei zile rezolv problema”(adverb pe langa numeral), cuvantul trebuie spus (scris) in forma sa corecta “maximum” si nu “maxim”. Prin urmare, in exemplul din titlu, doar prima varianta este corecta.

In aproximativ aceeasi situatie se afla si “fratele sau”, antonimul “minim” (adjectiv), care in forma “minimum” se foloseste ca substantiv “ Obtinerea unui minimum de efort” (si nu minim de efort) sau adverb (pe langa numeral) “L-a invitat pentru minimum doua ore” (si nu minim doua ore).

anaendale
19-03-2015, 21:54
http://adevarul.ro/cultura/arte/zece-capcane-gramaticale-frecvente-limbii-romane-1_55059fea448e03c0fd942a6a/index.html

Val-Vartej
20-04-2015, 11:55
http://adevarul.ro/educatie/scoala/pleonasme-des-intalnite-limba-romana-1_5533cc5bcfbe376e3551660e/index.html

Val-Vartej
22-04-2015, 23:21
http://dexonline.ro/articol/Flexionarea_cuvintelor_compuse

Val-Vartej
26-04-2015, 23:02
PASTILA DE LIMBĂ. „Triumful urechismului asupra gramaticii”
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Cultura/Stiri/PASTILA+DE+LIMBA+Triumful+urechismului+asupra+gram aticii

Val-Vartej
25-09-2015, 15:16
Minutul de limbă română 1. "Am rămas datoare să vă povestesc cum a fost cu X pe avion..." PE este prepoziţie, indicând suprafaţa unui obiect, exprimând un raport locativ: este PE fereastră, este PE jos etc. Nu dau explicaţii pentru alte exemple, când poate exprima un raport modal (PE furiş), temporal (Mă cheamă acolo PE trei zile) ş.a.m.d. Dacă PE indică suprafaţa unui obiect, nu putem să folosim această prepoziţie în exemplul pe care l-am dat. Doar persoana respectivă nu era cu altcineva pe avion, adică pe carlingă, pe aripi, pe fuselaj sau mai ştiu eu ce alt loc/punct al avionului! Corect ar fi fost "Am rămas datoare să vă povestesc cum a fost ÎN avion..." , adică în interiorul avionului
2. Vă SERVESC atât de des cu acest Minut de limbă română, încât, între timp, mai şi MĂNÂNC. A SERVI versus A MÂNCA 1. Mama ne SERVEŞTE masa. 2. Noi MÂNCĂM. A SERVI= A aduce mâncare/bătură la masă, a da să mănânce cuiva, a trata pe cineva cu mâncare/băutură A MÂNCA= a mesteca un aliment şi a-l înghiţi, a consuma ceva etc. Folosiţi cu încredere verbul A MÂNCA atunci când luaţi bucata de prăjitură de pe farfurie! Chiar dacă înfulecaţi, tot mâncat se numeşte. Doar în momentul în care voi înşivă daţi cuiva de mâncare sau de băut, SERVIŢI (se subînţelege că pe cineva!)
3. "- Mai lucraţi pământul? - Când mai apuc, o fac cu plăcere. - Aveţi MANUALITATE în sensul ăsta?" Măi, românaş-reporter (V. S. numele în clar), cunoşti sensul cuvântului MANUALITATE? Manualitate = funcţionarea predominantă a uneia dintre cele două mâini... Păi, spune-ne şi nouă, ce ai vrut să-l întrebi pe omul respectiv? Nu cumva ai vrut să spui DEXTERITATE? Dexteritate = dibăcie, abilitate, îndemânare.
4. EMIGRANT versus IMIGRANT Două cuvinte cu două sensuri diferite, care nu se pot înlocui reciproc. EMIGRANT = persoană care şi-a părăsit ţara pentru a se stabili în alta, temporar sau definitiv. Ca sinonim putem să-l folosim pe EXPATRIAT IMIGRANT = persoană venită într-o ţară străină pentru a se stabili acolo. (privim din perspectiva celui ajuns în ţara unde vrea să se stabilească ) Altfel spus, o persoană este EMIGRANT când pleacă din ţara sa şi devine IMIGRANT când s-a stabilit în noua ţară. "Ce să fac, fără voia mea, dar impulsionată de unele persoane - regret, dar şi din presă şi din viaţa politică - vin şi întreb: Este chiar atât de greu să folosim un dicţionar pentru a afla sensul unui cuvânt, sau suntem atât de siguri în prostie, încât considerăm că ceea ce scriem/spunem este şi corect?", comentează profesoara.
5. Citesc într-un articol că "... două grădiniţe S-AU INAUGURAT la Fălticeni.." Brusc, m-am simţit fericită, văzând că şi lucrurile pot face ceva singure, de exemplu SE INAUGUREAZĂ! Pronumele reflexiv SE, alături de MĂ, TE, NE, VĂ (EX: Eu mă spăl, tu te speli, el se spală, noi ne spălăm, voi vă spălaţi, ei se spală), însoţind un verb, arată că acţiunea acestuia este făcută de cineva şi tot asupra lui se răsfrânge efectul. O grădiniţă, deci UN LUCRU, UN OBIECT, nu poate face singur/ă o acţiune, în cazul nostru, inaugurarea. Altcineva face acţiunea. Formularea corectă este "...două grădiniţe AU FOST INAUGURATE la Fălticeni..", pe înţelesul tuturor, nişte persoane au inaugurat grădiniţele... Grea a devenit limba română pentru români! Minutul de limbă română
6. CAREVA sau CARE VA ? 1. CAREVA a zis ceva? CARE VA VENI la mine? În primul exemplu, CAREVA (pronume nehotărât) poate fi înlocuit cu CINEVA, OARECARE, ORICARE, VREUNUL. În al doilea exemplu, avem pronumele interogativ-relativ CARE + un verb la viitor: VA VENI. Particula VA este particulară timpului viitor: VA cânta, VA dansa, VA mânca etc.) În acest caz, ea nu va fi alipită lui CARE. Şi e bine de amintit aici şi CAREVASĂZICĂ, formă invariabilă, însemnând DECI, PRIN URMARE, AŞADAR. Mulţumesc unui prieten de pe Facebook pentru că mi-a amintit acest cuvânt.
7. FII sau FI? A. Se scrie FII: 1. imperativ afirmativ: - FII liniştit! 2. conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: - Vreau SĂ FII liniştit. - Vreau SĂ NU FII prost. 3. viitorul format de la conjunctiv: - O să fii elevă fruntaşă, nu-i aşa? ,- Nu o SĂ FII acolo când ajung şi eu. B. Se scrie FI: 1.infinitiv: A FI 2. viitor: VOI FI, VEI FI, VA FI, VOM FI, VEŢI FI, VOR FI 3. imperativ negativ: NU FI rău! 4. condiţional prezent: AŞ FI, AI FI, AR FI, AM FI, AŢI FI, AR FI 5. condiţional perfect: AŞ FI FOST, AI FI FĂCUT, AR FI MÂNCAT, AM FI CÂNTAT, AŢI FI IEŞIT, AR FI URCAT 6. conjunctiv perfect: SĂ FI ŞTIUT, SĂ FI AJUNS, SĂ FI MERS 7. verb + FI: POT FI, POŢI FI, VEI PUTEA FI etc. Reţineţi: FII cuminte! şi NU FI cuminte!
8. Am spus mereu, DRAGILOR, că sursa mea de inspiraţie este triplă: Facebook, jurnaliştii şi politicienii! Aşa că, DRAGILE mele, DRAGII mei, să vedem ce culegem, de pe Facebook. DRAGĂ, DRAGE şi DRAGĂ, DRAGI creează probleme multor persoane, 1. DRAGĂ, DRAGE = Navă special amenajată sau aparatură cu care se draghează. 2. Instrument în formă de sac sau de plasă cu care se colectează organismele vegetale sau animale de pe fundul apelor. Verbul este A DRAGA = A săpa cu DRAGA fundul unei ape şi a scoate materialul săpat. 2. DRAGĂ, DRAGI = iubit, scump, preţuit. Ex: DRAGILE mele prietene şi NU "dragele" mele prietene. Forma DRAGI este folosită atât pentru masculin, cât şi pentru feminin plural: DRAGII mei băieţi şi DRAGILE mele fete... Aşa că, DRAGILE mele, nu mai aduceţi "DRAGELE" prin vocabularul românesc, căci veţi colecta doar erori!
9. Vitejilor, nu vă "aruncaţi" să folosiţi pe "â" şi "î" până nu ştiţi regulile lor de folosire... În caz contrar, rezultatul e dezastruos, ca în exemplele ce urmează: - ânceput, âncă, âncăpere, âncurcat ş.a.m.d. Ar fi mai bine pentru cei ce nu cunosc regulile, să scrie aşa cum au învăţat cu mulţi ani în urmă. Grav este pentru generaţiile actuale, care nu şi-au însuşit încă regulile gramaticale româneşti. - "Î" se foloseşte întotdeauna la începutul cuvintelor: început, încăpere, încetineală, încă, încurcat, încăpere etc. - "Â" se foloseşte în interiorul cuvintelor, precum: România, român, româneşte, româncuţă, românaş, amâna, mânca, etc. - ATENŢIE: Dacă există un cuvânt care are prefix, "î" este păstrat: EX: neîndeplinit, neîncetat, neînceput, neînţeles, neînţelegere, subînchiria, subînţeles etc. Pentru cei ce nu ştiu: PREFIX = o "particulă" care se aşază înaintea cuvântului de bază pentru a forma un derivat: NE + început.
10. Pentru a nu ştiu câta oară spun TRĂIASCĂ Internetul! Este locul unde aroganţa, orgoliul, dar mai ales neştiinţa fac casă bună cu mondenele noastre domnişoare. Tocmai am văzut o postare "Vin la cafea şi să-ţi ADULMEC florile!" Am privit atent să văd cine postează, vreun căţel, vreun animal de pradă... Nu! Chiar o domnişoară "super"... A ADULMECA = se foloseşte pentru ANIMALE: A simţi sau a descoperi cu ajutorul mirosului, prezenţa unui animal, a omului, a hranei etc. Verbul poate fi folosit cu sens figurativ şi pentru oameni, însemnând: a afla, a descoperi Dar de aici şi până la a adulmeca o cafea e cale lungă, cam cât e de la un om care cunoaşte sensul cuvintelor şi până la un semianalfabet!

