PDA

Afiseaza Forumul : Literatură ... ce mai citim, ce recomandăm, despre scriitorii noştri preferaţi!



Pagini : [1] 2

ninette
20-01-2013, 15:00
Avem sau nu avem timp prea mult la dispoziţie, cei mai mulţi dintre noi citim o pagină-două înainte de a adormi!
Ştiu că mulţi dintre voi fac lucrul ăsta şi mă gândesc la un "schimb de experienţă". A apărut atât de multă carte la noi în ultimul timp! Se reeditează, se publică noutăţi şi poate că nu avem de unde să ştim ce ar merita şi ce nu!
În ce mă priveşte, citesc acum, de fapt sunt deja la al treilea volum din Cronică de familie, a lui Petru Dumitriu. În măsura în care vă place istoria romanţată a României, vă recomand această istorie Cozienilor, începând de pe la 1850 până în 1954.
http://www.ishop.ro/imagini/26/carte_Cronica-de-familie-vol-I_26277c.jpghttp://www.librarie.net/coperta/cronica-familie-vol-146156.jpghttp://www.librarie.net/coperta/cronica-familie-vol-147406.jpg

Am în aşteptare alte câteva cărţi, apariţii mai noi! Curiozitatea, dar şi faptul că îl apreciez foarte mult pe autor, mă va face să continui cu De ce este România altfel, Lucian Boia. ​
Iar pentru primăvară, am Viitorul începe luni, Ioana Pârvulescu (aici, cineva mi-a atras atenţia că ar fi bine să citesc mai întâi Viaţa începe vineri, dar nu o am) şi Parabolele lui Iisus, Andrei Pleşu.

Între ultimele două aş reciti Poveste despre dragoste şi întuneric, Amos Oz, un scriitor israelian, foarte drag sufletului meu :)

.http://static.elefant.ro/images/73/188673/poveste-despre-dragoste-si-intuneric-editia-2012_1_fullsize.jpg

http://www.humanitas.ro/files/media/amos-oz-nwsl-2012.jpg Amos Oz



Vă aştept şi pe voi să povestiţi :). Ce citiţi? Ce ne recomandaţi?

ninette
20-01-2013, 15:16
Şi, pentru că nimic nu pare serios fără puţin can-can, citim cu mare plăcere şi, ştiţi voi, "ce se spune"!
Despre literatura rusă, o mare literatură a lumii, poate cea mai mare (la propriu vorbind), aflăm:



Cum au schimbat literatura femeile din spatele celor mai mari scriitori ruşi (http://hyperliteratura.ro/cum-au-schimbat-literatura-femeile-din-spatele-celor-mai-mari-scriitori-rusi/)


articol preluat de pe http://hyperliteratura.ro

Cartea The Wives: The Women Behind Russia’s Literary Giants (Soțiile: Femeile din Spatele Monștrilor Sacri ai Literaturii Ruse) vorbește despre rolurile cruciale pe care le-au avut nevestele marilor scriitori – de la Anna Dostoievski, Sofia Tolstoi, la Vera Nabokov sau Natalya Soljenițîn. Cartea își vârî nasul în intimitățile relațiilor lor să descopere ce rol au jucat aceste femei și cum au schimbat ele peisajul literar pentru totdeauna.
http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2012/08/hyperliteratura-carte-the-wives.jpg
The Wives: The Women Behind Russia’s Literary Giants – Alexandra Popoff


Aceste femei nu au fost doar soții, ci tovarășe foarte culte de conversații, muze pline de rafinament și sfătuitori indispensabili. Erau numite niște veritabile ”dădace de talente”, cum a fost descrisă chiar Sofia Tolstoi înRăzboi și Pace. Și pentru a folosi cuvintele lui Nabokov, femeile acestea știau cum să formeze ”o singură umbră” împreună cu soții lor.Căsătoriile lor au fost marcate de tovărășie autentică, căci aceste femei au contribuit la marile opere ale omenirii cu idei și dedicându-se ca stenografe, dactilografe, editori, cercetătoare, traducătoare și redactori. Soțiile lui Dostoievski și Tolstoi au fost absorbite, efectiv, de arta săvârșită de soții lor și i-au ajutat mult. Nu te poți gândi la operele lui Tolstoi fără să te gândești și la Sofia, nevasta lui ale cărei jurnale și scrisori i-au înlesnit pătrunderea în universul gândirii feminine. Astfel, s-au născut, după două decenii de mariaj fericit,Război și Pace și Anna Karenina.Spre deosebire de Tolstoi, care-și trăgea inspirația din viața de familie, Dostoievski ținea la distanță influențele intime ale cunoscuților. Dar faima lui ar fi fost de neatins fără prezența fructuoasă a Annei, pe care o numea îngerul lui păzitor, tovarășul său și umărul pe care se putea despovăra. Ca Nora Joyce care l-a salvat pe James Joyce de la alcoolism, Anna a avut grijă de Dostoievski în perioadele crâncene ale dependenței de jocuri de noroc și episoadele de epilepsie. Fiind și stenografă, l-a ajutat pe Dostoievski să-și redacteze romanele, ea afirmând că orele în care el îi dicta erau cele mai fericite. Anna îl iubea pe Dostoievski de când era mică, la fel ca Sofia lui Tolstoi. Anna se angajase pentru prima dată ca stenografă în slujba lui Dostoievski, la 20 de ani, și, foarte curând, lui începu să-i placă și să-i convină să-i dicteze, găsind că-și ușurează astfel munca. Dostoievksi a recunoscut de fiecare dată contribuția Annei la operele sale, a numit-o idolul său și singurul său prieten. În schimb, Tolstoi ezită să-și exprime gratitudinea față de Sofia, care i-a fost copistă și editor, mai apoi traducătoare, redactor și fotograf.
http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2012/08/hyperliteratura-sofia-tolstoi.jpg
contesa Tolstoi pe la cincizeci de ani

