PDA

Afiseaza Forumul : Aici este casa noastră, casa haretiştilor!



Pagini : [1] 2 3

arhanghel
23-01-2010, 15:59
Cuvânt introductiv

“Iubite cetitoriu, multe prostii ăi fi cetit de când eşti.
Ceteşte, rogu-te, şi ceste şi, unde-i vede că nu-ţi vin la socoteală,
ie pana în mână şi dă şi tu altceva mai bun la
iveală, căci eu atâta m-am priceput şi atâta am făcut.”
Ion Creangă (n. 1 martie1837, Humuleşti; d. 31 decembrie1889, Iaşi)

Citatul de mai jos, care aparţine colegei noastre Danuzia, m-a inspirat şi m-a determinat să scriu acest mesaj:
,,…Am ajuns vremuri în care cultura este ignorată şi considerată pierdere de timp (timp mult mai preţios ,pentru a crea alte "valori",diforme şi hidoase) încât ,suntem puţini care mai ţinem cu dinţii ca ea să se transmită mai departe,urmaşilor noştri,asemeni trandafirului din tufa de spini!...”

Ca şi iniţiator al topicului de ,,Artă,Cultură şi Ştiinţă”,devenit între timp subforum datorită înţelegerii şi sprijinului de care m-am bucurat din partea a doi oameni admirabili, administratorul acestui forum ,d-l Adi (roadiro) şi moderatorul Marius Tut vă pot spune că am observat o anumită reticenţă venind dinspre d-voastră în a posta mesaje aici şi din această cauză vă voi expune motivele care m-au determinat să iniţiez un astfel de proiect, pus de ceva timp în practică cu ajutorul unora dintre colegii noştri şi cărora ţin să le mulţumesc încă odată !
Nu înţeleg această reţinere (sau poate rezistenţă?), deşi am cunoştinţă că printre noi se află colegi intelectuali, de o deosebită educaţie, erudiţie şi fineţe,oameni care ar avea ceva de spus şi de transmis celorlalţi.
Denumirea de ,,Artă,Cultură şi Ştiinţă”,s-a dorit din start una foarte generoasă, pentru a incita şi a atrage de partea noastră cât mai mulţi adepţi şi susţinători ai unui astfel de proiect!Se poate pune întrebarea,de către cei veşnic neîncrezători şi cârtitori, de ce tocmai aici, pe acest forum atât de blamat de unii şi folosit ca şi argument împotriva noastră de alţii, care l-au privit cu ochelari de cal, la modul peiorativ, doar ca şi pe o sursă nesperată de inspiraţie pentru grilele de examen? O parte din răspuns îl veţi găsi în acest mesaj. Alte precizări le veţi descoperi în cel de-al doilea mesaj, pe care îl voi reposta aici şi pe care l-am scris în urmă cu două săptămâni pe topicul de ,,Diverse”.
Este arhicunoscut faptul că toată vara trecută, studenţii, absolvenţii licenţiaţi şi masteranzii Universităţii Spiru Haret s-au “bucurat” de un linşaj mediatic fără precedent în istoria postdecembristă a României .O întreagă categorie de cetăţeni ai acestei ţări cu pretenţii democratice, în număr de 350.000 de oameni, a fost stigmatizată pe nedrept, mai ales de massmedia mogulilor de presă şi de reprezentanţii Ministerului Educaţiei şi acoliţii acestora, deşi majoritatea noastră suntem oameni serioşi, demni, unii dintre noi absolvenţi a două sau mai multe Facultăţi de Stat sau particulare. În mod cert au existat excese la această Universitate Spiru Haret, dar culpa a fost comună, atăt a acelora care s-au perindat de-a lungul timpului la cârma Ministerului Educaţiei cât şi a acelora de la USH. Într-un final, după o vară întreagă de frământări şi de intervenţii venind din partea noastră, s-a înţeles în sfârşit că trebuie apărate interesele studenţilor şi absolvenţilor USH şi nu noi trebuie să plătim oalele sparte. Dacă nu s-a înţeles încă acest lucru şi nu ne vom bucura de respectul cuvenit o vom face încă odată şi încă odată până când se va înţelege bine acest lucru. Excese vor mai fi, dar aşa cum spunea părintele Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria din judeţul Neamţ (n. 10 aprilie 1912, comuna Suliţa, judeţul Botoşani - d. 2 decembrie 1998, Mănăstirea Sihăstria), ,,Mânca-v-ar raiul!”, trebuie să ne înarmăm cu ,,Răbdare, răbdare şi iar răbdare”, să fim vigilenţi şi să avem mai mult curaj în apărarea drepturilor noastre! ,,Răbdare,răbdărică şi răbdăroi!”Dacă nu vom lua atitudine şi vom aştepta sfârşitul veacurilor şi vremuri de genul acelora în care şchiopul va sări ca cerbul şi limpede va fi limba gângavilor, iar izvoare de apă vor curge în pustiu şi pâraie în pământ însetat, aşa cum spunea profetul Isaia în capitolul 35 din Vechiul Testament, nu vom avea decât de suferit, în plan personal, profesional şi social-relaţional.
Trebuie să conştientizăm cu toţii că suntem cea mai mare comunitate de învăţământ Superior din România, să dăm dovadă de un comportament universitar şi că nu suntem doar ,,nişte” rătăciţi pe treptele acestei Universităţi Spiru Haret,aşa cum au lăsat să se înţeleagă contestatarii noştri! Dacă noi nu vom crede în puterile şi competenţele noastre, alţii nu o vor face nici atât!
Trebuie să vă doriţi tot mai mult şi să vă perfecţionaţi încontinuu!
Nu sunt proprietarul adevărului absolut, deoarece nu îl pot produce la dorinţă, dar cred că cea mai puternică lovitură posibilă dată contestatarilor noştri ar fi aceea ca noi toţi, prin exemplul personal şi prin faptele noastre să creştem în bine renumele acestei Universităţi şi aceasta să dea ţării oameni mari, buni specialişti şi profesionişti, oameni de ştiinţă, viitori academicieni, câştigători de premii prestigioase naţionale şi internaţionale, ş.a.m.d.! Ce aţi spune dacă viitorul Preşedinte sau Prim Ministru al României va fi, printre altele, absolvent al USH, omul providenţial care prin faptele sale ar deveni unul dintre cei mai mari, performanţi şi mai buni oameni de Stat pe care i-a putut avea vreodată această ţară?
S-a spus despre astfel de forumuri ale haretiştilor că sunt făcute doar pentru a intra pe ele şi a copia rezolvările la grilele de examen. Greşit şi aviz amatorilor! Au existat greşeli inerente oricărui început, dar între timp acest forum a devenit casa noastră, casa haretiştilor! Aici mă simt ca şi între prieteni şi în consecinţă nu am avut nici-un fel de reţinere, de a cere aici deschiderea unei astfel de pagini, ca şi aceea de ,,Artă,Cultură şi Ştiinţă” , ca şi un gest de reparaţie morală a numelui de haretist, de biruinţă a înţelepciunii împotriva ignoranţei! Să le dăm lecţii de patriotism, de viaţă, de artă, cultură şi ştiinţă tuturor acelora care ne-au terfelit numele prin noroi! De ce nu am fi noi promotorii adevăratelor valori, pentru a arăta că noi nu suntem duşmanii culturii şi nu susţinem bătaia de joc generalizată, maneaua, incultura, tupeul, aroganţa şi lipsa de bun simţ, prostia şi ignoranţa, fufezele, măscăricii, mutanţii şi hidosul, scepticismul, gureşia politică,jaful şi chiolhanul instituţionalizat!
Trebuie să existe un început şi un sfârşit pentru toate! Sfârşitul răului care ne macină de la Revoluţia din decembrie 1989 încoace şi începutul devenirii noastre în bine!
Ni s-a inoculat ideea că suntem incapabili, că orice iniţiativă este sortită eşecului, că nu ne putem uni şi că suntem un popor dezastruos!Acest tipar le convine de minune analfabeţilor şi hoţilor care au parvenit prin politică! Orice călătorie de durată începe cu un pas şi nimic nu se clădeşte bătând din palme!
În ceea ce mă priveşte recunoasc că sunt un răzvrătit, care nu se va închina niciodată la mamona inculturii, dar nu sunt bolnav de psihoză revendicativă sistematizată şi nici lansator perpetuu de idei potrivnice nu sunt ! Mi-am asumat un risc impredictibil atunci câmd am cerut deschiderea unui astfel de topic,devenit în prezent subforum, de ,,Artă,Cultură şi Ştiinţă” şi dacă postez mesaje mai des nu o fac pentru că îmi doresc statuturi superioare pe acest forum, ci pentru că mi-am asumat în mod tacit o anumită răspundere şi îmi respect promisiunea de început.Timpul meu este la fel de preţios ca şi al d-voastră şi vă rog foarte mult să nu mă dezamăgiţi !
„Dum spiro, sper”(Cât timp respir, sper), dar vă rog să puneţi mâna pe taste şi să ajutaţi la dezvoltarea acestui subforum, ajutându-vă astfel şi pe d-voastră înşivă! Să nu lăsaţi timpul sã treacã fãrã a-l umple cu ceva util, nobil şi necesar, folositor atât d-voastră cât şi celor din jur!
Sunt unii dintre colegii noştri care s-au retras de pe acest site ,sub diferite pretexte! Am văzut cum deseori moderatorii erau acuzaţi de faptul că ar citi mesajele private, că sunt comunişti, securişti, petroliberali, că îşi dau importanţă şi ne bannează nemeritat, ş.a.m.d., dar s-a uitat un lucru esenţial! Oamenii ăştia sunt colegii noştri! Putem adopta o atitudine consensuală sau combativă, dar oare acest lucru nu se poate desfăşura în limitele bunului simţ şi a minimei morale? Suntem oameni maturi sau ne mofturim ca şi nişte copii? O atitudine calmă şi respectuoasă, chiar şi în faţa insultelor, este o victorie în sine ! Întotdeauna infernalul celălalt, dar uităm să ne uităm în ograda proprie! Gradul de cultură şi de bun simţ se observă şi din ceea ce scrii! Spune-mi ce scrii pentru ca, să îţi spun cine eşti!
Scuzaţi-mi divagaţia, dar cred că puţini oameni mai sunt aceia care semnaleazã prezenţa adevãrului, aşa incomod cum este, prin exemplul personal, ca act de identitate socialã. A devenit astãzi aproape un act de curaj social, în condiţiile binecunoscute ale societãţii moderne, de a spune detaşat şi liber de prejudecãţi lucrurilor pe nume, într-un fel nealterat, dar politicos, deopotrivã direct şi sincer, acum când valorile creştine şi moralitatea instituţiilor şi a persoanelor publice au devenit din ce în ce mai relative şi, înainte de toate, pânã şi faptul de a se spune adevãrul la timpul „nepotrivit“, ar putea fi calificat la repezealã ca act de cinism de unii sau alţii!
Stârpirea bălăriilor crescute depinde foarte mult de fiecare dintre noi!Convingerea cã suntem „rãmaşi în urmã“ şi cã mult din ceea ce am dat nu semnificã decât puţin creeazã neîncredere şi descurajare şi, de fapt, lacunã nemeritatã. Acest deficit se explicã, deci, şi persistã şi cu greu s-ar închipui cã într-un interval prea scurt, vom putea avea ceea ce alţii au demult şi întrebuinţeazã spre a se afirma. Dar acestea sunt, pe scurt, înaintãri ce au putut sã se cristalizeze într-un mediu unde nu s-a modificat, pânã la urmã, nimic din ce ne aparţine, poate consubstanţial, ca doctrinã a descurajãrii. Cãci astfel de obiective aparţin, pretutindeni în lumea civilizatã, nu cetãţenilor, ci Statului care, însã, aici, rãmâne nu creator de strategie şi de protecţie pentru viitor ci agregare indecisã, obiectivistã, şi chiar un agent neutru, dezlegat de obligaţia faţã de popor. Menţinerea unei astfel de stări de catarsis emoţional, de Wertunsicherheit („nesiguranţă a valorilor“), aşa cum ar spune neamţul,ni se datoreazã şi nouă care, prin tãcere şi întârziere în afirmarea valorilor neclintite şi evidente, am îngãduit şi am lãsat „rãul“ sã acţioneze ignorând cã în orice clipã de amânare stã complicitatea cu întunericul ce ne atacã perpetuu şi în asalt, pentru a nu cădea pradă deznaţionalizării şi nocivităţii stereotipurilor occidentale, şi a ne redescoperi filonul valoros naţional!
Binele nu este bine, atunci când nu se face bine ! Dacă vreţi să nu vă mai simţiţiţ exilaţi în propria d-voastră ţară şi dacă doriţi ca tot acest comportament foarte păgubos pentru naţie, de aneantizare a valorilor noastre naţionale, de permanentă insultă, de uitare şi nepăsare în general, de lavaj cerebral (brainwashing) şi chiar de „damnatio memoriae“ (blestem,damnare a memoriei) să fie eradicat trebuie ca fiecare dintre noi să conştientizeze că „Vox populi, vox Dei” şi cei care conduc această ţară din interiorul sau exteriorul României să înţeleagă că nu se pot pune cu ,,Măria Sa, poporul român”!
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

arhanghel
23-01-2010, 16:01
Învăţăturile unui absolvent USH către cei care se află la început de drum şi vor avea bunăvoinţa şi răbdarea să mă asculte!

,,Bunătatea... singurul semn al superiorităţii pe care-l recunosc" spunea Ludwig van Beethoven.În consecinţă, să dăm cu toţii dovadă de bunătate şi de înţelegere!

,,O vorbă de duh aduce adesea o dezlegare mai bună şi mai durabilă în lucruri decât asprimea."
( Horaţiu )

Dacă veţi găsi şi unii moderatori mai puţin răbdători,acest lucru se datorează luptelor care s-au dat vara trecută între haretişti şi vizitatorii “antropofagi” de pe acest forum, vizitatori nepoftiţi,unii mai rasaţi, altii mai rahasaţi,pe care noi i-am botezat în mod generic cu numele de troli şi de la prea multele,,Palme d’Or” venind dinspre massmedia,Ministerul Educaţiei şi acoliţii acestora,dar şi pentru că ,,Vnimanie,vnimanie vrag slushaet!"(ru.Atenţiune,atenţiune,dusmanul ne ascultă) în continuare şi nu trebuie să le mai dăm apă la moară!Din aceasta cauză nu trebuie să vă ofensaţi dacă sunteţi muştruluiţi,pe ici pe colo,chiar dacă uneori sunteţi nevinovaţi.Riscul de a fi nedreptăţiţi este unul asumat,deoarece atât timp cât intri pe un forum,îţi asumi anumite riscuri virtuale şi ai şansa,dacă nu beneficiezi de o minimă pregătire, de a te umple de ruşine,,A capite ad calcem” sau mai pe româneşte spus,de a te umple de ruşine din cap până în picioare!Depinde unde anume te plasezi pe scara ierarhiilor valorice.Ca şi la o maşină cu o cutie de viteze in 5 trepte există mai multe trepte de competenţă: Treapta I - Incompetenţa inconştientă, Treapta II - Incompetenţa conştientă, Treapta III - Competenţa conştientă, Treapta IV - Competenţa inconştientă, Treapta V - Excelenţa competenţei.
Odată logat pe acest forum apare un subforum cu denumirea de ,,Facultăţi” şi unde este scris vizibil că,citez, ,,Atenţie: Grilele de Examen sunt propuse spre dezbatere !A se înţelege corect, nu spre copiere ! ,,Credendo vides" – Crezând vei vedea!
Este greu pentru un moderator să îşi păstreze cumpătul,atunci când observă un astfel de comportament de oportunism împins la extrem, de tipul ,,Dar muieţi sunt posmagii?”,dar cine nu acceptă critica,nu va avea şansa îndreptării, cu condiţia ca aceasta să fie una constructivă şi nu una distructivă.Din păcate copiatul reprezintă una din metehnele strămoşeşti,la toate nivelurile învăţământului din România.Nu vreau să acuz pe nimeni pe nedrept,dar dacă totuşi unii sunt posesorii unei astfel de atitudini şi a unui noroc chior, le spun pe şleau, măi fraţilor,nu mai copiaţi şi dacă o faceţi, faceţi-o,dar pe propria voastră răspundere şi cereţi ceea ce vreţi, dar nu emiteţi pretenţii! Dacă, ,,Doamne, fereşte!”veţi pica examenele, sau mai rău,chiar Licenţa, să nu vă aud că vă duceţi la reprezentanţii Ministerului Educaţiei sau prin massmedia şi aruncaţi cu noroi în foştii voştri colegi!Nu trebuie să vă răzbunaţi pe foştii voştri colegi! ,,Una dintre definiţiile Universităţii( sau ar trebui să fie) este aceea de ,,Mulţi veniţi, puţini aleşi,dar şi mai puţini chemaţi !” O universitate este o instituţie de învăţământ superior şi de cercetare, care acordă grade academice într-o varietate de specializări. Universitatea Spiru Haret nu este una populară, aşa cum s-a lăsat în mod greşit să se înţeleagă de către contestatarii noştri. Numai un inconştient poate să se ducă cu o grilă rezolvată de pe un forum în examen,fără a-şi aduce o minimă contribuţie şi fără a face corecturile de rigoare!Aici se dezbat grilele şi nu sunt puse rezolvările pe tavă!
Tot aici,dacă veţi avea puţină răbdare şi veţi demonstra o minimă bunăvoinţă,puteţi găsi răspunsuri la multe din întrebările d-voastră.Se întreba moderatorul Codrescu Lorena, şi să mă scuze dacă îi pomenesc numele aici,oare nu se poate primi măcar un mulţumesc pentru informaţiile date? Răspunsul ar fi acesta:"Prima cauză pentru care cineva este nerecunoscător este că nu poate fi destul de recunoscător." (Seneca)
Acest spaţiu forumistic virtual nu permite atitudinile şi comportamentele obraznice şi care lasă de dorit,deoarece moderatorii forumului vor fi răbdători,plini de curtoazie şi bunăvoinţă până la un moment dat,dar după mai multe răspunsuri pline de bunăvoinţă şi curtoazie,dacă persoana în cauză va sări calul de prea multe ori va risca până la urmă să fie tunsă,rasă,frezată şi parfumată de către moderatorii acestui forum.

S-au mai făcut greşeli în trecut,greşeli inerente oricărui început,dar între timp acest forum a devenit casa noastră, casa haretiştilor, aşa cum bine lăsa să se înţeleagă administratorul acestui forum,pe nume Adi (roadiro),un loc unde putem lua atitudine şi genera acţiuni viitoare împotriva acelora care atentează la demnitatea noastră,se pot dezbate diferite subiecte,se pot lega prietenii, ş.a.m.d.
Unii dintre noi sunt absolvenţi sau masteranzi ai USH de mult timp,dar cu toate acestea sunt activi pe acest forum,deoarece au înţeles că trebuie să ţinem aproape ca şi ,,cavalerii haretişti”, pentru a nu bate pe viitor din nou mărunt din buze şi să ajungem să cântăm,parafrazând melodia interpretată de regretatul Colea Răutu, „Ţi-a ieşit coşaru-n drum“, de Gherase Dendrino, pe versuri de Puiu Maximilian,ceva de genul:

Ţi-a ieşit coşmaru-n drum
Şi vei suferi de acum
Griji, nevoi, necaz, durere
Te vor podidi oricum!

Când la uşă-ţi bate: Boc, boc, boc!
Poţi să-i spui că ţi-a stat ceasu-n loc!

Hai coşmar, coşmar
Prin oraş hoinar, hoinar
El dă omului, spaime noi
Oricând şi oricui!

Am rămas pe acest forum pentru faptul că ne pasă şi am fost la rândul nost’ în Arcadia ("Et in Arcadia ego") şi nu ne este indiferent dacă absolvenţii sau studenţii haretişti au descoperit sau nu calea cea dreaptă,aceea a transformării numelui de haretist dintr-un nume, în renume,dar în bine!

Lorena
23-01-2010, 16:03
Respectele mele pentru tot ceea ce scrii si faci!!!

arhanghel
23-01-2010, 16:11
Respectele mele pentru tot ceea ce scrii si faci!!!
Îţi mulţumesc Lory! Cea mai mare răsplată pentru mine ar fi dacă colegii noştri ar înţelege demersul meu şi ar contribui la dezvoltarea acestui subforum de "Artă,Cultură şi Ştiinţă" şi de a face astfel reparaţiile necesare, pentru binele nostru al tuturor, al renumelui de "haretist" !

wizzard
23-01-2010, 17:30
Dixit!

mihapred
23-01-2010, 19:03
Îmi pare bine că în sfârșit avem și o casă, a noastră, haretistă! Parcă îmi lipsea ceva... o casă îți dă sentimentul de permanent, de sprijin necondiționat! Și pentru că și eu port numele unui arhanghel, nu pot să nu fiu de acord cu... Arhanghel!
Să fie într-un ceas bun! Să ne adunăm cât mai mulți aici, în casa haretistă!

Gloxinia_6
24-01-2010, 00:17
Am batut si eu in aceasta seara la impunatoarea usa din fata mea pe care, spre placuta mea surprindere am gasit-o deschisa! Am pasit inauntru, cu pasi marunti incercand sa nu tulbur minunatul fior ce plutea in aer, acel fior ce ne poate cuprinde pe fiecare dintre noi daca avem rabdare sa-l intelegem...
La inceput mi s-a parut intuneric, mult intuneric, dar inaintand toate lucrurile din jur au inceput sa capete forma si culoare si am inteles ca nu este suficient sa stai in prag si sa te uiti asteptand sa descoperi ceva anume, pentru ca nu vei gasi; daca nu ai curajul sa patrunzi inauntru, sa traiesti tu insuti acel fior nu vei afla niciodata raspunsurile intrebarilor tale...
Asa ca am avut curajul sa intru si m-as bucura sa gasesc cat mai multi colegi aici pentru a putea descoperi impreuna ceea ce este frumos in jurul nostru...

mariusTut
24-01-2010, 13:36
Sa-ti fie de bine haina, Vali !
O meriti cu prisosinta !
Stiu in mod sigur ca te-ai ridicat demult la nivelul ei si, ca prim purtator a acestei culori, vei "târî" picioarele , cum se spune...
Felicitari !

:eusa_clap::ipb_mafioso::ipb_fan:

arhanghel
24-01-2010, 14:13
Sa-ti fie de bine haina, Vali !
O meriti cu prisosinta !
Stiu in mod sigur ca te-ai ridicat demult la nivelul ei si, ca prim purtator a acestei culori, vei "târî" picioarele , cum se spune...
Felicitari !

:eusa_clap::ipb_mafioso::ipb_fan:

Pesemne că voi stârni zâmbete şi mustăceli Marius, dar nu pot să mă abţin şi să nu strig pe dulcea-mi limbă moldovenească, "Văleu"!
Vă mulţumesc din suflet şi sper că voi reuşi să mă ridic la înălţimea aşteptărilor şi cerinţelor acestui nou statut!
Ce mi-aţi făcut ?! Na,că mi-au dat lacrimile!

Lorena
24-01-2010, 15:04
Ce mi-aţi făcut ?! Na,că mi-au dat lacrimile!

Te apreciem la adevarata ta valoare. FELICITARI!!!

wizzard
24-01-2010, 15:32
:ipb_bigsmile:

danuzia
24-01-2010, 17:59
Bine v-am găsit !

Pentru a păşi în această căsuţă a haretiştilor,am avut nevoie de o stare specială. Sunt emotivă din fire şi mă dedic,profund sufleteşte ,oricărui lucru pe care îl întreprind,iar acest pas,e o mare cinste şi bucurie pentru mine. M-am tot frământat cu ce cadou să vin de casă nouă,pentru iniţiator şi pentru toţi cei care îi trec pragul şi n-am găsit nimic mai potrivit ,decât să-mi exprim respectul şi admiraţia ,pentru ceea ce sunteţi şi faceţi şi să vă asigur de sprijinul şi dăruirea mea,în dezvoltarea acestui proiect şi a altora,în măsura în care voi putea şi voi simţi că sunt utilă.
Şi eu sunt absolvent haretist ,dar nu mi-am luat zborul de aici,pentru că rădăcinile îmi sunt adânc înfipte şi am datoria să lupt alături de colegii mei ,pentru restabilirea onoarei statutului de haretist! Atât de pregnant s-a instaurat imboldul solidarităţii haretiste şi atâta patos pentru cauza noastră mi-a stârnit,încât ,ader cu toata convingerea la continuitatea şi întărirea crezului nostru ,alături de colegii mai vechi şi mai noi,a căror prezenţă şi adeziune o dorim în număr cât mai mare.

Doar împreună vom reuşi şi trebuie să continuăm să demonstrăm că suntem înzestraţi cu valenţe spirituale şi morale înalte , să ne restabilim onoarea de haretişti,iar pentru faptul că am fost batjocoriţi şi denigraţi,în scopuri precise şi meschine,pentru că am suferit şi am plâns,noi şi familiile noastre,pentru că am trăit în incertitudine şi cu demnitatea în buzunar, vor trebui să plătească!Am credinţa că ni se va restabili dreptatea morală,căci fără credinţă în drumul şi în ţelul nostru,nu vom avea sorţi de izbândă!


Să revenim la căsuţa noastră ,unde aşteptăm să ne treacă pragul cât mai mulţi,cu gânduri bune şi dăruire sufletească,să menţinem aprinsă lumina speranţei ,a prieteniei ,a bucuriei şi a izbândei ,în spirit haretist.
Felicit pe arhanghel,pentru statut,e răsplata meritelor sale,prea mică faţă de efortul şi dăruirea cu care ne-a onorat şi va continua să o facă.
Felicit pe d-l Adi,pentru că a rezonat cu dorinţele iniţiatorului acestei secţiuni ,oferindu-ne posibilitatea de a dărui tuturor ,ce avem mai bun şi mai frumos din suflete si cuget.
Felicit ,în egală măsură,moderatorul secţiunii ,Marius Tut,a cărei dăruire şi abnegaţie s-a produs întotdeauna în sprijinul îmbogăţirii noastre spirituale şi promovării valorilor pe care,le-a descoperit ,cu ochi de cunoscător.

Tuturor “Bun venit!” în casa haretiştilor ,în număr cât mai mare ,cu sufletul senin şi inima curată,să o împodobim cu frumuseţea gândului nostru liber si valorilor noastre culturale şi morale.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

mihapred
24-01-2010, 18:57
Pesemne că voi stârni zâmbete şi mustăceli Marius, dar nu pot să mă abţin şi să nu strig pe dulcea-mi limbă moldovenească, "Văleu"!
Vă mulţumesc din suflet şi sper că voi reuşi să mă ridic la înălţimea aşteptărilor şi cerinţelor acestui nou statut!
Ce mi-aţi făcut ?! Na,că mi-au dat lacrimile!

Bănuiesc că sunt lacrimi de bucurie pt. că, încet, dar sigur, ne vei aduna pe toți!

TDiana
24-01-2010, 19:17
Pesemne că voi stârni zâmbete şi mustăceli Marius, dar nu pot să mă abţin şi să nu strig pe dulcea-mi limbă moldovenească, "Văleu"!
Vă mulţumesc din suflet şi sper că voi reuşi să mă ridic la înălţimea aşteptărilor şi cerinţelor acestui nou statut!
Ce mi-aţi făcut ?! Na,că mi-au dat lacrimile!

Te felicit si eu Arhanghel...pentru recunoasterea ...inclusiv aici pe forum a statutului tau ...de alumn' de referinta!:ipb_bigsmile:

mihapred
24-01-2010, 20:10
Cum v-ar plăcea? Sau poate ar fi mai bună o descriere în cuvinte?

mariusTut
24-01-2010, 20:45
Ti-am vazut casele, Mihaela !
Ultimele par mai incapatoare, dar nu stiu pe ce meleaguri sunt.
Dupa numarul nostru, al haretistilor, cea mai potrivita si dupa nume si dupa capacitate, ar fi...Casa Poporului !
Insa, aici se face vorbire de Casa virtuala a haretistilor si se indica si locatia: Aici !
Aici, pe roadiro !

mihapred
24-01-2010, 22:20
A fost doar o glumă de duminică... Dar pe mine, drept să-ți spun, ultima casă mă inspiră!
Mă duce cu gândul la artiști boemi...

gabisa1
24-01-2010, 22:27
Bun gasit acasa , haretisti ! :ipb_hug:

Gil Dobrica - Hai acasa

1oEc_h7M2VM

danuzia
25-01-2010, 12:07
Buna dimineata ,haretisti !!
Sa nu lasam casuta noastra pustie....macar in surdina,putina muzica!

XbQCyhluIE8

DASY
25-01-2010, 16:15
[QUOTE=danuzia;959167]Buna dimineata ,haretisti !!
Sa nu lasam casuta noastra pustie....macar in surdina,putina muzica!

:be mine!::pleurer:

danuzia
25-01-2010, 16:39
[QUOTE=danuzia;959167]Buna dimineata ,haretisti !!
Sa nu lasam casuta noastra pustie....macar in surdina,putina muzica!

:be mine!::pleurer:
Fara lacrimi .....,esti intre prieteni,ce s-a intamplat ??
:ipb_hug:

mihapred
25-01-2010, 21:54
Azi o să vă spun în cuvinte cum cred eu că e casa noastră.
Cred că e plină de melodia limbii române, de seninătatea și enigma ”Mioriței”. Cred că e locul unde tindem să ne cunoaștem cei dintâi părinți, să cunoaștem adâncimea moștenirii eminesciene, să ne alegem valorile dintre pseudovalori. Cred că această casă este locul unde putem să ne recunoaștem slăbiciunile pentru a deveni mai puternici. În cămările casei noastre, rotunde și albastre (culoarea speranței), își găsește loc oricare artist ori cărturar al acestei lumi. Aici poate poposi vremelnic, ori poate rămâne locatar permanent oricare haretist care are drag de Artă, Cultură & Știință.
Cred că aici, mai presus de toate, ne putem spune deschis părerile, respectându-ne unii pe alții.

diamantul alb
26-01-2010, 12:31
felicitari arhanghel

marianav
26-01-2010, 14:16
Pentru ca o casa buna este casa unor oameni buni si pentru ca aici am gasit o parte din cei mai buni colegi haretisti va aduc un cantec vechi pe care sa-l ascultam impreuna la o cana de vin fiert :


mEbUtetY1yg

wizzard
26-01-2010, 16:59
'Caramida' cu 'caramida', casa haretistilor de pretutindeni incepe sa prinda contur prin contributiile noastre, ale tuturor.

danuzia
26-01-2010, 20:42
Si un vers la ceas de seara.......


Acolo, unde cugetul ...

(Rabindranath Tagore (1861 - 1941))


acolo, unde cugetul nu se-nspaimanta
si unde fruntea se inalta in tarie ;
acolo, unde liber esti de a cunoaste
acolo, unde lumea n-a fost parcelata
intre ingusti pereti domestici
acolo, unde cuvintele au izvorat
din adancimea adevarului adevarat
acolo, unde truda fara oboseala
intinde brate spre desavarsire
acolo, unde limpedele rau al ratiunii
nu-si pierde firul prin desertul singuratic
al obiceiurilor moarte
acolo, unde spiritul calauzit de tine
se-avanta-n largul meu largindu-se
prin fapta si gandire
in acest rai al Libertatii, Tata,
fa-mi patria sa se trezeasca !