Citeste mai mult: adev.ro/nv7sn8 (http://adev.ro/nv7sn8)

Val-Vartej
16-10-2015, 10:50
Obârşia unor expresii

Val-Vartej
29-10-2015, 12:26
cele-mai-frecvente-10greseli-ce se fac-in scriere si-vorbire-regula-acordului-cruce

Val-Vartej
19-02-2016, 17:49
Câte ceva despre cuvintele româneşti

1. Oficial, cu o lungime de 44 de litere, cel mai lung cuvânt din limba română se află pe locul 3 în topul celor mai lungi cuvinte din Europa.
Cuvintul este :
“pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioză (o pseudoboală a plămânilor provocată de inhalarea prafului de siliciu vulcanic).
Pe primul loc se află un cuvânt german cu o lungime de 79 de litere, iar pe locul 2 un cuvânt turcesc cu o lungime de 70 de litere, ambele fiind
cuvinte compuse, în timp ce cuvântul românesc este unul tehnic.
2. Limba română este singura limba europeană în care se poate face o propoziție completă, formată din 5 cuvinte care conțin doar vocale: “Oaia aia e a ei”.
3. Cel mai lung cuvânt care conține doar vocale: uiuiu.
4. Cel mai lung cuvânt care conține o singură consoană: acioaiei.
5. Cel mai lung cuvânt care incepe și se termină cu o vocală și în rest conține doar consoane: înspre.
6. Cel mai lung cuvânt care denumește o localitate din Romania: Constantinești.
7. Cel mai scurt cuvânt care denumește o localitate: Ip.

Și, în final, câteva palindromuri amuzante (grupuri de cuvinte sau cuvinte care pot fi citite de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga fără să-și piardă sensul):

Aerisirea….cel mai lung cuvant care citit invers are acelasi inteles;
Ele ne seduc cu desenele ;
Era sa pozez o pasare ;
Elisa va lasa Toyota sa la Vasile ;
Era o tipa rapitoare.
Ele fac cafele

Alexandru26
14-03-2016, 23:30
Multumesc si eu pentru ajutor! Aveam nevoie!

Val-Vartej
28-03-2016, 08:30
Unele dintre cuvintele folosite greşit în vorbirea curentă nu există în dicţionar, în timp ce altele, în special neologismele, sunt pronunţate greşit din obişnuinţă sau din ignoranţa vorbitorului.
1. “Inopinant”- forma corectă a cuvântului este inopinat şi înseamnă, conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române (DEX), “neprevăzut”, “neaşteptat”, o acţiune la care nu te gândeşti.
2. “Bleumaren”- forma corectă a cuvântului este “bleumarin”. Termenul a fost împrumutat din limba franceză (bleu marine) şi precizează nuanţa de albastru închis.
3. “Flebeţe” este forma greşită a cuvântului “febleţe” (înclinaţie, slăbiciune, atracţie pe care o simte cineva pentru o persoană, o activitate -DEX 1998). În ultima vreme, specialiştii au constatat că numărul celor care folosesc greşit cuvântul preluat din limba franceză este destul de mare.
4. “Vroiam”. Potrivit Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfoologic (DOOM), cele două verbe din limba română care exprimă voinţa sunt “a vrea” şi “a voi”, nu “a vroi”, deci formele corecte sunt “vream” şi “voiam”. 5. “Bacnotă”. Corect este “bancnotă”, dar foarte mulţi vorbitori de limba română folosesc forma greşită atunci când se refera la banul de hârtie.
6. “Repercursiune”- forma corectă este “repercusiune”. Dacă în cazul cuvântului “bancnotă” mulţi dintre vorbitori au tendinţa să excludă o literă, în cazul cuvântului “repercusiune” apare în plus, în mod greşit, un R. 7. “Monstră” –forma corectă a cuvântului este “mostră”, dar foarte multi vorbitori de limba română obişniesc să folosească forma greşită, care include în plus litera N.
8. “Hilar”- forma corectă a cuvântului este “ilar” atunci când este folosit cu sensul de “amuzant”, “hazliu”. Cuvântul “hilar” are mai multe sensuri, unul dintre acestea este specific anatomiei şi se referă la “hil”, “porţiunea de la suprafaţa unui organ pe unde pătrund vasele sangvine şi nervii” -DEX 2009..
9. “Renumerat” – forma corectă a cuvântului este “remunerate” (a retribui, a plăti).
10. “Dragele mele” – formularea corectă este “dragile mele”. Forma feminină a adjectivului “drag” este “dragă”, iar pluralul cuvântului este “dragi”, nu “drage”.
11. “Aşează”. Forma corectă a verbului “a aşeza” la indicativ prezent, persoana a III –a, singular, este “aşază”, nu “aşează”. Conjugăm el, ea (se) aşază, nu el, ea (se) aşează.
12. “Servici”. Acest cuvânt nu există în DEX, forma corectă este “serviciu”.
13. “Nu fii corupt”. Forma corectă este “nu fi corupt”, căci imperativul negativ se formeaza cu infinitivul verbului a fi. Doar forma de conjunctiv negativ a verbului, persoana a II-a, singular, se scrie cu doi ii: “tu să nu fii “ 14. “Ţigare”. Potrivit DEX, corect este “ţigară”, nu “ţigare”. Greşit este şi “ghiuvetă”, forma corectă a cuvântului fiind “chiuvetă”.
15. “Mi-ar place” –forma corectă este “mi-ar plăcea”. Modul conditional- optatitiv se formează din terminaţiile aş, ai, ar, am, aţi, plus infinitivul verbului (a plăcea). Verbele la infinitiv care au terminaţia –ea îşi păstrează forma şi la conditional-optativ.