În timp ce marii rivali Tolstoi și Dostoievski nu s-au întâlnit niciodată, nevestele lor își vorbeau și se sprijineau una pe cealaltă. Amândouă au devenit editori, iar Anna, datorită căreia munca lui Dostoievski se concretizase, își împărtășea ideile de afaceri cu Sofia. Ca editori, amândouă căutau să-și desăvârșească munca, iar produsul final să fie de cea mai înaltă calitate, ocupându-se și de corecturi și de majoritatea etapelor de producție. Amândouă erau foarte versatile, pragmatice, dar aveau și harul literaturii. După ani în care s-a ocupat de cărțile lui Dostoievski, Anna spuse:
”Am făcut toate lucrurile astea din recunoștința pe care o simțeam față de orele minunate de literatură și artă pe care mi le dăruia în compania sa.”
http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2012/08/hyperliteratura-sofia-si-lev-tolsoi.gif
Sofia și Lev Tolstoi

Însă căsătoriile cele două se diferențiază prin anumite aspecte, cum ar fi că, în timp ce Dostoievski o lăuda pe Anna pentru ce face, Sofiei îi era teamă de criticile lui Tolstoi. După ce a terminat Anna Karenina, Tolstoi s-a confruntat cu o criză spirituală ce l-a schimbat profund, atât ca om, cât și ca scriitor. Devenise extrem de exigent moralicește, creând secta radical-religioasă a tolstoiştilor, refuzând total și blamând banii, proprietățile și sexul atât de înverșunat, încât și-a speriat discipolii, și își ținea familia sub teroare. Iar rolul Sofiei devenise aici mult mai complex.
http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2012/08/hyperliteratura-anna-grigorievna-dostoievskaia2.jpg
Anna Grigorievna Dostoievskaia

Spre deosebire de familia Tolstoi care își citea unul altuia jurnalele intime, Anna păstra un jurnal pe care îl ferea de privirile oricui, chiar și de ale lui Dostoievski. Nu dorea ca cineva să afle complexitatea relațiilor sale cu geniul rus. Dar acum câteva decenii, un expert stenograf a spart codul în care ea își scrisese jurnalul, dezvăluind experiențele sale intime sau că, de exemplu, ea avea grijă să se descotorosească de însemnările din jurnal ce l-ar fi pus pe Dostoievski într-o lumină proastă. Spre deosebire de Anna, Sofia nu și-a modificat jurnalul, dându-și seama de valoarea sa istorică, și a avut curajul să-și afirme propriile puncte de vedere.Celor două mari femei din viețile autorilor le-a urmat, în secolul XX, o altă soție cu un rol extraordinar – Véra Nabokov. Ea era conștientă de ceea ce făcuseră predecesoarele ei ale căror biografii le cunoștea în detaliu, iar Nabokov – se știa – îl adora pe Tolstoi și nu-l înghițea pe Dostoievski.
http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2012/08/hyperliteratura-vera-nabokov.jpg
Vladimir și Vera Nabokov

Legătura dintre cei doi soți Nabokov ne amintește de relația familia Tolstoi din multe puncte de vedere, mai puțn drama trăită de aceștia în ultimele perioade. Implicarea Verei în viața literară a lui Nabokov a fost impresionantă, însă Vera nu a fost atât de secretoasă ca Anna care făcea orice să țină departe de ochiul publicului relația ei cu Dostoievski.Nevestele scriitorilor ruși și-au adus propriile contribuții pe scena literară, lucru care a inspirat mulți scriitori ce și-au dorit și ei să aibă parte de asemenea relații intens culturale cu ființele de lângă ei. De exemplu, citind despre viețile private ale geniilor ruse, Fitzgerald și Hemingway au decis că-și doresc și ei niște tovarășe de viață la fel de implicate în creațiile lor, însă rezultatul a fost catastrofal și mariajele lor au avut de suferit. Se pare că nu merge cu toată lumea, iar rusoaicele se deosebeau de restul soțiilor prin crezul că literatura avea dimensiunea sa de sacrificiu, un sacrificiu pe care soții lor nu trebuiau să-l îndure de singuri și că a fi soție de scriitor era o vocație în sine.

ninette
20-01-2013, 16:57
Cartea este cea mai complicată şi cea mai măreaţă minune dintre minunile create de omenire în calea ei spre fericire. (Maxim Gorki)

http://sphotos-e.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-ash4/398083_445934335478079_937458284_n.jpg

Blue Spirit
20-01-2013, 22:54
Bună seara :ipb_bigsmile:.