Lorena
27-01-2010, 11:26
Prin frumoasa Venetie...


http://www.youtube.com/v/jaf97oYIAsY&hl=en_US&fs=1&

mihapred
27-01-2010, 21:53
Pentru casa noastră: minuni românești de necontestat
NbOubxVHpUM&feature=related
zwGHFW33dHc&feature=related

VIOLETA ANDREI
27-01-2010, 22:15
Prin frumoasa Venetie...


http://www.youtube.com/v/jaf97oYIAsY&hl=en_US&fs=1&

Eu cred ca in Venetia se nasc primele vise de dragoste din viata unui om si se continua la Paris ... :ipb_bigsmile:

danuzia
27-01-2010, 23:35
Si nu numai Laura.....remember Florian Pittis si sper sa fie o surpriza placuta pentru Marius .


4gOLFk7w5go

mariusTut
28-01-2010, 00:34
Si nu numai Laura.....remember Florian Pittis si sper sa fie o surpriza placuta pentru Marius .


4gOLFk7w5go:ipb_bigsmile: Stiam poezia, dar nu auzisem interpretarea asta !
Da !
O surpriza placuta, intr-adevar !
Multumesc, Dana !
:ipb_flower:

Eu credeam ca am intrat pe topicul de muzica; apoi am vazut unde sunt si m-am incruntat un pic (ia uitati-ma la avatarul meu ! :ipb_bigsmile: )
Apoi, am dat de dedicatia ta si.....mi-a trecut !
( ce eram sa zic si eu acu' !...doar nu eram sa ma supar pe roadiro ! :wink: )

chc-alexandra
28-01-2010, 18:42
Multumesc domnule Adi.

Gloxinia_6
29-01-2010, 01:07
Aici e casa noastra, e casa armoniei
Arhanghel ne e gazda si ne asteapta-n prag,
Hai sa cantam cu totii un cant al bucuriei
Si sa ne fim alaturi ca perlele-n sirag...

( in spatele gazdei noastre este marius Tut, care ne asteapta cu :thsekt-5: asa, ca la inceput de week-end! )

danuzia
29-01-2010, 12:32
Ziua buna,haretisti......desi am mai scris undeva aceste lucruri,e bine ,din cand in cand,sa ne mai aducem aminte.......

3S29sYzKCkQ

arhanghel
31-01-2010, 06:54
Prin definiţie un forum reprezintă o adunare sau o întrunire de mare importanţă. Un forum reprezintă o metodă de promovare a unor idei cu priză la public.
Îmi cer scuze, dar am început să oferim un spectacol jenant. Se greşeşte fundamental şi intrăm în sfera derizoriului… Suntem campioni la luptele fratricide! Îţi vine să îţi dai cu diploma de la USH în cap!
Atunci când o dispută izbucneşte din dorinţa ambelor părţi de a se ajunge la o soluţie optimă, la un final bun, atunci disputa este constructivă şi va atinge într-adevăr un final bun. Dacă intenţia este doar de a provoca o ceartă, de a ne lega de virgulele altuia şi de a pierde timpul cu discuţii sterile, disputa va degenera şi se va termina prost. Casa noastră mai are nevoie de multe finisaje, de utilităţi, ş.a.m.d. Construiţi, nu dărămaţi!
Acest du-te vino interminabil al culpabilităţii, insinuările nedemne, prezumţiile de "extremism", atacurile la persoană, "lectura printre rânduri", întreţin o stare de nervozitate care înveninează relaţiile reciproce şi împiedică solidarizarea în faţa răului comun. Acuzaţii reciproce de minciună şi insinuări ca răspuns la alte insinuări şi afirmaţii irevenţioase care să ne gâdile amorul propriu, informaţii false, procese de intenţie, atacuri la persoană, dezvăluiri trucate, programe alarmiste, decizii anapoda... Fiecare dintre noi vrea să repurteze o mică victorie împotriva celuilalt şi ne pierdem în interese mărunte.
Culmea este că, dintre agresiunile pe care le suferă zilnic, cele care îl tulbură cel mai mult pe cetăţeanul forumist nu sunt ameninţările directe, ci insinuările. Ele au un potenţial de zdruncinare mult mai mare decât intimidarea rostită în faţă. De ce? Mai întâi fiindcă ameninţările sunt semnul unei ostilităţi făţişe, precum declaraţiile de intenţie făcute sub auspicii sumbre şi tăioase, dar tocmai pentru că e directă, ea te pune în gardă, îţi stârneşte simţul primejdiei şi îţi mobilizează vigilenţa. În schimb, în cazul insinuării, ostilitatea vine pe ocolite, pieziş, ca o vorba spusă în fugă şi oarecum din neatenţie, precum o adiere întâmplătoare care, tocmai pentru că nu te alarmează, te prinde nepregătit.
Cred că timpul d-voastră liber este limitat, ca şi al meu dealtfel şi nu aveţi timp de citit poveşti. Ocupaţia mea principală nu este aceea de a frecventa forumurile, dar m-am simţit dator să ader la cauză alături de fraţii mei de suferinţă. În cazul dat am considerat ca fiind oportune intervenţiile mele. Că au fost sau nu bine primite de colegii mei depinde de zodie, de caracter, de nivelul intelectual al celor care întreţin o discuţie, s.a.m.d! Intenţia mea a fost aceea de a mobiliza şi de a limpezi conştiinţa semenilor mei, de a da o notă spirituală acestor discuţii, prin care să putem face faţă provocărilor realităţii crude şi de a ţine steagul cauzei noastre sus.
Putem purta discuţii raţionale şi generatoare de idei şi nu să ne facem de râs. Sunt destui colegi, rebeli fără cauză, care îşi ridică poalele foarte des şi se apucă de ţipat, dar pentru aceşti forumişti mai încinşi există pe site o secţiune de dat cu capul. Dacă au ceva de comentat o pot face pe private message şi nu să se prostitueze în public.
În loc să descoperim ideea esenţială, ne pierdem în discuţii care nu duc la nimic bun.
Nu ştiu dacă aţi observat, dar de-a lungul timpului, datorită unei astfel de atitudini, căţiva dintre colegii noştri valoroşi au decis să nu ne mai onoreze cu prezenţa.
S.V. - Licenţiat al Facultăţii de Matematică-Informatică, specializarea Informatică din cadrul Universităţii Spiru Haret din Bucureşti, Masters degrees in Artificial Intelligence and Research Professor. C.A.
Cele bune!

mihapred
31-01-2010, 11:29
Mi-am adus aminte de o mică bijuterie! Probabil că puțini știu de ea, dar sper să vă placă și vouă, cei care îl îndrăgiți pe Blaga.

Trei feţe

Copilul râde:
"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul".
Tânărul cântă:
"Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea".
Bătrânul tace:
"Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea".
( Lucian Blaga )
PS Scuze pentru că nu folosesc ghilimelele cerute de punctuație în limba română - obicei prost ” accesat ” numai când scriu la calculator.

arhanghel
31-01-2010, 12:33
Mi-am adus aminte de o mică bijuterie! Probabil că puțini știu de ea, dar sper să vă placă și vouă, cei care îl îndrăgiți pe Blaga.
Eu unul îl îndrăgesc, ca dealtfel tot ceea ce faceţi d-voastră pentru acest subforum, de „Artă, Cultură şi Ştiinţă”. :ipb_flower:

ardeleanu gelu
31-01-2010, 16:02
Prin definiţie un forum reprezintă o adunare sau o întrunire de mare importanţă. Un forum reprezintă o metodă de promovare a unor idei cu priză la public.

Îmi cer scuze, dar am început să oferim un spectacol jenant. Se greşeşte fundamental şi intrăm în sfera derizoriului… Suntem campioni la luptele fratricide! Îţi vine să îţi dai cu diploma de la USH în cap!
Atunci când o dispută izbucneşte din dorinţa ambelor părţi de a se ajunge la o soluţie optimă, la un final bun, atunci disputa este constructivă şi va atinge într-adevăr un final bun. Dacă intenţia este doar de a provoca o ceartă, de a ne lega de virgulele altuia şi de a pierde timpul cu discuţii sterile, disputa va degenera şi se va termina prost. Casa noastră mai are nevoie de multe finisaje, de utilităţi, ş.a.m.d. Construiţi, nu dărămaţi!
Acest du-te vino interminabil al culpabilităţii, insinuările nedemne, prezumţiile de "extremism", atacurile la persoană, "lectura printre rânduri", întreţin o stare de nervozitate care înveninează relaţiile reciproce şi împiedică solidarizarea în faţa răului comun. Acuzaţii reciproce de minciună şi insinuări ca răspuns la alte insinuări şi afirmaţii irevenţioase care să ne gâdile amorul propriu, informaţii false, procese de intenţie, atacuri la persoană, dezvăluiri trucate, programe alarmiste, decizii anapoda... Fiecare dintre noi vrea să repurteze o mică victorie împotriva celuilalt şi ne pierdem în interese mărunte.
Culmea este că, dintre agresiunile pe care le suferă zilnic, cele care îl tulbură cel mai mult pe cetăţeanul forumist nu sunt ameninţările directe, ci insinuările. Ele au un potenţial de zdruncinare mult mai mare decât intimidarea rostită în faţă. De ce? Mai întâi fiindcă ameninţările sunt semnul unei ostilităţi făţişe, precum declaraţiile de intenţie făcute sub auspicii sumbre şi tăioase, dar tocmai pentru că e directă, ea te pune în gardă, îţi stârneşte simţul primejdiei şi îţi mobilizează vigilenţa. În schimb, în cazul insinuării, ostilitatea vine pe ocolite, pieziş, ca o vorba spusă în fugă şi oarecum din neatenţie, precum o adiere întâmplătoare care, tocmai pentru că nu te alarmează, te prinde nepregătit.
Cred că timpul d-voastră liber este limitat, ca şi al meu dealtfel şi nu aveţi timp de citit poveşti. Ocupaţia mea principală nu este aceea de a frecventa forumurile, dar m-am simţit dator să ader la cauză alături de fraţii mei de suferinţă. În cazul dat am considerat ca fiind oportune intervenţiile mele. Că au fost sau nu bine primite de colegii mei depinde de zodie, de caracter, de nivelul intelectual al celor care întreţin o discuţie, s.a.m.d! Intenţia mea a fost aceea de a mobiliza şi de a limpezi conştiinţa semenilor mei, de a da o notă spirituală acestor discuţii, prin care să putem face faţă provocărilor realităţii crude şi de a ţine steagul cauzei noastre sus.
Putem purta discuţii raţionale şi generatoare de idei şi nu să ne facem de râs. Sunt destui colegi, rebeli fără cauză, care îşi ridică poalele foarte des şi se apucă de ţipat, dar pentru aceşti forumişti mai încinşi există pe site o secţiune de dat cu capul. Dacă au ceva de comentat o pot face pe private message şi nu să se prostitueze în public.
În loc să descoperim ideea esenţială, ne pierdem în discuţii care nu duc la nimic bun.
Nu ştiu dacă aţi observat, dar de-a lungul timpului, datorită unei astfel de atitudini, căţiva dintre colegii noştri valoroşi au decis să nu ne mai onoreze cu prezenţa.
S.V. - Licenţiat al Facultăţii de Matematică-Informatică, specializarea Informatică din cadrul Universităţii Spiru Haret din Bucureşti, Masters degrees in Artificial Intelligence and Research Professor. C.A.
Cele bune

stimate şi apreciate prieten .
îmi permit să vă completez spusele , din motive cunoscute . orice spusă devine un afront adus inerţiei şi crezurilor deformate ale celor care s-au cuibărit în această lume ce real ar trebui să dovedească contrariul definiţiei greşite despre calitatea de haretist . orice pas sau idee altfel decât cea generală şi care presupune o dorinţă expresă de a combate rutina ce de multe ori are valenţe înspăimântător de personale , este distrus . nu primează ideea de cultură şi cuvânt . aveţi dreptate ţine de anii din spate şi de timpul aplecat asupra studiului individual . veţi fii oricând suspectat de ceva ce nu există , un interes ascuns . personal am primit o replică prin care mi-a fost făcută o demostraţie că ceea ce încerc este de un facil de-a dreptul penibil , cu un total dispreţ asupra muncii depuse , asupra timpului dedicat . aveţi dreptate când afirmaţi că nu suntem dintre pierzătorii de timp pe forumuri , pentru că avem obligaţii practice importante atât profesionale cât şi sociale . cu toate acestea ne găsim timpul ziua sau noaptea să încercăm să schimbăm ceva din această imagine murdărită , ce de multe ori are în ea şi adevăr .
zodia...e importantă desigur , dar şi educaţia pe care ţi-ai făcut-o şi impus-o . dacă nu poţi accepta noul , dacă nu îl poţi înţelege , ai o problemă ce ar trebui să te mobilizeze în a fii ca cei ce-l practică sau măcar la a fii de acord că trebuie să laşi ca acest nou să penetreze rutina ce de multe ori seamănă a prostie genetică . şansa de schimbare este minimă în condiţia în care inerţia are arme perfide prin care distruge . nu primează un interes general ci unul personal ce trece din conflictul ce ar putea crea , într-unul ce distruge orice speranţă .
subscriu încă odată ideilor Dvs. asigurându-vă de toată consideraţia , admiraţia şi sprijinul meu .

danuzia
31-01-2010, 18:27
Dragii mei......intotdeauna cand se construieste un drum,intr-o anumita directie, prestabilita anterior,de o anumita factura si cu scopuri bine determinate,intampini o serie de dificultati:gropi de astupat,tufe de curatat ,bolovani,mlastini,etc,etc......prin analogie,incercam sa construim si noi un drum aici,din valorile noastre,din constiinta noastra,din bogatiile spirituale si morale ale fiecaruia,in spirit haretist,putin cate putin ,vorba ceea: "Bob cu bob se face avere!"......Bolovanii si tufele,care incearca sa puna stavila intentiilor noastre ,cu rabdare si intelepciune,ii vom da la o parte,daca nu vor sa faca parte integranta din acest proiect,caci nu vom fi feriti nicicand ,de asemenea obstacole,asijderea ca si in viata reala.
Sa fim optimisti ,sa pasim inainte (era sa zic "Tot inainte",reminiscenta a pionieratului de demult.......) ,sa ne urmam calea si crezul si sa nu ne lasam indoiti de vantul deznadejdii.

Arhanghel.....iti multumesc a mia oara,de multe ori in gand,pentru frumusetea sufletului tau si pentru daruirea ta ,neconditionata si totala,in folosul nostru ,al tuturor.Stiu ca te dor multe,datorita meschinariilor care te lovesc si nu-mi permit sa-ti dau sfaturi,dar iti spun doar atat: foloseste-ti aripile de arhanghel si zboara cat mai sus,putini sunt acei care pot,multi sunt cei care ravnesc si n-au putinta,foarte multi cei care doar viseaza.....esti un fericit,nu lasa mocirla unora sa te atinga!
Iar eu sunt si mai fericita ,ca am avut sansa sa te cunosc........

danuzia
31-01-2010, 20:18
Sa ne amintim de cupletele de odinioara,cat de actuale sunt,inca!!!


CUPLET DE-A LUI TANASE


*Si cu asta ce-am facut?*
Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cit am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Si cu asta ce-am facut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare?
Si cu asta ce-am facut?

Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim in saracie?
Si cu asta ce-am facut?

Ia coruptia amploare,
Cum nicicind nu s-a vazut,
Scoatem totul la vinzare?
Si cu asta ce-am facut?

Pentru-a cistiga o piine,
Multi o iau de la-nceput,
Ratacesc prin tari straine?
Si cu asta ce-am facut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc intruna taxe-accize?
Si cu asta ce-am facut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte?
Si cu asta ce-am facut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicind nu s-a vazut,
Tara-i plina de vedete?
Si cu asta ce-am facut?

Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarasi am votat ca prostii.
Si cu asta ce-am facut?

mihapred
31-01-2010, 21:31
Mulțumesc, Arhanghel! Eu ... îți ”întorc” florile cu o grădină pentru casa noastră:
9obJvg6F9pQ

danuzia
02-02-2010, 11:51
Ion Minulescu (http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/minulescu.php)


A XI-a poruncă

Ascultă, priveşte şi taci!...
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci...
Ascultă, priveşte şi taci!

Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar sfintele moaşte -
Când simţi că păcatul te paşte!...

Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge -
Când simţi că duşmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care eşti -
Aceeaşi piatră de moară -
Când braţele-ncep să te doară!...

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!...

TDiana
02-02-2010, 12:12
si a fost si soare...si au fost si ploi...dar important este ca ai stat cu mine...iar atunci ...cand ninge si resimt frigul strainataturilor pe a caror meleaguri ma poarta pasii in ultima vreme...gandul meu se reintoarce mereu,mereu... cu mult drag si dor...la aceasta casuta a carei suflet ai fost intotdeauna ...TU...:smiles_275:

danuzia
03-02-2010, 22:02
Multumim,roadiro.......multumim masterliviu !!!

Avem si albumul USH !!! :ipb_clapup:

Astia suntem noi,haretistii......"frumosii nebuni ai marilor orase",ca sa-l citez pe Fanus Neagu. Restul........e vant!!
:5xy5vt3: :5xy5vt3:

mihapred
05-02-2010, 00:06
Pentru toți locatarii din casa noastră, haretistă:
-OZFBLJFyLE&feature=related

antonica88
05-02-2010, 04:14
...Aici mă simt ca şi între prieteni şi în consecinţă nu am avut nici-un fel de reţinere...

:ipb_bigsmile: ... nici eu n-am niciun fel de retinere cand, vazand usile CASEI atat de larg deschise, indraznesc sa intru, cu sufletul in aceeasi masura larg deschis ...

YY07XiANxno

Bine v-am (re)gasit !

mariusTut
05-02-2010, 15:23
Ma gandesc cum ar fi aratat acest spectacol noaptea...Vino la Piatra Neamt la vara (cu toate ca, mai nou au si alte orase acum) si vezi pe viu, chiar daca 'in mic', la scara de 1/100, ceea ce ai vazut in clip; adica un asemenea sistem de pompe care arunca apa, colorata diferit de la un moment la altul, in functie de muzica transmisa in difuzoare; cu doar 25 de pompe.

Gloxinia_6
05-02-2010, 15:50
Vino la Piatra Neamt la vara (cu toate ca, mai nou au si alte orase acum) si vezi pe viu, chiar daca 'in mic', la scara de 1/100, ceea ce ai vazut in clip; adica un asemenea sistem de pompe care arunca apa, colorata diferit de la un moment la altul, in functie de muzica transmisa in difuzoare; cu doar 25 de pompe.

As veni eu la Piatra Neamt dar este cam departe...costa mult trenul...:wink:
Oricum astfel de spectacole am vazut la Craiova si Pitesti dar nu de o asa anvergura...In acest videoclip nu este vorba numai de o fantana muzicala pentru care se folosesc probabil asa cum ai zis 25 pompe...probabil s-au folosit mult mai multe si de aceea mi-ar fi placut sa fi urmarit acest spectacol noaptea, cred ca ar fi fost superb...

mihapred
06-02-2010, 22:13
Et voila (cum ar spune americanul!)...
alte fântâni arteziene minunate (și din România) :
g-_PD0rSstY
BckyLBu225Y&feature=related
CdwTFriqRQs&feature=related
v6c7nB2Brjo&feature=related
iUHaBpiM5ug&feature=related

...și, din nou, Bellagio Fountain Las Vegas... noaptea:
cP0K6H2QK7A&feature=related
jS5hHWN7AmI&feature=related

marianav
09-02-2010, 15:33
Dupa atatea imagini frumoase o melodie deosebita:


Dwqv5n1hug4

diamantul alb
09-02-2010, 15:58
Astazi trecand prin centrul orasului am vazut afisat programul pentru luna februarie -Piese de teatru-Ce este deosebit ca studentii de la sectia de teatru a Univesitatii Spiru Haret au duminica doua spectacole de teatru la Sala Mica a Teatrului-bravo lor-un matineu ,ora 11 si un spectacol la ora 19.Una dintre piesele jucate va fi -Cui ii e frica de Virginia Wolf.?:ipb_bigsmile:

marianav
09-02-2010, 16:17
...si fantana arteziana din Slatina ,care arata deosebit noaptea ....

Nisi_CFW0Zw&feature=related

danuzia
10-02-2010, 13:55
POVESTE

"Soaptele sufletului

Era odata un rege care avea 4 neveste.

Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie
din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.

De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se
mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era
intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.

Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur."

O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

"Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.

Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea.
Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!"
Inima regelui se stranse de durere.

Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vr ei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua sotie. "Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau."
Regele fu devastat si de acest raspuns.

Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.

Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!"

In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort
investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.

Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati
ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.

Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi,
bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte, uitand ca iubirea cuarata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul sa traiasca si dupa. Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge."

danuzia
10-02-2010, 14:16
Decalog
Octavian Paler

Prima poruncă: Să aştepţi oricât.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.

mihapred
10-02-2010, 23:32
Melodii calde pentru zile reci!
XQd_DkSG16M
tLDDsHn2nSY&feature=related
sr5TN2t5wSg&feature=related
mSDnrXz-4UM&feature=related

Anahi
11-02-2010, 18:05
Frumos...

mery79ro
11-02-2010, 19:21
POVESTE "Soaptele sufletului

Era odata un rege care avea 4 neveste.

Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie
din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.

De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se
mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era
intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.

Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur."

O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

"Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.

Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea.
Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!"
Inima regelui se stranse de durere.

Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vr ei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua sotie. "Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau."
Regele fu devastat si de acest raspuns.

Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.

Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!"

In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort
investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.

Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati
ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.

Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi,
bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte, uitand ca iubirea cuarata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul sa traiasca si dupa. Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge."

Foarte frumos..... :)

marianav
14-02-2010, 21:28
Atunci cand omul a ramas fara cuvinte in fata frumusetilor naturii a inventat naiul.
Splendid .:ipb_mafioso:

marianav
15-02-2010, 15:11
" Viața ca un joc




http://www.povesticutalc.ro/images/povesti/Viata%20ca%20un%20joc/jongleor.gif
Imaginează-ţi viaţa ca pe un joc în care jonglezi cu 5 mingi în aer. Aceste mingi sunt: munca, familia, sănătatea, prietenii şi spiritul. Trebuie să le menţii în aer.
Curând vei înţelege că munca este o minge de cauciuc, dacă o scapi va reveni înapoi. Celelalte patru mingi însă, sunt din sticlă. Dacă scapi vreuna dintre ele, se va zgâria, crăpa sau chiar sparge. Nu va mai fi niciodată la fel.

Trebuie să înţelegi aceste lucruri şi să te lupţi pentru a obţine echilibru în viaţă. Cum?



Nu-ţi subestima valoarea comparându-te cu alţii. Fiecare suntem diferiţi şi fiecare suntem speciali.
Nu-ţi stabili obiectivele după ceea ce susţin alţii că este important. Doar tu poţi ştii ce e mai bine pentru tine.
Nu ignora lucrurile dragi ţie. Ţine de ele ca şi cum ar fi însăşi viaţa ta, pentru că fără ele viaţa este lipsită de sens.
Nu lăsa viaţa să ţi se scurgă printre degete trăind fie în trecut fie pentru viitor. Doar trăind câte o zi odată vei putea trăi toate zilele vieţii tale.
Nu renunţa atunci când ai ceva de oferit.
Nimic nu se termină până în momentul în care te opreşti să mai încerci.
Nu-ţi fie frică să admiţi că nu eşti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leagă unii de alţii.
Nu-ţi fie frică să îţi asumi riscuri. Doar încercându-ne norocul învăţăm să fim bravi.
Nu alunga dragostea afară din viaţa ta spunând că e imposibil de găsit. Cea mai rapidă modlitate de a primi dragoste este să dăruieşti; cea mai rapidă cale de a o pierde este să o ţii prea strâns; dar dându-i aripi vei reuşi să o păstrezi.
Nu alerga atât de repede prin viaţă încât să uiţi nu numai pe unde ai fost ci şi încotro te îndrepţi.
Nu uita! Cea mai acută dorinţă emoţională a oricărei persoane este aceea de a se simţi apreciată.
Nu îţi fie frică să înveţi. Cunoaşterea este o comoară pe care întotdeauna o poţi purta cu tine cu uşurinţă.
Atenţie cum îţi foloseşti timpul şi vorbele. Niciunele dintre ele nu mai pot fi recuperate.

Viaţa nu e o cursă, ci o călătorie care trebuie savurată pas cu pas. Ieri e Istorie, Mâine e Mister iar Azi e un Cadou… Bucură-te de el! "

mihapred
18-02-2010, 22:24
Ce-si doresc femeile

Tanarul rege Arthur a fost invins si inchis de monarhul regatului vecin. Monarhul ar fi putut sa-l omoare, dar a fost miscat de tineretea si idealurile lui Arthur. Asa incat monarhul s-a oferit sa-i redea libertatea in schimbul raspunsului la o intrebare foarte dificila. Lui Arthur i s-a dat un an pentru a afla raspunsul la intrebare; dar daca dupa trecerea perioadei de un an el nu avea raspunsul va fi condamnat la moarte.

Intrebarea cu pricina era: "Ce vor cu adevarat femeile?" O astfel de intrebare ar lasa perplex chiar si pe cel mai invatat dintre barbati, iar pentru tanarul rege Arthur era o chestiune imposibila. Dar cum tot era o optiune mai buna decat moartea, a acceptat propunerea monarhului de a avea raspunsul pana intr-un an. S-a intors in regatul lui si a inceput sa intrebe pe toata lumea: pe printesa, pe preoti, pe intelepti. A vorbit cu fiecare dar nimeni nu a putut sa-i dea un raspuns satisfacator. Multi oameni l-au sfatuit sa consulte pe batrana vrajitoare - ea era singura care i-ar fi putut da un raspuns. Dar pretul era mare - pentru ca vrajitoare era faimoasa in regat pentru preturile exorbitante pe care le cerea. Dar ultima zi a anului sosi si Arthur nu avu incotro, decat sa mearga la vrajitoare. Ea accepta sa-i dea regelui raspunsul la intrebare, dar Arthur trebuia sa accepte pretul ei mai intai: vrajitoarea a cerut sa se casatoreasca cu Gawain, cel mai nobil dintre cavalerii Mesei Rotunde si cel mai bun prieten al lui Arthur. Tanarul Arthur a fost terifiat la auzirea cererii vrajitoarei. Ea era cocosata si hidoasa, avea doar un singur dinte, mirosea ingrozitor si scotea sunete dubioase. Nu intalnise niciodata o creatura mai respingatoare. In consecinta a refuzat sa-si forteze prietenul sa se casatoreasca cu ea si sa indure asa o povara. Gawain auzind care era propunerea vrajitoarei, a vorbit cu Arthur si i-a spus ca nici un sacrificiu nu era mai mare decat viata regelui si ocrotirea Mesei Rotunde. Asa incat nunta lor a fost stabilita si vrajitoarea a dat raspunsul la intrebarea ui Arthur: "What a woman really wants is to be in charge of her own life. (Ce vrea cu adevarat o femeie este sa fie stapana pe propria-i viata)"

Toti au stiut ca vrajitoarea a grait adevarul si viata lui Arthur a fost crutata. Si ce nunta au avut Gawain si vrajitoarea! In timp ce Gawain era gentil si curtenitor ca intotdeauna, batrana vrajitoare nu a ezitat sa-si etaleze relele maniere, facandu-i pe toti sa se simta prost. Seara nuntii sosi. Gawain sfortandu-se, intra in dormitor. Insa ce priveliste il astepta! Cea mai frumoasa dintre femei era intinsa pe pat! Stupefiat, Gawain intreba ce s-a intamplat. Mandretea de fata replica: de vreme ce el a fost atat de dragut si gentil cu ea pe cand aparea ca o vrajitoare, ea va arata jumatate de timp ca o vrajitoare si cealalta jumatate va fi o frumoasa femeie. Si-l intreba care din cele doua aratari vrea el sa fie ziua si care noaptea? Ce cruda intrebare! Gawain se gandi: in timpul zilei o frumoasa femeie sa se mandreasca cu ea prietenilor, dar in timpul noptii, in intimitate o hidoasa vrajitoare? Sau sa prefere pe batrina vrajitoare in timpul zilei, iar noptea pe cea mai frumoasa dintre femei cu care sa imparta multe momente intime?

Tu ce ai alege? (Raspunsul lui Gawain urmeaza imediat dar nu-l citi pana nu faci alegerea ta...)

Alege inainte de a citi rapunsul lui Gawain!

>

>

>

>

>

>

Nobilul Gawain a replicat ca o lasa pe ea sa aleaga. Auzind asta ea a anuntat ca va fi frumoasa tot timpul pentru ca el a respectat-o indeajuns incat s-o lase sa fie stapana pe propria-i viata, sa ia propria-i decizie.

Morala: "If your woman doesn't get her own way, things are going to get ugly!" ("Daca nu-i lasi femeii tale sansa la propria alegere, lucrurile vor lua o intorsatura urata!"

danuzia
19-02-2010, 21:47
Poveste



"Un rege avea un fiu destept si curajos.. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.
- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?
- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele.

O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti.
Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul.
Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.
Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.
Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi:

SCHIMBA LUMEA!

Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa.
El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii...
Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.
Anii trecura.

Intr-o zi, il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba:

- Ce-ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
- Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete. Si disparu.
Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris:

SCHIMBA-I PE CEILALTI!

Asta era si intentia mea, gandi el...
Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.
El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpe defectele.
Aceasta fu a doua lupta a sa.

Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
- Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?
- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse batranul.
Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.
Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria:

SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI!

Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi.

El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau.
Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce ai invatat tu pe acest drum?
- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.
- Asa este, spuse batranul.
- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva
mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris:

ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI!

Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens.

In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi:
defectele, umbrele, frica, limitele sale.
Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca.
Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca.
Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba: - Ce-ai invatat in plus pe acest drum?

- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu
niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.

- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.
Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria

ACCEPTA-I PE CEILALTI!

Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase.
Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:

- Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?

- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.

- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul. Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei:

ACCEPTA LUMEA!

Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor.

Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa?

Atunci se ivi batranul, care-l intreba:

- Ce-ai invatat pe drumul acesta?
- Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea.

Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista. Atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.
- Acesta este cel de-al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti.Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea!

Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii,spuse el si disparu pentru totdeauna."

danuzia
20-02-2010, 00:22
Preluata de pe topicul "Muzica ,cuvant ,prietenie" ,postata de colegul nostru vjdcsaba.....

POVESTEA MAGARULUI

Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut.
Pana la urma, taranul hotari ca magarul si-asa era batran, iar ca fantana, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata.
El a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanii. Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor.
Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanii.
Magarul pricepu ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa cateva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu.
Taranul privi in adancul fantanii si ramase uluit de ceea ce vazu. Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui.
In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanii, sari peste ghizduri si iesi frematand...

Viata va arunca poate si peste tine cu pamant si cu tot felul de greutati... Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus.
Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti.

Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte. Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curata-ti inima de ura, frica si egoism;
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile;
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa;
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin;
5) Iubeste mai mult si ... scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia.... nu problema.

melia29
20-02-2010, 16:23
Pretul statuetei

Se spune ca un sultan a trimis imparatului din tara vecina, in dar trei statuete de aur cu mesajul ca desi sunt in aparenta identice, ele au preturi diferite, ca oamenii. Imparatul a chemat degraba toti inteleptii curtii, care insa n-au gasit deosebirea dintre statuete si n-au putut spune cat pretuia fiecare. Vestea ca inteleptii n-au gasit raspunsul, a ajuns pana in cele mai indepartate colturi ale imparatiei. Un tanar, inchis pe nedrept, auzind acestea, a cerut sa fie dus in fata imparatului, pentru a-i arata deosebirea dintre statuete si a-si recastiga astfel libertatea. Tanarul a observat ca toate statuetele au niste gauri foarte mici. A luat un pai si l-a bagat
in urechea uneia din statuete. Paiul a iesit pe gura. La a doua, paiul a iesit prin cealalta ureche, iar la a treia prin buric.
– Luminatia ta, statuetele sunt ca oamenii.
Prima este omul palavragiu.
Pe un astfel de om nu te poti niciodata bizui.
A doua este omul, care ce asculta cu o ureche, iese pe cealalta. Acesta este un vantura-lume.
A treia este omul care tot, ce aude rumega indelung si nu trancaneste niciodata.
Ultima statueta este cea mai pretioasa.


(poveste indiana)

melia29
20-02-2010, 16:25
Doua spice

Un spic zice catre altul:
– Ehei, vecine, se vede ca esti cam pirpiriu si nevolnic de vreme ce te-ai incovoiat asa tare !
– Gresesti fratioare, m-am aplecat spre pamant sub greutatea
boabelor mele.
Cat despte tine, cum sa nu te inalti mladios ca o salcie, daca esti fara boabe ?


(folclor)

mihapred
20-02-2010, 23:37
Cred că tuturor ne e dor de ea!
pQZBDxOb0ow&feature=related

danuzia
21-02-2010, 18:08
I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi indeparteze obisnuinta. Dumnezeu a spus NU . Nu eu trebuie sa ti-o indepartez ci tu trebuie sa renunti la ea. I-am cerut lui Dumnezeu sa-l vindece pe copilul meu handicapat. Dumnezeu a spus NU. Spiritul sau este intreg, iar corpul sau este trecator. I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea rabdare. Dumnezeu a spus NU. Rabdarea este un derivat al durerilor; ea nu se acorda, ea se invata. I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea fericire. Dumnezeu a spus NU. Eu iti dau binecuvantare; fericirea este in tine. I-am cerut lui Dumnezeu sa ma scape de durere, Dumnezeu a spus NU. Suferinta te face sa lasi la o parte grijile lumesti si te aduce aproape de mine. I-am cerut lui Dumnezeu sa creasca spiritul meu. Dumnezeu a spus Nu. Tu trebuie sa te cresti pe tine insuti dar ma voi ingriji ca sa fii roditor. I-am cerut lui Dumnezeu toate lucrurile care ar putea sa-mi incante viata. Dumnezeu mi-a spus Nu. Eu ti-am dat viata, asa ca poti sa te bucuri de toate lucrurile. I-am cerut lui Dumnezeu sa ma ajute sa-i IUBESC pe altii, asa de mult cat ma iubeste El pe mine. Dumnezeu a spus ... " In sfarsit, ti-a venit ideea cea buna !!"

O seara superba,dragi colegi !!

danuzia
21-02-2010, 18:21
Bunicul si clopotelul

Undeva la marginea unui oras, traia un batran ce a avea un magazin de antichitati.Avea parul alb si niste ochi albastri care erau plini de caldura si fiecare zambet al sau avea puterea sa inveseleasca si cel mai trist om ce intra in magazinul sau. Magazinul nu reprezenta pentru el o afacere. Era doar un mod de a-i trece timpul mai usor. Cel mai mult insa ii placea sa stea in mica camaruta din spate alaturi de cateva lucruri ce-i aminteau de copilaria sa. Un trenulet electric, un ceas ce il purtase cu atat fericire cand fusese copil si alte mici lucruri. Acestui batran ii placea foarte mult sa cante. Deseori canta si in magazin.Pentru ca mare parte din timp o petrecea in camaruta amintirilor, de usa de la intrare era legata o sfoara de care era legat un clopotel montat in camaruta. Clopotelul il avea din copilarie si il anunta de fiecare data cand intra cineva in magazin. Indragea foarte mult acest clopotel pentru ca era semnul ca cineva ii viziteaza iarasi micutul magazin si era foarte bucuros de vizitatori. Cu toate ca parea un om vesel, batranul avea un secret stiut numai de el si care ii intrista sufletul.

Intr-o zi pe cand mesterea la trenuletul electric, intra in magazin o fetita micuta, cu ochii mici si albastri. Clopotelul suna iarasi si batranul tresari bucuros.
B: "Buna. Cu ce te pot ajuta ?"
F: "As vrea sa cumpar un cadou pentru bunicul"
B: "Uite am aici un ceas. Crezi ca bunicului tau i-ar placea un ceas"
Fetita stramba din nas si curioasa intra in camera din spate si vazu clopotelul.
F: "Cred ca acel clopotel iar fi pe placul bunicului meu."
B: "Imi pare rau, dar nu este de vanzare"
Fetita izbucni in lacrimi.Batranul vazand-o ca plange se intrisita si isi aduse aminte de nepotica lui pe care nu o vazuse niciodata. De fapt asta era secretul sau amar. Nu-si vazuse de foarte mult fiica si nepotica niciodata.
Se simtea singur pe lume si aceasta tristete il facu sa se hotarasca sa-i dea totusi clopotelul. B: "Bine, uite o batista sa-ti stergi lacrimile. Nu mai plange. M-am hotarat sa-ti dau clopotelul"
Fetita isi sterse lacrimile si sari in sus de bucurie. Ii impacheta cu grija cadoul si fetita pleca. Batranul se gandi cu tristete la fericirea acelui batran care va primi clopotelul cadou de la nepoata lui si el va fi in continuare singur si fara clopotelul lui pe care il indragea atat de mult.
Se apropie seara si batranul isi inchise magazinul.Era trist si se simtea singur.Cand sa plece spre casa. Aparu iarasi fetita caruie ii daduse clopotelul.
B: "De ce te-ai intors ? Nu i-a placut bunicului tau clopotelul ?"
F: "Nu. Mama mi-a spus sa-ti dau asta." (si ii intinse clopotelul).
Batranul izbucni in lacrimi si o lua pe fetita in brate.
Acum era fericit cu adevarat !!

mariusTut
22-02-2010, 13:41
Mesajele pe care nu vi le mai regasiti pe topicele Arta, Cultura & Stiinta le gasiti AICI (http://forum.ush.ro/showthread.php?p=1028762#post1028762) !

mihapred
22-02-2010, 17:49
Mulțumesc! Îmi place și La Capsha!

marianav
22-02-2010, 18:10
Sonata lunii

Poveste adevarata

"Care dintre noi n-a avut vreodata un moment de mare durere?
Cine n-a simtit in vreun moment al vietii dorinta de a renunta?
Cine inca nu s-a simtit singur, extrem de singur si a avut senzatia de a fi pierdut sensul sperantei?

Nici oamenii faimosi, bogati, importanti nu sunt scutiti de a avea momentele lor de singuratate si de adanca amaraciune. La fel i s-a intamplat unuia din recunoscutii compozitori ai tuturor timpurilor, Ludwig Van Beethoven, nascut in anul 1770, in Bonn, Germania, care a murit in anul 1827, in Viena, Austria.

Beethoven traia una din aceste zile triste, fara stralucire si fara lumina. Era foarte abatut din cauza mortii unui principe al Germaniei care fusese ca un tata pentru el.

Tanarul compozitor suferea de o mare lipsa de afectivitate. Tatal sau era alcoolic inrait si il batea. A murit pe strada din cauza betiei. Mama sa a murit foarte tanara. Fratele sau de sange nu l-a ajutat niciodata cu nimic si la toate astea se adauga agravarea bolii sale. Simptomele de surzenie incepeau sa-l tulbure, gata sa-l lase nervos si iritat.

Beethoven putea sa auda doar folosind un fel de trombon ( palnie ) acustic in ureche. Lua cu sine totdeauna o hartie si un caiet pentru ca oamenii sa-si scrie ideile si asa sa poata comunica, insa nu toti aveau rabdare pentru asta, nici ca sa-le citeasca de pe buze.

Dar cum niciun fiu al lui Dumnezeu nu este uitat, sosi ajutorul spiritual, prin intermediul unei fete oarbe, care locuia in aceeasi modesta pensiune, unde se mutase Beethoven, si care ii spuse aproape strigand „Eu as da totul ca sa pot vedea o noapte cu clar de luna”.

Auzind-o, Beethoven se emotiona pana la lacrimi. La urma urmei, el putea vedea! El isi putea pune maiestria in compozitiile sale.

Pofta de viata ii reveni si atunci compuse una din piesele cele mai frumoase ale umanitatii: „Sonata Clar de luna”.

În tema sa, melodia imita pasii lenti ai unor persoane, probabil ai sai sau ai altora, care duceau sicriul mortuar al principelui, protectorul sau.

Privind la cerul argintat de clarul de luna si amintindu-si de tanara oarba, ca si cand s-ar intreba de cauza mortii unui mecena atat de iubit, el se lasa cufundat intr-un moment de adanca meditatie transcendentala.

Unii specialisti in muzica spun ca cele trei note, care se repeta insistent in tema primei parti a Sonatei, sunt cele trei silabe ale cuvantului „why?” (de ce?) sau ale altui cuvant sinonim, in germana.

Dupa ani de la depasirea suferintei, va veni incomparabila “Oda a bucuriei”, ultima parte din Simfonia a IX-a, care incununeaza misiunea acestui compozitor, deja cu totul surd.

“Oda bucuriei” exprima recunostinta sa adusa vietii, pentru faptul de a nu se fi sinucis.

Totul datorita acelei fete oarbe, care i-a inspirat dorinta de a transpune in note muzicale o noapte cu luna.

Cu sensibilitatea sa, Beethoven a descris, prin melodie, frumusetea unei nopti scaldate de clarul de luna [razele lunii], pentru cineva care nu putea vedea cu propriii sai ochi."

vQVeaIHWWck

antonica88
23-02-2010, 01:53
Octavian Paler - Interviu cu Dumnezeu

XhSpvE9pjPY


Octavian Paler - Avem timp (Yanni- Nightingale)

W5qgsufZGs0


Octavian Paler - Am invatat...

hV9mLq7UpO4


Octavian Paler: despre dragoste, iubire si viata

AfEdXsjDfrE


Octavian Paler - Focul

gkG7AM-myA0


Octavian Paler - Jocul


aYwX0BSGC7c

antonica88
23-02-2010, 02:51
Uimitoarea Sand Art, sau terapia prin pictura in nisip:


Sand Art - Ilana Yahav - Let's Get Together


o2pLHLOnG6I





Ilana Yahav - Sand Fantasy - Shalom

J-VE0Nz-MDg



Sand Artist

o0xnLvk8xW4



Sand Painting

k43xQ7VfmTQ

marianav
23-02-2010, 11:07
Este foarte frumos tot ce ai postat Antonica !:ipb_mafioso:

mihapred
23-02-2010, 22:03
Tot de primăvară!
ohpNJai3Tpk&feature=related

danuzia
25-02-2010, 13:05
Accepta lucrurile asa cum sunt.



“A fost o data un om foarte sarac care avea in schimb un cal foarte frumos, pe care dorea sa-l cumpere stapanul castelului.
Dar de fiecare data, batranul il refuza.
“Pentru mine acest cal nu este doar un animal. Este un prieten. Cum pot sa-mi vand prietenul?”
Intr-o dimineata s-a dus la grajd si a descoperit ca disparuse calul.
Toti satenii au zis, “Ti-am spus doar! Ar fi trebuit sa vinzi calul.
Acum a fost furat. Ce ghinion teribil!”
“Ghinion sau noroc?” a spus batranul. “Cine poate spune?”
Toata lumea a ras de el. Dar peste 15 zile calul s-a intors, urmat de o intreaga herghelie de cai salbatici. A scapat din grajd, a curtat o iapa tanara si s-a intors cu intreg alaiul dupa el.
“Ce noroc!” au strigat satenii.
Batranul si fiul sau au inceput sa antreneze caii salbatici. Dar, o saptamana mai tarziu fiul sau si-a rupt piciorul incercand sa antreneze un cal salbatic.
“Ghinion,” i-au spus prietenii.”Ce-ai sa te faci acum fara ajutorul fiului tau? Esti si asa vai de capul tau.”
“Ghinion, noroc, cine poate spune?” A replicat batranul.
Cateva zile mai tarziu armata stapanului pamantului a fortat toti tinerii din sat sa devina soldati.Toti in afara de unul…..fiul batranului, care avea piciorul rupt.
“Cat de norocos poti sa fii!” au urlat satenii. “Toti copii nostri merg la razboi, dar tu poti sa-ti pastrezi fiul acasa. Fii nostri probabil vor fi ucisi……”
Batranul a replicat, “Ghinion, noroc, cine poate sti?”

Viitorul vine spre noi fragmentat. Nu putem sti niciodata ce ne rezerva.
Dar daca mentii tot timpul o atitudine pozitiva, usile sanselor raman deschise, iar tu vei fi o persoana mai fericita.

danuzia
26-02-2010, 12:58
Un om si un caine mergeau pe un drum.
Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca, de fapt, murise. Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar cainele, care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma... Se intreba: "Oare unde duce drumul asta?"...Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra. Privindu-l mai indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare. Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle, iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa, intr-o parte, un om sezand la un birou . Il intreba:
- Scuzati-ma, unde ne aflam ?
- Aici e raiul - raspunse acesta.
- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ?
- Bine'nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
- Prietenul meu, poate intra si el ? - intreba calatorul aratind inspre caine.
- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.
Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise, impreuna cu cainele sau. Dupa inca o lunga plimbare, pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma, a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici nu mai era vorba. Se apropie si vazu un barbat sezand rezemat de un copac si citind o carte.
- Scuzati-ma ! - i se adresa el. Aveti cumva putina apa?
- Da, desigur... e o cismea ceva mai incolo.
- Si pentru prietenul meu ? - zise, aratand catre caine.
- Trebuie sa fie si o strachina, chiar langa cismea.
Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.
- Ce loc este acesta ? - intreba calatorul.
- Acesta este raiul.
- Sunt total incurcat. Un cetatean, ceva mai jos, pe drumul asta,
mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.
- Te referi la locul acela cu alei de aur si zid de marmura ?... Acela e iadul.
- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca si dumneavoastra ?!...
- Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza mai intai pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni.

mihapred
26-02-2010, 21:40
Frumoasă poveste, Danuzia! Și eu prefer să cred că raiul e plin de prieteni!

wizzard
26-02-2010, 21:50
Frumoasă poveste, Danuzia! Și eu prefer să cred că raiul e plin de prieteni!
Ce pacat insa ca drumul spre rai este pavat cu ... rele intentii *



_________________
* a se vedea campania impotriva haretistilor.

danuzia
26-02-2010, 22:20
Frumoasă poveste, Danuzia! Și eu prefer să cred că raiul e plin de prieteni!
Raiul este plin de prieteni,multi intra pe prima poarta,la cismea ajung, doar cei adevarati......

mihapred
27-02-2010, 00:09
Nu mai am răbdare până luni și chiar mi-e teamă să nu mi-o ia cineva înainte!
Deci: un mărțișor și un strop de primăvară pentru prietenii mei - colocatarii casei haretiste:
crYm91p8jM8&feature=related

antonica88
01-03-2010, 23:39
Nu mai am răbdare până luni și chiar mi-e teamă să nu mi-o ia cineva înainte!

:ipb_bigsmile: ... :ipb_mafioso:

Pot sa continui?

iVi1X2iCVcY

Sa fie mereu primavara in suflet !

antonica88
01-03-2010, 23:55
Este foarte frumos tot ce ai postat Antonica !:ipb_mafioso:

Multumesc ! Eu doar am impartasit cu voi bucuria pe care am simtit-o in fata frumosului ...

QzA7SqRuPOY

Si, pentru ca o imagine face cat o mie de cuvinte, hai sa ne mai bucuram:

PK5eTgLnlgk

danuzia
02-03-2010, 11:51
Cândva eram doar un gand, curând voi fi o amintire....
Cândva eram o laşă, curând voi fi o luptătoare....
Cândva nu spuneam nimic, curând voi avea curaj să vorbesc....
Cândva aveam doar speranţă, curând voi avea şi vise împlinite.....
Cândva aveam încredere oarbă în toţi, curând voi fi mai grijulie....
Cândva plângeam pentru orice, curând lacrima mea,va fi mai pretioasa....
Cândva credeam cu tarie, curând îmi voi da seama că nu m-am inselat....
Candva speranta era vis,curand el va va deveni realitate...
Cândva am iubit, curând voi iubi din nou.....
Cândva eram NOI, curând ,ce vom fi oare??

Dragi haretisti,din sufletul meu cald,va doresc sa aveti , "O viata ca o primavara!"

mika_claudia
02-03-2010, 17:49
Omul de pe cruce


Un om stã si se uitã la Crucea pe care este rãstignit Iisus Hristos. Si, multã vreme, se roagã fierbinte sã îi ia locul.

In cele din urmã o voce tunãtoare din cer se aude: "Vrei sã îmi iei locul?". "Da", rãspunde omul nostru. "Bine, atunci treci pe cruce, dar sã stii cã nu vei avea voie sã scoti nici o vorbã indiferent ce se va întîmpla". "Sunt de acord", spune omul nostru.

Oamenii vin, trec se roagã fãrã sã realizeze cã pe cruce se afla omul nostru. Vine un bogãtas. Se roagã si, la plecare, îsi uitã portmoneul cu bani. Omul de pe cruce nu spune nimic. Vine un tînãr ce se roagã si el si gãseste portmoneul pe care îl ia. Vine apoi un alt tînãr ce doreste sã primeascã o binecuvîntare înainte de a pleca într-o cãlãtorie lungã. Dupã care bogãtasul se întoarce , îl înjurã pe tînãr si începe sã îl batã.

Omul de pe cruce se trezeste spunând: "Nu este el vinovat".

Cei doi fug îngroziti de aceastã neasteptatã interventie. Vãzând ce s-a întâmplat, Iisus Hristos îl mustrã pe omul de pe cruce :

"Vezi ? Nu ai putut sã îti tii gura, nu ai putut sã taci. Nu stii cã bogatasul dorea sa cumpere cu acei bani fecioria unei fete si sa o necinsteascã. Iar tînãrul ce vroia sã plece în calatorie trebuia sã primeascã bãtaie pentru a nu putea cãlãtori...pentru cã vasul lui s-ar fi scufundat si el ar fi murit.

Iata de ce trebuia sã taci.

Acum da-te jos de pe cruce pentru ca tu nu poti sa Imi tii locul."

bumbi62
03-03-2010, 18:53
M-am reintors la usa casei pe care am parasit-o acum mai bine de jumate de an...Am batut usor si am deschis. E cea mai primitoare casa din cate am vizitat!
Sunteti cei mai minunati colegi pe care i-am avut in multii mei ani de viata si scoli!

diamantul alb
03-03-2010, 19:01
:ipb_gatherin::taza1xa::be mine!:
M-am reintors la usa casei pe care am parasit-o acum mai bine de jumate de an...Am batut usor si am deschis. E cea mai primitoare casa din cate am vizitat!
Sunteti cei mai minunati colegi pe care i-am avut in multii mei ani de viata si scoli!

mariusTut
04-03-2010, 01:30
M-am reintors la usa casei pe care am parasit-o acum mai bine de jumate de an...Am batut usor si am deschis. E cea mai primitoare casa din cate am vizitat!
Sunteti cei mai minunati colegi pe care i-am avut in multii mei ani de viata si scoli!
:ipb_hiwelcome:
:ipb_hi:
:ipb_hugother:
:ipb_group:
Vorba cuiva: Acum, Aici, Impreuna....(cam asa ceva !)

mihapred
04-03-2010, 21:14
EtGF2m102Wg&feature=related

arhanghel
07-03-2010, 00:10
Ofertă de muncă
Avem nevoie de constructori, studenţi sau absolvenţi ai USH !
Muncă grea, salarii ioc, dar cu rezultate pozitive pentru toată suflarea haretistă !

mihapred
07-03-2010, 00:44
Ca să construim o casă ne trebuie și un pic de muzică ! Sper să vă placă.

5ywI71sI8io&feature=related

arhanghel
07-03-2010, 01:34
zGM4X-GuNYA

Luni ne odihnim după weekend, nu muncim, marţi nu muncim, ne pregătim de muncă, miercuri muncim, joi ne odihnim după ziua de muncă, vineri ne pregătim de weekend, sâmbăta şi duminica e weekend, luni ne revenim după weekend, marţi ne pregătim de muncă, miercuri muncim!
Programul de muncă pentru ziua de miercuri
08.00 – 09.30 cercetarea horoscopului zilnic, pauză de cafea şi bărfe
09.30 – 11.00 micul dejun
11.00 – 14.00 pauză pentru convorbiri telefonice şi folosirea calculatorului intreprinderii pentru jocuri electronice şi corespondenţă electronică de tip chat, messenger, email, ş.a.m.d.
14.00 – 15.00 masa de prânz
15.00 – 16.00 somnul de frumuseţe. Se interzice cu desăvărşire depăşirea programului de lucru! Şefii de compartimente sunt datori să îi trezească pe angajaţi cu bătăi uşoare pe umăr şi îndemnul, „Vă rog frumos să vă duceţi acasă!"

antonica88
07-03-2010, 02:46
"O, mama, ce putin ti-am dat
Si tu ce mult te-ai bucurat!..."

104810

antonica88
07-03-2010, 03:10
Anda Calugareanu, Micul printz

CES5ebq5mvE

arhanghel
07-03-2010, 09:19
bMg4k001wdQ

Prima mineriadă din 1991 a distrus imensul val de simpatie de care se bucura poporul român după Revoluţia din ’89, aruncând România într-un adevărat haos!
Civili contra civili, români contra români. Atât l-a dus capul de comunist pe Iliescu, şcolit la Înalta Poartă a Moscovei !
Mineriadele au fost o adevărată nenorocire pentru România şi au furnizat lumii întregi imagini apocaliptice transmiţând investitorilor un mesaj clar: „Aici este o ţară barbară şi nu aveţi ce căuta aici!”
Înainte de mineriadă toate hotelurile din Bucureşti erau pline de oameni de afaceri doritori să investească în România, ce aduceau promisiuni pentru o dezvoltare economică şi socială în ritm susţinut şi alert a tării noastre! A doua zi după Mineriadă nu mai ştiau cum să o şteargă mai repede din Ţara vandalilor! Investitorii străini au rupt-o la fugă şi au refuzat să îşi mai dezvolte afacerile în România.
Ţările europene au devenit foarte suspecte „vizavi" de România(un cuvânt foarte folosit în perioada guvernării lui Petre Roman) şi nu mai doreau relaţii cu ţara noastră, pentru că tot ce se întâmpla era de fapt refuzarea democraţiei de către noua putere de la Bucureşti.

Majoritatea celor care au ieşit în stradă împotriva comunismului în decembrie 1989 făceau parte din generaţia de „Decreţei“ , acei copii născuţi ca urmare a unui celebru decret al lui Ceauşescu prin care se pedepseau aspru întreruperile de sarcină. Sute de mii de mame, cu sau fără voie, au dat naştere unui număr sporit de copii, ca urmare a apariţiei decretului cu pricina.
În 1989, o mare parte a acelor copii deveniţi tineri furioşi pe sistem au ieşit masiv în stradă. Practic, ei l-au dat jos pe Ceaşcă. Faptul că Ceauşescu a fost împuşcat la ordinul copilului său adoptiv, Ion Iliescu, este altă poveste. Puţină lume ştie că Ion Iliescu a fost crescut în familia Ceauşescu, iar statutul său era acela al unui fiu adoptiv. Era culcat în pat cu soţii Ceuşescu, când era mic mama îl părăsise, iar tatăl său dispăruse cu treabă pe meleagurile Rusiei, la centrala NKVD, strămoşul KGB.

Ion Iliescu ar fi meritat să aibă soarta tatălui său adoptiv, Nicolae Ceauşescu, dacă avem în vedere că lucrurile pentru care a fost acuzat Ceauşescu îi pot fi imputate în egală măsură, ba chiar mai mult de atât. Exodul tinerilor studioşi ca urmare a represiunii ordonate de acesta, împotriva studenţilor Pieţei Universităţii, în iunie 1990, a făcut enorm de mult rău României.
Unul dintre vicepreşedinţii Ligii Studenţilor din Universitate, Sorin Drăgan, un tip absolut remarcabil, a încasat în dimineaţa zilei de 14 iunie un piron în cap de 20 de centimetri, înfipt la capătul unei bâte utilizate de un miner pentru a bătători capetele colegilor mei. Sorin avea o gaură în cap prin care puteai să ajungi cu degetul la creier. A ajuns în America şi a rămas acolo, cu o infirmitate care i-a marcat viaţa. Sângele colegilor mei, sângele fratelui meu, sângele meu a înroşit pereţii şi coridoarele Universităţii şi Arhitecturii. Petre Roman avea să le explice după câteva zile jurnaliştilor străini oripilaţi care au vizitat cele două clădiri/garnizoane ale studenţilor din Piaţa Universităţii că noi am aruncat cu vopsea roşie pe pe pereţi, pentru a-l compromite pe Ion Iliescu.
Eu ţin minte că atât de mult sânge îmi cursese din rănile de la cap încât hainele mele deveniseră scorţoase şi roşii de parcă ar fi fost vopsite cu galus, celebra vopsea de ouă cu care noi, studenţii de la Arte plastice, „îmbunătăţeam“ ţoalele din comerţul socialist. Mi s-a părut haios pe undeva că am ajuns să-mi vopsesc hainele într-un stil avantgarde cu propriul sânge. Am scăpat doar cu voia lui Dumnezeu, cei care am scăpat. Alţii, necunoscuţi, tineri ca şi noi, au fost împuşcaţi pe stradă, în noaptea de 13 spre 14 iunie, după ce Iliescu a dat ordin să se tragă în plin deoarece noi eram cu toţii „legionari care dăm lovitură de stat legionară“.
Adrian Năstase, a spus la Parchet Ion Iliescu, acum vreo trei ani, a văzut steagurile verzi legionare cu ochii săi de vânător şi l-a sunat să-l avertizeze. Avertizat, Ion Iliescu a cerut Armatei să tragă, ca în vremea lui Antonescu (mareşalul, nu pricoliciul de Crin). S-au tras 1.466 de gloanţe de război. Un tânăr, Dragoş Drumea, şi-a dat duhul în braţele mele, la ora 03.15, lângă CCA, împuşcat în gât. Avea traheea zdrobită şi sângele îi ţâşnea în sus ca dintr-o fântână arteziană. Am încercat să-i acopăr gaura din gât cu palma şi simţeam cum îmi zvâcnea mâna datorită presiunii sângelui care i se scurgea cu repeziciune. Mă privea cu ochi înnebuniţi de spaimă, din ce în ce mai ceţoşi, horcăind din greu. I se scurgea viaţa printre degetele mele, afară se trăgea încă, nu aveam niciun ajutor şi m-a cuprins disperarea dându-mi seama că îşi pierde cunoştinţa şi că îmi va muri în braţe, sufocându-se cu propriul sânge. I-am strigat nu ştiu nici eu ce, crezând că poate mă aude, au venit nişte tineri şi l-am dus la o maşină a medicilor de la Medicine sans Frontiere.
Am aflat peste ani de la un chirurg, Nae Constantinescu, ajuns consilier prezidenţial la Cotroceniul ocupat de Emil Constantinescu, că tânărul care îşi dădea duhul în braţele mele în acea noapte din iunie 1990 a ajuns pe masa sa de operaţie, dar nu a mai putut face nimic pentru el decât să-i constate decesul, prin împuşcare cu glonţ de război.
Un alt amic, simplu inginer la vremea aceea, s-a ales cu un sfert din creier zdrobit cu bare de fier, a zăcut apoi trei ani în Germania, unde a fost vindecat cât de cât de către nişte medici extraordinari. I-au trebuit alţi ani să-şi revină parţial şi să-şi reamintească lucruri care se şterseseră din capul său, ca urmare a loviturilor. Nu i s-a şters din cap Ion Iliescu. S-a întors în ţară şi a înfiinţat organizaţia victimelor mineriadelor, fiind cel căruia i se datorează practic existenţa Dosarului Mineriadei din 1990. Din 1999, Viorel Ene, inginerul cu capul storcit de barele de fier, aşa damblagit cum a ajuns, a organizat sute de proteste, mitinguri, demonstraţii, a strâns mii de mărturii, a depus sute de cereri pe adresa Parchetului, cerând un singur lucru: judecarea lui Ion Iliescu. Chiar zilele trecute a mai avut încă un termen, desigur o amânare, la unul dintre procese.
N-am izbândit până acum să-l facem pe Iliescu să plătească pe calea justiţiei. I-am plătit-o însă pe calea votului. Mi-ar face plăcere, desigur, să i-o plătim şi altfel...
Scria zilele trecute Adrian Năstase, cel cu privirea de vultur, cel care l-a sunat pe Ion Iliescu în ziua de 13 iunie să-i zică de steagurile noastre verzi de legionari împuţiţi, huligani borâţi şi golani nenorociţi, că votul românilor plecaţi din cauza lui Ilici „ar trebui să aibă o greutate mai mică“.
Citez: „Nu românii din diaspora au decis câştigătorul alegerilor. De ce să-i considerăm pe aceşti români responsabili de rezultat doar pentru că au votat mai târziu, din motive naturale, ce ţin de fusul orar? De ce nu voturile din 3-4 judeţe precum Cluj, Timiş, Alba sau Arad să fie cele care au inclinat decisiv balanţa? Cred că în acest caz simplificăm foarte mult realitatea electorală“, scrie Adrian Năstase. El perorează mai încolo că cei care locuiesc de mai mulţi ani în străinătate „nu au contact direct cu realitatea“. „Nu sunt afectaţi, direct, de reglementări, de taxe şi impozite, chiar şi de o viziune sau alta asupra viitorului - în sănătate, educaţie, etc. Prin urmare, votul lor ar trebui să aibă o greutate mai mică. Se impune, în viitor, o dezbatere pe acest subiect“, mai debita Adrian Năstase pe blogul său.
Io zic că Adriana Năstase şi ai lui au dreptate pe undeva. Votul celor plecaţi din ţară din cauza lui Ion Iliescu ar trebui să aibă o greutate mai mică. Şi eu, deşi nu am plecat din ţară, aş fi dispus să mi se restrângă greutatea votului meu, la schimb, din greutatea scăzută a votului meu aş prefera să mi se ofere o bară de fier cu o greutate corespunzător mărită cu care să bătucesc oleacă creştetul lui Ion Iliescu, Petre Roman şi restul echipei feseniste/pesediste, nu mult, ci doar atât cât să simtă şi ei greutatea votului popular al vechilor golani ai Pieţei Universităţii.
Pe cât facem pariu că dacă facem un Referendum, doar în rândurile emigraţiei româneşti, pe tema asta, se va obţine un rezultat de cel puţin 78 la sută, cât a fost votul dat împotriva lui Geoană, cel cu ştafeta roşie înfiptă adânc în dos de pidosnicul pervers de Ion Iliescu?
„Jos Iliescu!“ rămâne încă un slogan actual pentru toată generaţia noastră, iar una dintre motivaţiile serioase care m-au determinat pe mine personal să votez acum, pentru prima oară în viaţa mea, a fost legată de speranţa că în noul an, la fix 20 de ani de la măcelul din Piaţa Universităţii, îl voi vedea pe Ion Iliescu în instanţă, livid, cu buzele strânse, aşa cum l-am văzut în dimineaţa când Geoană a aflat că nu mai este preşedinte, ci doar etern prostălau „de stat şi de partid“ - şi prin contribuţia votului meu...
Cine uită nu merită ....
Instituţiile statului au încercat să falsifice adevărul

Dan Voinea (procuror militar): In dimineata de 14 iunie, cand au venit minerii, au fost asteptati in Gara de Nord de persoane care le-au oferit tuturor sandvisuri si bauturi. Toata aceasta operatiune era dirijata prin structuri ale puterii de stat. Nu a existat o institutie interesata sa faca pe loc o analiza a alimentelor ca sa constate ceva. Atunci a avut loc o manipulare a acestor muncitori, nu numai a minerilor, pentru ca nu numai minerii au venit in Bucuresti. Au venit muncitori din jud. Teleorman, Calarasi, mineri de la Filipestii de Padure, muncitori de la Ploiesti, Pitesti, au venit persoane aduse special sa-i aplaude pe mineri, femei si tot felul de activiste. Este vorba de instaurarea fricii, a terorii impotriva fortelor democrate care atunci erau pe cale sa promoveze un alt stat. In Piata Universitatii s-au intalnit doua ideologii. Pe lista persoanelor ce urmau sa fie terorizate nu intamplator s-au aflat Ana Blandiana sau Mihai Bacanu, Liiceanu, Maries, Iliesiu, toti cei care in Piata Universitatii si-au expus ideile. Piata a fost monitorizata cu interes, pentru ca de-abia acolo au inteles ei cati au mai ramas dintre cei care nu mai voiau sa urmeze politica comunista. Acolo a fost vorba de un grup care trebuia inlaturat in orice mod si teroarea a fost folosita impotriva lor. Este vorba de statul genocidar.