Citeste mai mult: adev.ro/o4qb3m (http://adev.ro/o4qb3m)

Val-Vartej
13-04-2016, 08:06
Multe licee isi fac reclama spunand ca au sectii de real si uman; corect este: realiste si umaniste; s-ar zice ca acolo invata si ...animale, opusul lui uman fiind animal. Daca le atragi atentia le sare tandara.

Val-Vartej
12-05-2016, 08:46
Paronimele folosite cel mai des cu sens greşit

A inerva - a produce o stare de excitare a unui organ sau a unui ţesut.
A enerva - a face să-şi piardă sau a-şi pierde calmul, a-şi ieşi sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune.

Temporar - care este de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu.
Temporal - indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp.

Literar - care aparţine literaturii, care se referă la literatură, care corespunde cerinţelor literaturii, fiind un produs al unei continue prelucrări a limbii din partea scriitorilor, a publiciştilor, a oamenilor de ştiinţă etc.
Literal - Care se face, se reproduce cuvânt cu cuvânt, literă cu literă; textual, exact.

Complement - ceea ce se adaugă la ceva spre a-l întregi; complinire. De asemenea, este o parte secundară a propoziţiei care determină un verb, un adjectiv sau un adverb.
Compliment - cuvânt de laudă, de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de consideraţie.

Anual - care are loc o dată pe an; care durează un an; care corespunde unui an.
Anuar - publicaţie periodică anuală care prezintă activitatea unei instituţii, a unei întreprinderi etc. sau care conţine studii ştiinţifice.

Companie - tovărăşie, însoţire, asociere de persoane fizice şi juridice, constituite în societăţi comerciale, în vederea efectuării de acte de comerţ.
Campanie - totalitatea operaţiilor strategice armate, pe câmpul de luptă, într-o anumită perioadă de timp sau într-un anumit domeniu (politică, presă etc.).

Destins - care nu mai este încordat; relaxat, discordat .
Distins - care se remarcă prin însuşirile sale, care iese din comun; deosebit, remarcabil; (despre oameni) ilustru, eminent.

Glacial - de gheaţă, rece ca gheaţa, care îngheaţă.
Glaciar - perioadă (epocă, eră) în care gheţarii ocupau regiuni foarte întinse pe pământ şi în care alternau intervalele reci cu cele calde.

Indolent - care este lipsit de energie; nepăsător, apatic; leneş, trândav.
Insolent - obraznic, impertinent; neruşinat; necuviincios.

Original - care constituie primul exemplar, care a servit sau poate servi drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă.
Originar - care este de loc din..., care îşi are obârşia în...

Virtuoz - persoană care stăpâneşte în mod desăvârşit tehnica unui instrument muzical sau tehnica unei arte.
Virtuos - care respectă şi realizează în mod consecvent dezideratele etice, principiile şi normele morale; înzestrat cu multe virtuţi; (despre manifestările oamenilor) care denotă virtute.

mariusTut
17-05-2016, 11:43
Să înjurăm corect!

Suntem în măsură să vă prezentăm înjurături românești – not new,
dar în mod sigur improved, cel puțin din punct de vedere ortografic.
(Diacritica fiind mai puțin pudică decât gramaticile canonice.)


Futu-i (mama mă-sii)
Futu-ți…
Futu-te-n…
Futu-vă… / Futu-vă-n…
Fute-m-aș… - inversiune de la condiționalul m-aș fute.

Băga-mi-aș… - inversiune de la condiționalul mi-aș băga.
Băga-ți-aș (sârmă-n nas, desigur) - inversiune de la condiționalul ți-aș băga.
Băga-ți-ai - inversiune de la condiționalul ți-ai băga.
Băga-ți-vă - inversiune de la condiționalul vă băgați.
Bagă-ți. – O să-mi bag.
Băgați. – O să băgam.
Bagă-ți-o. – O să mi-o bag.
Băgați-o. – O s-o băgăm.

Suge-mi-ai - inversiune de la condiționalul mi-ai suge.
Suge-mi-o – imperativ cu două complemente (suge mie/mi- pe ea/-o)
Să mi-o sugi/sugă – conjunctiv cu două complemente, ca mai sus.
Sugeți – O să sugem.
Suge-ți – O să-mi sug.

Linge-mi-ai – inversiune de la condiţionalul mi-ai linge.
Linge-m-ai – inversiune de la condiţionalul m-ai linge.
Linge-te-aş – inversiune de la condiţionalul te-aş linge.
Linge-ţi-aş – inversiune de la condiţionalul ţi-aş linge.
Linge-ţi! – O să-mi ling.
Lingeţi! – O să lingem.

Mânca-mi-ai – inversiune de la condiţionalul mi-ai mânca.
Mânca-te-aş – inversiune de la condiţionalul te-aş mânca.
Mânca-ţi-aş (cu varianta mânca-ţ-aş) – inversiune de la condiţionalul ţi-aş mânca.

Căca-m-aş (în nasul tău, evident) – inversiune de la condiţionalul m-aş căca.

Să ţi-o trag – conjunctiv cu două pronume: să trag ţie/ţi- pe ea/-o.
I-aş trage-o – condiţional cu două pronume ei/îi/i- aş trage pe ea/-o.
Trage-ţi! – O să-mi trag.
Trageţi! – O să tragem.

De-a-n pulea.

Muie (nu mue, da?)

Coaie (nu coae!).