Încep prin a te felicita pentru inițiativa de a deschide acest topic :eusa_clap:, cu siguranță voi poposi, cu drag, pe aici.

Referitor la ultima carte citită, este un roman, ”Il patto dei penitenti grigi” de Palatchi Agustín B., un thriller. Acțiunea se petrece în Florenta și are în prim-plan persoanaje celebre ale acelor vremuri : Lorenzo de' Medici, Pico della Mirandola, Marsilio Ficino și Leonardo da Vinci. Foarte captivat...din păcate, nu am găsit varianta în limba română.
290078

Acum de curând , am început să citesc ”Lucrezia Borgia - La perfida innocente” de Chastenet Genevieve ( am căutat pe internet, se pare că în limba româna nu a fost tradusă).

290079

Lucreția Borgia



”Lucreția Borgia (n. 18 aprilie 1480 - d. 24 iunie 1519) a fost fiica lui Rodrigo Borgia, un potentat din Valencia renascentistă care a devenit mai târziu Papa Alexandru al VI-lea, și a Vanozzei dei Cattanei. I-a avut ca frați pe Cesare Borgia, Giovanni Borgia și Gioffre Borgia.
Lucreția a fost descrisă ca o femeie fatală, rol în care a apărut în numeroase lucrări de artă, romane și filme.
Se știe puțin despre Lucreția ca personaj istoric și complicitatea sa în mașinațiunile politice ale tatălui și ale fraților săi nu poate fi clarificată. Cu certitudine, familia i-a aranjat mai multe căsătorii cu oameni importanți și puternici, cu scopul de a-și alimenta ambițiile politice. Lucreția a fost căsătorită cu Giovanni Sforza, Alfonso de Aragon (duce de Bisceglie) și cu Alfonso d'Este (duce de Ferrara). Conform tradiției, Alfonso de Aragon era fiul nelegitim al regelui Neapolelui și Cesare ar fi aranjat asasinarea sa după ce relația cu el și-a pierdut utilitatea politică.”

ninette
20-01-2013, 23:03
( am căutat pe internet, se pare că în limba româna nu a fost tradusă).






:ipb_kiss:Bine ai venit, Blue! Cu siguranţă printre prietenii de pe forum sunt şi mulţi locuitori în peninsulă, aşa că ei pot profita de recomandările tale!

Sergey
21-01-2013, 09:40
Buna dimineata!
Va recomand o carte deosebit de interesanta despre fobiile intense ale societatii moderne, o carte ce se citeste pe nerasuflate si te face sa fii un pic mai reflexiv.

Hotii de frumusete - Pascal Bruckner

ninette
21-01-2013, 13:56
Mulţumesc pentru recomandare, Sergey, mărturisesc că pentru mine este aproape necunoscut ca scriitor şi tare îmi pare rău că, din comoditate, nu am mers la Târgul de carte Gaudeamus şi în ziua când s-a lansat Fanatismul Apocalipsei, şi unde Pascal Bruckner a fost prezent.

Buna dimineata!
Va recomand o carte deosebit de interesanta despre fobiile intense ale societatii moderne, o carte ce se citeste pe nerasuflate si te face sa fii un pic mai reflexiv.

Hotii de frumusete - Pascal Bruckner

ninette
21-01-2013, 14:12
Obiceiuri de scris ale unor autori celebri (http://hyperliteratura.ro/obiceiuri-de-scris-ale-unor-autori-celebri/)


- preluat de pe http://hyperliteratura.ro

Pablo Picasso a spus cândva, referindu-se la arta picturii, că inspiraţia există, dar că trebuie să te găsească lucrând. Acelaşi lucru este valabil desigur şi pentru arta scrisului. Marii scriitori nu au aşteptat întotdeauna să-i trăsnească duhul divin al inspiraţiei, ci au fost riguroşi cu scrisul lor, alcătuindu-şi anumite programe de lucru, reguli de urmat şi deprinderi. Unii pun accentul pe sănătatea fizică, precum Murakami şi pasiunea lui pentru alergat, alţii mai mult pe cea mentală, unii pe ambient ca Marquez, iar alţii preferă un anumit ceas al zilei. Curioşi ce rutine de scris aveau unii dintre cei mai apreciaţi autori? Luaţi de citiţi în continuare.

Nihilistul fericit, cum îl numea Mario Vargas Llosa pe scriitorul american Henry Miller, îşi alcătuise în 1932-1933 un set de 11 comandamente cu privire la scris:


Lucrează la o singură operă până o termini.
Nu mai începe alte cărţi, nu adăuga material la Primăvara neagră.
Nu te agita. Lucrează calm, vesel, fără griji, la ce ai pe mână.
Lucrează după program, nu după dispoziţie. Opreşte-te la timpul stabilit.
Când nu poţi crea, poţi lucra.
Cimentează câte puţin zilnic, decât să adaugi noi fertilizatori.
Rămâi om! Vezi oameni, vizitează locuri, bea dacă simţi nevoia.
Nu trage la jug! Munceşte doar cu plăcere.
Desconsideră programul când consideri de cuviinţă – dar întoarce-te la el în ziua următoare. Concentrează-te. Limitează. Exclude.
Uită de cărţile pe care vrei să le scrii. Gândeşte-te doar la cea pe care o scrii.
Scrisul înainte de toate întotdeauna. Pictatul, muzica, prietenii, cinema-ul vin după aceea.