Exista trei tipuri de actiune impotriva populatiei fara aparare: genocidul, razboiul declarat si omnicidul care se refera la atacul nuclear. Dar genocidul este cel care ne situeaza pe noi pe balanta justitiei in echilibru cu ce s-a intamplat atunci. Statul genocidar - statul comunist este un stat genocidar - nu suporta o acuzatie penala si incearca prin orice metode sa amane, sa inlature, sa compromita orice ancheta care ar duce la aceasta concluzie. Ceea ce s-a intamplat in Piata Universitatii nu constituie o simpla infractiune, un simplu atac impotriva unor manifestanti. Cum statul totalitar incearca sa creeze victime, s-a folosit de muncitori si mineri. Aduceti-va aminte ca minerii au plecat satisfacuti ca au ajutat acest guvern care "nu e lasat sa conduca". Institutiile statului au incercat sa falsifice adevarul. Exista o istorie a acestui dosar al mineriadelor. Primele dosare care s-au facut au fost impotriva manifestantilor din Piata Universitatii, si nu impotriva celor vinovati de represiune impotriva manifestantilor. De-abia dupa 8 ani, cand a venit la putere d-l presedinte Constantinescu si a promis celor din Alianta Civica adevarul despre decembrie ‘89 si mineriade, s-au pus pe tapet aceste dosare. Aproape un an ne-a trebuit sa recuperam toate acele documente. Este vorba de 1.054 de persoane fizice agresate, de mai multe partide istorice carora li s-au distrus bunuri din sedii si le-au fost brutalizati oamenii gasiti acolo, de universitatile din Bucuresti care au fost atacate. Aceasta mineriada ne arata modul cinic in care criminalul a actionat. Minerul nu este rau in felul lui, dar a fost manipulat. Statul avea nevoie ca el sa devina victima. Asta este explicatia pentru care s-au facut dosare impotriva manifestantilor. Cei care detineau atunci puterea s-au prezentat drept victime. Statul totalitar si statul comunist postdecembrist incearca sa amane anchetele, sa le tergiverseze. De ce? Pentru ca trecerea timpului inseamna uitare. Si atunci, victimele intra in cealalta extremitate, in a dizgratiei. Noi trebuie sa vedem actul de justitie prin prisma victimelor, pentru ca justitia de asta este facuta, pentru victime. Este o noutate ce v-am spus astazi ca sunt 1.054 de victime. Poate sunt mai multe. Sunt multi care n-au mai reclamat pentru ca exista si teama de a reclama. Minerii s-au dus la adrese precise, l-au atacat pe Ion Ratiu acasa, l-au atacat pe Mihai Bacanu acasa, au cautat-o pe Ana Blandiana acasa. Stiau minerii din Valea Jiului unde sta Bacanu? Chiar Miron Cozma spune in declaratiile luate ca el a stat toata noaptea la Sala Polivalenta, era Campionatul Mondial de Fotbal, si spune ca veneau mereu niste civili care cereau: "vreau 5 mineri", "vreau 10 mineri". Si la un moment dat el s-a enervat: "unde ii tot duceti?". La alt nivel s-a discutat si s-a organizat aceasta dirijare a minerilor.
Ca sa recunoastem Statul ca subiect al infractiunii e foarte greu de dovedit, pentru ca raspunderea este individuala. Trebuie sa mergi la reprezentantii statului si e mai greu de dovedit. Ofera foarte multi complici, care ajuta la aceasta represiune. Acesti complici sunt cei care incita la distrugeri, la omor, la bataie, incendiere si care actioneaza. Numai ca acesti complici, care favorizeaza escaladarea violentei, sunt din toate structurile de putere, dar sunt complici si din randul profesorilor, sociologilor, generalilor, ideologilor. Ei vin si motiveaza, intr-un fel, si sunt solidari la acest omor care a avut loc in timpul mineriadelor. Pe langa acesti complici, exista si niste tehnicieni. Exista o intreaga structura implicata in represiune. Toate aceste acte au fost de natura sa induca populatiei Bucurestiului un sentiment de teama. Apare un lucru foarte ciudat, anume ca victima este cea care trebuie sa ofere probe. Cui? Reprezentantilor statului, care sunt si cei care judeca. Si astfel ajungi cu dosarul care a fost atunci, cu mortii din 13-15 iunie, trimis de noi in instanta in 2000. Dosar care, cum s-a schimbat regimul, a fost restituit. Ne pun pe noi in situatia sa verificam, dupa 16 ani, daca nu cumva la una dintre victime glontul a venit prin ricoseu si nu s-a tras direct. Legea insa apara viata si sanatatea, nu conteaza cum vine glontul, direct sau din ricoseu. Cel care a organizat aceasta represiune si a ordonat sa se traga raspunde. Noi nu facem politica. Obligatia noastra este sa va spunem cine pe cine a impuscat, cine de unde este. Atunci s-a acuzat fara nici un fel de noima si lucrurile trebuie sa intre pe fagasul democratiei, al statului de drept

În 28-29 ianuarie 1990, Bucureştiul a fost scena unor teribile întâmplări. Nebăgat în seamă până la 22 decembrie, televizorul devenise între timp un fel de membru cu drepturi depline în fiecare familie. Dar "poporul" nu s-a mai mulţumit să fie doar spectator la facerea deciziei politice prezentată ceasuri întregi pe micul ecran. Hotărârea liderilor FSN de a participa la alegeri şi reacţia Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, Partidului Naţional Liberal şi Partidului Social Democrat a încins spiritele şi a coborât mulţimile în stradă.
La 23 ianuarie, Frontul Salvării Naţionale şi-a anunţat intenţia de a se transforma în partid politic şi de a participa la viitoarele alegeri. În cursul lunii ianuarie, deţinătorii puterii şi partidele apărute între timp se întâlniseră în câteva rânduri. S-a discutat cum ar fi mai bine să fie conduse afacerile curente ale statului până la desemnarea unei puteri legitimate de votul popular: să conducă în continuare Frontul sau să-şi trimită şi partidele nou-apărute reprezentanţi, şi dacă da, câţi, cum să se cheme structura de conducere, ce atribuţii să aibă şi altele asemenea. În cursul negocierilor, liderii partidelor numite istorice au înţeles că Ion Iliescu şi Frontul Salvării Naţionale nu intenţionează să participe la alegeri şi s-au declarat surprinşi de anunţul că Frontul va participa la alegeri. Anunţul a stârnit reacţia PNŢCD, PNL şi PSD. A doua zi, cele trei partide au emis un comunicat, criticând decizia. FSN reprezintă o formulă de tranziţie, menită să conducă ţara doar până la alegeri, au spus Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu şi Sergiu Cunescu. Nu poţi fi şi jucător, şi arbitru, adică şi să participi la alegeri, să le şi organizezi, s-a mai spus. Frontul trebuie să renunţe la monopolul puterii şi să accepte crearea unei structuri în care să intre toate partidele.

A fost o confuzie, a declarat Ion Iliescu şi atunci, şi mai târziu. Joi, 25 ianuarie, Iliescu a mers la Televiziune şi s-a adresat poporului. "Niciodată, conducerea FSN nu a afirmat că nu va participa la alegeri, a spus Ion Iliescu în discursul televizat, reluat şi de presa scrisă. Am întârziat să dezbatem în Consiliu această problemă, întrucât nu problemele campaniei electorale ne-au preocupat în această perioadă, ci probleme mult mai presante ale vieţii noastre economice şi sociale." "Am aşteptat la 24, 25, 26 ianuarie, a povestit Corneliu Coposu în dialogul cu Vartan Arachelian, trei zile la rând, ca reprezentanţii puterii politice să apară la televizor şi să anunţe că, având în vedere schimbarea lor de atitudine şi dorinţa de a intra în competiţie cu partidele politice, ei renunţă la monopolul puterii politice, urmând să se găsească un sistem provizoriu de exercitare a acestor puteri. Nu s-a respectat acest angajament. Am urgentat prin repetate chemări telefonice. Cea din urmă, chiar din 26, cu avertismentul că, dacă nu se vor pune în practică şi nu se va executa angajamentul care trebuie luat, noi vom reclama, printr-o manifesaţie de stradă, îndeplinirea acestui angajament. Întrucât nu s-a respectat promisiunea, am anunţat într-un mod absolut regulamentar, prin Primărie şi prin organele de Poliţie, intenţia noastră de a face o manifestaţie în ziua de duminică, 28 ianuarie, lucru ce nu ne-a fost refuzat." Scopul mitingului PNŢCD, a mai spus Corneliu Coposu, era "să forţăm abandonul monopolului puterilor politice care era deţinut de guvernanţii provizorii."


Discuţiile dintre liderii politici ai momentului s-au revărsat rapid în stradă. Televiziunea le transmitea în direct. Avid de informaţie, după o lungă perioadă în care nu fusese interesată câtuşi de puţin de politica făcută doar de Ceauşescu, "poporul" stătea de dimineaţa până seara cu ochii lipiţi de televizor. Brusc, apatia a fost înlocuită de patimi şi emoţie. Nu-l dărâmase ea, mulţimea, pe însuşi Ceauşescu? De ce n-ar participa şi pe mai departe la facerea şi desfacerea trebilor politice? În acele zile, tot românul se simţea chemat să participe, să spună, să ia atitudine, să se facă auzit şi să fie parte la marile decizii. Duminică, 28 ianuarie, şi a doua zi, un amestec pestriţ de muncitori, gospodine şi intelectuali, pensionari respectabili şi elevi de liceu fugiţi de-acasă s-a revărsat pe străzi. Duminică la prânz, susţinătorii ţărăniştilor s-au adunat la Universitate şi în faţa sediului Partidului din Bulevardul Republicii nr. 34. În Strada Banu Manta din apropiere de Piaţa Victoriei s-au adunat simpatizanţii Frontului, în frunte cu Dan Iosif. Cum, necum, prin zvonuri circulând de la om la om alimentând suspiciunile reciproce, cele două mulţimi s-au pus în mişcare şi s-au întâlnit în Piaţa Victoriei. După prânz, Ion Iliescu, Petre Roman, Cazimir Ionescu, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Liviu Petrina, Sergiu Cunescu, Călin Popescu Tăriceanu, Dinu Patriciu s-au întâlnit pentru noi discuţii. PNŢCD, PNL şi PSD solicitaseră o audienţă. În acest timp, mulţimea aştepta şi scanda, iar televiziunea transmitea evenimentele. În cursul după-amiezii au mai sosit şi alţii. Cineva a spart geamurile intrării dinspre stânga a Palatului Victoria. Către ora 18:00, liderii au ieşit să vorbească mulţimii. Corneliu Coposu a cerut simpatizanţilor PNŢ să se retragă în linişte.
La 23 ianuarie, Frontul Salvării Naţionale şi-a anunţat intenţia de a se transforma în partid politic şi de a participa la viitoarele alegeri. În cursul lunii ianuarie, deţinătorii puterii şi partidele apărute între timp se întâlniseră în câteva rânduri. S-a discutat cum ar fi mai bine să fie conduse afacerile curente ale statului până la desemnarea unei puteri legitimate de votul popular: să conducă în continuare Frontul sau să-şi trimită şi partidele nou-apărute reprezentanţi, şi dacă da, câţi, cum să se cheme structura de conducere, ce atribuţii să aibă şi altele asemenea. În cursul negocierilor, liderii partidelor numite istorice au înţeles că Ion Iliescu şi Frontul Salvării Naţionale nu intenţionează să participe la alegeri şi s-au declarat surprinşi de anunţul că Frontul va participa la alegeri. Anunţul a stârnit reacţia PNŢCD, PNL şi PSD. A doua zi, cele trei partide au emis un comunicat, criticând decizia. FSN reprezintă o formulă de tranziţie, menită să conducă ţara doar până la alegeri, au spus Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu şi Sergiu Cunescu. Nu poţi fi şi jucător, şi arbitru, adică şi să participi la alegeri, să le şi organizezi, s-a mai spus. Frontul trebuie să renunţe la monopolul puterii şi să accepte crearea unei structuri în care să intre toate partidele.

A fost o confuzie, a declarat Ion Iliescu şi atunci, şi mai târziu. Joi, 25 ianuarie, Iliescu a mers la Televiziune şi s-a adresat poporului. "Niciodată, conducerea FSN nu a afirmat că nu va participa la alegeri, a spus Ion Iliescu în discursul televizat, reluat şi de presa scrisă. Am întârziat să dezbatem în Consiliu această problemă, întrucât nu problemele campaniei electorale ne-au preocupat în această perioadă, ci probleme mult mai presante ale vieţii noastre economice şi sociale." "Am aşteptat la 24, 25, 26 ianuarie, a povestit Corneliu Coposu în dialogul cu Vartan Arachelian, trei zile la rând, ca reprezentanţii puterii politice să apară la televizor şi să anunţe că, având în vedere schimbarea lor de atitudine şi dorinţa de a intra în competiţie cu partidele politice, ei renunţă la monopolul puterii politice, urmând să se găsească un sistem provizoriu de exercitare a acestor puteri. Nu s-a respectat acest angajament. Am urgentat prin repetate chemări telefonice. Cea din urmă, chiar din 26, cu avertismentul că, dacă nu se vor pune în practică şi nu se va executa angajamentul care trebuie luat, noi vom reclama, printr-o manifesaţie de stradă, îndeplinirea acestui angajament. Întrucât nu s-a respectat promisiunea, am anunţat într-un mod absolut regulamentar, prin Primărie şi prin organele de Poliţie, intenţia noastră de a face o manifestaţie în ziua de duminică, 28 ianuarie, lucru ce nu ne-a fost refuzat." Scopul mitingului PNŢCD, a mai spus Corneliu Coposu, era "să forţăm abandonul monopolului puterilor politice care era deţinut de guvernanţii provizorii."

Discuţiile dintre liderii politici ai momentului s-au revărsat rapid în stradă. Televiziunea le transmitea în direct. Avid de informaţie, după o lungă perioadă în care nu fusese interesată câtuşi de puţin de politica făcută doar de Ceauşescu, "poporul" stătea de dimineaţa până seara cu ochii lipiţi de televizor. Brusc, apatia a fost înlocuită de patimi şi emoţie. Nu-l dărâmase ea, mulţimea, pe însuşi Ceauşescu? De ce n-ar participa şi pe mai departe la facerea şi desfacerea trebilor politice? În acele zile, tot românul se simţea chemat să participe, să spună, să ia atitudine, să se facă auzit şi să fie parte la marile decizii. Duminică, 28 ianuarie, şi a doua zi, un amestec pestriţ de muncitori, gospodine şi intelectuali, pensionari respectabili şi elevi de liceu fugiţi de-acasă s-a revărsat pe străzi. Duminică la prânz, susţinătorii ţărăniştilor s-au adunat la Universitate şi în faţa sediului Partidului din Bulevardul Republicii nr. 34. În Strada Banu Manta din apropiere de Piaţa Victoriei s-au adunat simpatizanţii Frontului, în frunte cu Dan Iosif. Cum, necum, prin zvonuri circulând de la om la om alimentând suspiciunile reciproce, cele două mulţimi s-au pus în mişcare şi s-au întâlnit în Piaţa Victoriei. După prânz, Ion Iliescu, Petre Roman, Cazimir Ionescu, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Liviu Petrina, Sergiu Cunescu, Călin Popescu Tăriceanu, Dinu Patriciu s-au întâlnit pentru noi discuţii. PNŢCD, PNL şi PSD solicitaseră o audienţă. În acest timp, mulţimea aştepta şi scanda, iar televiziunea transmitea evenimentele. În cursul după-amiezii au mai sosit şi alţii. Cineva a spart geamurile intrării dinspre stânga a Palatului Victoria. Către ora 18:00, liderii au ieşit să vorbească mulţimii. Corneliu Coposu a cerut simpatizanţilor PNŢ să se retragă în linişte.

A doua zi, luni, 29 ianuarie, susţinătorilor bucureşteni ai Frontului li s-au adăugat oameni veniţi din Iaşi, Fălticeni, Constanţa, Medgidia, Năvodari, Călăraşi, Piteşti, Ploieşti, Giurgiu, Alba, Făgăraş, Braşov, Maramureş, Bacău. Cine-i chemase?!

"Părerea mea este că aceşti domni care până acum au trăit la Paris sau în alte locuri, fără să cunoască ce am îndurat noi, simplifică lucrurile, spunea Nicu Mladin, un muncitor din Brăila, ajuns la Bucureşti, reporterului trimis de ziarul Tineretul liber. Cred oare, dânşii, că dacă noi am urât ceauşismul şi l-am răsturnat, vrem acum imediat să privatizăm întreprinderile şi să rămânem la cheremul unor investitori străini? Nu vrem să ne vindem ţara, nu vrem să muncim la patroni. Pentru asta suntem alături de Frontul Salvării Naţionale!" "Aseară am văzut la televizor imagini din această piaţă, se confesa unui ziarist de la Adevărul şi Marian Gârziu, elev la Liceul Industrail nr. 9 ­ Constanţa. Împreună cu alţi peste 200 de colegi ne-am urcat în tren şi a venit aici. Nu vrem să se mai întâmple ce s-a întâmplat, cerându-i-se domnului Iliescu să demisioneze. Noi nu ne-am vândut ţara. Părinţii ne-au învăţat că EA nu are preţ, că nimeni n-are dreptul s-o scoată la mezat." Provincialii s-au amestecat rapid cu bucureştenii. S-au întâlnit în mai multe puncte din Bucureşti: la Televiziune, în faţa sediului PNŢ din Bulevardul Republicii şi al PNL de pe Magheru. "Cine e cu Frontul să coboare la «Ştefan cel Mare»", li s-a anunţat călătorilor cu metroul.


La ora prânzului, în Piaţa Victoriei erau câteva sute de mii de oameni, după aprecierile reporterilor de atunci. Câţiva au destănuit reporterilor de teren ai ziarului Adevărul ce i-a mânat afară din case. "Eu mi-am lăsat mâncarea pe foc, protesta o gospodină. Le-am adunat şi pe vecinele astea. Mergem să apărăm Frontul!" "Am ieşit la demonstraţie nu numai pentru că domnii istorici ne-au stricat duminica, spunea Stana Neacşu, muncitoare la Chimica Dudeşti. Asta mai treacă-meargă, am fi închis televizoarele şi gata, dacă ştiam. Dar după câte am văzut, ei vor să ne strice şi multe, multe alte zile. Să fim serioşi, domnilor. Lăsaţi Frontul să lucreze pentru refacerea ţării." "Mărturisesc că este pentru prima oară în viaţa mea când particip la o demonstraţie fără să ducă cineva «muncă de lămurire» cu mine, se confesa şi Ana Caleiu, pensionară. De ce am venit? Pentru că m-au scos şi pe mine din sărite pretenţiile acestor domni care spun, nici mai mult, nici mai puţin, că ei «sunt poporul». Care popor, mă rog?" Poporul indignat scanda "Iliescu nu ceda, ţara te va apăra! Iliescu nu ceda, noi suntem de partea ta!", "Ei au emigrat, noi am rezistat! Liberali şi ţărănişti, puneţi mâna şi munciţi!", "Nu vrem partide de fosile!", "Nu partide cu dolari, sunt doar nişte bişniţari!", "Afară cu vânzătorii de ţară!", "Frontul este poporul!", "În ziua de 22, Iliescu-a fost cu noi!", "Câmpeanu la azil, Coposu la cimitir!", "Ţărănişti în blugi şi geacă, care n-au văzut o vacă!"

În mulţimea adunată pe străzile Capitalei au ajuns luni dimineaţă şi aproximativ cinci mii de mineri din Valea Jiului. Aflaseră tot de la televizor că ţara e în primejdie. Duminică seară s-au adunat în faţa Primăriei din Petroşani. Aveau de ce să apere Frontul. Cu câteva zile în urmă, la 19 ianuarie, reprezentanţii sindicali ai minerilor se întâlniseră cu Ion Iliescu, Petre Roman şi Nicolae Dicu, ministrul minelor. În urma discuţiilor, li s-au satisfăcut mai multe revendicări: săptămâna de lucru de cinci zile, posturi de câte şase ore, salariu dublu pentru cine lucra în zilele de sărbători legale, de la 30 până la 36 de zile de concediu pentru lucrătorii din subteran, creşterea sporului pentru munca de noapte de la 15% la 25%, plata integrală a salariului pentru zilele de spitalizare cauzate de accidente de muncă, pensie de urmaş pentru soţiile celor decedaţi în accidente de muncă.

Luni dimineaţă, minerii de la Vulcan, Livezeni, Aninoasa, Paroşeni, Lupeni şi ale întreprinderi miniere din Valea Jiului s-au îndreptat spre gara din Petroşani. La plecare au povestit ulterior unii dintre participanţi, li s-a spus să meargă liniştiţi, nu vor fi sancţionaţi pentru absenţa de la locul de muncă. Plecarea fusese organizată de sindicat. Cei cinci mii de oameni au încăput cu greu în cele 18 vagoane ale garniturii speciale puse la dispoziţie de CFR. Mulţi au rămas pe dinafară. Ca să facă faţă frigului, probabil, s-au aproviziont ceva licori, aveau să recunoască ulterior unii participanţi. Reporteri i-a însoţit în drumul de la Petroşani la Bucureşti, opiniile consemnate au apărând în Tineretul liber. "Părinţii şi bunicii noştri au cunoscut pe propria lor piele politica acestor partide", mărturisea atunci Horia Botar, de la Mina Paroşeni, "politică la care nu vom adera, ne sunt suficiente tristele lor amintiri. Am muncit şi am trăit atâţia ani sub dictatură. Ne-am săturat să mai fim slugi, vrem o viaţă liberă, condusă de oameni care au muncit aici în toţi anii grelelor noastre încercări, oameni care ne cunosc şi pe care îi dorim. Am văzut la televizor câţiva dintre membrii PNŢCD şi credem că îşi mai aduc aminte de Lupeni 29, când au îndreptat armele spre piepturile minerilor şi-au înăbuşit în sânge grevele minerilor. Ce caută printre noi? Vor să mai ordone foc?"

"Frontul a trăit cu noi, a suferit cu noi, s-a născut în bătaia gloanţelor", a consemnat reporterul şi opinia lui Mircea Comşa de la Mina Paroşeni. "Fugarii din perioada dictaturii vin astăzi şi se erijează în reprezentanţi ai întregului popor, ei nu merită să participe la alegeri în nici o calitate, ca alegători sau candidaţi. Unde au fost ei şi ce au făcut în ultimii ani? Să-şi prezinte biografiile! De ce nu şi-au asumat răspunderea preluării conducerii ţării, în momentul critic - 22 decembrie 1989 - şi în special răspunderea pentru soarta ţării? Nouă, minerilor, ne trebuia fapte şi nu promisiuni!" "Ceea ce ne-a dat frontul în aceste zile de libertate a simţit întregul popor", a spus şi Florea Viorel, miner, membru al Asociaţiei Tineretului Liber de la Vulcan. "Toată stima pentru membrii Frontului şi vom fi alături de el la alegeri." "Am înţeles că revoluţia înfăptuită de tineri a fost expresia voinţei întregului popor", spunea Ştefan Czako, electrician, membru al Sindicatului Liber al Minei Paroşeni. "Nu am fost pe baricade, pentru că în Valea Jiului nu a fost necesar dar am fost la locurile noastre de muncă pentru că noi, ţara are nevoie mai mult ca oricând de cărbune, de energie. Vom munci şi mai cu spor şi dorim ca Frontul să fie lăsat în pace, să lucreze în linişte şi eficient, pentru a redresa economia ţării." "Din sărăcia noastră vom face chetă şi vom cumpăra bilete de întors tuturor domnilor care au sosit zilele astea în ţară şi vor să pună mâna pe putere", se oferea Vasile Maramă, inginer la Mina Lupeni. "Îi rugăm să nu ne deranjeze, pentru că vrem să muncim, să dăm ţării cărbunele necesar. Dacă totuşi le vine greu să se despartă de noi, îi invităm să muncească împreună cu noi în mină, că doar, nu-i aşa, noi suntem poporul, zicea domnul Coposu sau un alt coleg de-al dumnealui duminică la televizor." De la Gara Băneasa, unii dintre mineri au fost transportaţi la sediul PNL, din Bulevardul Magheru, pe care ulterior l-au devastat. Alte grupuri s-au dus direct în Piaţa Victoriei. Au stat acolo câteva ore, apoi au făcut cale întoarsă spre gară, şi de acolo înapoi la Petroşani. Aveau să revină peste nici o lună. Între timp, sub presiunea străzii, Ion Iliescu şi liderii partidelor de opoziţie se întâlniseră pentru noi discuţii. De pe urma lor, peste câteva zile avea să se apară Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN).

Mărul discordiei pe final de ianuarie a fost decizia FSN de a participa la alegeri. Peste ani, într-un volum de convorbiri, Ion Iliescu a susţinut că la mijloc a fost o confuzie. "Atunci, în discuţia cu delegaţia PNŢCD, Corneliu Coposu mi-a propus să accept să fiu cap de listă pe listele PNŢCD. Nici mai mult, nici mai puţin! Era o confirmare a faptului că se petrecea ceea ce spuneau cei din teritoriu, relativ la faptul că unii n-aveau altă treabă decât să se pregătească pentru alegeri - atât şi nimic altceva ­ , în timp ce noi eram sufocaţi de problemele curente. Şi am avut această reacţie: «Vedeţi, domnule Coposu, cum e viaţa? Noi suntem aici înglodaţi în probleme curente, probleme economice, cum să facem să se reaşeze societatea. Dumneavoastră, fiind decuplaţi de la asemenea preocupări, vă gândiţi deja la campania electorală. Noi nici nu am discutat până acum pe ce principii să se organizeze alegerile, iar dumneavoastră deja vorbiţi de liste (habar nu aveam că se vorbea de ideea votului pe liste în zilele acelea). Noi nici nu ştim, în momentul de faţă, cum şi în ce formă o să participăm la alegeri». După acea discuţie s-a lansat fabulaţia că Iliescu s-ar fi angajat că nu va participa la alegeri - speculându-se şi răstălmăcindu-se, probabil, faptul că nu acceptasem să fiu pe lista PNŢCD! - ceea ce era o aberaţie. Dar s-a folosit apoi ca argument politic: iată că Iliescu, cu ambiţii de putere, deşi a promis că nu o să participe la alegeri, şi-a făcut partid şi participă la alegeri."

danuzia
09-03-2010, 13:23
Niciodata nu e tarziu sa oferi o floare,sa spui o vorba buna,sa intinzi mana unui prieten,atata vreme cat o faci din inima si cu sufletul senin! Tuturor colegelor haretiste,un gand frumos si curat!

http://i47.tinypic.com/2lcqvfd.jpg

http://i50.tinypic.com/ws3aps.jpg

http://i46.tinypic.com/2le4e12.jpg

V4NbAxCQ_6w

mihapred
11-03-2010, 19:32
Să mai prelungim puțin atmosfera de sărbătoare feminină în această casă:
o-n4MpuCeDg

danuzia
13-03-2010, 17:03
"Daca ceea ce primesti,iti poate fi furat,cine are puterea sa-ti fure,ceea ce daruiesti?" (Antoine de Saint Exupery)

Dragi haretisti,revin vremuri mohorate pentru noi,cand umbra indoielii si deznadejdii incearca sa ne cuprinda si sa ne doboare,cand tentaculele hidoase ale ipocriziei si prostiei,celor care vor sa ne biruie,pe principiul "divide et impera", incerc sa ne striveasca ,cand speranta e haituita si credinta pusa la grea incercare.....sa nu ne lasam sufletul intinat de mizerii aruncate ,din nou ,din varful grotesc al nemerniciei umane,sa nu acceptam jocul murdar ce se doreste a se inocula in mintile noastre deja incercanate,sa ne pastram credinta in idealurile noastre ,ca pe ceva firesc si de drept. Nu poate fi altfel.Pana atunci,sa nu lasam sa se ofileasca florile in casuta noastra,sa nu lasam sa bata vanticel posomarat si rece,sa-i trecem pragul ,macar timp de un cantecel,un gand sau o poveste.

Va daruiesc din putinul inimii mele,cateva petale de prietenie ,din sufletul meu,cateva boabe de speranta si din toata fiinta mea,cele mai alese si calde ganduri de prietenie.

sd1dch5AxbE

mihapred
13-03-2010, 19:09
Să luăm un Taxi până acasă...

7gA9G7AVH1s

danuzia
17-03-2010, 02:35
CUM SE NASTE O PARADIGMA

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.
Atunci, oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a
fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si, in fine, al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci mainute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.

Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost:

"Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa, aici..."


Iti suna cunoscut????

"E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati" -

(Albert Einstein)

danuzia
17-03-2010, 02:42
PE CINE AI LUA IN MASINA?

Conduci automobilul tau 2 locuri, intr-o noapte cu o furtuna teribila.
Treci pe langa o statie de autobuz, unde se afla 3 persoane care asteapta:

1. O batrana bolnava pe moarte
2. Un vechi prieten, care, odata, ti-a salvat viata
3. Femeia visurilor tale, sau barbatul ideal.

Pe cine ai lua in automobilul tau, tinand cont ca nu ai decat un singur loc, doar pentru un pasager ???

Gandeste-te foarte bine la raspuns, inainte de a citi mai departe.

Aceasta este o dilema etica si morala, care se foloseste in interviurile pentru angajare la serviciu.