De dat, daţi într-un cuvânt. Doar dacă nu vreţi să-i ziceţi dă-ţi singur (ce poate, mă rog). Adică dacă nu-i ziceţi să-şi dea singur.
Da-ţi-aş (orice-aveţi a da) – inversiune de la condiţionalul ţi-aş da. (De-aş putea.)
A lua, indiferent ce, pe unde, cum şi la ce luaţi, se conjugă după cum urmează: iau, iei, ia, luăm, luaţi, iau.
Lua-ţi-aş (orice, oricum doriţi a lua) – inversiune de la condiţionalul ţi-aş lua.
Labagii, labagiii.
Şi mai urmează.



Sursa: Diacritica.ro
.

Val-Vartej
17-05-2016, 14:22
Marius, ai un vot de la mine! [nu ma lasa programul sa-ti acord o steluta; zice ca trebuie sa mai votez pe altii... Poate ar fi trebuit sa dau steluta celor ce au scris "a innebuni" cu un singur "n".]
Ar trebui inventat un vot, tip "Zmeura de Aur".

Val-Vartej
29-09-2016, 21:31
https://www.youtube.com/watch?v=IjY_rc3HNB4

Val-Vartej
11-01-2017, 11:44
Pleonasme

1. „Camera notarilor publici” – formularea este pleonastică întrucât termenul „notar” provine din latinescul „notarius” care înseamnă funcţionar public învestit cu atribuţia de autentifica acte juridice. „Este o expresie întâlnită în vorbire, dar şi în scris, în antetul instituţiilor”, a explicat profesorul.
2. „Calomnie mincinoasă” – formulare incorectă pentru că termenul „calomnie” provine din latinescul „calumnia” care înseamnă afirmaţie mincinoasă.
3. „Baroul de avocaţi” – formulare incorectă pentru că termenul „barou” provine din franţuzescul „barreau” care înseamnă corpul avocaţilor organizat pe lângă un tribunal, judecătorie.
4. „Un alt exemplu este expresia «a se înţelege clar» pe care o auzim în ultima perioadă la domnul Dragnea. Formularea este incorectă pentru că termenul «înţelegere» provine din latinescu «intelligere» care înseamnă o idee clară, exactă”, a mai precizat Carmen Berindei.
5. „Masă rotundă tematică” – expresie pleonastică pentru că formularea „masă rotundă” provine din latinescul „mensa rotunda” care înseamnă dezbatere publică pe o temă dată.
6. „Spot publicitar” – expresie pleonastică pentru că termenul „spot” provine din franţuzescul „spot” care înseamnă scurt anunţ publicitar.
7. „Gamă variată” – expresie pleonastică pentru că termenul „gamă” provine din franţuzescul „gamma” şi înseamnă şir de note diferite.
8. „Formularea «limuzină de lux» este pleonastică pentru că termenul «limuzină» provine din franţuzescul «limousine» care înseamnă automobil de lux, închis, nedecapotabil, pentru 4-6 persoane”, a mai arătat profesorul Carmen Berindei.
9. „Pubelă de gunoi” – formulare pleonastică pentru că termenul „pubelă” provine din franţuzescul „poubelle” care înseamnă recipient portabil în care se depozitează gunoiul.
10. „A îngheţa de frig” – formulare pleonastică apărută prin traducerea „mot-à-mot” a expresiei din limba franceză „geler de froid”