Miller mai avea un plan similar pentru diferitele momente ale zilei:
Dimineaţa: Dacă te simţi ameţit, ocupă-te de notiţe. Dacă te simţi bine, scrie.
După-amiaza: Lucrează la secţiunea pe mână, urmărind planul cu atenţie. Fără intruziuni, fără diversiuni. Scrie fiecare secţiune în parte până o termini.
Seara: Vezi prieteni. Scrie în cafenele.
Explorează zone nefamiliare – pe jos dacă e ud, pe bicicletă dacă e uscat.
Scrie dacă ai dispoziţia, dar după programul Minim.
Pictează dacă eşti obosit.
Ia notiţe. Alcătuieşte scheme şi planuri.
Notă: Acord suficient timp ziua pentru vizite la muzee sau pentru schiţe ori plimbări cu bicicleta. Schiţează în cafenele, trenuri sau pe străzi. Fără filme! La bibliotecă pentru referinţe o dată pe săptămână.


Un alt prozator american de succes,
Ernest Hemingway
, îşi începea lucrul imediat după răsăritul soarelui, când nu îl deranja nimeni. Dacă era răcoare sau frig, scrisul îl încălzea imediat:

"Scrii până în locul în care mai ai încă inspiraţia şi ştii ce se va întâmpla mai departe şi te opreşti şi încerci să-ţi vezi de treabă până în ziua următoare. Aşteptarea până în ziua următoare e mai grea."


Aşadar, avem de-a face cu un artist care nu-şi seca deodată toate resursele, ci prefera să le întrebuinţeze pe o perioadă îndelungată.
Un amestec interesant de pragmatism şi spirit poetic, Hemingway explica în A moveable feast (Sărbătoarea continuă, Polirom, 2008):
"În perioadele în care lucram, simţeam nevoia ca, după ce scriam, să citesc ceva. Dacă stai să te tot gândeşti la ce ai scris, ajungi să pierzi lucrul despre care scrii înainte de a putea să continui a doua zi. E necesar să faci mişcare, să fii obosit fizic, e foarte bine să faci dragoste cu persoana iubită. Asta-i mai bine ca orice. Doar că după aia, când eşti golit, ai nevoie să citeşti ca să nu începi să te gândeşti prea mult sau să-ţi faci grii legate de scrisul tău, înainte de a te apuca din nou de lucru. Învăţasem încă de pe atunci să nu-mi golesc fântâna, ci să las ceva pe fund pentru ca izvoarele ce-o alimentau s-o poată umple din nou peste noapte."

Unul dintre scriitorii generaţiei Beat, Jack Kerouac, nu se putea dezbăra de anumite superstiţii şi obiceiuri mai… ciudate atunci când venea vorba de scris. Înainte de a purcede la lucru, autorul se aşeza în genunchi şi se ruga, aşa cum văzuse într-un film francez despre George Frideric Handel. De asemenea, deşi dispunea de curent electric în 1968, Kerouac prefera să scrie noaptea la lumina unei lumânări (urmă de romantism?).
Obsesia sa pentru numărul nouă face parte dintr-un alt ritual, un pic periculos şi asemănător unui număr de circ: stând în cap (pe un papuc) în baie, autorul încerca să atingă podeaua cu degetele de la picioare de nouă ori, figură pe care o descrie ca fiind ceva mai mult decât yoga, o mişcare atletică pentru căpătarea echilibrului şi repornirea minţii.
Cât despre locul şi timpul ideale pentru scris, în cazul lui Kerouac acestea erau:
"Biroul din cameră, aproape de pat, cu o lumină bună, de la miezul nopţii până dimineaţă, cu o băutură când oboseşti, preferabil acasă, dar dacă nu ai o casă, atunci fă-ţi una din camera de hotel sau motel."

Când s-a hotărât să devină scriitor profesionist, Haruki Murakami s-a confruntat cu o problemă: cum să se menţină în formă, având în vedere multele ore petrecute la birou scriind. În cartea sa, Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă, Murakami mărturiseşte că şi-a schimbat complet stilul de viaţă, renunţând la cele 60 de ţigări pe zi şi apucându-se de alergat, mişcare ce i-a simplificat viaţa şi i-a permis să se concentreze nestingherit pe scris.
Rutina disciplinată a scriitorului japonez arată în felul următor:
"Când scriu un roman, mă trezesc la ora patru dimineaţa şi lucrez cam cinci sau şase ore. După-amiaza, alerg vreo 10 km sau înot 1500m (ori amândouă), apoi citesc puţin şi ascult muzică. Mă duc la culcare la ora nouă. Respect rutina asta zilnic fără variaţii. Repetiţia devine lucrul important: e o formă de hipnoză. Mă autohipnotizez ca să ating o stare mentală mai profundă."