- Ai putea lua batrana , pentru ca este pe moarte si trebuie salvata prima
- Ai putea lua prietenul care ti-a salvat viata si esti obligat fata de el.
- Ai putea lua persoana visurilor tale.

Va rog sa o considerati o provocare si sa raspundeti fiecare : "Pe cine ati lua in masina?" ( exclus cei care stiu raspunsul corect....haideti sa vedem pe ce criterii morale ,se bazeaza raspunsurile.....mi se pare interesant)

marianav
17-03-2010, 11:18
As lua batrana ,pentru ca barbatul visurilor mele ca si prietenul sau prietena mea daca sunt asa cum as vrea eu sa fie ar intelege asta .
Si ei daca ar fi in locul meu ar face la fel ,sunt sigura.

mihapred
17-03-2010, 20:28
Danuzia, cred că subiectul e potrivit și pt. Body,mind and spirit - poate chiar mai potrivit!

I.Dacă luăm în considerare criteriul moral, deci ”spirit”, alegem bătrâna, penru că ea este cea mai fragilă, dar ignorăm cu totul rațiunea (”mind”), pentru că oricum are toate șansele să nu reziste (în limbaj popular ”să dea colțul”), dar și criteriul ”body”, pentru că ea nu poate reprezenta vreo tentație trupească...
II. Dacă luăm în considerare criteriul rațiunii (mind), dar și criteriul moral (”spirit”), atunci alegi prietenul care ți-a salvat viața, pentru că:
- pe el te poți baza oricând, dovadă stând faptul că ți-a salvat viața (”mind”);
- ai față de el o mare datorie morală (”spirit”);
În acest caz ignorăm criteriul ”body” pentru că rareori cel mai bun prieten este și cel care ne atrage prin sex-apilul care ne ”înrobește” definitiv...
III.Dacă luăm în considerare toate cele trei criterii, ar trebui să alegem persoana visurilor noastre, pentru că:
- ea are în mod sigur toate calitățile ”frumuseții ideale”, precum și sex-apilul la care ”răspundem fără a clipi” (”body”);
- ea reprezintă pentru noi ”idealul frumuseții morale”, adică reprezintă tot ce înseamnă valoare morală - nu ne va înșela niciodată așteptările - credem noi (”spirit”);
- dacă această minunată ființă răspunde celor mai înalte, dar și celor mai ascunse aspirații ale noastre, este de neînțeles să ”dai cu piciorul” norocului de a o putea cuceri... și de a o avea lângă tine întrega viață - de asemenea, credem noi (mind)...

După o demonstrație atât de elocventă, trebuie să mai adaug puțină culoare:
Tatăl lui Ion și al lui Gheo simte că nu mai are mult de trăit și-și trimite fiii să-și găsască neveste.
Ion și-o luat o nevastă din cale afară de frumoasă, iar Gheo una din cale afară de proastă. După ce le-a cunoscut bine și și-a dat seama de principalele lor calități, tatăl și-a întrebat băieții:
- No, Ione, cum ghe ț-ai luat tu nevastă așe ghe frumoasă?
- Apoi io m-am gândit și iară m-am gândit că trăbe măcar la tinerețe să mă bucur ghe ea...
- No, da tu, Gheo, cum ghe ț-ai luat o nevastă ase ghe proastă?
- Apoi, tată, și io m-am gândit și iară m-am gândit ... no, frumusețea-i trecătoare, da prostia ... nu să perde...

osicean
17-03-2010, 20:45
Incepe fotbalul asa ca voi raspunde scurt .
Rog prietenul sa duca, cu masina mea, batrana la spital iar eu raman cu femeia viselor , asteptand autobuzul , furtuna , orice . :ipb_bigsmile:

mihapred
17-03-2010, 21:04
Scurt, la obiect, eficient! Felicitări!
Totuși, în pauza de la meci, n-ai vrea să adaugi ... un strop de culoare?

danuzia
17-03-2010, 21:12
Incepe fotbalul asa ca voi raspunde scurt .
Rog prietenul sa duca, cu masina mea, batrana la spital iar eu raman cu femeia viselor , asteptand autobuzul , furtuna , orice . :ipb_bigsmile:
Ai stiut raspunsul si ai nesocotit porunca mea,drept pentru care te voi pedepsi la canonul vesnic,de a ne incanta cu creatiile tale. :ipb_laughbounce:

Felicitari ,doamnelor ,pentru participare si o bila neagra pentru domni,carora nu le mai place provocarea si jocul.Semne de batranete......:ipb_laugh:

osicean
17-03-2010, 21:50
Ai stiut raspunsul si ai nesocotit porunca mea,drept pentru care te voi pedepsi la canonul vesnic,de a ne incanta cu creatiile tale. :ipb_laughbounce:

Felicitari ,doamnelor ,pentru participare si o bila neagra pentru domni,carora nu le mai place provocarea si jocul.Semne de batranete......:ipb_laugh:
Primesc pedeapsa cu placere
Raspunsul nu l-am cunoscut
Si ma retrag in palida-mi tacere
Acum cand fotbalul a inceput

danuzia
17-03-2010, 21:59
Ahh,iara fotbal,iar dezamagire,
Caci nu mai este jocul cum era..
De ma uitam si eu pe vremuri ,in nestire,
Cum Dukadam penalty apara!

TDiana
20-03-2010, 18:27
Mihaela...esti unul dintre oamenii care imi lumineaza privirea atunci cand le constat prezenta...te imbratisez si iti doresc sa te bucuri din plin de primavara care tocmai a inceput sa ne rasfete cu razele ei jucause de soare!

Iti daruiesc cu drag multe floricele frumoase,ganduri de bine si nu in ultimul rand zambete...pline de calda prietenie!:ipb_bigsmile:

IcMiKulC1rI

mihapred
20-03-2010, 19:33
Mulțumesc mult, Diana! Nici nu stii cât de binevenite sunt cuvintele tale!
Îți întorc și eu îmbrățișarea, draga mea!
ckhGo5A45dQ&feature=related

TDiana
20-03-2010, 19:37
:ipb_hugother:...iti multumesc si ma bucur ca spui asta!
Un weekend cat mai placut iti ...si va doresc tuturor celor de aici!:ipb_bigsmile:

danuzia
20-03-2010, 19:58
Multumim, TDiana........merge de minune o "picatura" de Florin Piersic!

mariusTut
20-03-2010, 20:33
Incepe fotbalul asa ca voi raspunde scurt .
Rog prietenul sa duca, cu masina mea, batrana la spital iar eu raman cu femeia viselor , asteptand autobuzul , furtuna , orice . :ipb_bigsmile:crede-ma ca asa judecasem si eu !
Oare pentru ca amandoi suntem barbati?!
Normal ca raspunsul unei femei are alte criterii !
Ea ar prefera sa ramana cu cel mai bun prieten al meu , in timp ce eu duc batrana la spital ! :ipb_bigsmile:

TDiana
20-03-2010, 23:46
Multumim, TDiana........merge de minune o "picatura" de Florin Piersic!

d_K7NYoNGj0

O'picatura' de genul acesta merge oricand Danuzia...iti multumesc!:ipb_bigsmile:...si pentru sufletul tau romantic tot de la "Florin Piersic citire" cu drag...

mikdZDziuOk

Sa-ti fie seara minunata!

danuzia
21-03-2010, 02:07
Multumesc,Diana.


http://i39.tinypic.com/2hgqy3t.jpg

antonica88
21-03-2010, 12:42
V-o prezint pe Molly


Trebuie sa o cunoasteti pe Molly




Ea este Molly, un calut gri cu picatele care a fost abandonat de proprietarii ei cand uraganul Katrina a lovit sudul statului Louisiana. Ea a petrecut saptamani de zile singura inainte de a fi in cele din urma salvata si dusa la o ferma care gazduieste animale abandonate. Fiind acolo, ea a fost atacata de un pit bull terrier si aproape a murit. Piciorul drept din fata, care fusese ros se infectase, iar veterinarul ei a cerut ajutorul LSU, dar cei de la LSU erau coplesiti, iar calutul era un caz social. Stiti cum merg lucrurile.


Insa dupa ce chirurgul Rustin Moore a cunoscut-o pe Molly, s-a razgandit. El a vazut cum calutul era atent sa se intinda pe o parte si pe alta, astfel incat sa nu se infecteze si le permitea oamenilor sa aiba grija de ea. Ea isi proteja piciorul ranit, in acelasi timp muta greutatea de pe un picior pe altul, pentru ca sa nu-si forteze piciorul sanatos. Era un calut inteligent, cu o etica solida de supravietuire.


Moore a acceptat sa-i indeparteze piciorul de sub genunchi si a fost creat un picior artificial. Molly a plecat din clinica pe propriile picioare si povestea ei de abia acum incepe.


'A fost calul potrivit si stapanul potrivit,' afirma Moore. Molly s-a intamplat sa fie un pacient la un milion.Ea este puternica, in acelasi timp blanda si dispusa de a suporta durerea. Era evident ca intelesese ca avea probleme. Celalalt factor important, conform celor spuse de Moore, este ca a avut un proprietar dedicat si intelegator, dispus sa-i ofere ingrijirea zilnica necesara, pe tot timpul vietii ei.


Povestea lui Molly se transforma intr-o pilda pentru viata in Louisiana, dupa uraganul Katrina.
Micul calut a castigat in greutate, iar coama ei a fost in sfarsit pieptanata. Un proiectant de proteze umane i-a creat un picior.


Proteza i-a oferit lui Molly o noua viata, spune
Allison Barca DVM, veterinarul lui Molly. Ea cere proteza. Isi ridica piciorul, vine la mine si ma face sa inteleg ca doreste sa ii pun proteza. Uneori doreste sa i-o dau jos. Si uneori Molly fuge de Barca. 'Poate fi destul de penibil cand nu poti prinde un calut cu trei picioare,' zise ea razand.


Dar cel mai important este ca acum Molly are un servici. Kay, proprietara fermei de salvare a animalelor, a inceput sa o ia pe Molly la adaposturi, spitale, azile si centre de reabilitare, peste tot unde oamenii au nevoie de speranta. Oriunde merge, Molly le arata piciorul ranit. Ea ii inspira pe oameni si se simte bine facand acest lucru.


'Este evident pentru mine ca Molly avea de jucat un rol mai important in viata, zice Moore. A supravietuit uraganului, a supravietuit unei traume ingrozitoare, iar acum le da speranta celorlalti.' Barca a incheiat, spunand: 'Inca nu a revenit la normal, dar va fi mai bine. Pentru mine, ea poate fi un simbol al orasului New Orleans insusi.'



Aceasta este cea mai recenta proteza a lui Molly. Poza urmatoare arata partea cu care paseste, care are o fata zambitoare imprimata pe ea. Oriunde merge Molly, ea lasa un zambet imprimat in urma ei.

Impartasiti aceasta poveste cu toti iubitorii de animale pe care ii cunoasteti. Creaturile Domnului reflecta adeseori caracterul la care noi aspiram.

************

marianav
21-03-2010, 14:12
Impresionanta poveste.
:ipb_mafioso:

marianav
21-03-2010, 14:52
8ZCx_MlhEOo

diamantul alb
21-03-2010, 15:02
crede-ma ca asa judecasem si eu !
Oare pentru ca amandoi suntem barbati?!
Normal ca raspunsul unei femei are alte criterii !
Ea ar prefera sa ramana cu cel mai bun prieten al meu , in timp ce eu duc batrana la spital ! :ipb_bigsmile:
:ipb_laugh::ipb_laughbounce:

antonica88
21-03-2010, 18:39
Preluat de la profesorul Firicel Ciarnau( http://www.firicelciarnau.ro/ (http://www.firicelciarnau.ro/) ) :
Efectul maimutei 100

Efectul maimutei 100


Ma gandeam intr-o zi la toti acei oameni nemultumiti de situatia in care se afla, de tara lor sau de lume in general, insa cand li se spune sa faca ceva in acest sens, sa inceapa schimbarea pe care vor sa o vada in lume, in propriile lor vieti, motiveaza ca actiunea unui singur om nu face diferenta, ca lumea nu se va schimba datorita actiunilor lor...
Poate si tu ai gandit sau gandesti asa. Iti propun sa citesti articolul de mai jos legat de un experiment vechi facut pe maimute, l-am copiat de aici:
http://www.damaidep arte.ro/index. php/cum-ne- influenteaza- inconstientul- colectiv/ 137/ (http://...................../index.php/cum-ne-influenteaza-inconstientul-colectiv/137/)


Daca cunosti deja experimentul, atunci mi-ar face placere sa ti-l amintesti si sa nu-l tratezi doar ca pe o curiozitate stiintifica. Daca nu-l cunosti, iata...


Cum ne influenteaza inconstientul colectiv?


V-ati intrebat vreodata cum de unele inventii au fost facute de cercetatori aflati in colturi diferite ale lumii, fara ca acestia sa cunoasca munca celorlati?


Acest fenomen este legat de faptul ca dupa ce un anumit numar de indivizi acumuleaza noi informatii are loc un salt calitativ in inconstientul colectiv.


"Efectul celei de-a 100-a maimute" a fost facut cunoscut de catre biologul Lyall Wattson, in cartea sa Lifetide (Cursul vietii), aparuta in 1980. El a
relatat cum primatologii japonezi care studiau maimutele macac in mediul lor de viata, in anii '50, au dat de un fenomen surprinzator.


Cartea lui a fost dusa la bun sfarsit printr-o lucrare foarte inspirata a lui Ken Keyes, publicata in 1981, numita Efectul celei de-a 100-a maimute.


"Maimuta japoneza, Macaca fuscata, a fost observata in mediul ei natural, timp de 30 de ani.


In 1952, pe insula Koshima, oamenii de stiinta au dat maimutelor cartofi dulci, aruncandu-i in nisip. Maimutelor le-a placut gustul cartofilor dulci si proaspeti, insa murdaria de pe ei nu le-a placut.


Savantii au observat cum a rezolvat problema o maimuta in varsta de 18 luni, numita Imo. Ea a spalat cartofii intr-un izvor din apropiere. A invatat-o si pe mama ei aceasta smecherie. Colegii ei de joaca au invatat aceasta noua modalitate si le-au invatat si ei pe mamele lor.


Aceasta inovatie culturala a fost preluata, rand pe rand de catre celelalte maimute, sub ochii cercetatorilor.


Intre anii 1952 si 1958 toate maimutele tinere au invatat sa spele nisipul de pe cartofii dulci, ca sa ii faca mai buni la gust.


Doar adultii care si-au imitat puii au urmat aceasta evolutie sociala. Ceilalti adulti au continuat sa manance cartofii dulci fara sa-i spele.


Apoi a inceput sa se intample ceva. In toamna lui 1958, un anumit numar de maimute Koshima spalau cartofii dulci - numarul lor exact nu este cunoscut.


Sa presupunem ca, intr-o dimineata, la rasaritul soarelui erau 99 de maimute pe insula Koshima, care au invatat sa-si spele cartofii.


Sa presupunem, in continuare, ca mai tarziu in acea dimineata, a 100-a maimuta a invatat sa spele cartofi.


Atunci s-a intamplat!


Catre seara, aproape toti membrii cetei isi spalau cartofii, inainte de a-i manca. Energia adaugata de aceasta a 100-a maimuta a creat cumva. o bresa
ideologica!


S-a observat insa si altceva. Un lucru extrem de surprinzator a fost ca obiceiul spalarii cartofilor dulci a trecut apoi peste ape. Coloniile de maimute din alte insule si comunitatea de maimute de pe insula principala de la Takasakiyama au inceput sa-si spele cartofii.


Astfel, cand un numar critic achizitioneaza o noua cunostiinta, aceasta noua cunostiinta poate fi comunicata de la o minte la alta.


Chiar daca numarul exact poate sa varieze, acest fenomen al celei de-a 100-a maimute inseamna ca atunci cand doar un numar limitat de fiinte cunoaste o noua modalitate de a actiona, ea poate ramane in proprietatea constiintelor acestor oameni.


Insa exista un punct in care, daca o singura persoana mai achizitioneaza acea noua cunostina, campul prinde atata putere, incat aceasta cunostinta poate fi preluata aproape de toata lumea!"


Initial, Lyall Watson a studiat si asamblat povestea din dovezile lasate de cercetatorii primatelor. Deoarece fenomenul i-a surprins atat de mult pe
cercetatori, ei n-au numarat cate maimute au fost necesare pentru a ajunge la acest efect. Asa ca Watson a propus un numar arbitrar, 99, si a
considerat ca unul in plus, asa-numita cea de-a 100-a maimuta, ar atinge masa critica de constiinta, necesara pentru ca efectul sa se declanseze.


Noul model de comportament s-a extins spre majoritatea - insa nu spre totalitatea - maimutelor. Maimutele varstnice, mai ales, au ramas credincioase modelelor vechi de comportament, rezistand schimbarii.


Cand noul model de comportament a aparut, dintr-o data, in comunitatile de maimute de pe celelalte insule, doar cateva maimute de acolo au prins noua
idee. Cele mai receptive la idei noi au inceput sa imite noul comportament si sa demonstreze in fata celor tineri si impresionabili. Astfel, au inceput
si ei propria lor cale spre eventualul lor efect al celei de-a 100-a maimuta.


Cand vrei sa schimbi ceva in lumea ta, schimba! Incepe cu tine, tu faci diferenta! Gandeste-te. .. nu se stie daca nu cumva tu esti "a 100-a maimuta"!

ileanaradu
21-03-2010, 20:48
Foarte frumoasa povestirea !:Kiss of love::Kiss of love:

danuzia
24-03-2010, 00:22
Ma uit in juru-mi
Si nu esti,
Ma uit in zare
Si lipsesti,
Ma uit la ceruri
Vad doar stele,
Unde te-ascunzi tu
Printre ele?
Mi-e dor de-o raza,
Raza ta
Mi-e dor de-o clipa
Ce n-o pot uita
Te strig in noapte
Tot mereu
Unde esti oare
Tu,ingerul meu?

arhanghel.......ne e dor de tine!

:348951slysdyrvnc:

tqVnOLiH0FM

mihapred
24-03-2010, 19:59
Aș vrea să vă transmit tuturor acest mesaj, pentru a putea prețui mai mult ce avem deja.
AIjkwhI0Icg

marianav
26-03-2010, 21:40
mihapred nu pot sa-ti spun decat
MULTUMESC!:be mine!:



Învaţă de la toate

(din lirica norvegiană)

[Autor_Necunoscut ]

Învaţă de la toate

Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi
Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui
Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori,

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei...
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Să-nveţi din tot ce piere - cum să trăieşti pe veci.

danuzia
28-03-2010, 15:38
Si daca am felicitat doamnele in Clubul Femina,trebuie sa felicit si pe colegii nostri,care isi serbeaza astazi onomastica. Asadar,pentru ei azi si mereu,o farama din gandul nostru curat si o picatura din sufetul nostru cald.
LA MULTI ANI,tuturor sarbatoritilor de azi!

O2nqm2j8DEA

antonica88
31-03-2010, 02:50
Andre Rieu...La concertele lui se canta ,se rade si se danseaza! ...
Adica se traieste simplu si frumos ! :ipb_clapup::ipb_clapup::ipb_clapup:
:ipb_mafioso:

marianav
31-03-2010, 09:19
antonica ,dana , uimitor de frumos!:be mine!:

marianav
31-03-2010, 09:22
Si acum ascultati ce pot face trei mari talente cu vocile lor :
(am ascultat concertul atunci in direct si m-au fermecat cu trilurile )

U8TUvcjSNXo&feature=related

mariusTut
31-03-2010, 09:52
Dupa disparitia lui Pavaroti, concertele in trei au continuat, locul acestuia fiind luat de Natalie Cole:

Placido Domingo, Natalie Cole e Jose Carreras in Amazing Grace


tws6s-9mI8A

antonica88
31-03-2010, 21:37
Superbe, toate ! :ipb_fan:
Si voi ! :ipb_hugother:

mihapred
31-03-2010, 23:01
De 1 aprilie:
HWtJ8AF3k-0&feature=related

marianav
02-04-2010, 21:51
HPEdofaBvMA

mihapred
02-04-2010, 22:06
Învierea
de Mihai Eminescu


Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al morţii rece spirit se strecură-n tăcere;
Un singur glas îngână cuvintele de miere,
Închise în tratajul străvechii evanghelii.

C-un muc în mâni moşneagul cu barba ca zăpada,
Din cărţi cu file unse norodul îl învaţă
Că moartea e în luptă cu vecinica viaţă,
Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-şi prada.

O muzică adâncă şi plină de blândeţe
Pătrunde tânguioasă puternicile bolţi:
,,Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colţ,
Înveninând pre însuşi izvorul de vieţe.

Nimica înainte-ţi e omul ca un fulg,
Ş-acest nimic îţi cere o rază mângâioasă,
În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase
A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg."

Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială
Şi negrul întuneric se sperie de şoapte...
Douăsprezece pasuri răsună... miez de noapte...
Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie...
Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor,
Cum din mormânt răsare Christos învingător,
Iar inimile toate s-unesc în armonie:

,,Cântări şi laude-nălţăm
Noi, Ţie Unuia,
Primindu-L cu psalme şi ramuri,
Plecaţi-vă, neamuri,
Cântând Aleluia!

Christos au înviat din morţi,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte călcând-o,
Lumina ducând-o
Celor din morminte!"

http://www.calendarintercultural.ro/file/agenda/foto/2599_image001.png

mihapred
02-04-2010, 22:16
Pentru toți prietenii mei haretiști, pentru cei care sunteți departe și vă e dor, ca și pentru cei care sunteți aici, sărbătorind după datina strămoșască:

Lumina Învierii să vă învăluie sufletele și să vă aducă bucurie în casă!
Sărbători fericite alături de toți cei dragi vouă!

DT9bJ5bYvko&feature=related

antonica88
04-04-2010, 00:57
LUMINA DIN LUMINA ...


http://andreei.files.wordpress.com/2008/04/inviere.jpg?w=417&h=240

HRISTOS A INVIAT !

mariusTut
04-04-2010, 01:06
Adevărat a-nviat !

danuzia
04-04-2010, 05:00
7Q6Qw9sSVbg

121
04-04-2010, 05:23
Hristos a inviat! Paste Fericit tuturor!

http://i160.photobucket.com/albums/t173/Ahyme07/BuonaPasqua.gif

Lorena
04-04-2010, 10:44
HRISTOS A INVIAT!


http://www.youtube.com/v/ebD_wD02HsA&hl=en_US&fs=1&

silvana 16
04-04-2010, 11:02
http://i567.photobucket.com/albums/ss114/aadi1295/funscrape/reliouseaster/22.gif

mariusTut
04-04-2010, 11:36
http://i42.tinypic.com/3464740.jpg

marianav
05-04-2010, 11:29
Scrisoare nostalgica pentru Generatia X

"Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor
care fac parte din generatia NOASTRA, GENERATIA X.
Nascuti la inceputul anilor 80, vedem acum in anul
2006 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai
scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei si realizam
ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50
de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici
despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie
si la politica mai mult decat cred batranii, care
bombane in spatele nostru ca "noi nu stim nimic".
Suntem ultima generatie care a jucat `Ascunsea, Castel,
Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea,
Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii,
ultimii are au strigat "Un doi trei la perete stai",
ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar
primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember
Mario?) si primii care am vazut desene animate color.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci
de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau
Diesel era deja lider de gasca.
Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu
pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe
blugi stelute si inimioare.
Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere
si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea
groaznic de nepotrivite cromatic.

Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in
engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY
BIRTHDAY la aniversari.
Spuneam misto si fain in loc de cool.
Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin
Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte
ori nu avea inca televizor.
Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era
ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce
naiba s`a certat Mila cu Shiro.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si
abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau
pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne
consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele
bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in
cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu
mergem la scoala..

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ
Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take
That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii
de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia
pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii
din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen,
cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe
ei daca ii intrebi, "muzica a inceput cu Backstreet
Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!"
Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou
niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de
la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri,
iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc
fara teama de virusi.
Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu
Danemarca, si poate ca tot noi i`am trimis 10000 de
mailuri de dulce".
Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara,
noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim
actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation
ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne
plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam
pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau
Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau
Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe
gura! pe cine iubeam".
Noi suntem cei care inca au mai cerut (sau li s`a
cerut)prietenia", care inca roseam la cuvantul SEX",
care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa
cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa
si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat
mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi
acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de
el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca
noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si
cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am
aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din
greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special
sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini
dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile
din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am
tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut
cont de cate lipide si glucide mancam.
Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost
martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi
am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au
auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem
minte emisiunea "Feriti`va de magarus".
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de
first-timers...
Daca esti de`al nostru... Felicitari!"


http://animalici.ro/files/2009/02/poze-amuzante-martisoare-1-martie-8-pisici-primavara-flori.jpg

121
05-04-2010, 11:38
:ipb_clapup: Chiar daca sunt nascuta la sfarsitul anilor '80, ma regasesc si eu in descrierea facuta de tine, marianav :ipb_bigsmile:. Mi-am adus aminte de copilarie... :ipb_mafioso: .

marianav
05-04-2010, 11:58
Imi pare bine ca ti-a placut.
Nu este scrisa de mine dar am simtit ca tot ce este scris acolo mi se potriveste asa ca am postat-o sa va bucurati si voi ca si mine de acesta scrisoare atat reala.

antonica88
05-04-2010, 12:28
Scrisoare nostalgica pentru Generatia X


:ipb_mafioso: Corect 100% ! :ipb_hugother:

antonica88
05-04-2010, 12:40
CHRISTOS A INVIAT!

Sa zambim cu Toparceanu!


CHRISTOS A INVIAT!

Sa zambim cu Toparceanu!





http://f456.mail.yahoo.com/ya/download?mid=1%5f340111%5fAGPFtEQAAQkwS7msQwaEuUFj tr8&pid=2.2&fid=Sent&inline=1

Astãzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necãjite si mânjite,
Zece ouã înrosite.
Un ou alb , abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
- Ce vã este , frãtioare,
- Ce vã doare ?
Nu vã ninge, nu vã plouã,
Stati gãtite-n hainã nou ã,
Parcã, Dumnezeu mã ierte,
N-ati fi ouã...
- Suntem fierte !
Zise-un ou rotund si fraisehttp://f456.mail.yahoo.com/ya/download?mid=1%5f340111%5fAGPFtEQAAQkwS7msQwaEuUFj tr8&pid=2.7&fid=Sent&inline=1
Lânga pasca cu orez.
Si schimbindu-si brusc alura,
Toate-au început cu gura:
- Pân'la urmã tot nu scap!
- Ne gãteste de paradã .
- Ne ciocneste cap în caphttp://f456.mail.yahoo.com/ya/download?mid=1%5f340111%5fAGPFtEQAAQkwS7msQwaEuUFj tr8&pid=2.10&fid=Sent&inline=1
Si ne zvârle coaja-n stradã...
- Ce rusine!
- Ce dezastru!
- Preferam sã fiu omletã !
- Eu, de m-ar fi dat la closcã ,
As fi scos un pui albastru...http://f456.mail.yahoo.com/ya/download?mid=1%5f340111%5fAGPFtEQAAQkwS7msQwaEuUFj tr8&pid=2.14&fid=Sent&inline=1
- Si eu unul violet...
- Eu, mai bine-ar fi sã tac:
Asa galben sunt, cã-mi vine
Sã-mi închipui cã pe mine
M-a ouat un cozonac !... -
http://f456.mail.yahoo.com/ya/download?mid=1%5f340111%5fAGPFtEQAAQkwS7msQwaEuUFj tr8&pid=2.17&fid=Sent&inline=1

ileanaradu
05-04-2010, 12:42
....si ce frumosi si sanatosi am ramas pana acum ........:ipb_hug::5xy5vt3:

antonica88
05-04-2010, 13:01
....si ce frumosi si sanatosi am ramas pana acum ........:ipb_hug::5xy5vt3:
Regret mult ca eu n-am putut oferi copiilor mei privilegiul de-a se putea urca in copaci, de-a sari gardul ori de a umbla desculti prin iarba, asa cum am facut eu ... Am incercat, in limita posibilitatilor mele, sa tin cumpana cat de cat dreapta intre "castigurile" tehnologiei actuale si viata libera din copilaria mea, sa ii ajut sa creasca frumos si echilibrat ... nu stiu cat de bine am reusit ...

antonica88
05-04-2010, 18:26
Il Divo-Adagio

bFZ6myhs-34

mihapred
06-04-2010, 11:31
Pentru prieteni:
VyqXy_jYUOs&feature=related

PS Ar fi bine să dați monitorului luminozitate mai mare ca să puteți citi textul.

danuzia
07-04-2010, 14:18
Un mic cadou...for all !

-1EOujGAEdY

marianav
07-04-2010, 18:47
Pentru toti cei care ati cantat impreuna cu el pe stadioane ,sau in concertele pe care le sustinea cu Cenaclul Flacara.


UUrGCHYOc1o&feature=related


Iar celor care nu au fost niciodata la un concert cu Stefan Hrusca nu le spun decat:
Mare pierdere!

Lorena
07-04-2010, 20:59
Iar celor care nu au fost niciodata la un concert cu Stefan Hrusca nu le spun decat:
Mare pierdere!

Cred, chiar imi pare rau ca nu am asistat la un astfel de concret!

danuzia
10-04-2010, 22:44
Paradoxuri ale postcomunismului


In"iepoca odioasa", oamenii erau gata sa se calce in picioare pentru un litru de lapte cu grasime, de la tarani. Laptele de la ICIL era prelucrat si nu avea deloc grasime. Comunistii erau injurati pentru ca scoteau totul din el. Mai cumpara cineva astazi lapte cu mai mult de 1,5% grasime? Nu, pentru ca face rau sanatatii. Romanii consuma cu cea mai mare placere laptele cel mai slab si cel mai putin gustos, atunci cand nu prefera chiar laptele desoia.

Carnea cea mai buna (si rara) era cea de porc, pe care o obtineai pe sub mana, de la abator, sau de la o ruda cu casa si curte la tara. Lumea se batea pe sorici si pe jumari si era, in schimb, satula de carnea de pui si de pestele oceanic, din alimentara. Mai nimeni nu se uita acum la carnea de porc. Puiul si pestele, insa, da! Acestea sunt alimente usoare cu care se traieste bine.

Unuldintre motivele pentru care Ceausescu era injurat cel mai tare era faptul ca taia curentul oamenilor. Acum, intriga Romanie stinge, benevol, lumina de Ziua Pamantului. Stam pe intuneric si ne simtim ecologisti. Mai mult, ni se recomanda sa facem, pe cat posibil, economie de energie electrica, sa tinem aprinse cat mai putine becuri, sa punem in functiune cat mai putine electrocasnice. Nimic nu ni se pare mai firesc.

Regimulcomunist era odios pentru ca ne limita anumite libertati. De pilda, ne interzicea sa corespondam cu rudele sau cu prietenii din strainatate. Acum, cei care lucreaza in birourile corporatiilor nu mai pot coresponda cu nimeni. Yahoo messengerul si yahoo emailul sunt interzise, cel putin in timpul orelor de program. Iar programul nu tine, ca pe vremuri, doar opt ore, in special daca exista o concurenta intre departamente, cine depaseste primul norma de afaceri. Multi angajati sustin ca aceste restrictii sunt firesti. E normal sa li se interzica sa intretina corespondente private, de ce sa piarda ei pretiosul timp al marelui binefacator corporatist?