Greşeli de gramaticã
1. "Am rămas datoare să vă povestesc cum a fost cu X pe avion..." PE este prepoziţie, indicând suprafaţa unui obiect, exprimând un raport locativ: este PE fereastră, este PE jos etc. Nu dau explicaţii pentru alte exemple, când poate exprima un raport modal (PE furiş), temporal (Mă cheamă acolo PE trei zile) ş.a.m.d. Dacă PE indică suprafaţa unui obiect, nu putem să folosim această prepoziţie în exemplul pe care l-am dat. Doar persoana respectivă nu era cu altcineva pe avion, adică pe carlingă, pe aripi, pe fuselaj sau mai ştiu eu ce alt loc/punct al avionului! Corect ar fi fost "Am rămas datoare să vă povestesc cum a fost ÎN avion..." , adică în interiorul avionului
2. Vă SERVESC atât de des cu acest Minut de limbă română, încât, între timp, mai şi MĂNÂNC. A SERVI versus A MÂNCA 1. Mama ne SERVEŞTE masa. 2. Noi MÂNCĂM. A SERVI= A aduce mâncare/băutură la masă, a da să mănânce cuiva, a trata pe cineva cu mâncare/băutură A MÂNCA = a mesteca un aliment şi a-l înghiţi, a consuma ceva etc. Folosiţi cu încredere verbul A MÂNCA atunci când luaţi bucata de prăjitură de pe farfurie! Chiar dacă înfulecaţi, tot mâncat se numeşte. Doar în momentul în care voi înşivă daţi cuiva de mâncare sau de băut, SERVIŢI (se subînţelege că pe cineva!)
3. "- Mai lucraţi pământul? - Când mai apuc, o fac cu plăcere. - Aveţi MANUALITATE în sensul ăsta?" Măi, românaş-reporter (V. S. numele în clar), cunoşti sensul cuvântului MANUALITATE? Manualitate = funcţionarea predominantă a uneia dintre cele două mâini... Păi, spune-ne şi nouă, ce ai vrut să-l întrebi pe omul respectiv? Nu cumva ai vrut să spui DEXTERITATE? Dexteritate = dibăcie, abilitate, îndemânare.
4. EMIGRANT versus IMIGRANT Două cuvinte cu două sensuri diferite, care nu se pot înlocui reciproc. EMIGRANT = persoană care şi-a părăsit ţara pentru a se stabili în alta, temporar sau definitiv. Ca sinonim putem să-l folosim pe EXPATRIAT IMIGRANT = persoană venită într-o ţară străină pentru a se stabili acolo. (privim din perspectiva celui ajuns în ţara unde vrea să se stabilească). Altfel spus, o persoană este EMIGRANT când pleacă din ţara sa şi devine IMIGRANT când s-a stabilit în noua ţară. "Ce să fac, fără voia mea, dar impulsionată de unele persoane - regret, dar şi din presă şi din viaţa politică - vin şi întreb: Este chiar atât de greu să folosim un dicţionar pentru a afla sensul unui cuvânt, sau suntem atât de siguri în prostie, încât considerăm că ceea ce scriem/spunem este şi corect?", comentează profesoara.
5. Citesc într-un articol că "... două grădiniţe S-AU INAUGURAT la Fălticeni.." Brusc, m-am simţit fericită, văzând că şi lucrurile pot face ceva singure, de exemplu SE INAUGUREAZĂ! Pronumele reflexiv SE, alături de MĂ, TE, NE, VĂ (EX: Eu mă spăl, tu te speli, el se spală, noi ne spălăm, voi vă spălaţi, ei se spală), însoţind un verb, arată că acţiunea acestuia este făcută de cineva şi tot asupra lui se răsfrânge efectul. O grădiniţă, deci UN LUCRU, UN OBIECT, nu poate face singur/ă o acţiune, în cazul nostru, inaugurarea. Altcineva face acţiunea. Formularea corectă este "...două grădiniţe AU FOST INAUGURATE la Fălticeni..", pe înţelesul tuturor, nişte persoane au inaugurat grădiniţele... Grea a devenit limba română pentru români! Minutul de limbă română
6. CAREVA sau CARE VA ? 1. CAREVA a zis ceva? CARE VA VENI la mine? În primul exemplu, CAREVA (pronume nehotărât) poate fi înlocuit cu CINEVA, OARECARE, ORICARE, VREUNUL. În al doilea exemplu, avem pronumele interogativ-relativ CARE + un verb la viitor: VA VENI. Particula VA este particulară timpului viitor: VA cânta, VA dansa, VA mânca etc.) În acest caz, ea nu va fi alipită lui CARE. Şi e bine de amintit aici şi CAREVASĂZICĂ, formă invariabilă, însemnând DECI, PRIN URMARE, AŞADAR. Mulţumesc unui prieten de pe Facebook pentru că mi-a amintit acest cuvânt.
7. FII sau FI? A. Se scrie FII: 1. imperativ afirmativ: - FII liniştit! 2. conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: - Vreau SĂ FII liniştit. - Vreau SĂ NU FII prost. 3. viitorul format de la conjunctiv: - O să fii elevă fruntaşă, nu-i aşa? ,- Nu o SĂ FII acolo când ajung şi eu. B. Se scrie FI: 1.infinitiv: A FI 2. viitor: VOI FI, VEI FI, VA FI, VOM FI, VEŢI FI, VOR FI 3. imperativ negativ: NU FI rău! 4. condiţional prezent: AŞ FI, AI FI, AR FI, AM FI, AŢI FI, AR FI 5. condiţional perfect: AŞ FI FOST, AI FI FĂCUT, AR FI MÂNCAT, AM FI CÂNTAT, AŢI FI IEŞIT, AR FI URCAT 6. conjunctiv perfect: SĂ FI ŞTIUT, SĂ FI AJUNS, SĂ FI MERS 7. verb + FI: POT FI, POŢI FI, VEI PUTEA FI etc. Reţineţi: FII cuminte! şi NU FI cuminte!
8. Am spus mereu, DRAGILOR, că sursa mea de inspiraţie este triplă: Facebook, jurnaliştii şi politicienii! Aşa că, DRAGILE mele, DRAGII mei, să vedem ce culegem, de pe Facebook. DRAGĂ, DRAGE şi DRAGĂ, DRAGI creează probleme multor persoane, 1. DRAGĂ, DRAGE = Navă special amenajată sau aparatură cu care se draghează. 2. Instrument în formă de sac sau de plasă cu care se colectează organismele vegetale sau animale de pe fundul apelor. Verbul este A DRAGA = A săpa cu DRAGA fundul unei ape şi a scoate materialul săpat. 2. DRAGĂ, DRAGI = iubit, scump, preţuit. Ex: DRAGILE mele prietene şi NU "dragele" mele prietene. Forma DRAGI este folosită atât pentru masculin, cât şi pentru feminin plural: DRAGII mei băieţi şi DRAGILE mele fete... Aşa că, DRAGILE mele, nu mai aduceţi "DRAGELE" prin vocabularul românesc, căci veţi colecta doar erori!
9. Vitejilor, nu vă "aruncaţi" să folosiţi pe "â" şi "î" până nu ştiţi regulile lor de folosire... În caz contrar, rezultatul e dezastruos, ca în exemplele ce urmează: - ânceput, âncă, âncăpere, âncurcat ş.a.m.d. Ar fi mai bine pentru cei ce nu cunosc regulile, să scrie aşa cum au învăţat cu mulţi ani în urmă. Grav este pentru generaţiile actuale, care nu şi-au însuşit încă regulile gramaticale româneşti. - "Î" se foloseşte întotdeauna la începutul cuvintelor: început, încăpere, încetineală, încă, încurcat, încăpere etc. - "Â" se foloseşte în interiorul cuvintelor, precum: România, român, româneşte, româncuţă, românaş, amâna, mânca, etc. - ATENŢIE: Dacă există un cuvânt care are prefix, "î" este păstrat: EX: neîndeplinit, neîncetat, neînceput, neînţeles, neînţelegere, subînchiria, subînţeles etc. Pentru cei ce nu ştiu: PREFIX = o "particulă" care se aşază înaintea cuvântului de bază pentru a forma un derivat: NE + început.
10. Pentru a nu ştiu câta oară spun TRĂIASCĂ Internetul! Este locul unde aroganţa, orgoliul, dar mai ales neştiinţa fac casă bună cu mondenele noastre domnişoare. Tocmai am văzut o postare "Vin la cafea şi să-ţi ADULMEC florile!" Am privit atent să văd cine postează, vreun căţel, vreun animal de pradă... Nu! Chiar o domnişoară "super"... A ADULMECA = se foloseşte pentru ANIMALE: A simţi sau a descoperi cu ajutorul mirosului, prezenţa unui animal, a omului, a hranei etc. Verbul poate fi folosit cu sens figurativ şi pentru oameni, însemnând: a afla, a descoperi Dar de aici şi până la a adulmeca o cafea e cale lungă, cam cât e de la un om care cunoaşte sensul cuvintelor şi până la un semianalfabet!