Sud-americanul Gabriel Garcia Marquez a avut aceeaşi problemă ca Murakami când a decis să devină scriitor serios la 40 de ani: un program convenabil. După ce a descoperit că scrisul după prânz, când se întorceau copiii de la şcoală, nu e prea rodnic şi trebuie refăcut în ziua următoare, Marquez s-a hotărât să scrie doar între ora 9 dimineaţa şi două jumătate după-amiaza.
Spaţiile prielnice de lucru ale autorului sunt o încăpere familiară, în care a mai scris, în niciun caz o cameră de hotel, iar obiectul muncii, respectiv maşina de scris, nu poate aparţine altcuiva, deci să nu fie împrumutată. Marquez priveşte însă toate aceste pretenţii ca pe nişte motive în plus pentru a amâna scrisul, el fiind totuşi încrezător în puterea inspiraţiei, ca stare specială care poate apărea oricând, oriunde, şi care poate elimina orice ritual aparent indispensabil, precum acela al lucrului în spaţii familiare.
Autorul romanului Dragostea în vremea holerei e de aceeaşi părere cu Murakami: sănătatea fizică este crucială ca să poţi ajunge un scriitor bun. Scriitorul columbian declara că e nevoie de luciditate în fiecare moment al scrisului:
"Eu sunt împotriva conceptului romantic de creaţie ca act de sacrificiu care pretinde o situaţie financiară sau o stare emoţională proastă pentru un scris bun. Consider că trebuie să fii într-o stare emoţională şi fizică foarte bună."


Spre deosebire de Marquez, un alt scriitor al boom-ului sud-american, Julio Cortazar, avea nişte obiceiuri de scris foarte boeme; mai degrabă, e vorba de lipsa oricărui obicei:
"Singurul lucru care nu s-a schimbat şi n-o să se schimbe este totala anarhie şi dezordine. N-am nici un fel de metodă. Când mă apuc de scris o povestire, las restul deoparte; scriu povestirea. Şi uneori când scriu o povestire, în următoarea lună sau două mai scriu două sau trei. În general, povestirile vin în serie."

Argentinianul explica faptul că a scrie o povestire îl aduce într-o stare receptivă, şi-apoi mai „prinde” uşor alta. Pe de altă parte, autorul romanelor Şotron şi Cartea lui Manuel lăsa să treacă chiar şi un an fără să scrie ficţiune, ci doar articole politice.
Cortazar nu avea anumite locuri preferate pentru scris. Când locuia în Paris, scria în cafenele precum Hemingway, fără a fi deranjat de zgomot. Odată cu înaintarea în vârstă însă, scriitorul a optat pentru spaţii mai liniştite, fără muzică; pretenţiile sale nu coincid totuşi cu cele ale lui Marquez: Cortazar putea scrie şi într-un hotel, într-un avion, sau acasă la un prieten.


În ce o priveşte pe scriitoarea existenţialistă
Simone de Beauvoir
, aceasta respecta o rutină cuminte care spulberă mitul geniului chinuit:

"Întâi îmi iau ceaiul, şi-apoi, pe la ora 10 încep lucrul care ţine până la ora 1. Apoi mă întâlnesc cu prietenii şi pe la ora 5 mă întorc la scris şi continui până la 9. N-am nicio dificultatea în a relua munca după-amiaza.(…) E o plăcere să scriu."

Partenera de viaţă a lui Sartre aloca un sfert sau jumătate de oră pentru a citi ce a scris în ziua precedentă şi a face corectări.


Prima femeie primită în Academia Franceză,
Marguerite Yourcenar
, are de asemenea una dintre cele mai relaxate rutine de lucru. Scriitoarea nu avea nicio exigenţă legată de locul pentru scris:

"Când călătoresc, scriu oriunde mă găsesc şi oricând am ocazia. A scrie nu cere foarte multă energie – e relaxant, e o bucurie."


O altă franţuzoaică, Anais Nin, nota în 1941 legat de obiceiurile sale de scris: „Îmi scriu poveştile dimineaţa, iar jurnalul noaptea”. În 1948, tot în jurnal, spunea: ”Scriu zilnic…Lucrez cel mai bine dimineaţa”.
Scriitori de naţionalităţi diferite, cu viziuni de viaţă din cele mai diverse, fiecare cu ciudăţeniile şi preferinţele sale năstruşnice, cert e că toţi au reuşit prin aceste deprinderi să creeze opere literare de succes.

ninette
21-01-2013, 15:06
Un articol interesant şi frumos despre unele limbi străine, zece la număr, mai puţin cunoscute şi care vor dispărea probabil; spre exemplu, limba Chamicuro, vorbită doar de opt persoane pe glob, băştinaşii amerindieni din zona Pampa Hermosa, adulţii, căci cei 12 copii din trib nu şi-au însuşit-o!

http://hyperliteratura.ro/zece-limbi-straine-mai-putin-cunoscute/#.UP0t7R2mjkp (http://hyperliteratura.ro/zece-limbi-straine-mai-putin-cunoscute/#.UP0t7R2mjkp)

Val-Vartej
21-01-2013, 22:10
Mulţumesc pentru recomandare, Sergey, mărturisesc că pentru mine este aproape necunoscut ca scriitor şi tare îmi pare rău că, din comoditate, nu am mers la Târgul de carte Gaudeamus şi în ziua când s-a lansat Fanatismul Apocalipsei, şi unde Pascal Bruckner a fost prezent.