Iardaca managementul citeste corespondenta de serviciu a angajatilor, cu atat mai bine: conducatorii au dreptul sa ia masuri pentrua asigura bunastarea perpetua a firmei, pentru a depista elementele lenese si pentru a preintampina eventualele acte de sabotaj. Omulcomunist manca, de voie, de nevoie, dietetic, insa tanjea dupa o mancare gustoasa.


Omul capitalist are la discretie mancarea gustoasa si si-o interzice. De ce? Pentru ca tine la silueta si urmeaza indicatiile medicilor. Din proprie vointa, romanul postrevolutionar isi baga acum pe nas painea neagra, lapte degresat si pui lesinati, isi opreste singur curentul, renunta benevol la propriile drepturi, isi lasa corespondenta la indemana sefilor si sustine sus si tare ca toate aceste lucruri sunt cat se poate de firesti. Ba, mai mult, ca privatiunile ii fac si o mareplacere.


Tot ce putea fi mai bun inainte de 1989 era o paine alba, pufoasa si, eventual, calda. Tot ceea ce putea fi mai rau era o paine neagra, de secara/graham, de care lumea era satula pana peste cap. Tot ceea ce poate fi mai rau, pentru sanatatea omului capitalist din anii 2000, e o franzela pufoasa. Aceasta se transforma intr-o adevarata bomba daca, Doamne pazeste!, mai e si calda. Tot ceea ce poate fi mai bun pentru romanul capitalist postrevolutionar e o paine neagra, de secara/graham, pentru care lumea se bate la magazin.

(Catalin Sturza, jurnalist cultural)

http://i39.tinypic.com/6stni0.jpg

marianav
13-04-2010, 17:54
Telefonul de duminica noaptea


"Intr-o duminica seara, un preot a lucrat pana tarziu, si s-a decis sa o sune pe sotia lui inainte de a pleca catre casa. Era aproximativ ora 10 seara, dar sotia lui nu i-a raspuns la telefon. Preotul a lasat telefonul sa sune de mai multe ori. I s-a parut ciudat ca nu a dat de sotia lui. S-a decis sa-si impacheteze lucrurile si sa incerce apoi din nou.

Cand a sunat a doua oara, ea a raspuns imediat. A intrebat-o de ce nu a ridicat receptorul mai devreme, dar ea mirata a spus ca telefonul nu a sunat. Totul a fost dat uitarii. Lunea urmatoare insa, preotul a primit un telefon la birou. Barbatul de la celalalt capat al firului vroia sa stie de ce a fost sunat duminica noaptea. Preotul era confuz si nu intelegea despre ce vorbea acesta. Apoi cealalta persoana a adaugat "A tot sunat, dar nu am raspuns."

In acel moment preotul si-a adus aminte de primul telefon dat acasa duminica seara. A realizat ca gresise numarul si si-a cerut scuze pentru deranj. I-a explicat barbatului ca a intentionat sa o sune pe sotia lui.

Acesta i-a raspuns: "Nu-i nicio problema. Permite-mi insa sa iti spun povestea mea. Vezi dumneata, duminica noaptea am vrut sa ma sinucid, dar inainte m-am rugat: Dumnezeule, daca esti acolo si nu vrei sa fac asta da-mi un semn. In acel moment telefonul a inceput sa sune. M-am uitat la apelant si scria Dumnezeu Atotputernicul. Mi-a fost frica sa raspund."

De atunci barbatul care a vrut sa se sinucida frecventeaza cu regularitate slujbele tinute de preot la biserica al carei nume este "Dumnezeu Atotputernicul".


http://bp3.blogger.com/_U7Bc51M0xHo/R0p7JUyGADI/AAAAAAAAAmM/09osCPCysr8/s400/telefonul.jpg (http://bp3.blogger.com/_U7Bc51M0xHo/R0p7JUyGADI/AAAAAAAAAmM/09osCPCysr8/s1600-h/telefonul.jpg)

mihapred
14-04-2010, 20:09
Secretul fericirii

Cu mulţi ani in urma, a trăit în India un înţelept care se spune că păzea într-un cufăr încântător un mare secret care l-a făcut să fie învingător în toate aspectele vieţii sale şi care, pentru aceasta, se considera cel mai fericit om din lume.

Mulţi regi invidioşi i-au oferit putere şi bani şi au încercat să-l jefuiască pentru a-i lua cufărul, dar totul a fost în zadar.

Şi cu cât încercau mai mult, cu atât erau mai nefericiţi, pentru că invidia nu le dădea pace. Aşa au trecut anii şi înţeleptul era în fiecare zi mai fericit.


Într-o zi a venit la el un copil şi i-a spus:

"-Domnule, la fel ca şi tine, vreau şi eu să fiu foarte fericit. De ce nu mă înveţi şi pe mine ce trebuie să fac pentru a reuşi?"

Înţeleptul, văzând simplitatea şi puritatea copilului, i-a zis:

"-Pe tine te voi învăţa secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine şi fii foarte atent:

În realitate sunt două cufere în care păstrez secretul pentru a fi fericit şi acestea sunt: mintea mea şi inima mea şi marele secret nu este altceva decât o serie de paşi pe care trebuie să-i faci de-a lungul vieţii:

Primul pas este să ştii că Dumnezeu există în toate lucrurile din viaţă şi, pentru aceasta, trebuie să-l iubeşti şi să-i fii recunoscător pentru toate lucrurile pe care le ai şi pentru toate lucrurile care ţi se întâmplă.

Al doilea pas este să te iubeşti pe tine însuţi şi în fiecare zi, când te trezeşti şi înainte să adormi, trebuie să spui: „Sunt important, am valoare, sunt în stare, sunt inteligent, sunt iubitor, aştept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.”
Acest pas se cheamă autostimă ridicată.

Al treilea pas este să pui în practică tot ceea ce spui că eşti şi, dacă tu gândeşti că eşti inteligent, acţionează inteligent; dacă tu gândeşti că eşti în stare, fă ceea ce îţi propui; dacă tu gândeşti că eşti iubitor, exprimă-ţi iubirea; dacă gândeşti că nu există obstacol pe care să nu-l poţi învinge, atunci propune-ţi scopuri în viaţă şi luptă pentru ele până când le vei obţine.
Acest pas se cheamă motivare.

Al patrulea pas este să nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obţine partea lor, tu o vei dobândi pe a ta.

Al cincilea pas este să nu păstrezi în inima ta ranchiună împotriva nimănui; acest sentiment nu te va lăsa să fii fericit; trebuie să-l laşi pe Dumnezeu să facă dreptate şi tu… iartă şi uită!
Ştiu că e greu, dar nu imposibil.

Al şaselea pas este să nu iei lucrurile care nu-ţi aparţin, aminteşte-ţi că, potrivit legilor nescrise ale naturii, mâine vei pierde ceva de mai mare valoare.

Al şaptelea pas este că nu trebuie să faci pe nimeni să sufere; toate fiinţele pământului au dreptul să fie respectate şi iubite.

Al optulea si ultimul pas: trezeşte-te întotdeauna cu un surâs pe buze şi observă împrejurul tău, căutând să descoperi în fiecare lucru partea lui bună şi frumoasă; ajută-i pe cei care au nevoie, fără să te gândeşti că nu vei primi nimic în schimb; când priveşti pe cineva, descoperă-i calităţile sale.”




Secretul fericirii se află în fiecare, caută-l în interiorul tău şi-l vei descoperi!



http://www.colegiulnegruzzi.ro/images/uploads/activitati-psihologie-1.jpg

marianav
15-04-2010, 14:46
Florin Piersic, student la 74 de ani.



<<"La 74 de ani, Florin Piersic s-a înscris în anul I la facultate.

“Acum, la 74 de ani, nesilit de nimeni şi de bunăvoie, am zis «ce-ar fi, dom’le, să fiu din nou student?» De ce m-am gândit la asta? Pentru că eu socotesc că tot ce ne ţine pe noi în viaţă e sufletul. Eu am foarte mult suflet pentru multă lume. Eu vreau să-mi păstrez sufletul tânăr până în ziua în care am să vă spun la revedere”, a adăugat actorul.
Partea bună a mesajului acestei știri e conceptul de educație continuă promovat, conform căruia niciodată nu e prea târziu pentru a-ți îmbunătăți cunoștințele (indiferent de domeniu). Că educația (și îmbunătățirea ei) nu se încheie cu o diplomă sau două. Că mereu există limite pe care le poți depăși, că mereu sunt lucruri care merită să fie aflate și asumate.>>

Sursa google

marianav
15-04-2010, 18:31
vIisLAJNJLo&feature=related

mihapred
15-04-2010, 23:08
Puțin umor în casa noastră:
-Zâmbiți, vă rog!

yr1CU4rzrI0
5JKFIEEVV_M&feature=related

Lorena
21-04-2010, 11:04
Vin si eu cu urarea...

LA MULTI ANI, CLAUDIA!!!!

mika_claudia
21-04-2010, 16:51
Va multumesc! Ma coplesiti!:ipb_blush:
Nu Marius, nu va invit la hanul acela :ipb_bigsmile:, dar va invit la un capuccino si la o prajitura!

fZvoqNiOnG4&feature=related

PS. Claudia...Mika mi s-a zis de copil, caci eram foarte mica si plapanda si asa ma alinta mama.

danuzia
21-04-2010, 19:19
LA MULTI ANI.....CLAUDIA!

Viata toata sa-ti fie o poezie si un cantec! Si muuuulta distractie,daca tot suntem pe topicul cu pricina!!

http://i39.tinypic.com/4sihpf.jpg


FujIQkKH15w&feature=related

mihapred
21-04-2010, 20:58
http://www.amzis.com/wp-content/uploads/2010/01/lamultiani.jpg

La mulți ani, Claudia! Să fii sănătoasă, să te bucuri de tot ce e mai bun pe lume, împreună cu cei dragi și să-ți păstrezi în fiecare moment simțul umorului!

:thsekt-5:http://s.netflash.ro/f/gallery/large/imglX9Ui6.jpg:thsekt-5:

mika_claudia
21-04-2010, 21:42
http://cdn.content.sweetim.com/sim/cpie/emoticons/0002031C.gif (http://www.sweetim.com/s.asp?im=gen&lpver=3&ref=10)
Va multumesc dragele mele, danuzia si miha!:Kiss of love:

marianav
22-04-2010, 11:42
4BvBkTmDWBA&feature=fvw

antonica88
22-04-2010, 17:46
De Sfantul Gheorghe:"La multi ani !"
Sanatate si impliniri in viata, Iubire si Lumina in gand si in suflet !


Si, tuturor, succes la examene !

antonica88
22-04-2010, 18:16
Interviu cu Dan Puric



Mitocanul international si-a dat mana cu mitocanul national



Dan Puric, „Marele Mut” (asa l-au numit chinezii) a carui expresivitate uluitoare innobileaza stravechea arta a pantomimei, este un vorbitor extrem de nuantat, pe suportul unei gandiri surprinzatoare si complexe. De aceea, mai mult decat orice consideratie din afara, pe Dan Puric il definesc cel mai bine propriile fapte si propriile vorbe.



Aceasta formidabila locomotiva de imagine a Romaniei n-are probleme cu atingerea performantei, ci cu obtinerea diurnei. Din fericire pentru noi - si din nefericire pentru trepadusii pseudoculturii - Dan Puric este (inca) tanar, puternic si extraordinar de motivat in ceea ce face. Lupta singur pentru promovarea “brandului Romania”, desi nu e luat in considerare de proiectele MCC.




“Capitalismul de grota nu are nevoie de cultura”




Un interviu cu Dan Puric, daca esti acordat pe frecventa lui de emisie, devine, in mod fatal si fericit, o tulburatoare maieutica despre adevarurile fundamentale ale lumii in care traim, vazute de pe scandura scenei pe care trudeste.



“Cand faci un bine pentru tara - spune el - nimeni nu-l recunoaste. Este ca intr-o caricatura dintr-un ziar frantuzesc: o mama scapa copilul din brate intr-un rau. Un tanar, care se afla pe acolo, isi risca viata, sare in rau si salveaza copilul. Vine mama copilului si, in loc sa-i multumeasca salvatorului, il intreaba: Dar basca unde e? Ei bine, asta mi se intampla mie de 20 de ani, cu autoritatile din Romania: ma intreaba de basca. Si-mi dau diurna dupa ce ma intorc din strainatate. Ba imi mai si scot ochii ca mi-au facut o favoare, lasandu-ma sa plec, sa joc la Teatrul Regal din Anglia”.



- V-ati raportat vreodata la dimensiunea economica a actului de creatie artistica pe care il comiteti?




- Inainte de toate, trebuie facuta o trecere in revista a schimbarii de context istoric. Este evident ca, dupa 1989, teatrul, arta in general, a functionat conform statutului impus de ghetoul neocomunist: ca o institutie de supravietuire. Elementul de viata era nul. In acest sens, trebuie sa ne gandim la doua etape: pana in 1989 si dupa 1989.



Pana in 1989, destinul profesionalismului si al valorii era cel al monopolului ideologic. Puterea politica fiind monocefala, confisca valorile, pentru a se legitima prin ele, le instrumenta in scopuri ideologice, propagandistice, pe ideea de nationalism comunist sau de comunism pur si simplu.



- Nationalismul comunist nu e cumva o aberatie, o struto-camila? Caci, se stie, comunismul este in esenta cosmopolit, internationalist, iar nationalismul tine mai mult de doctrinele de dreapta...




- Cei care au inventat comunismul l-au facut initial internationalist. Pe parcurs li s-a stricat jucaria si s-a ajuns la nationalismul de tip comunist, care este diferit de nationalismul crestin-ortodox sau cel de tip masonic.




- Adica la un nationalism “de partid si de stat”...




- Exact.



Aici, conditia artistului era una de lagar. El era folosit pentru a preamari, pentru a lauda. Doar zona de divertisment era ceva mai libera, dar si aceea era cenzurata. Asta nu inseamna ca, in aceste conditii, nu s-au produs opere de arta, chiar in zonele de cenzura. In clipa in care, in 1989, s-a spart zidul si am intrat in neocomunism, iar “esalonul doi” a devenit mafie, forta economica, n-a mai fost nevoie de propaganda prin sectorul artistic. Valoarea a fost lasata de izbeliste, nu mai prezenta nici un interes, caci capitalismul de grota nu are nevoie de cultura.



“Haimanalele politice n-au avut nevoie de legitimarea prin arta”




S-a intamplat atunci un contrafenomen care tine de antropologia culturala: tot ce a fost pseudo-cultura inainte de 1989, tot ce a fost de proasta calitate (“Cantarea Romaniei” de exemplu, dar nu in totalitatea ei, caci s-au petrecut acolo si lucruri bune), a iesit la vedere, s-a cristalizat si a creat o piata. O piata falsa, o piata a nonvalorii.




- A amatorismului?




- Nu, nu a amatorismului, pe care nu e bine sa-l jignim, caci el reprezinta o faza a dezvoltarii artistice. Si eu vin din zona aceea. Aici e vorba de o piata a nonculturii.




- Caracterizati in cateva cuvinte noncultura.




- Promiscuitate, pornografie, kitsch.




- Ce s-a intamplat cu valorile culturale? Cum au supravietuit?




- Cum spuneam, oamenii nostri politici – haimanalele politice, de fapt – n-au mai avut nevoie de legitimarea prin arta. In aceste conditii, marii artisti, dezamagiti si deprimati, s-au retras in institutii bugetare, cu economii de tip primitiv, in care toata lumea este egala. In zona de subzistenta economica, mai exact. Iar in zonele performante, de televiziune sa zicem, au aparut oameni de calitate indoielnica din toate punctele de vadere.




- Romania e vinovata in totalitate de ce i se intampla pe acest spatiu al culturii?




- Nu putem sa aruncam aceasta vina numai pe spatele Romaniei, pentru ca procesul de mitocanizare e international. “Familia Bundy”, sitcomurile, toate cultiva instinctele gregare. Mitocanul international si-a dat mana cu mitocanul national. Mai exista si o problema de antropologie culturala: nivelul cultural al unei tari are legatura cu gusturile conducatorilor politici si ale liderilor economici. Ei bine, acesti lideri, cei din ’90 incoace, vor manele, de fapt cultura de tip manea. Sa nu se inteleaga ca as avea ceva cu manelistii, caci nu existenta acestui tip de noncultura este problema, ci frecventa si intinderea aparitiei lor la televizor, in zona divertismentului de proasta calitate, a bascaliei, care a luat locul umorului.




“Dupa 20 ani de imbecilizare, calitatea este respinsa”




- Care este, de fapt, diferenta dintre bascalie si umor?




- Inainte de ’89, un Toma Caragiu sau un Amza Pellea practicau umorul, care este o valoare a inteligentei. Ca orice act artistic –vorba lui Heidegger - umorul te trezeste din rutina. La noi el a fost o arma de aparare si de rezistenta. Umorul are dimensiuni sacre, spre deosebire de bascalie, care desacralizeaza totul. Bascalia este de tip ateu, neantizant, ea isi bate joc de orice fel de valori si repere. Acest sistem demolant al valorilor, care apartine omului mic, a iesit in fata. Si atunci a inceput sa se creeze pe banda rulanta doar acest gen de divertisment, invocand ratingul. Ceea ce este un fals, atata timp cat excluzi alternativa.




- Telenovelele fac parte din categoria incriminata?




- Telenovelele sunt specifice lumii a treia. Ele sunt nocive chiar si pentru actori. Eu nu-mi acuz colegii, Doamne fereste, pentru ca saracii nu mai au unde sa-si practice meseria. Accepta asadar sa joace in telenovele, amestecandu- se cu amatorii. E ca si cand un neurochirurg ar avea mana dreapta un brancardier, care mai e si murdar pe mana. Imediat se face infectie. Prin analogie, asa ajungi sa vezi un actor profesionist inconjurat de doi-trei amatori. Si stiti ce se intampla? Profesionistului ii scad reflexele, are loc o contaminare inversa si toti actorii par amatori. Revenind la noncultura in sensul larg, efectele ei sunt dezastruoase in timp pentru consumatori. Hrana aceasta surogat devine din ce in ce mai agresiva si aproape o chestiune de santaj. Dupa 20 ani de imbecilizare, daca oferi calitate, ea este respinsa, caci intre timp s-a creat dependenta. Vorba lui Socrate: piata este plina de lucruri de care n-am nevoie. Acum consumatorii au false necesitati, false determinari.




“Au facut din cultura un fel de rezervatie”




- Spuneati ceva de alternative. Unele televiziuni au programe culturale.




- Este doar o mimare a alternativei. Si cand spun asta ma gandesc la TVR Cultural sau TVR International care sunt niste catastrofe. Ei, saracii, nu inteleg ca actul de cultura este un organism plin de vitalitate si nu stiu sa lucreze cu asa ceva.



Au facut din cultura un fel de rezervatie, un muzeu. Cultura inseamna coeficient de putere nationala. Sa ne uitam putin la tarile civilizate. Si acolo este o lupta acerba intre structurile de market si cele culturale. Si totusi, cu exceptia unor canale super-elitiste cum este Mezzo, ei reusesc sa-si managerieze inteligent potentialul cultural, performantele culturale, pe care le “injecteaza” in programele si emisiunile Tv, alaturi de alte emisiuni, unde cultura functioneaza mai bine decat izolata.
La noi programele culturale sunt inghetate si conventionale. ..



- Ca la un parastas...




Chiar asa. Si-atunci, omul de cultura, artistul, care este viu, n-are unde sa se duca: la muzeu nu vrea, in partea cealalta nu-l primeste nimeni.




- V-ati confruntat cu aceasta situatie?




- Bineinteles. Eu am filmat la BBC, la RTL, in Anglia, in Franta, peste tot, cu spectacole de pantomima. In Romania nu am apucat sa intru in nci o televiziune. Nu m-a primit nimeni, nici chiar in Televiziunea Romana. Si n-o spun ca sa ma plang, va raspund la intrebare.




- Poate n-ati insistat destul...




- Ba da. M-am inscris inclusiv la concursul de scenarii. Dar, vedeti dumneavoastra, ei ma considera tot out-sider, n-am fost ales. Au pus tot murdariile lor ieftine, care le ilustreaza perfect natura inferioara. Pentru ca oamenii superiori sunt responsabili. De exemplu, daca un om ajunge director al unui teatru national, sau al unei televiziuni nationale, el este responsabil fata de natiunea respectiva. Si toata strategia sa manageriala trebuie sa tina seama de aceasta exigenta majora, a interesului national.




“Exista doua culoare de jogging catre cimitir”




- Ce strategie culturala ar trebui aplicata in Romania?




- O politica a certitudinii. Eu nu fac exercitii socratice asupra mamei mele. Pe de alta parte, cum sa faci exercitiu de democratie in valorile nationale, punand-o pe Madalina Manole alaturi de Noica sau Eminescu? Henry Coanda a spus ca avem atat de multe genii ca putem da cu imprumut. Este o certitudine. Iar certitudinile incep cu constiinta. Am fost debusolat pe vremuri, cand un secretar literar de la Iasi mi-a spus ca Eminescu a fost si poet. “Cum SI poet?” – l-am intrebat eu, indignat. “Pai da, ma, ca a fost mai intai o constiinta”. O afirmatie care face cat toata istoria literaturii a lui George Calinescu.





- Ce perspective avem sa iesim din situatia in care suntem acum?




- Stiti ce coeficient de inteligenta si de talent are poporul asta? Va rog sa ma credeti, pentru ca vorbesc in cunostinta de cauza, in doua saptamani Televiziunea Romana poate deveni, in materie de divertisment, cea mai performanta din lume. Ceea ce, evident, nu se va intampla, din cauza acestei dictaturi a nonvalorii.


Dar vine o generatie foarte bine inarmata genetic impotriva acestor rechini, care le va pune mari probleme peste 10-15 ani. Asta este, in cultura depunerile sunt lente. Mai ales ca acum avem o scoala de teatru distrusa, o ciupercarie de academii de teatru din care actorii ies fara pregatire si fara perspective. .. In momentul de fata exista doua culoare de jogging catre cimitir: pensionarii, care sunt morti de vii, si tinerii, care sunt deja pensionari.






- Exista alternativa emigrarii…




- Da. Si asta este, de fapt, criza tineretului de la noi: din zece insi noua pleaca afara. Iar problema este ca ei nu pleaca din cauza banilor, ci din cauza imposibilitatii de a se manifesta. Aceasta criza a potentialului care n-are unde sa se manifeste, a fost creata de nonvalorile iresponsabile din Romania, care nici macar nu-si pun problema ce face tineretul dupa ce termina scoala. Iar reactia acestuia de a pleca, este corolarul replicii vulpii din “Micul print”: “Daca vrei sa fim prieteni, imblanzeste- ma, educa-ma. Daca m-ai educat, esti responsabil”.






- Deci, inca o data, exista o solutie de supravietuire?




- Noi, ca popor, pentru a supravietui, trebuie sa ne retragem in munti, in cultura. Altfel ne calca gorilele cu Jeep-ul.

mihapred
22-04-2010, 22:24
Pentru toți prietenii mei haretiști ce vor fi sărbătoriți mâine:

http://lorylex.files.wordpress.com/2009/04/sfantul-gheorghe-felicitare.jpg

anjelique
23-04-2010, 15:25
http://www.efelicitari.org/data/media/439/374_lmageta.jpg

i_oana
24-04-2010, 11:33
Bine v-am gasit!:ipb_hug:
http://img441.imageshack.us/img441/8559/dd77279f7d325eec933f05b.gif

mihapred
26-04-2010, 22:52
20 de motive pentru a ramâne in România:


1) Pentru că din România poți să pleci, totuși, oricând...Nu te ține nimeni cu forța;

2) Pentru că aici ceilalți sunt gata să împartă cu tine tot ce au: manelele din mașină, gripa din autobuz și nevasta de acasă;

3) Pentru că în țara noastră poți să devii doctor în științe doar dacă dovedești că nu ai mai multe cunoștințe decât un elev de gimnaziu;

4) Pentru ca aici marinarul a ajuns președinte. Îți dai seama unde poți să ajungi ca pompier sau mecanic auto?

5) Pentru că doar în România sunt mai multe Jeep-uri decât milionari și mai mulți milionari decât firme;

6) Pentru că doar aici ni se pare firesc să primim fără să oferim ceva în schimb;

7) Pentru că România e singura țară în care numai dacă privești la cei care muncesc, primești un spor de spectator numit „indemnizație de conducere”;

8) Pentru că doar aici te poţi bucura în orice clipă de ospitalitatea proverbială a poporului român. De pildă, în trafic toată lumea vrea să-ţi cunoască mama şi să-ţi iubească copiii, morţii şi sfinţii;

9) Pentru că suntem singurul neam la care „hoțule” este o vorbă de alint;

10) Pentru că doar aici putem vorbi urât de unguri, bulgari, evrei, olteni, moldoveni, ardeleni... și să fim considerați haioși în același timp;

11) Pentru că avem cea mai bună shaorma, chiar dacă arabii sint minoritari;

12) Pentru că aici cineva se poate numi Simona Sensual, fără să fie neapărat actriţă porno;

13) Pentru ca avem mai multe Silicon Valley, dar nu între două dealuri din California , ci intre doua țâțe din Dorobanți;

14) Pentru că aici poți să devii șofer, fără să dai vreun examen;

15) Pentru că numai în România se poate organiza campionatul mondial de 3000 km slalom printre obstacole (căruțe, gropi, câini morți de foame, bețivi morți de beți);

16) Pentru că pe meleagurile românești zăpada este considerată sfântă, numai pentru că a picat din cer... Odată aşezată pe şosea, o lună de zile nu o mai atinge nimeni;

17) Pentru că în România se iau pauze înainte de a incepe munca;

18) Pentru că românii sunt foarte atașați de noțiunea de politețe. Atât de atașați, încât, de pildă, le este foarte greu să dea de la ei un simplu „bună ziua”;

19) Pentru că doar aici parfumul se cumpară dupa nume, nu după miros;

20) Pentru că atunci cind toate locurile din iad vor fi ocupate, România va deveni destinația de rezervă. Cei care rămân aici vor fi scutiți de cheltuielile de transport.

marianav
03-05-2010, 14:07
Ce ziceti de casele astea?

http://zing.ro/imagini/eveniment/cele%20mai%20ciudate%20case%20din%20lume-548.jpg http://www.sdamy.com/images/casa-strana2.jpg

http://4.bp.blogspot.com/_qzOWtuRsaPI/SmcJ_mSIXMI/AAAAAAAAAZY/a7fkwaBGzCU/s400/1.jpg

marianav
07-05-2010, 09:13
Mi-as dori asa o vacanta in Africa :

marianav
08-05-2010, 10:41
TSgwzvh07rM

mihapred
12-05-2010, 22:28
Câteva zâmbete în casa noastră:

bxpe6y6eh3k&feature=related

Acum vă spun: ”Somn ușor!”

Pentru mâine vă spun și vă doresc: ”Serviciu ușor!”

marianav
15-05-2010, 20:09
O poveste cu morala

"O tanara statea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare. Pentru ca trebuia sa astepte mult timp, si-a cumparat o carte si un pachet de biscuiti, ca sa treaca timpul mai usor. S-a asezat in sala de asteptare VIP si a inceput s a citeasca. Langa ea, pe scaunul alaturat erau biscuitii si pe urmatorul scaun era un domn care citea ziarul.

Cand a inceput pachetul si implicit primul biscuite, domnul de alaturi a luat si el unul. Ea s-a simtit indignata, dar n-a zis nimic si a continuat sa citeasca.
In interiorul ei isi spunea "uite ce fel de pesoana e acest barbat ! daca as avea numai putin curaj, i-as face morala ..."
Si asa de fiecare data cand ea lua un biscuite, lua si el unul pana cand a mai ramas in pachet ultimul biscuite. Ea gandea: "ah, acum vreau sa vad ce imi zice cand se vor termina toti !!" Barbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat jumatate.

"Ah, asta e culmea !", gandi ea si isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de asteptare.

Cand se simti un pic mai linistita si nervii ii trecusera, se aseza pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de priviri indiscrete.
Inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumatatea de biscuit ramasa cand.... deschizand geanta vede ca pachetul de biscuiti era intreg, in geanta. Se rusina de modul in care se comporta si abia atunci intelese ca pachetul de biscuiti pe care il mancase nu era al ei, ci al domnului de alaturi care a impartit cu ea chiar si ultima bucatica, fara a se simti indignat, nervos sau superior, fata de ea care se comportase urat si chiar isi simtise orgoliul atins.

MORALA:

Cate dati in viata am mancat biscuitii altcuiva fara sa ne dam seama ?
Inainte de a ajunge la o concluzie si inainte de a gandi rau despre o persoana, UITA-TE atent la ceea ce ai in jur, de obicei ceea ce vezi nu e si adevarul situatiei!

Exista 5 lucruri in viata care NU POT FI RECUPERATE:
- o piatra, dupa ce ai aruncat-o;
- o vorba, dupa ce ai spus-o;
- o sansa, dupa ce ai pierdut-o;
- timpul, dupa ce a trecut;
- iubirea, pentru cel ce nu lupta."

danuzia
17-05-2010, 00:09
Si totusi, o sansa mai exista.......


"A doua sansa

Dupa ce a trait o viata plina de egoism, in care nu s-a gandit decat la el, nepasandu-i de cei din jur, un om a ajuns in iad. Cat de mult s-a cait atunci pentru tot ce facuse! Dar era prea tarziu. Chinuindu-se zi si noapte in flacarile iadului, se ruga incontinuu:

- Iarta-ma Doamne, am gresit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajuta-ma Doamne ca m-am schimbat si nu mai am pic de rautate in mine!

In timp ce se ruga el, a aparut deodata un inger, care i-a spus:

- Bucura-te omule! Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea si vrea sa-ti dea o sansa sa vii in rai, dar oare te-ai schimbat cu adevarat ?

- Sigur ca da - zise omul cu nerabdare - sigur ca m-am schimbat!

- Bine! - a mai spus ingerul. Vezi firul care coboara acum spre tine ? Daca te vei urca pe el, vei ajunge in rai si vei scapa de chinurile de aici.

Nespus de bucuros, omul a inceput sa se catare pe firul ce atarna deasupra iadului, numai ca, pe masura ce se urca, a bagat de seama ca firul se subtia din ce in ce mai tare. Cand s-a uitat dedesubt, sa nu-si creada ochilor! Multi pacatosi se atarnasera de firul sau, incercand cu disperare sa scape din flacarile iadului.

- Ce faceti ?! - striga omul speriat. Dati-va imediat jos, o sa se rupa firul si o sa cad iarasi. Dati-va jos, n-auziti ?! - tipa omul cu disperare si incepu sa-i loveasca cu picioarele . In clipa aceea, firul s-a rupt si au cazut cu totii.

- Of, ingerule, uite ce mi-au facut ceilalti! Spune-i lui Dumnezeu sa-mi trimita alt fir, ca sa scap odata de aici!

- Nu se poate! - i-a raspuns ingerul.

- Cum asa ? Doar n-am nici o vina, firul s-a rupt din cauza lor!

- Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta si a invidiei tale. Firul acela era firul credintei si ar fi putut tine si tot iadul daca ai fi avut incredere in cuvantul lui Dumnezeu (http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68697-cultura-duhului-cuvantul-lui-dumnezeu) si daca nu te-ai fi gandit doar la tine. Ai spus ca te-ai lecuit de egoism si ca acum iti pasa de aproapele tau, dar nu este adevarat. Fiind la fel de pacatos si rau, firul nu te-a tinut; de aceea s-a rupt.