1. Cuvântul "Umpicutz" nu există în limba română... Nici măcar "Unpicutz". Trebuie apreciat, totuşi, că cine a scris prima variantă şi-a adus aminte că înainte de P şi B se scrie consoana M! Revenind la un ton serios, în exemplul de mai sus avem substantivul neutru PIC, la plural PICURI (un pic, două picuri). UN PICUŢ este forma diminutivală, având articolul nehotărât UN şi substantivul PICUŢ. De asemenea, pentru "internaţionalul" TZ, noi avem consoana noastră sadea Ţ...
2. ALTĂ DATĂ versus ALTĂDATĂ Exemple: 1. ALTĂ DATĂ importantă din viaţa ei este ziua copilului. 2. Voi veni ALTĂDATĂ la tine. - Când cuvântul "dată" îl putem înlocui cu "zi", scriem dezlegat : "ALTĂ ZI importantă din viaţa ei era...." - ALTĂDATĂ arată un moment din trecut sau din viitor, sinonim cu ODATĂ, CÂNDVA, ALTCÂNDVA: Voi veni CÂNDVA la tine.
3. O LEACĂ versus OLEACĂ? Nu există în vocabularul nostru substantivul LEACĂ: O LEACĂ- DOUĂ LECI – NIŞTE LECI. OLEACĂ este adverb, însemnând puţin, niţel, se scrie legat! Şi diminutivul OLECUŢĂ, în mod firesc, se scrie legat!
4. SLIP, SLIPURI = chiloţi de baie foarte scurţi, chiloţi de baie bărbăteşt. În nici un caz SLIPI... Limba română poate fi corectă chiar şi când vorbim despre chiloţi
5. LOCAŢIE sau LOC? În ce LOCAŢIE ne vedem azi sau în ce LOC ne vedem ? LOCAŢIE = ÎNCHIRIERE. CHIRIE plătită pentru anumite lucruri luate în folosinţă temporară. LOC=PUNCT, PORŢIUNE ANUMITĂ DINTR-UN SPAŢIU Cuvântul este folosit în limba română de persoanele care aparent ştiu limba engleză, dar necunoscându-i adevăratul sens. Revenind la exemplele date, nu putem să ne vedem ÎN CHIRIE, deci ne vom vedea în românescul LOC!
6. SE MERITĂ sau MERITĂ? În limba română nu există verbul A SE MERITA. Ex: ”MERITĂ lauda” şi NU ”Se merită lauda”! Fără eforturi de a explica DE CE… faceţi doar efortul de a reţine explicaţia!
7. CA sau CA ŞI? ”CA elevă, ea depune efortul de a fi prima”. ”CA ŞI elevă, ea depune efortul de a fi prima”. Dintr-o dorinţă nejustificată de a elimina cacofonia şi acolo unde nu este, deşi cacofonia poate fi evitată elegant, prin alte metode, s-a ajuns să fie folosit CA ŞI de cei ce nu cunosc gramatica limbii române. CA ŞI presupune o comparaţie cu altceva, cu altcineva. Ex. ”CA ŞI ELEVA ACEEA, şi Maria este bună la învăţătură”. Se observă articularea substantivului, urmat de un determinant (care ne spune ceva despre elevă): ACEEA; de asemenea, avem şi conjuncţia ”ŞI” alăturată celui de-al doilea substantiv (ŞI Maria), pentru a întări ideea de comparaţie. Ex. ”Ca elevă, nu iese cu nimic în faţă”. ”Ca şi eleva din clasa a 12-a, şi eleva din clasa a 11-a a mers la Olimpiadă”. ”Ca arhitect este grozav”. ”Ca şi arhitectul Ionescu, şi Popescu a mers la Congres”.
8. ÎNCONTINUU = este adverb, înseamnă Mereu, întruna, fără încetare şi se scrie cu 2 ”U” şi „nedezmembrat”: în +continuu. Mă baţi la cap încontinuu
9. ÎNTRUNA şi ÎNTR-UNA Exemplu: ”Mă cicăleşti ÎNTRUNA”, adică mereu, tot timpul. ex. ”ÎNTR-UNA din zile, am văzut că vine ploaia”. Ambele variante sunt corecte, doar că în situaţii diferite, ca în exemplificări.
10. ACEEAŞI şi ACEIAŞI Exemplu: ”ACEEAŞI fată o văd zi de zi”. ”ACEIAŞI oameni sunt acolo”. După cum se poate observa uşor (?), prima formă este pentru feminin, singular, însoteşte cuvântul fată), a doua formă este pentru masculin, plural (însoţeşte cuvântul oameni). Concluzia: ambele variante sunt corecte, dar pentru situaţii diferite.



- „care” şi „pe care” – extrem de mulţi vorbitori nu ştiu când se foloseşte „care” şi „pe care”. Cei care omit „pe” din construcţia „pe care” nici nu-şi pun problema că greşesc, o practică fără să-şi pună problema greşelii. - Acordul în grupul „al, a, ai, ale cărui” – nu se prea face distincţia de gen în cazul acesta. - „însumi”, „însămi”, „însemi”, „însene”, „înşine”, „înşivă”, însevă” - un mister. De cele mai multe ori se foloseşte forma de masculin şi pentru feminin.
- „Eu continui” şi „eu continuu”, în acest caz greşesc până şi specialiştii, ne dezvăluie Nicolae Bozbici. Până în 2005 forma corectă era „eu continuu”, iar ulterior, potrivit DOOM, forma corectă a devenit „eu continui”, la fel ca forma de indicativ prezent, persoana a II-a singular.
- „ca şi” - se foloseşte cel mai adesea pentru a evita o cacofonie. Nicolae Bozbici spune că vorbitorul se păzeşte de o greşeală şi comite alta. Pentru a evita o cacofonie se foloseşte de „şi” care nu are ce să caute acolo.
- Acuzativul folosit în loc de genitiv. De exemplu, întâlnim: „Te spun la mama” şi nu „Te spun mamei” sau „solzii la peşte” şi nu „solzii peştelui”.
- Transformarea unor termeni populari. În zona rurală din Bistriţa-Năsăud, de exemplu, se foloseşte termenul „bujală” în loc de caniculă. Unii îl modifică puţin să nu sune a termen popular şi iese „bujeală”, care, potrivit lui Nicolae Bozbici, este un „monstru lingvistic”.
- Limba Română suferă deformări date de alte limbi străine. Încet, încet pătrund cuvinte uzuale din alte limbi străine, iar combinate cu limba română dau naştere la un amalgam. Acesta este un fenomen îngrijorător şi în continuă creştere.
- „vroiam” în loc de „voiam” - „să aibe” în loc de „să aibă”



Printre cele mai amuzante greşeli de limbă scrisă sunt greşelile de punctuaţie. Spre exemplu, sensul propoziţiei "Hai să mâncăm, copii" se schimbă cu totul dacă uiţi să pui virgula – "Hai să mâncăm copii".
Profesoara de Limba Română Ecaterina Stanca spune că românii fac greşeli atunci când nu sunt atenţi la ordinea în care pun cuvintele, ceea ce poate asocieri foarte amuzante, deseori găsite în anunţuri. "Mai demult, am văzut reclame prin oraş cu următoarele mesaje:
«Confecţionăm haine din pielea clientului» sau «vindem scaune pentru copii cu trei picioare»", a exemplificat Stanca. Greşeli gramaticale amuzante, abundente pe site-urile de anunţuri Alte exemple de anunţuri în care românii au făcut greşeli amuzante de limba română:
"castroni pe placul oricărei gospodine cu fund rotund, pentru batere eficientă" "de vânzare birou de epocă pentru doamnă cu picioare subţiri şi sertare lungi"
"căutăm un om care să aibă grijă de un loc de vaci, care nu fumează şi nu bea"
"fustele se ridică zilnic între orele 10-18"
"croim rochii pentru dame de lux"
"avem ciorapi de femei lungi"
"vând câine, mănâncă orice şi îi plac foarte mult copiii"
Greşeli gramaticale amuzante preluate din alte limbi În cartea "101 greşeli de lexic şi de semantică" a lingviştilor Alexandru Nicolae şi Adina Dragomirescu de la Institutul de Linvistică "Iorgu Iordac – Al. Rosetti" al Academiei Române, experţii spun că fenomene amuzante de limbă apar la încrucişarea unităţilor frazeologice.
"Cel mai adesea, hibridarea de acest fel se produce între două locuţiuni înrudite semantic sau între un cuvânt şi o expresie echivalente semantic. Cauzele variaţiei frazeologice sunt dintre cele mai diverse şi ţin atât de lingvistic cât şi de extralingvistic: organizarea vocabularului în ansamblu, contaminaţia, etimologia populară şi analogia, interpretarea realităţii înconjurătoare de către vorbitori, dar şi potenţialul ludic al unor unităţi. Influenţa limbilor străine este, de asemenea, un factor important generator al variaţiei frazeologice", spun lingviştii.
Exemple: a tăcea mâlc – a tăcea melc
curriculum vitelor
penibil de pedeapsă
doctor hormonis pausa,
doctor hororis causa,
doctor hoinaris causa
"Substituţia cu sinonime sau parasinonime (cuvinte care nu sunt în mod obişnuit sinonime, dar care contractează contextual o relaţie de acest fel) a unui component al unităţii lexicale dă naştere, de asemenea, la formulări amuzante:
a face vilă bună cu cineva,
amenda e ruptă din rai.
Un efect similar se obţine şi prin substituţia cu antonime;
a-şi declina incompetenţa, în loc de a-şi declina competenţa.
Tot în zona creativităţii ludice intră şi crearea sau completarea unor serii frazeologice: după a vedea lumina tiparului s-au format, în limba actuală, expresii de felul a vedea lumina internetului sau a vedea lumina e-mail-urilor", au mai exemplificat lingviştii.