Gasiti Pascal Bruckner in Biblioteca LLS

ninette
21-01-2013, 22:17
Mulţumesc pentru informaţie şi pentru cărţi! Vă mai aştept pe aici :ipb_bigsmile:.
Gasiti Pascal Bruckner in Biblioteca LLS

ninette
22-01-2013, 21:15
Chiar nu mai citeşte nimeni?

http://sphotos-c.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-ash4/394873_446945315376981_1459318652_n.jpg

Blue Spirit
22-01-2013, 22:31
:ipb_bigsmile: Citim, citim...

Pentru cei pasionati de romanele istorice va recomand scriitoarea Philippa Gregory, una dintre cele mai renumite scriitoare britanice contemporane de fictiune istorica.
Unul din romanele mele preferate este "The virgin's lover", povestea dintre Elisabeta I si Robert Dudley, Contele de Leichester.


http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/thumb/2/2e/The_virgin's_lover.jpg/250px-The_virgin's_lover.jpg


"Viitoarea regina Elisabeth I a venit pe lume (1533) intr-o familie tumultuoasa si imprevizibila, cea a lui Henry VIII (regele cu sase neveste, doua decapitate). Mama sa a fost Anne Boleyn (a doua sosie), care a fost executata pe cand Elisabeth avea doi ani si jumatate. Situatia era deja tulbure: prima nevasta a lui Henry VIII, Caterina de Aragon, nascuse o fata, Mary, de religie catolica, iar Elisabeth era protestanta. Deci intre cele doua surori vitrege exista apriori o rivalitate. In aceste conditii, Elisabeth a fost crescuta sub tutela lui Thomas Seymour. Acesta o cam placea pe minora si dupa ce a devenit vaduv a vrut sa se casatoreasca cu ea. Diferenta dintre cei doi era de 25 de ani, iar abuzurile lui Seymour ajunsesera la Curtea regelui. In cele din urma, Thomas Seymour a fost decapitat, desi Elisabeth nu a facut plangere contra lui. Dar experienta nefericita cu acel barbat avea s-o urmareasca toata viata.
In drumul sau spre Coroana Angliei, Elisabeth s-a vazut scoasa din cursa de fratele vitreg Henry VI si apoi de sora vitrega Mary, care s-a casatorit cu regele Spaniei Philip II. Ambii erau catolici si aceasta unire mai mult politica a deranjat nobilimea protestanta a Angliei. Au existat revolte impotriva reginei Mary I (mai ales rebeliunea lui Wyatt din 1554), in urma carora Elisabeth a fost inchisa in Turnul Londrei, fiind banuita de complicitate. Dupa doua luni de carcera, ea a stat in arest la domiciliu. Dar soarta i-a fost, in cele din urma, favorabila. Mary I moare fara urmasi, iar Elisabeth I este declarata regina in 1558 (avea 25 de ani). Mai mult, Anglia redevenea protestanta (Biserica Angliei era independenta de papalitate, de Sfantul Scaun), ceea ce insemna din start o provocare uriasa fata de regele Philip II al Spaniei si impotriva catolicismului european.

„M-am casatorit cu Coroana Angliei si cu poporul meu!”

Aceasta afirmatie a fost atribuita reginei Elisabeth I pe cand avea deja 50 de ani. Numai ca suverana nu a dus nici un moment lipsa de candidati de elita. Unul dintre primii respinsi a fost chiar regele Philip II al Spaniei, care voia sa triumfe catolicismul in Anglia. Nici nu banuia ce dusmani de moarte vor deveni cei doi, peste cativa ani. O poveste de dragoste autentica dar neconsumata a avut cu Lord Robert Dudley. Sotia lui era pe moarte, dar nobilimea s-ar fi revoltat. Ulterior, cei mai multi pretendenti au fost duci francezi si din Austria, dar erau catolici si Elisabeth I era decisa sa respecte independenta Bisericii anglicane. Din acest motiv, dupa ce marea ei iubire, Lord Dudley s-a recasatorit cu altcineva, a decis sa ramana celibatara. Si astfel, pentru istoria Angliei si a Europei, Elisabeth I a fost „regina virgina” si „campioana virtutii”. A sfidat acuzatiile de iresponsabilitate (nu lasa urmasi legitimi), dar a aparat cu brio prestigiul Angliei in marele razboi contra Spaniei, despre care vom vorbi in numarul urmator."


PAUL IOAN

beatrice-diana
22-01-2013, 23:44
Chiar nu mai citeşte nimeni?

http://sphotos-c.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-ash4/394873_446945315376981_1459318652_n.jpg

Citim, citim, ninette!
Eu ce mai citesc?! Alternez lecturile obligatorii pe care le are de citit fiul meu pentru scoala cu cele alese de mine.
Ce am citit? am citit piesa de teatru "Topaze" de Marcel Pagnol, nu stiu de ce personajele ma duc cu gândul la Caragiale al nostru. Poate nostalgia si dorul de tara sau poate nu. Apoi am continuat cu "Bel-Ami" de Guy de Maupassant, o lectura placuta si din care reiese ca mijloacele de a ajunge la putere de la fârsitul secolului al XIX -lea au ramas neschimbate in secolul al XXI-lea.