In viata nu va reusi cel rau, cel zgarcit si interesat doar de propria persoana. Poate ca va strange averi, dar in sufletul sau cu ce se va alege ?

Dar cel ce ii ajuta mereu si cu dragoste pe ceilalti, acela strange in inima comori ceresti, devenind om cu adevarat, caci om este doar cel ce traieste pentru oameni.

Nu fi iubitor de sine si vei fi iubitor de Dumnezeu!"

marianav
24-05-2010, 16:01
Un batran indian, din neamul Cherokee, statea impreuna cu nepotul sau
si-l invata:
"In viata fiecarui om de pe pamantul asta se da o lupta formidabila - o
lupta intre doi lupi.
Unul rau: el intruchipeaza frica, mania, invidia, lacomia,
autocompatimirea, aroganta, viclenia, resentimentele.
Celalalt e unul bun: el aduce bucuria, linistea, smerenia, increderea,
darnicia, adevarul, blandetea si mila."
Copilul priveste intrebator spre bunicul lui: "Si care dintre ei va
invinge?".
Batranul il priveste in ochi. "Cel pe care il vei hrani!"

mariusTut
24-05-2010, 20:21
Lucruri care nu trebuiesc facute pentru a spraveţui şi progresa în vânzări......


1. INŞELATORIA - inselatoria , prin esenta ei , se bazeaza exclusiv pe stimuli exteriori..si functioneaza pe termen scurt, cat timp zaharul iti curge prin vene, dar nu dureaza niciodata.Originea inşelăciunii constă in convingerea falsa ca orice forma de stimulare externa poate sustine ea singura motivatia de a vinde cu succes

2. PREFĂCĂTORIA – să încerci să vinzi înainte sa ai pregatirea necesara pentru a vinde. Este echivalentul imbracarii unui costum de clovn, cu care intri intr-o arena cu un taur de 2000 de kg.

3. SUPERFICIALITATEA – tratarea simptomelor, si nu a bolii in sine, in cazul acţiunilor comerciale deficitare

4. ORELE SUPLIMENTARE – construirea unei vieţi bazate pe afaceri, şi nu a unei afaceri bazate pe viaţă

5. MUNCA EXCESIVĂ –adoptarea unor acţiuni pe cont propriu in locul folosirii unor strategii orientate pe munca în echipă

6. DISCURSUL DE CONVINGERE - comercializarea produsului inainte de a-ţi cunoaşte clientul

7. HAZARDAREA – telefoane neanunţate la clienti necunoscuţi

8. DISCURSUL CERSETORULUI – tentativa de obtinere a afacerii clientilor inainte de a le castiga increderea. Oamenii nu sunt aliniati la usa pentru a-ti da banii....

9. CONTACTUL SUPERFICIAL – concentrarea pe zona de profitabilitate in loc de concentrarea pe satisfacţia clientului

10. STAGNAREA – pierderea vanzarilor prin neglijarea curbei de dezvoltare


Construirea încrederii alături de clienţii potriviţi şi adăugarea de valoare clienţilor existenţi.

antonica88
25-05-2010, 00:38
http://www.fungift.ro/magazin-online-cadouri/1-trandafiri-Valentine-Day-poza-t-D-n-d_997.gif

Cuvinte de lumină - Valeriu Popa

„Iertarea este calea spre adevarata sanatate si fericire.“

„Esenta fiintei noastre este dragostea universala neconditionata.“

„Viata este cea mai dura scoala a acestei planete, prin ea trec toate formele emanate de la natura pentru a capata evolutie.“

„Daca medicina de maine vrea sa fie medicina viitorului, trebuie sa invete omenirea instinctoterapia.“

„Fugind de natura, fugim de noi.“

„Binele de azi este binele de maine, raul pe care-l faci azi il primesti maine .“

„Tine minte omule: ce emiti, aia atragi.“

„Gandul e forta, daca ai emis un gand si nu ai dreptate se intoarce contra ta cu dubla intensitate.“

„Ori de cate ori oamenii tulbura echilibrul natural, atrag asupra lor consecinte de la nefaste pana la dezastruoase.“

„Eu nu vindec, vindecarea o face doar Divinitatea.“

„Boala este o incalcare a legilor Naturii, iar in termeni religiosi este un pacat.“

„Orice boala sau moarte prematura inainte de 111 ani constituie accidente datorate infractiunii de nerespectare a regulilor naturale ale vietii.“

„Draga romane, daca existi cu adevarat, tine minte ca oricine vine din afara sa te ajute, nu o face fara interes.“

danuzia
25-05-2010, 01:05
Cuvinte de lumină - Valeriu Popa


„Draga romane, daca existi cu adevarat, tine minte ca oricine vine din afara sa te ajute, nu o face fara interes.“

:ipb_good: :ipb_mafioso:

marianav
25-05-2010, 12:10
Mereu ramane loc...

Un profesor de filozofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte in fata lui.
Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm.
Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost cu totii de acord ca este plin.
Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere.
Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost din nou de acord ca este plin. Si au ras.
Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber.
"Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul de viata, sanatatea si copiii vostrii, lucruri care, chiar daca totul este pierdut si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa.
Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici, care completeaza restul. Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata voastra: daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile
importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostri, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans.
Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip."

Un student a luat borcanul, care cu toti erau de acord ca este plin, si a turnat in el o sticla de bere. Berea a umplut spatiile ramase libere si a umplut cu adevarat borcanul.

MORALA: Nu conteaza cat de plina iti este viata, mereu ramane loc pentru o bere!:ipb_bigsmile:

dorin36
28-05-2010, 11:44
Buna. Exista pe Youtube filmuletzul cu Albumul Absolventilor USH? Ms.

mariusTut
28-05-2010, 14:10
Buna. Exista pe Youtube filmuletzul cu Albumul Absolventilor USH? Ms.Este postat chiar pe acest topic, la pagina 6, postul #54 (http://forum.ush.ro/showpost.php?p=987529&postcount=54), care te duce si pe youtube, daca tii neaparat: http://forum.ush.ro/showthread.php?t=8461&page=6

antonica88
30-05-2010, 01:20
http://isabellelorelai.files.wordpress.com/2009/08/maini.jpg



Plansul la mormant

Autor: Mircea Cartarescu


Plansul la mormant

Autor: Mircea Cartarescu

Provin dintr-o familie saraca. Nu ma laud cu asta, dar nici nu pot s-o uit. Una dintre cele mai persistente amintiri ale mele e despre parintii mei care, seara de seara, timp de treizeci de ani, cat am locuit cu ei, faceau socoteala tuturor cheltuielilor de peste zi. Niciodata nu le ajungeau banii. În casa erau un singur salariu si patru persoane.

Azi, parintii mei traiesc dintr-o singura pensie si, credeti-ma, nu dintre cele nesimtite. Eu însumi stiu prea bine ce înseamna saracia. Am cunoscut cozile si frigul dinainte, am cunoscut inflatia înnebunitoare de dupa. Timp de douazeci de ani nu am castigat nimic din scrisul meu, am trait din salariul de profesor si am sustinut din el o familie.

Cunosc si eu socotelile de fiecare seara si trasul de bani pana la chenzina. E motivul pentru care n-am putut fi niciodata un om de dreapta sau, mai curand, am putut fi rational, dar niciodata sufleteste. Fara sa fiu nici un om de stanga, stiu de ce e nevoie de protectie pentru cei slabi, cei fara noroc, fara sanse, pentru cei care nu fac fata într-o lume a performantei. Sunt la mijloc între cruzime si populism, fara sa ader nici la una, nici la alta. Nu pot aproba, deci, îngrozitorul sacrificiu care se cere astazi compatriotilor mei, chiar daca mi se spune ca e "raul cel mai mic".

Nu pot întelege de ce oamenii cei mai amarati din Romania de azi, cei cu viata cea mai napastuita, cu veniturile cele mai mici trebuie sa-si ia ultima bucata de paine de la gura ca sa salveze statul roman. Mi se spune ca statul roman nu-i poate sustine, dar statul roman uita sa-mi explice cum se face ca a tolerat, odata cu cresterea saraciei generale, o crestere nemaiauzita a bogatiei speciale. Nu mi se explica în ce fel am ajuns, în doar douazeci de ani, o tara de tip sud-american, în care cateva sute de familii poseda o bogatie egala cu a sute de mii de alte familii.

Niciodata nu mi s-a explicat cum, prin ce mecanisme legale, a putut fi posibil sa cresti ca venituri, în cativa ani, de la zero lei si zero bani, la miliarde. Prin ce forme legale, prin ce privatizari legale, prin ce licitatii legale, de douazeci de ani încoace, sub toate guvernarile, fara exceptie, Romania a fost împartita în cateva sute de bucati care-au fost daruite catorva sute de oameni?

Nu vreau sa întelegeti ca sunt adeptul "haiduciei" fiscale. Nu cer nationalizari, confiscari si deposedari de avere. Nu sunt anticapitalist si stiu ca, în clasa de mijloc, exista oameni care au castigat cinstit, cu o risipa enorma de munca si inteligenta, fiecare ban de care se bucura azi. Nu orice avere este însa sanatoasa, nu orice avere e sursa de bunastare generala. Cele mai multe averi de la noi sunt obscene, maladive cumulari obtinute prin retele subterane politico-economice. Ele nu îmbogatesc, ci saracesc, secatuiesc statul de puterile sale, îi distrug sistemul judiciar, îl împotmolesc în coruptie.

Nu cer confiscarea, ci verificarea lor, elucidarea împrejurarilor în care cateva mii de oameni au ajuns putred de bogati prin conspiratie securistica, furt calificat si trafic de influenta. Clasa politica de la noi trebuie odata sa înteleaga ca, sub obladuirea ei, a aparut un stat al nedrep tatii sociale, ca impasul în care suntem azi i se datoreaza în întregime si ca e macar în interesul ei, daca nu al tarii, sa schimbe starea de fapte. Caci un stat nedrept social si fara respectul legilor va fi întotdeauna un stat instabil, primitiv, cu o clasa politica amenintata. Un stat dispretuit, pe drept cuvant, de lumea civilizata.

Am mai spus-o: în Romania nu exista, ca pretutindeni, corupti, ci un sistem al coruptiei. Este mecanismul care produce saracia, conspiratia care submineaza statul. De aceea este monstruos si nedrept sa-i pedepsesti a doua oara pe cei saraci si sa te prefaci mai departe ca nu-i vezi pe cei vinovati de saracia lor.

Nu este cinstit sa tai un sfert din salariul unui medic sau al unui profesor, sa stirbesti venitul, oricum insuficient, al unui pensionar ca sa scoti tara din groapa de acum. Nu este nici eficient. Poate vom iesi basma curata de data asta, dar vom cadea imediat în groapa urmatoare, caci statul roman, asa cum e el azi, nu poate sa nu fie sarac.

Cu atat mai cinice, "ca rasul la mormant" ar fi spus Eminescu, sunt exercitiile de demagogie de pe canalele mercenare de televiziune, unde vezi zilnic mogulii plangand cu lacrimi de crocodil soarta celor pe care ei însisi i-au adus în sapa de lemn, prin subminarea continua a statului de drept. Niciodata hotii n-au strigat mai tare "prindeti hotii!"




( desi nu mi-a placut in mod deosebit Cartarescu, nu fara motiv a ajuns la mine acest articol; nimic nu este intamplator...)

danuzia
31-05-2010, 15:09
De la extaz la agonie, este un singur pas......si viceversa !


VYDM3MIzEHo&feature=related

marianav
01-06-2010, 10:36
Buna dimineata !
Brancusi spunea :Daca ai uitat sa fii copil ai murit demult !

Copiilor mari si mici le urez:
La multi ani!
:ipb_birthday:

antonica88
12-06-2010, 00:50
:ipb_good:

_xLjFp3vcuY&feature=related

vDlmxVfq4WM&feature=related

marianav
15-06-2010, 08:17
La 15 iunie 1889, in jur de 3 dimineata, poetul Mihai Eminescu moare în sanatoriul doctorului Şuţu din strada Plantelor, Bucureşti.
La rubrica stiri, ziarul Românul anunţă sec: Eminescu nu mai este.
Pe 17 iunie are loc înmormântarea poetului. Corpul defunctului este depus în groapă la umbra unui tei din cimitirul Bellu.

http://1.bp.blogspot.com/_Zw41kxI2akg/S4aFtwVJd4I/AAAAAAAABvw/woNoZn5D-gs/s400/Violet+Flower+wallpaper.jpg


yikbbUJrx_0

marianav
15-06-2010, 08:35
15 iunie.......daca spun Eminescu, spun totul. 121 de ani de la moartea lui. Nu avem voie sa uitam !
________________________________

Asa este danuzia ,daca il uitam si pe Eminescu atunci inseamna ca nu mai avem nimic!

antonica88
16-06-2010, 00:53
15 iunie.......daca spun Eminescu, spun totul.

Ut8llZYeD5E&feature=related

...a Valeriei Seciu:

59-IAHqdz90&feature=related


... a lui Adrian Pintea:


PTN6JbXeHTw&feature=related

...a lui Mircea Albulescu:

oHI7RaL4OzE&feature=related


...a lui George Vraca:

DqfE0nNdws8&feature=related

...a lui Ion Caramitru:

eyCTfLt086c&feature=related


xXtwJAjsMOQ



Cred ca niciodata nu ni se va ostoi dorul de Eminescu ...


90j5m5fzYks&feature=related

danuzia
16-06-2010, 01:47
_KTZUUxoJNQ

antonica88
17-06-2010, 21:32
La 15 iunie 1889, in jur de 3 dimineata, poetul Mihai Eminescu moare în sanatoriul doctorului Şuţu din strada Plantelor, Bucureşti.
La rubrica stiri, ziarul Românul anunţă sec: Eminescu nu mai este.
Pe 17 iunie are loc înmormântarea poetului. Corpul defunctului este depus în groapă la umbra unui tei din cimitirul Bellu.
„Ne temem ca naţia cosmopolită, să nu biruie adevărata naţie românească.
Nu cu fraze şi măguliri, nu cu garde naţionale de florile mărului se iubeşte şi se creşte naţia adevărată.

Noi o iubim aşa cum este, cum a făcut-o Dumnezeu, cum a ajuns prin suferinţele seculare până în zilele noastre. O iubim sans phrases. Dar o iubim fără a-i cere nimic în schimb, nici chiar încrederea ei, atât de lesne de indus în eroare, nici chiar iubirea, înădită astăzi la lucruri străine şi la oameni străini. Şi chiar dacă amintirea noastră ar pieri în umbra vremilor şi s-ar şterge din memoria tuturor, tot pe aceeaşi cale a conservării naţionalităţii şi ţării vom stărui, fără a face în această supremă privire nicio concesie primejdioasă ideilor veacului.

Cine, în această privinţă, nu e pentru noi, e contra noastră."

M. Eminescu (http://ro.netlog.com/people/videos/videoid=ro-1784004)

mariusTut
18-06-2010, 01:39
La multi ani, Dannna !
Sa fii fericita si sa ai prieteni
toata viata,
asa cum ai aici, acum,
pe forum !

http://i49.tinypic.com/7483.jpg

danuzia
18-06-2010, 15:13
LA MULTI ANI, DANNNA ! cu cele mai frumoase urari !


http://i50.tinypic.com/10xg2on.jpg

marianav
01-07-2010, 09:40
CFr2-jF7F28&feature=related

danuzia
02-07-2010, 01:26
Pentru clipele voastre de relax, o melodie si un film, absolut superbe ! (chiar daca putin mai old )


kXqAcmDtEXc&feature=related

antonica88
04-07-2010, 12:56
KfZ4D8Osk1s&feature=related

danuzia
04-07-2010, 22:19
Si pentru ca nu mai pot sa modific, revin documentata cu niste detalii privind clipul de mai sus, care este extras din filmul "In The Mood For Love" (Infocat de dragoste) , productie 2000, al doilea capitol dintr-o poveste de dragoste, dupa “Days of Being Wild” (1990) si continuata cu capitolul al III-lea, un alt film numit "2046" produs in 2004 . Filmele sunt productie "Shanghai" , regizor si scenarist, chinezul Kar Wai Wong, compozitor japonezul Shigeru Umebayashi. Povestea este fascinanta, profunda, o dragoste imposibila incorsetata de reguli si principii, emotiva si plina de suspans. Finalul este imprevizibil , ca si intreaga poveste de altfel, cu incertitudini, trairi si gesturi de o rara tandrete si iubire, exprimate prin putine cuvinte !!Productia a fost catalogata drept o capodopera, iar iubitorii de gen, pot confirma acest lucru.
Coloana sonora este divina.....! Vizionare placuta ! Nu veti regreta !

mihapred
05-07-2010, 19:49
Azi fac cinste! Am intrat în posesia mult râvnitei diplome de licențiat în științe filologice (absolventă LLR ID) !


Am fost la București la sediul din Nicolae Iorga, am cerut și ... mi s-a dat!
Nu-mi venea să cred, dar, pe cuvânt că este adevărat!
Deci pentru voi toți șampanie și tort diploma(t) cu fructe:

http://felicitari.sentimente.ro/index/watermark?source=30|s_champagne.jpg:thsekt-5:


Alte amănunte vă voi da pe Acreditare Spiru Haret HG.749/2009 XII.

Aș fi pus mai multe artificii și mai multă șampanie, dar nu pot să postez decât 5 imagini - vremuri de austeritate ...

danuzia
06-07-2010, 00:10
Azi fac cinste! Am intrat în posesia mult râvnitei diplome de licențiat în științe filologice (absolventă LLR ID) !


Am fost la București la sediul din Nicolae Iorga, am cerut și ... mi s-a dat!
Nu-mi venea să cred, dar, pe cuvânt că este adevărat!
Deci pentru voi toți șampanie și tort diploma(t) cu fructe:



Felicitari !!
Dar pana nu ma vad si eu cu acel carton in mana, nu ma pot linisti pe deplin ! Atat de tare mi s-a incretit sufletul, de la atata incertitudine si scarba, incat cred ca niciodata nu-si va reveni la forma initiala, din pacate ! :icon_e_sad:

marianav
06-07-2010, 10:06
Azi fac cinste! Am intrat în posesia mult râvnitei diplome de licențiat în științe filologice ...

Felicitari! Felicitari !Felicitari!


fs8r-8EJ4c8

marianav
20-07-2010, 10:29
La multi ani tuturor colegilor ce poarta numele de Ilie !

marianav
30-07-2010, 10:27
Paradoxul Vremurilor noastre

Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi dar minti mai inguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram tot mai putin.

Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Radem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea tarziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des.
Am invatat cum sa ne castigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pana pe luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa traversam
strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu si mai bune.

Am curatat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult dar invatam mai putin.
Planuim mai multe dar realizam mai putine.
Am invatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii sa
produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce in ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide, scutece de unica
folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri
supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie, la liniste, la moarte.


Sunt niste vremuri in care sunt prea multe in vitrine dar nimic in interior.
Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti
decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca
acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.

Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca
aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "Te iubesc" prietenului si persoanelor pe care le indragesti,
dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o imbartisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acel moment
pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.


Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati.

de Octavian Paler

antonica88
30-07-2010, 22:54
Jeffrey Kottler: "Românii sunt deosebiţi şi generoşi"


Jeffrey Kottler: "Românii sunt deosebiţi şi generoşi"

interviu de Elena Marinescu
Volubil şi relaxat, Jeffrey Kottler pare un american obişnuit, cu probleme obişnuite. La fel cum par majoritatea pacienţilor săi. Co-autor al best-seller-ului "Mumia de la masa din sufragerie", Kottler este unul dintre cei mai renumiţi psihoterapeuţi din lume şi a venit la Bucureşti, la invitaţia Asociaţiei de Hipnoterapie şi Psihoterapie şi a Cabinetului individual de Psihologie Iris Gogorici, pentru a susţine workshop-ul "În culisele Psihoterapiei", ocazie cu care şi-a lansat o nouă carte - "Clientul care m-a schimbat", publicată la Editura Trei.

Într-un interviu pentru RL, el mărturiseşte că a ales profesia de psihoterapeut pentru că în adolescenţă s-a confruntat cu o serie de probleme în familie.

Reporter: Cum vi se pare România în aceste zile?

Jeffrey Kottler: Mi se pare o ţară fascinantă. Mulţi români mi-au pus aceeaşi întrebare. Cred că este foarte important pentru voi ca străinii să se simtă bine atunci când vă vizitează. Pentru mine, cu experienţa mea de călător prin multe ţări din lume, contează nu neapărat zona geografică pe care o vizitez, ci mai ales oamenii din acea zonă. În aceste zile de când ma aflu în România, am remarcat că oamenii de aici sunt foarte deosebiţi, interesanţi, generoşi şi ospitalieri. Apreciez acest lucru.

Reporter: Care ar fi, în câteva cuvinte, definiţia unei relaţii terapeutice eficiente?

Jeffrey Kottler: N-aş folosi adjectivul eficient, ci mai degrabă aş menţiona ca atribute principale pentru o astfel de relaţie încrederea şi sprijinul emoţional, pentru că este vorba de o relaţie specială pe care cineva o are cu psihoterapeutul său. Este un cadru relaţional de maximă initimitate, în care pacientul îşi poate mărturisi cele mai ascunse gânduri şi temeri, pe care până atunci nu a avut curajul să le împărtăşească nimănui altcuiva, nici măcar sieşi. Şi acest lucru are nevoie un nivel foarte înalt de încredere şi susţinere. După ce o astfel de relaţie specială se înfiripă, atât pacientul, cât şi terapeutul devin capabili să exploreze împreună posibilităţi nebănuite de afirmare. Când cineva are de-a face cu depresia, anxietatea sau cu probleme de cuplu, există un cerc vicios întreţinut de o serie de sentimente negative - nepuţinţă, singurătate, vinovăţie şi mai ales că nimeni nu poate înţelege aceste probleme. Oamenii din anturajul persoanei afectate de aceste stări pot oferi ajutor sub forma unor sfaturi, însă o bună relaţie terapeutică poate face minuni, în sensul că pacientul va căpăta încredere şi îşi va da seama că, pentru prima dată în viaţa sa, cineva îl înţelege cu adevărat, pe deplin şi profund. Şi atunci se deschide uşa către noi oportunităţi individuale. Deci rolul unui terapeut este crucial. De pildă, eu am ales această profesie pentru că în adolescenţă m-am confruntat cu o serie de probleme în familie. Mama mea ameninţa că se sinucide, era depresivă şi alcoolică, iar acum
cred că psihoterapeutul meu mi-a salvat viaţa. Acest lucru m-a determinat în mod decisiv să aleg să devin la rândul meu psihoterapeut.

Reporter: La ce vârstă aţi făcut această alegere?

Jeffrey Kottler: Eram în universitate...

Reporter: Era prima facultate?

Jeffrey Kottler: Dacă vreţi să vă fac o mărturisire, trebuie să vă spun că, în urmă cu aproape 40 de ani, eram student la economie, aşa cum şi-au dorit părinţii mei, şi din păcate nu eram încântat de această meserie aleasă de ei. În grupa mea erau numai băieţi şi nici o fată! Dezamăgit fiind, am pornit înapoi pe holul universităţii şi am văzut prin geamul unei săli de curs alăturate că în încăpere erau numai fete. Aşa că mi-am zis „nu ştiu ce fac toate fetele astea, dar cu siguranţă aici e locul meu"! Apoi am aflat că era facultatea de psihologie... Şi tot în acea sală de curs am cunoscut-o pe soţia mea, alături de care mă simt pe deplin împlinit.

Reporter: La ora actuală, există nenumărate tipuri de tehnici psihoterapeutice: dialectică, cognitiv-comportamentală, ericksoniană şi multe altele. Care este criteriul după care ar trebui selectat tipul de psihoterapie potrivit pentru fiecare pacient?

Jeffrey Kottler: Vă voi da un răspuns care vă va surprinde. Ei bine, personal nu cred că există vreo diferenţă între ele. Ceea ce contează nu este terapia, ci terapeutul, ca persoană şi felul în care îşi face treaba, cum ştie să construiască relaţia cu clientul său. Desigur, există o clasificare a tipurilor de psihoterapie în funcţie de felul problemelor cu care se confruntă un pacient. De pildă, depresia şi anxietatea pot fi tratate cu aproape orice tip de psihoterapie. Au existat timp de 100 de ani contraziceri în comunitatea psihoterapeuţilor în această privinţă, care terapie este potrivită decât alta pentru o tulburare psihică sau alta, dar răspunsul meu este simplu: niciuna, ci toate!

Reporter: În ultimii ani şi în Romania se constată o adevărată explozie a cursurilor de dezvoltare personală şi mai ales tinerii se arată foarte interesaţi de acest gen de workshop-uri. Ce părere aveţi? Sunt utile, ne pot ajuta cu adevărat?

Jeffrey Kottler: Ca în orice profesie, există medici/avocaţi buni şi medici/avocaţi slab pregătiţi. Şi în cazul acestor comunităţi profesionale care oferă cursuri de dezvoltare personală există persoane motivate doar să facă rost de bani pe spinarea naivilor şi ceea ce mi se pare important - pentru că mă ocup cu supervizarea psihoterapeuţilor şi a profesorilor - este ca înainte de toate să primeze moralitatea, onestitatea, dacă vreţi, normele etice şi deontologice. Aşa cum în medicină există jurământul lui Hipocrate, aşa şi în cazul trainerilor de dezvoltare personală trebuie să există jurământul de a nu face rău, de a nu dicta soluţii şi de a nu profita de cei creduli. Pentru ca cineva să desfăşoare o astfel de activitate trebuie să se ghideze după trei indicatori esenţiali: compasiunea, empatia şi simţul dreptăţii. Din pacate, unele dintre aceste seminarii, workshopuri şi programe de dezvoltare personală sunt conduse de indivizi care nu au pregătirea necesară şi sunt orientaţi strict către profit. De aceea, îi sfătuiesc pe toţi tinerii interesaţi să verifice cu atenţie calificarea persoanelor care le oferă acest tip de cursuri.

Reporter: România este o ţară din fostul bloc comunist din Europa de Est şi, la fel ca în celelalte state din regiune, a existat ani la rând stigmatul de a fi internat într-un spital de boli psihice, iar medicul
psihiatru era perceput extrem de negativ. După decembrie '89, a fost introdusă şi acceptată meseria de psiholog. Care credeţi că sunt limitele celor două profesii, care dintre ele este mai potrivită pentru a oferi servicii de psihoterapie?

Jeffrey Kottler: În America este un pic mai complicat. Astfel de servicii sunt oferite de un colectiv format dintr-un psihiatru şi un psiholog, medicul de familie, asistentul social şi chiar de consilierul pe probleme de sănătate. Chiar dacă există o mare competiţie între aceste profesii şi diferenţe considerabile de abordare a terapiei, de fapt toţi fac acelaşi lucru şi nu contează care e mai bun atâta timp cât sunt calificaţi în meseria lor.

Reporter: Potrivit statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătaţii, 20% din populaţia României suferă de tulburări psihice. E mult, e puţin?

Jeffrey Kottler: Sper că e o exagerare...

Reporter: Şi totuşi, studiile avertizează că depresia va deveni boala secolului. Cum am putea individual şi instituţional să ne ferim mai bine de această ameninţare?

Jeffrey Kottler: Este o întrebare foarte complexă şi provocatoare. În trecut, mulţi ani la rând s-a crezut că tratamentul antidepresiv va înlocui psihoterapia şi oricine se va putea vindeca doar luând o pilulă. Însă, studii recente indică faptul că industria farmaceutică a oprit o serie de experimente şi a ascuns de public rezultatele negative ale unor cercetări privind eficacitatea terapiei farmacologice. Dacă vreţi să ştiţi opinia mea, consider că psihoterapia va deveni atât de importantă în viitor încât se va afla în topul celor mai căutate meserii din întreaga lume. Şi nu va fi la mare căutare doar pentru tratarea depresiei şi a altor boli mintale, ci mai ales pentru a rezolva problemele de zi cu zi cu care se confruntă tot mai multe persoane din toate categoriile de vârstă şi socio-profesionale, fie că vorbim de neajunsuri materiale sau frustrări emoţionale. Mulţi oameni, inclusiv români, vor migra spre alte civilizaţii, se vor muta în străinătate în căutarea unui loc de muncă mai bun şi vor fi copleşiţi de adaptarea la o altă cultură sau se vor confrunta cu sentimentul neplăcut al însingurării. Deci, conform studiilor pe care le-am urmărit cu atenţie, în următorii ani psihoterapia se va afla pe primele locuri în clasamentul celor mai bune profesii.

mariusTut
05-08-2010, 01:00
Dor de Romania?!?

Te arde. Ştiu că te arde. Dar dacă vii în România, aşteaptă-te să găseşti aici o societate profund polarizată, profund schizoidă. Din ce în ce mai polarizată şi mai schizoidă de la an la an. Mă tem că ai să găseşti - ca şi mine - o majoritate ponosită, subjugată compromisului şi lipsită de drepturi, despuiată pînă şi de propriile potenţialităţi, peste care tronează vulgar şi arogant o minoritate, îndrăznesc să spun ucigaşă, cu "gipane" supradimensionate, gata să te spulbere cu zile pentru singura vină de a te fi aflat în faţa scumpilor lor bolizi, gata să te stîlcească în bătaie pentru simplul moft de a-i fi încurcat în grandomania lor fără limite. Sînt indivizi care şi-au pierdut orice reper nu doar creştin, ci uman. Iar lege nu există. Decît, poate, pentru proşti, în fond, asta e şi ideea. Sărmanii îi urăsc pe bogaţi, îi dispreţuiesc pentru comportamentul lor, dar în adîncul inimii îi invidiază, le admiră viaţa şi ar vrea să fie ca ei. Să poţi ajunge din terorizat terorist, iată visul ce merită visat!... Oamenii au uitat să(-şi) vorbească şi latră. Se comunică aproape monosilabic: băi, măi, vino, du-te, hai, mă-ta; toate formulele de politeţe, de bunăvoinţă, cuvintele acelea galante, cu consistenţă, noimă şi duh, care te îmbogăţesc, care îţi descreţesc fruntea şi îţi fac ziua agreabilă - mulţumesc, bună ziua, ce mai faceţi, mă bucur pentru dumneavoastră - par să fi ieşit din uz. Trăiesc numai în dicţionare şi, din cîte îmi dau seama, dicţionare nu prea mai foloseşte nimeni.


Lumea se îmbulzeşte în zona ta privată la bancă, la poştă, la magazin. Lumea nu e senină şi demnă. Lumea care "se descurcă" e mereu grăbită, repezită, agresivă. În realitate, se fuşereşte la greu, şi totul pare dus numai pînă la jumătate. Hai, maximum pînă la trei-sferturi, după care "e bine şi aşa", se schimbă brusc direcţia, viziunea, prioritatea. Fidelitatea faţă de un principiu asumat e taxată drept rigiditate, criteriile-s bune doar în teorie. Flexibilitatea e cuvîntul de ordine azi, mai ales cea morală. Se practică, în plus, o exhibare degradantă, greţoasă a sexualităţii; senzualitatea femeii nu mai e cu perdea, e pornografie; machiajul e greu, decolteurile - adînci, bărbaţii - aţîţaţi în animalicul lor. Lucrurile sfinte sînt subiect de banc, iar spaţiul public este nespălat.