Utilizarea greşită a verbelor se află în topul capcanelor gramaticale pe care foarte mulţi dintre români nu ştiu să le evite. Abaterile de la normă, spun lingviştii, apar atât în exprimarea orală, cât şi în cea scrisă. Pleonasme des întâlnite în limba română Cele mai multe dintre greşeli pornesc de la încadrarea greşită a verbelor în cele patru conjugări. Profesorul vasluian Teodor Pracsiu vă propune astăzi un top al celor mai frecvente greşeli întâlnite.
Utilizare greşită a verbului a voi
Exemplu: Eu vroiam altceva. Corect este: Eu voiam altceva. La baza acestei erori stă un aşa-numit hibrid lingvistic, creat prin contopirea verbelor „a voi“ şi „a vrea“.
Utilizare greşită a verbului a crea
Exemple: Boala îmi crează neplăceri. Corect este: Boala îmi creează neplăceri; Noi creem obiecte de artă. Corect este: Noi creăm obiecte de artă. În acest caz, precizează profesorul Pracsiu, este vorba despre folosirea eronată a verbului la indicativ prezent.
Utilizare greşită a verbului a merita
Exemplu: Nu se merită să cumpărăm mere. Corect este: Nu merită să cumpărăm mere. "De această dată, avem de-a face cu un reflexiv parazitar, în condiţiile în care verbul a merita nu poate fi folosit decât la diateza activă, niciodată la cea reflexivă", explică Teodor Pracsiu.
Utilizare greşită a verbului a râde
Exemplu: Vecinul se râde de mine. Corect este: Vecinul râde de mine. Şi în acest caz greaşeala apare de la folosirea greşită a diatezei reflexive, în loc de cea activă.
Utilizare greşită a verbului a trebui
Exemplu: Noi trebuim să învăţăm. Corect este: Noi trebuie să învăţăm. În cazul de faţă, se conjugă un impersonal abstract, ceea ce este nepermis.
Utilizare greşită a verbului a aşeza (aspect valabil doar la scriere)
Exemplu: Clientul se aşează pe scaun. Corect este: Clientul se aşază pe scaun. Este rezultatul unei devieri fonetice, adică se confundă pronunţia, care este într-adevăr aşează, cu modul de scriere.
Aceeaşi greşeală este întâlnită şi în cazul verbului „a înşela“.
Exemplu: Prietenul meu îşi înşeală soţia. Corect este: Prietenul meu îşi înşală soţia.
Utilizare greşită a verbului a înfige
Exemplu: Cuţitul se înfinge în pepene. Corect este: Cuţitul se înfige în pepene.
Utilizare greşită a verbului - culmea! - a greşi
Exemplu: Doamna profesoară, Costel mă greşeşte! Corect este: Doamna profesoară, Costel mă face să greşesc! sau: Doamna profesoară, am greşit din cauza lui Costel!
Utilizarea greşită a verbului a fi
Una dintre cele mai frecvente greşeli este confuzia dintre "fi" şi "fii". Se scrie cu doi i numai la imperativ afirmativ (fii!), conjunctiv prezent (să fii, să nu fii) şi in cazul formei „populare” a timpului viitor – adica o să fii. În toate celelalte situaţii se scrie cu un singur i: a fi, nu fi, aş fi, voi fi etc.
Utilizarea greşită a verbului a plăcea
Tot foarte întâlnită este şi utilizarea lui „place“ în loc de „plăcea“. Corect este „a plăcea“ – şi aceeaşi regula se aplică şi la alte verbe de conjugarea a II-a, adica verbele care se termina în ea: „a părea“, „a tăcea“, etc. „Chiar mai nocivă pentru limba română este utilizarea pe scară largă de către tineri a expresiilor verbale de argou: «Tipul ăla e naşpa» sau «Tipul ăla face nasoale»", a subliniat profesorul Teodor Pracsiu.

mariusTut
13-01-2017, 14:11
[QUOTE=Val-Vartej;3425776]Pleonasme...QUOTE]:ipb_mafioso::ipb_fan:

Val-Vartej
23-05-2017, 21:12
L I N G V I S T I C E
Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.
Saltă inima-n plăcere,
Cănd o ascultăm
Şi pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.
…………….
Gheorghe Sion
Minunate versuri care ne îndeamnă la respect sacru faţă de limbă, care, după autorul Poemelor luminii, este Întâiul mare poem al unui popor, limba în care vorbim şi scriem. “Prin limbă ne transmitem reciproc gândurile, cunoştinţele, sentimentele, întreaga noastră experienţă de viaţă, limba este principala cale de transmitere a culturii umanităţii.(…) Cuvintele prin care comunicăm zilnic aduc satisfacţie, dar şi amărăciune, bună dispoziţie, dar şi întristare, produc admiraţie, dar şi dispreţ.(…). Legendarul şi înţeleptul Esop, referiotor la limbă, între altele, menţiona: “Limba sparge cetăţi mari din temelie, limba omoară, limba huleşte, limba cleveteşte şi urăşte, limba jură strâmb şi toate răutăţile se fac din limbă”.
(Vezi, Constantin E. Ungureanu, Interferenţe, Editura Măiastra , Tg.-Jiu, 2003, p. 301-302)
Limba corectă se cultivă în şcoala românescă, prin intermediul media şi alte canale, dar în folosirea ei corectă oral şi în scris se comit, din păcate, numerose greşeli care dăunează uzului limbii şi culturii, în general.
Errare humanum est… perseverare, diabolicum
x
Între multe alte greşeli de exprimare ale indivizilor de diferite vârste, mai mult din neştiinţă, apare des pleonasmul care constă în pronunţarea/scrierea unor cuvinte sau construcţii în plus, dublând sensul cuvântului respectiv.
“Avansaţi înainte”, “cobori jos”, “urcă sus”, “staţi jos”, “fugiţi repede”, “dar totuşi”, “revin încă o dată”, “părerea mea personală”, “de comun acord”, “să mă repet”, “eu personal”, “tâmpit/nebun la cap”, “absolut extraordinar”, “absolut exploziv”, “în procent sau în proproţie de atât la sută” şi altele.
În aceste sintagme verbale, al doilea sau primul termen este de prisos pentru că sensul/ideea este suficient şi corect exprimată printr-un singur cuvânt. Corect este “avansaţi” şi nu avansaţi înainte, “cobori” şi nu cobori jos. Excepţie de la regulă fac licenţele poetice de tipul “Cobori în jos luceafăr blând/ Alunecând pe-o rază”(…) , Mihai Eminescu, “staţi”, “aşezaţi-vă” şi nu staţi jos, “revin” şi nu revin încă o dată, “părerea mea”, sau „părerea personală” şi nu părerea mea personală, “de acord” şi nu de comun acord, “să repet” şi nu să mă repet, “eu” sau “personal” şi nu eu personal, “nebun/tâmpit” şi nu nebun sau tâmpit la cap, “planul a fost realizat 75%” şi nu în procent sau proproţie de 75 %.
Interesant este faptul că în instituţiile publice: parlament, guvern, radio, televiziune, presă şi alte instituţii din teritoriu; formulări de tipul “în procent/proprorţie de atât la sută sunt aproape cvasigeneralizate iritând tot mai mult auzul şi sensibilitatea lingvistică a celor avizaţi în materie.
Este sau nu corectă această exprimare orală şi scrisă?
În această situaţie se amestecă două concepte matematice sau două elemente lexicale „procent şi proporţie”.
După DEX, p. 747, „procent” însemnează a suta parte dintr-o cantitate dată, iar „proporţie”, acelaşi DEX, p. 752, însemnează raport între dimensiunile părţilor unui întreg sau între fiecare din aceste părţi şi întreg, relaţie între lucruri comparabile, „proporţional cu…”, „potrivit cu…”. Proporţie se referă şi la dimensiune, amploare, mărime. „A lua proporţii, a se dezvolta, a se îngrăşa…” Proporţiile asteroidului cosmic sunt uriaşe ş.a.
Aşadar, „a îndeplini planul/sarcinile în procent sau proporţie de 75%” este, evident, o exprimare pleonestică. Ca să evităm pleonasmul trebuie să suprimăm termenii „procent” sau „proporţie” din enunţ.
Formulări corecte: „sarcinile au fost îndeplinite 75% şi nu în procent sau proporţie de 75%, beneficiul a crescut cu 5% sau cu 5 procente anul acesta” şi nu în procent sau proporţie de/cu 5%.
La prezentarea rezultatelor votului din 16 noiembrie 2014 sta scris corect pe mionitoare: Judeţul Iaşi 50%, Vâlcea 48%, ş.a.m.d., dar la citirea rezultatelor un ziarist a citit/rostit „în propoţie de atât la sută pentru mai multe judeţe, deşi ce era scris era corect?!
xx
Pentru unii aleşi ai naţiunii, jurnalişti sau alte categorii de vorbitori clasa lexico-gramaticală a adjectivului nu este corect cunoscută, mai cu seamă în legătură cu gradele de comparaţie (comparativul şi superlativul realtiv şi absolut). Din neştiinţă şi/sau lipsă de sensibilitate semantică, greşelile, evident, supără, deranjează auzul celor cunoscători în ale gramaticii limbii române. Urmărind comod unele emisiuni de televiziune, de exemplu, auzim perle de toată jena din care enumerăm câteva.
„Calificare mult superioară”, „foarte cofortabil”, „foarte sintetic”. „cel mai neprihănit”, „destul de public”, „extrem de inconfortabil”, „cea mai stridentă”, „foarte onorabil”, „cel mai mediatizate”, „foarte suficient”, „carieră foarte publică”, „gest foarte imoral”, „un plus foarte responsabil”, „mai penibil(ă)”, „mai confortabil”, „să fim mai logici”, „acuzaţie îngrozitor de incorectă şi nedreaptă”, „extrem de intelectuală şi subtilă”, „extrem de practic”, „mai puţin public”, „cât se poate de legitimă”, ”foarte normal”, „foarte uman”, „mai splendid”,” peisaj aproape extraordinar”, „chestiune foarte personală”, „cel mai relevant”, „cât se poate de reprezentativ”, „foarte penibilă”, ”mai competent”, „mai radical”, „într-atât de reprezentativ, „foarte pragmatic”, „cea mai laureată”, „exagerare foarte literară”, „extrem de logic”, „cea mai sexy”, destul de anormal”, „cel mai eficace”, „foarte specifice”, foarte surâzătoare” şi multe, multe altele. Pentru a evita astfel de construcţii greşite (de fapt, tot un fel de pleonasme ca formă) e corect să suprimăm elementele de costrucţie pentru comparativ şi superlativ. În loc de „calificare mult superioară” este suficient şi corect calificare superioară, la adjectivele unde apare adverbul „foarte” (foarte confortabil, foarte sintetic şi celelalte este corect a se suprima adeverbul din faţa adjectivului care nu poate fi pus la acel grad de comparaţie, rămânând doar forma corectă de pozitiv, fiindcă acele adjective nu au grade de comparaţie. La fel şi cu suprimarea lui „mai”, „cel mai”, „destul de”, „”extrem de” şi celelalte.
Alte aspecte
Se aud, de asemenea, cacofonii care deranjează: „comunică că”, „că campionul”. S-ar putea evita această asociere nepotrivită de sunete dacă enunţul ar fi: ”comunică, precum că” sau „căci campionul”. „Îmi/vă cer scuze este o formulare care ar fi corectă astfel: „scuze” sau „scuze pentru…”.
Fără a fi greşeli de exprimare, apar de ceva vreme ca noutăţi construcţiile „ca să ce”, „cu subiect şi predicat”, „pe picior”, într-un final”, „să dea cu subsemnatul(a)”, „să-şi facă treaba”.
-A spus ceva acolo.
-A spus ca să ce?
După conjuncţia compusă „ca să” urmează o subordonată finală care lămureşte problema.
Când auzim expresia „cu subiect şi predicat”, un clişeu lexical sau o expresie stereotipă, înseamnă că interlocutorul se referă la faptul că exprimarea a fost în enunţuri inteligibile şi n-a rămas ceva nelămurit. Oricum, acest şablon lingvistic deranjează pentru că vorbitorul nu face numai propoziţii simple!
Legea/situaţia a fost dată „pe picior”, o locuţiune adverbială-clişeu, care se referă la faptul că problema n-a fost suficient gândită spre a avea valabilitate, propusă în grabă. De asemenea, corect este „în final” şi nu într-un final. „Să dea cu subsemnatu´, cu subsemnata nu se aude, deşi avem şi iritabile genus în situaţii, adică acolo unde este audiat(ă) nefericitu´(a) să dea explicaţii în legătură cu un fapt de care e acuzată persoana. „Să-şi facă treaba”, propoziţie lansată se pare de Zeus-Băse, Vaporeanul, preluată şi repetată supărător pentru că „treaba” nu are numai sensul de datorie, obligaţie, sarcină, ci şi un sens scabros. În loc de cuvântul „treaba” se pot pune sinonimele „datorie, obligaţie, sarcină”.
Aşa cum remarca scriitorul Octavian Paler, poporul român este un popor meteorologic deoarece în istorie s-a aplecat după cum au bătut vânturile de la greci, romani, turci, francezi, ruşi, americani. Această observaţie pare a fi valabilă şi în cazul limbii. Acum sunt la modă anglicismele, sau, cum ar fi zis criticul literar acad. Eugen Simion, acum avem a face cu un sistem de comunicare romenglez.
Considerăm că n-ar fi deloc rău dacă la televiziune ar exista o emisiune săptămânală gen „Limba noastră” (Al. Graur), sau „Doar o vorbă să-ţi mai spun” cum aşa de bine o făcea regretatul George Pruteanu. S-ar preveni sau elimina multe greşeli din exprimarea orală şi scrisă. Se merge departe cu degradarea socială generală, inclusiv alterarea limbii române şi, slavă Domnului, avem încă lingvişti valoroşi de care nu se mai prea aude!
Marin I. Arcuş