ninette
23-01-2013, 20:02
... mijloacele de a ajunge la putere de la fârsitul secolului al XIX -lea au ramas neschimbate in secolul al XXI-lea.
Mă tem că aici nimic nu se va schimba vreodată :)). Mulţumesc, Diana!

ninette
23-01-2013, 21:26
Exerciții de lectură cu Vladimir Nabokov: ”Ce înseamnă un cititor bun?” (http://hyperliteratura.ro/exercitii-de-lectura-cu-vladimir-nabokov-ce-inseamna-un-cititor-bun/)
sursa: Brainpickings (http://www.brainpickings.org/) prin http://hyperliteratura.ro

Scriitorul american de origine rusă Vladimir Nabokov a predat literatură în universitățile americane timp de două decenii, printre studenții săi numărându-se și Thomas Pynchon, cel ce avea să devină un recunoscut scriitor de literatură experimentală, menipee etc.Cursurile lui Nabokov și discursurile despre Austen, Joyce sau Proust, cu o introducere de John Updike, ce au fost adunate în cartea Lectures on Literature scoasă în 2002, conțin de asemenea un soi de exercițiu de lectură cu care Nabokov i-a provocat pe studenți:Ce înseamnă un cititor bun? Bifează patru răspunsuri din lista următoare:
Cititorul trebuie să participe la lecturi și cluburi de lectură.
Cititorul trebuie să se identifice cu eroul cărții.
Cititorul trebuie să se concentreze asupra problemelor sociale și economice din carte.
Cititorul ar trebui să opteze pentru o poveste ce are acțiune și dialog.
Cititorul ar fi trebuit să vadă dinainte ecranizarea cărții.
Cititorul ar trebui să scrie și el.
Cititorul ar trebui să aibă imaginație.
Cititorul ar trebui să aibă memorie.
Cititorul ar trebui să folosească dicționarul.
Cititorul ar trebui să aibă simț artistic.






Care au fost răspunsurile studenților? Ei s-au bazat foarte mult pe identificarea emoțională, pe acțiune și pe perspectiva/dimensiunea social-economică a unei cărți. Răspunsurile corecte? Da, probabil ați ghicit: un cititor bun are imaginație, memorie, un dicționar pe lângă el și simț artistic pe care să și-l dezvolte în continuu.


http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/01/hyperliteratura-vladimir-nabokov1.jpg

Iată ce spune Nabokov și cum dezvoltă el ideea de cititor bun:
Întâmplător, eu folosesc termenul de ”cititor” cu larghețe. Poate suna bizar, însă nu poți spune că ai citit o carte decât după ce o recitești. Un bun cititor, creativ, activ și implicat, trebuie să recitească. Și am să vă spun de ce. Când citim o carte pentru prima oară, procesul laborios al cititului în sine, mișcarea ochilor de la stânga la dreapta în continuu, rând după rând, pagină după pagină, această muncă fizică, înțelegerea dimensiunii temporale și spațiale în care se încadrează acțiunea cărții, toate stau între cititor și aprecierea operei pe care o citește.
Când privim un tablou, spre exemplu, multe dintre aceste elemente lipsesc, ușurând etapele asimilării lucrării din fața ochilor noștri, chiar dacă o pictură conține și ea un întreg proces de dezvoltare și elaborare. Când citim, trebuie să ne lăsăm răgazul de a ne împrieteni cu cartea. Nu avem niciun organ, așa cum se întâmplă cu un tablou pe care îl privim cu ochii, care să cuprindă întreaga panoramă deodată și să se desfete apoi cu detaliile și subtilitățile.
Abia la a doua sau a treia lectură a cărții putem să cuprindem întreaga carte, așa cum facem de prima oară cu un tablou pe care-l privim. Totuși să nu confundăm ochiul ca organ, un fabulos rezultat al evoluției trupului omenesc, cu ochiul minții, altă consecință extraordinară a dezvoltării noastre. O carte, de orice fel ar fi ea, se adresează ochiului minții în primul rând. Mintea, creierul, șira spinării, sunt, toate, singurele instrumente pe care trebuie să le folosim în lectura unei cărți.

ninette
23-01-2013, 21:36
Foarte multe formații, în ciuda genurilor, stilurilor, influențelor foarte diferite, au găsit totuși ceva în comun: literatura. De la nume precum The Beatles până la U2 sau Timbaland, cântăreții s-au inspirat suprinzător de mult, am zice, din ceea ce le oferă sau le-a oferit cealaltă artă, cea a scrisului. Din marea de artisți pop și rock care au recurs la livresc pentru inspirație, mai jos sunt doar câteva nume mari și foarte mari din industria muzicii de care e aproape imposibil să nu fi auzit, dacă nu i-ați și ascultat.