De gura adolescenţilor să te fereşti. Mulţi dintre ei nu mai respectă nimic şi pe nimeni, nici chiar (de fapt, asta în primul rînd) pe ei înşişi.


Ruşinea a murit, cuviinţa îşi dă ultima suflare.


Prin cartiere, cofetăriile s-au transformat în cazinouri.


Manelele au evadat din muzică şi s-au instalat în haine, în arhitectură, în maldărele de gunoaie din mijlocul parcurilor naţionale, în drujbe şi în termopane. Kitsch-ul acoperă ultimele bastioane ale solemnităţii şi ale decenţei. Piese de o frumuseţe elegant trasată cad în mîinile unor demolatori nu doar fără cultură, ci lipsiţi chiar şi de acea înnăscută delicateţe în faţa purităţii simple. Unii demolează chiar construind. Demolează autenticul şi frumosul, sluţesc peisajul şi handicapează sufletele privitorilor. Natura, creaţie a lui Dumnezeu, e incendiată, braconată, furată, retezată la pămînt, lăsată să se irosească sub scaieţi.

Aşa tratează mai-marii darul. Ţara-i un SRL. Al lor.


Preoţia se vinde şi se cumpără, moşiile sufleteşti se tranşează ca şi imobiliarele. Spiritul trebuie ancorat cu lanţuri în trotuar, ca nu cumva să leviteze. Trebuie îndesat cu talismane din pleu. Crucile trebuie împănate ca nişte ţoape ale tranziţiei, cu flori de plastic îndesate în jumătăţi de PET-uri pline de praf. Evlavia se exprimă în doze mari de beton, în pseudo-icoane şi în podele sclipicioase. Lucrurile bune trebuie să fie mari. Bigotismul a devenit virtute şi vorbeşte în citate aproximative. Ai senzaţia că sufletele rătăcesc răzleţe undeva într-un gulag invizibil, iar trupurile derutate, tracasate de griji, se preumblă singure, pustii şi pline de riduri de colo pînă colo, punîndu-şi ca unic ţel banul - fără de care eşti nimeni. Dacă nu ai bani, nu ai drepturi, nu primeşti respect, nici îngrijire, demnitatea persoanei umane stă în dimensiunea portofelului, în succes, în numărul de plecăciuni efectuate periodic faţă de pile suspuse. La cantitatea de muncă şi de stres pe care o presupune, o minimă prosperitate te costă sănătatea, căsnicia şi viaţa personală. Toţi vor să ajungă bogaţi repede, doar o viaţă au, şi ea se consumă integral aici, între hoţi şi şmecheri, în această perpetuă senzaţie de nesiguranţă. Da, aşteaptă-te ca în România să te simţi în nesiguranţă. Aşteaptă-te de asemenea să găseşti lucruri mai proaste decît "dincolo" la preţuri mai mari decît "dincolo", la salarii mai mici decît "dincolo".


Cine mai are oare instinctul de a produce realmente ceva, şi încă lucruri de calitate? O mai fi viu instinctul acela al ţăranului harnic şi cu scaun la cap de a diversifica, de a fi pregătit, de a umple hambarul cu lucrul mîinilor lui? Ori pasiunea meşteşugarului de a lăsa ceva solid în urmă, peste generaţii? Mai ţine cineva la ideea lucrului durabil şi bine făcut ca la o satisfacţie personală? Nu pot să îţi dau mari speranţe. Se practică intermedierea, comerţul, mutatul dintr-o parte într-alta a lucrurilor produse de alţii. Se practică mulsul. Mulsul de bani de la stat, mulsul din fonduri europene. Toată ţara pare o ţeapă. Totul pare gestionat, legiferat şi administrat, de parcă ar avea în vedere un unic obiectiv: ţeapa. Cît mai mare şi cît mai repede.


Aşteaptă-te ca acela care a comis o ilegalitate să îţi pretindă să plăteşti în locul lui, iar dacă refuzi să o faci, să se indigneze că "nu e drept". Şmecheria e numai a lui, dar vinovăţia e la comun, ca la comunişti. Cînd e de luat, să ia singur, dar cînd e de dat, să dea toţi. Pretutindeni manipulare, dezinformare, naivitate întreţinută, sărăcie. Democraţia nu funcţionează, fiindcă dacă ar funcţiona ar însemna că poporul ar avea puterea, or eu nu văd asta niciunde. Educaţia e dinamitată, după cum e şi familia. Copiii rămîn de izbelişte, devoraţi de oboseala, precaritatea materială, visele consumiste sau ambiţiile de carieră ale părinţilor. Sănătatea e un cadavru în putrefacţie, iar - dacă-mi permiţi metafora – la morgă nu funcţionează nici frigiderele, nici aerul condiţionat. Agricultura e în colaps; turismul e o glumă sinistră (avem brand, dar n-avem produsul propriu-zis); sportul e cvasi-inexistent. Drumurile sînt omor cu premeditare.


Ai senzaţia că ţara nu e guvernată. Ai senzaţia că singurul care mai duce la o coeziune de vreun fel e fotbalul. Vei resimţi cu o acuitate dureroasă dezagregarea, disoluţia, absenţa oricărei strategii a poporului român pentru poporul român. Cine sîntem? Cine vrem să fim? Dacă îţi pui asemenea întrebări, dacă te interesează ce cerem noi de la noi înşine ca neam şi ca stat, unde anume avem de gînd să ne poziţionăm în matricea naţiunilor, din punct de vedere cultural, politic, economic, unde ne vedem peste zece ani şi ce întreprindem, concret, pentru asta, mă îndoiesc că vei afla în ţară un răspuns. Oamenii nu mai cred, nu mai speră, nu îi mai motivează nimic decît interesul propriu, chinurile şi frustrarea acumulată, dar zac inerţi civic, vociferînd inutil în faţa televizorului sau pur şi simplu epuizaţi, preferînd să se lase conduşi. Direct în stîlp sau în şanţ. Pare că nu-i mai şochează nimic, nu-i mai oripilează nimic, nimic nu li se mai pare strigător la cer.


Patria e enclavizată. Căci da, singurele care mai trăiesc, care mai respiră cît de cît normal, care mai ţintesc către ceva, care nu au fost carbonizate încă în acest război civil mocnit, dar generalizat sînt cîteva discrete enclave de dreaptă judecată, de deschidere, de iniţiativă, de profesionalism, de activitate creatoare, de revoltă şi construcţie, de demnitate, de mărturisire, de creştinism autentic, de delicateţe revigorantă, de dăruire şi bunătate, de gîndire pe termen lung, de convingere în nişte valori perene, clare şi nenegociabile. În faţa acestor oameni, care se încăpăţînează să dea ce au mai bun din ei în aceste condiţii (pe care tu abia reuşeşti să le suporţi în trecere), îţi vei pleca fruntea şi te vei simţi inferior. Unii zic că enclavele sînt majoritare şi probabil că e adevărat. Dar nemaiputînd comunica între ele, neputîndu-se uni şi acţiona în front comun, sînt, practic, anihilate. Urletul ubicuu al imposturii îi ascunde, vrînd să îi facă muţi şi invizibili. Caută să le discrediteze eforturile, îi bruiază şi descurajează sistematic, ca într-un plan perfid menit să convingă că verticalitatea aici e imposibilitate şi povară. Uneori reuşeşte. Enclavele bine-crescute îşi acceptă marginalitatea, efectuînd mişcări retractile către forul interior al propriei fiinţe, refugiindu-se în anonimat ca să se salveze măcar pe sine. Înţelepciunea lor proaspătă, răbdarea lor purificatoare se transmite ca alchimia numai pe filiere de iniţiaţi, iar copiii lor vor suferi precum ciudaţii şi inadaptaţii societăţii.


Vino, dacă însetezi tare, dar ai să pleci mai îndurerat şi mai confuz, realizînd că, de fapt, alternativa perpetuă în care trăieşti, dulcele intangibil, posibilitatea acelui acasă la care visezi mereu şi-n care, ca emigrant român, eşti suspendat o viaţă întreagă, de fapt nu există. A murit şi, încet-încet, va muri şi în tine.


NOTA: Textul cu pricina a aparut in Dilema Veche nr. 316, 4-10 martie 2010. Autorul este Andreea Nicoleta, SEPI - Regensburg.

antonica88
05-08-2010, 21:46
"Invidia" lui Dan Puric



Invidia

Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat.
Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura de invidie. Aveam insa o biblioteca.
Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace.
Noi - tot cu blugi. Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din
Etica lui Spinoza.
Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu.
Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui
Platon.
Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan.
Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4x4 cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.
A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan.
Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast.
In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic, citind Richard al III-lea.
A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth.
O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale.
L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini, iahturi,
femei. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata.

In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de PNA. Am
rasfoit atunci fericiti Apocalipsa.

Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.
Si atunci, ne-a cuprins invidia...


Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?

Dan Puric



PS: de aici trebuie aplicata terapia iertarii si a iubirii neconditionate, adica meditati in continuare! ....

antonica88
09-08-2010, 15:17
...si paradoxurile lui Andrei Plesu:


Punctul pe "i", de Andrei Plesu


România e, în multe privinţe, o alcătuire paradoxală. De aceea e greu sistematizabilă, de aceea e greu de guvernat. Reuşim lucruri care, în mod normal, nu merg împreună. Reuşim de pildă, constatase deja Titu Maiorescu, să producem forme, pentru care ne lipseşte cu totul fondul. Aşa ceva nu e la îndemâna oricui. Şi ceea ce e spectaculos e că, una peste alta, ţara funcţionează, aşa paradoxală, improbabilă cum este! Să dăm câteva exemple:


Una dintre neobişnuitele noastre reuşite este să avem un coeficient imens de poluare (în aer, în apă şi pe pământ), fără să avem o mare industrie. Industria noastră este sublimă, dar imperceptibilă altfel decât prin cantitatea de toxine pe care o emană. Ne otrăvim, aşadar, fără otravă sau, mai exact, obţinem otravă din te miri ce.


O altă reuşită paradoxală: avem medici foarte buni şi spitale foarte proaste.. E inexplicabil cum poţi avea medici de calibru, când mai tuturor le lipseşte instrumentarul necesar pentru a-şi face meseria onorabil. Şi totuşi şi-o fac. Medicul te salvează, "sistemul" te omoară.


Alt miracol: avem o mare concentrare de "atracţii turistice" şi n-avem turism. Turismul n-ar da rezultate la noi decât dacă s-ar generaliza un mod de teleportare a turiştilor, aşa încât ei să ajungă în faţa frumuseţilor patriei fără să aibă nevoie de drumuri, de hoteluri şi de servicii în general. Paradox colateral: suntem ospitalieri, dar umflăm grosolan nota de plată, pe baza ideii că "străinul" trebuie jumulit.

Mai departe: ne lăudăm cu elevi eminenţi, foarte bine calificaţi la felurite olimpiade internaţionale, dar ştim cu toţii că învăţământul autohton e în criză, că profesorii s-au descalificat, că şcolile sunt delabrate şi salariile sunt mici.


Avem tradiţii agrare incontestabile, pământ fertil, mână de lucru, dar nu prea mai avem agricultură: mâncăm pâine turcească, fructe şi legume comunitare, iar carne şi produse din carne importăm din toată lumea.


Suntem săraci, dar am umplut Bucureştiul de automobile pretenţioase, cârciumile sunt pline, călătorii români se înghesuie prin avioane trans-europene şi trans-atlantice cu bagaje de apocalipsă.


Suntem patrioţi, dar n-avem patriotism: adică nu ne preocupă grădinărirea limbii strămoşeşti, viitorul imediat şi concret al ţării, istoria ei, monumentele ei, instituţiile ei. Avem la chefuri romanţioase suspinuri naţionale, dar primul gând când ne amintim de ţărişoară e s-o delapidăm.


Pe măsură ce avem elite mai puţine, dezvoltăm faţă de ele un dispreţ tot mai mare.
Avem şomaj, dar muncim la negru, n-avem bani, dar ne descurcăm, suntem creştini, dar la câte un hram sau la câte o sărbătoare ortodoxă ne îmbulzim, ne ocărâm şi vociferăm ca o hoardă fără istorie şi fără credinţă.


Orice analiză a României contemporane (sau eterne?) se blocheaza, la un moment dat, în paradoxuri asemănătoare. Inventarul lor pare infinit.


În rezumat,s-ar spune că ori avem evoluţii interminabile, care nu culminează niciodată într-un scop atins, ori avem împliniri care nu se justifică prin nici o evoluţie. Ori drum fără ţintă, ori ţintă fără drum.


Creşterea organică, cu rezultat conştient şi previzibil, continuitatea, consecvenţa, organizarea, tenacitatea iată virtuţile care ne lipsesc.

Dar ne descurcăm noi şi fără...

121
14-08-2010, 12:55
Batrana si vasul

O femeie bãtrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele douã capete ale unui bãt, si le cãra pe dupã gât. Un vas era crãpat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa.
La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasã, vasul crãpat ajungea doar pe jumãtate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumãtate de apã. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizãrile sale. Dar bietului vas crãpat îi era atât de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atât de rãu ca nu putea face decât jumãtate din munca pentru care fusese menit!
Dupã 2 ani de asa zisã nereusitã, cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângã izvor:
"Mã simt atât de rusinat, pentru ca aceastã crãpãturã face ca apa sa se scurgã pe tot drumul pânã acasã!"
Bãtrâna a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insã pe cealaltã nu?"
Asta pentru ca am stiut defectul tãu si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacã nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care improspãteazã casa."

Morala

Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însa crãpãturile si defectele ne fac viata împreunã atât de interesantã si ne rãsplãtesc atât de mult!

Trebuie sa luam fiecare persoanã asa cum este si sã cãutãm ce este bun in ea. Deci nu uitati sa mirositi florile de pe partea voastrã a drumului!

mihapred
15-08-2010, 09:44
La mulți ani tuturor ce poartă numele Sfintei Fecioare! Să fiți sănătoși și voioși, să vă bucurați de tot ce e mai frumos pe această lume, alături de cei dragi vouă!

HTt-mxip59A


http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/2/621/8800/3599639/2/multi-ani-mare.jpg http://diferitu.com/wp-content/uploads/2009/08/ziledenastere15sp4.jpg http://www.felicitariweb.com/data/media/550/La_Multi_Ani_iubire_scumpa.jpg

mariusTut
17-08-2010, 20:17
La Mulți Ani, sănătoși și luminoși, 151523 !

redactor
17-08-2010, 23:49
Scuzaţi-mă, pe-aici funcţionează cenzura?
Ce rău v-au produs postările anterioare?

121
17-08-2010, 23:53
Nu au fost cenzurate. Au fost mutate , la topicul "Bijuterii muzicale".

V-am trimis si un mesaj privat.

O seara buna.

redactor
18-08-2010, 00:01
Am înţeles.
Dar postările mele nu le-am făcut aleatoriu! Mesajul nu era doar de orfevrărie!
Cu tot respectul.

Întotdeauna, mutatul incumbă un risc!
Dacă nu eşti din timp încunoştiinţat că ţi se mută destinatarul, poţi să îl tot cauţi!

Vă mulţumesc pentru precizarea din PM!

PS
Să mă aflu în vorbă:
Sunt parcă 14 postari mihaila-k si nimeni nu a mutat nimic!
Chiar am ajuns funcţionari restructurabili şi cu 25% scăzut la salariu de bănuţi, scăpându-ne prin:
o zi bună
o seară bună
în loc de un frumos şi tradiţional
Doamne ajută! sau Bună să-ţi fie inima!?

danuzia
18-08-2010, 00:21
Scuzaţi-mă, pe-aici funcţionează cenzura?
Ce rău v-au produs postările anterioare?

Imi cer scuze ca intervin, dar ca o veche prezenta activa a acestei sectiuni, as dori sa precizez, ca acest topic, nu este destinat exclusiv muzicii, eventual alternata cu ceva texte sau urari sau aniversari......asa cum reiese din paginile anterioare. Nici vorba de cenzura sau alte intentii. E topic de cultura, intr-adevar, dar, ce-i mult strica intotdeauna si moderatoarea a fost foarte draguta si "pe faza" ca sa directioneze posturile care nu corespund titlului, acolo unde trebuie, fara motiv de suparare sau indignare, mai ales ca miscarea a fost anuntata.
O seara buna, redactor.

mariusTut
18-08-2010, 00:24
....si, as continua eu, piesele se potrivesc 'ca o manusa' in ceea ce se doreste la Bijuterii muzicale !
Excelente !

Eu am crezut initial ca s-a gresit topicul,asa cum si-au mai cerut scuze si altii, cel cautat fiind exact dedesubt !

mihapred
18-08-2010, 14:51
La Mulți Ani, sănătoși și luminoși, 151523 !



http://s.chakpak.com/se_images/5394277_-1_564_none/thanks-4-being-a-good-friend-wallpaper.jpg

mariusTut
18-08-2010, 16:48
...
PS
Să mă aflu în vorbă:
Sunt parcă 14 postari mihaila-k si nimeni nu a mutat nimic!
...Ba tocmai, ca sunt mutate !!!
Hai sa incerc eu sa fac putina lumina !
Ai dreptate in ce priveste cele 14 postari ale lui mihaila-k, ce nu par sa aiba nici ele legatura cu topicul.
Doamna care le-a postat a fost bineintentionata si nu a gresit topicul chiar defel; ceea ce nu ai observat tu, este ca toate cele 14 postari continand doar clipuri au ceva in comun: TITLUL !
Acum poti merge sa le studiezi si vei vedea ca toate acele postari au facut parte dintr-un topic deschis cu ocazia sarbatoririi zilei de nastere a poetului Adrian Paunescu !
Cand s-a considerat ca topicul nu se mai justifica, rolul lui fiind perimat, un administrator sau moderator general (nici nu stiu daca are importanta) a desfiintat topicul si a gasit de cuviinta sa mute mesajele in topicul Aici e casa noastra, a haretistilor; daca la prima vedere nu se vede legatura, daca te gandesti mai bine, este locul cel mai nimerit, pentru ca si Adrian si Andrei Paunescu sunt profesori la USH !
Repet: postarile poarta inca titlul topicului de origine: "La Multi Ani" marelui poet contemporan, ADRIAN PAUNESCU !

Cred că cel mai bine le stă postărilor de ziua lui Adrian Păunescu pe topicul Cenaclul Flacăra ... acum, când nu putem decât să ne amintim cu drag de Poet! ninette, 24 ianuarie 2013

danuzia
19-08-2010, 09:22
Să mă aflu în vorbă:


Asteptam sa te mai afli nitel in vorba pe aici, in casa noastra, care, datorita vacantei, grijilor si problemelor, e prea putin locuita, dar cu usa mereu deschisa, ca si sufletul nostru, redactor.
Asadar, doamne-ajuta si la cat mai multe aparitii pe aici.:ipb_hiwelcome:

mariusTut
19-08-2010, 10:17
Asteptam sa te mai afli nitel in vorba pe aici, in casa noastra, care, datorita vacantei, grijilor si problemelor, e prea putin locuita, dar cu usa mereu deschisa, ca si sufletul nostru, redactor.
Asadar, doamne-ajuta si la cat mai multe aparitii pe aici.:ipb_hiwelcome::ipb_good:

121
08-09-2010, 11:22
La multi ani celor care poarta numele Sfintei Fecioare MARIA!

tU932DGZrPI

mihapred
08-09-2010, 21:31
La mulți ani și numai împliniri tuturor colegelor și colegilor ce poartă numele Sfintei născute azi!

Falstaff
09-09-2010, 17:59
O „scriere” utilă!...:ipb_biggrin:
Citate din cartea scriitorului francez Page Martin (n.7 februarie 1975) „Comment je suis devenue stupide”sau tradus, „Cum am devenit prost”:

- „...să găndeşti mult este, în lumea de azi, un handicap.” ;
- „...să devii ceva mai prost poate fi o idee inteligentă.“;
- „Cei care cred că inteligenţa are vreo nobleţe, cu siguranţă că n-au destulă pentru a-şi da seama că nu e decât un blestem.”

Aşa că îmi dezvelesc pieptul şi vă strig vouă „proştilor fericiţi", aleşi „pe-o spânceană" dintre „ciocoii noi" prin şpagă şi sufragiu naţional şi care mă conduceţi ca şi pe un orb prin labirintul democraţiei, :

- (Re)Licenţiaţi-mă! :juas0ml:

antonica88
01-10-2010, 23:53
"Spiritul liber nu are o casa a lui pentru ca, totdeauna cand a dorit, s-au gasit pelerini ai destinului care sa-l gazduiasca in inima si cugetul lor."
Fie ca, atunci cand va trece pe la porta sufletului vostru, sa gaseasca mereu "candela aprinsa si usa deschisa in asteptare" ! ...

J5JgCszfVto

mihapred
09-10-2010, 10:30
John Lenon
http://thesituationist.files.wordpress.com/2008/03/lennon.jpg

Cred că aproape toți locuitorii acestei planete cunosc melodiile și numele acestui artist ...
Totuși să ne amintim și azi, 8 octombrie, ziua în care cineva, de acolo, de sus, ni l-a trimis nouă aici, pe Pământ.

S-a născut în Liverpool, Anglia în toamna anului 1940 (8 octombrie). Tatăl său, Alfred Lennon, care era marinar, lucra departe, pentru lungi perioade iar John era crescut de mătușa sa Mimi și de unchiul său, George. Moartea unchiului său a avut un impact puternic asupra adolescentului. Turnura în viața lui a apărut atunci când a dezvoltat o puternică pasiune pentru skiffle, un fel de rock and roll. Motivat de rock și de idolii săi Buddy Holly, Chuck Berry, Elvis Presley, Little Richard, a fondat un grup, Quarry Men cu Pete Shotton, Nigel Walley și Ivan Vaughan.
L-a întâlnit pe Paul McCartney în timp ce cânta în această formație, în liceu. Cei doi s-au împrietenit imediat, au legat o prietenie strânsă și au început să compună cântece împreună. După ce au cântat sub mai multe nume, cei doi, alături de George Harrison și Pete Best au hotărât să se numească "The Beatles". După o perioadă, bateristul Pete Best a fost înlocuit cu Ringo Starr iar la puțin timp după aceasta au semnat un contract cu George Martin de la "EMI Records".
Formația a început să scoată hit după hit, cu numeroase locuri 1. Lennon și McCartney erau forța creatoare din spatele grupului. Au început să facă turnee prin lume și au devenit foarte populari, mai ales în SUA. Acest lucru s-a schimbat când, la o conferință de presă, Lennon a susținut că trupa era chiar mai populară decât Iisus, provocând un scandal imens în toată America. Au hotărât să termine turneul și să se întoarcă acasă în 1966. În jurul acestei perioade, Lennon a cunoscut-o pe Yoko Ono. Deși au fost imediat atrași unul de celălalt, John era căsătorit cu Cynthia Powell din august 1962 și aveau un copil, Julian Lennon, ce avea să devină muzician mai târziu.
John și Yoko s-au căsătorit în 1969. În anul 1970, Paul McCartney a părăsit trupa, provocând tensiune între el și John. Un an mai târziu, Lennon a lansat popularul album Imagine. El și Yoko făceau campanie pentru pace mondială.
Între 1975 și 1979, Lennon a preferat să stea acasă cu fiul său și al lui Yoko, Sean Lennon, care, aidoma fratelui său de tată, a devenit muzician.
În 1980, Lennon a scris albumul "Double Fantasy". Pe 8 decembrie 1980 a fost acostat de un tânăr în afară apartamentului său și rugat să semneze o copie a albumului. Lennon și-a continuat drumul. Când s-a întors acasă, tânărul, pe nume Mark Chapman, l-a împușcat mortal.
(Sursa: Wikipedia)


http://thebigblackmachine.com/ramblings/wp-content/uploads/2007/05/john_lennon.jpg

6lLs2dC9NaE&feature=related
2GmVajkqLNU&feature=related

mariusTut
11-10-2010, 14:43
Amintiri din tineretea noastra[1]

mariusTut
11-10-2010, 15:10
Cu mana pe inima, merita sa ne oprim putin din ceea ce avem de facut si sa reflectam la cuvintele din fisierul de mai jos:

antonica88
25-10-2010, 09:25
Un gand pios pentru cei ce au fost ...

... "La multi ani !" pentru cei ce sunt ...

:eusa_clap:


DHlEqBaY_5I

danuzia
31-10-2010, 01:20
Cred ca aici e topicul potrivit pentru ceea ce voi posta, o poveste superba, reala, impresionanta, de la care ar trebui sa invatam multe !

Vizionare placuta!!


din păcate, cliput postat de Dana nu mai este vizibil ... infrigement!
ninette, 24 ianuarie 2013

antonica88
31-10-2010, 18:27
... o poveste superba, reala, impresionanta, de la care ar trebui sa invatam multe L-am vazut si revazut impreuna cu copiii mei, ai dreptate, este plin de frumusete, duiosie, speranta ... merita, felicitari !

mihapred
02-11-2010, 15:38
Continui și eu cu un strop de frumusețe dublată de cuvinte înțelepte...

marianav
04-11-2010, 10:59
Scrisoare catre Mos Craciun


Te rog sa ma ierti ca nu ti-am mai scris de atit de multa vreme, poate de pe vremea copilariei cu miros de brad nins si de sarbatoare. Iti scriu insa acum, cind vad ca lumea e pe zi ce trece tot mai rea si mai bolnavicioasa. Datorita acestui fapt, te rog sa aduci cate un sac de bunatate oamenilor rai si cate un sac de sanatate fiecarui om bolnav.
Pentru mine nu stiu ce sa-ti cer. Dragoste ti-am cerut cindva. Si mi-ai adus. Ma tem ca sa ti-o cer din nou. Ti-as cere sufletul geaman mie, sufletul pereche. Dar cine stie daca ochii dumitale batrini si obositi de lumina cruda a zapezilor cu care te lupti an de an ca sa ne aduci tuturor bucurie nu se vor insela din cauza furtunilor de ceata argintie? Eu vreau sa iti pot scrie si peste cativa ani…

Ti-as cere liniste si pace sufleteasca, dar stiu ca sunt atitia oameni zbuciumati si atitia copii batrini inainte de vreme care au nevoie de asta, incit nu indraznesc sa le vreau pentru mine. De aceea, daca nu m-ai uitat si daca crezi ca inca mai merit un cadou, fa doar ca lacrima sa-mi fie iarasi limpede, iar ochii, ochii mei te rog mai fa-i macar o data sa straluceasca asa cum straluceau cand ne-am intilnit prima oara…

http://www.darkq.net/wp-content/uploads/2007/11/scrioare_catre_mos_craciun.jpg
Apoi daca vrei, adu-mi un brad fermecat te rog, pe care sa il impodobesc cu vise in care zambetele nu se pierd, iar lacrimile, prizoniere fara glas, nu mai stralucesc, dar nu mai dor! Un brad pe care sa asez imbratisari fara sfarsit care nu dor cand bratele trebuie sa se desclesteze. Da asta vreau!
Printre cadourile rasturnate sub brad nici nu ma uit deoarece stiu ca mi-ai pastrat deja ceea ce este al meu.
Te astept… fie ca vii sau nu.

sursa :google

121
08-11-2010, 12:40
Un calduros " La multi ani" pentru colega noastra
mihapred!

http://felicitari.acasa.ro/images/felicitari/full/622_mihaela.jpg

mariusTut
08-11-2010, 13:10
La multi ani sanatosi si frumosi, alaturi de cei mai dragi tie !

166750

marianav
08-11-2010, 14:19
La multi ani tuturor colegilor ce-si sarbatoresc astazi ziua onomastica!

mihapred
08-11-2010, 21:05
Daniela, Marius, Mariana, vă mulțumesac pentru urările și gândurile voastre bune !

http://img.123greetings.com/eventsnew/thank_friendship/2232-005-01-1084.gifhttp://rlv.zcache.com/hearts_thank_you_card-p137203891424897275q6ay_400.jpg

nicandra
16-11-2010, 16:07
O lecţie de viaţă!

//www.youtube.com/v/h9nS834cBzc?fs=1&amp;hl=en_US

Michisor
16-11-2010, 18:34
Calin, sper ca astazi vei trece pe aici sa primesti urarile mele de bine, sanatate si liniste sufleteasca! Si, poate, ne mai lasi si una din minunatele tale poezii.
:thsekt-5::ipb_birthday::thsekt-5:
LA MULTI ANI!

nicandra
18-11-2010, 10:46
Aşa este dragostea!

mariusTut
19-11-2010, 13:02
La mulţi ani sănătoşi, alături de cei pe care-i preţuiesti mai mult,
Simona

169321
Cătălina !

121
19-11-2010, 13:13
La multi ani draga SIMONA!

QF55emmfNmM&feature=related

Simona
19-11-2010, 16:18
La mulţi ani sănătoşi, alături de cei pe care-i preţuiesti mai mult,


Simona



169321


Cătălina !




Multumesc Marius :ipb_hug:




La multi ani draga SIMONA!



QF55emmfNmM&feature=related




Multumesc din suflet , Daniela :5xy5vt3:

mariusTut
22-11-2010, 23:48
La Multi Ani, cu ocazia zilei de nastere, colegei noastre Simo !


169903

Simo
24-11-2010, 21:36
:5xy5vt3::5xy5vt3:

Uite un loc despre existenta caruia nu aflasem. Multumesc boierule.

mariusTut
26-11-2010, 12:26
La multi ani, fericiti, marianav (olgutzo ! )
Sa ai parte numai de sanatate si bucurii alaturi de cei dragi tie !

170740

marianav
26-11-2010, 12:36
Multumesc Marius !
Si la fel iti doresc si eu tie si familiei tale!

http://www.albumdefamilie.ro/pics/1264975200/38870_500.jpg

121
26-11-2010, 13:00
La multi ani draga Mariana!

http://static.fanpage.it.s3.amazonaws.com/donnafanpage/wp-content/uploads/2010/01/rose_rosse_maxi.jpg

Iar mi-a luat-o Marius inainte cu urarile :ipb_bigsmile:.

Ps: asteptam tortul!:ipb_laughbounce:

marianav
26-11-2010, 13:04
Multumesc mult Daniela!
Am adus tort pentru toata lumea!

http://www.culinar.ro/forum/uploads/monthly_01_2009/post-43047-1232309482_thumb.jpg

La multi ani tuturor colegilor care-si sarbatoresc astazi ziua de nastere!

121
26-11-2010, 13:06
Daca e vorba de tort..sunt prezenta:ipb_laugh:!

Inca o data sa ne traiesti Mariana:ipb_hug:!

mihapred
26-11-2010, 14:27
http://dl.glitter-graphics.net/pub/1878/1878821sl43au8hjf.gif

La mulți ani fericiți, dragă Mariana !
Aș vrea să-ți dăruiesc alături de multe flori și câteva cuvinte care se potrivesc cu sufletul tău frumos !

danuzia
27-11-2010, 06:41
:5xy5vt3::5xy5vt3:

Uite un loc despre existenta caruia nu aflasem. Multumesc boierule.

LA MULTI ANI, SIM !! Sper sa sufle peste sperantele tale, ale voastre, vantul schimbarii. Sa fii sanatoasa si puternica, restul.......e parfum !


5KcRl1p2waM