Citiţi aici: http://hyperliteratura.ro/melodii-celebre-carti-renumite/#.UQAtMh2mjkp

http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/01/hyperliteratura-melodii-celebre.jpg

beatrice-diana
23-01-2013, 22:52
Citim, citim, ninette!
Eu ce mai citesc?! Alternez lecturile obligatorii pe care le are de citit fiul meu pentru scoala cu cele alese de mine.
Ce am citit? am citit piesa de teatru "Topaze" de Marcel Pagnol, nu stiu de ce personajele ma duc cu gândul la Caragiale al nostru. Poate nostalgia si dorul de tara sau poate nu. Apoi am continuat cu "Bel-Ami" de Guy de Maupassant, o lectura placuta si din care reiese ca mijloacele de a ajunge la putere de la sfârsitul secolului al XIX -lea au ramas neschimbate in secolul al XXI-lea.
Mea culpa, vad ca manânc litere, scuze, Cititi "sfârsit" în loc de "fârsit". Cândva puteam sa corectez greselile, dar mi-am pierdut dexteritatea nu mai stiu sa fac, sau poate nu mai am dreptul... Cât despre diacritice, sa ma scuzati, le pun doar pe acelea pe care le am pe tastatura mea, sunt mai grea de cap:ipb_crazy:

ninette
23-01-2013, 22:56
:ipb_laughing: şi cititul e tot un fel de mâncat de litere! Aşadar, nici o problemăăă!
Mea culpa, vad ca manânc litere, scuze, Cititi "sfârsit" în loc de "fârsit". Cândva puteam sa corectez greselile, dar mi-am pierdut dexteritatea nu mai stiu sa fac, sau poate nu mai am dreptul... Cât despre diacritice, sa ma scuzati, le pun doar pe acelea pe care le am pe tastatura mea, sunt mai grea de cap:ipb_crazy:

beatrice-diana
23-01-2013, 23:02
Cândva refuzam sa recitesc cartile citite, parca eram la maraton, aveam impresia ca daca citesc mai mult e mai bine. Între timp revin cu drag la lecturile vechi si, mi se întâmpla sa caut câte un cuvânt în dictionar sau sa verific când ceva în DOOM; am devenit un cititor mai bun dupa Nabokov? probabil, dar asta doar azi am aflat-o, multumita tie, ninette.

Sergey
24-01-2013, 14:11
”Alchimia dorintei” - Tarun Tejpal

anaendale
24-01-2013, 16:31
Buna dimineata!
Va recomand o carte deosebit de interesanta despre fobiile intense ale societatii moderne, o carte ce se citeste pe nerasuflate si te face sa fii un pic mai reflexiv.

Hotii de frumusete - Pascal Bruckner

Da, o carte ce merita citita - si din punctul meu de vedere. Pentru cei care n-au citit nimic din Pascal Bruckner, nu e recomandabil sa inceapa cu "Luni de fiere", poate cea mai cunoscuta carte a sa, din motive de duritate a ideilor si a limbajului. :)
In rest... o scriitura inteligenta, cu umor, erudita, captivanta. :eusa_coffiee:

EmiFLAY
24-01-2013, 18:37
Felicitari ninette, foarte frumos topic!
In ultima vreme am citit putin, n-as putea sa recomand cam nimic...sau poate, "Insula trandafirilor" de Walter Veltroni.
Cei care traiesc si muncesc in peninsula au auzit de Veltroni ca om politic -fost primar al Romei, daca nu ma insel. Cartea nu are insa nimic politic, e o carte scrisa dupa o intamplare reala (insula chiar a fost construita si apoi demolata de autoritati, socotita "subversiva") din anii eliberarii spirituale , scrisa corect-frumos (parerea mea) si cu un mesaj idealist :" indrazniti sa visati si sa luptati pentru visul vostru!"..Oricum, dupa sirul de carti politiste, a fost o experienta frumoasa.
Dintre cartile recomandate de voi, am ales deja cateva pe care o sa le caut cand vin acasa in concediu :ipb_hug:

ninette
24-01-2013, 18:47
anaendale, utilă recomandarea ta! Am păţit-o cu Chuck Palahniuk; am început cu ce nu trebuia (Monştrii invizibili) şi nu mă mai pot apropia de cărţile lui acum :ipb_laughing:
Da, o carte ce merita citita - si din punctul meu de vedere. Pentru cei care n-au citit nimic din Pascal Bruckner, nu e recomandabil sa inceapa cu "Luni de fiere", poate cea mai cunoscuta carte a sa, din motive de duritate a ideilor si a limbajului. :)
In rest... o scriitura inteligenta, cu umor, erudita, captivanta. :eusa_coffiee:

ninette
24-01-2013, 18:52
EmiFLAY, mă bucur că ai trecut pe aici şi că îţi place topicul! Mai treci ori de câte ori vrei, după cum vezi, vorbim despre ce citim, dar mai aducem unele fapte, picanterii chiar, din vieţile scriitorilor.

Despre Walter Veltroni am găsit mai mult referiri la activitatea lui de om politic, comunist se pare, fost primar al Romei, într-adevăr!
Felicitari ninette, foarte frumos topic!
In ultima vreme am citit putin, n-as putea sa recomand cam nimic...sau poate, "Insula trandafirilor" de Walter Veltroni.
Cei care traiesc si muncesc in peninsula au auzit de Veltroni ca om politic -fost primar al Romei, daca nu ma insel. Cartea nu are insa nimic politic, e o carte scrisa dupa o intamplare reala (insula chiar a fost construita si apoi demolata de autoritati, socotita "subversiva") din anii eliberarii spirituale , scrisa corect-frumos (parerea mea) si cu un mesaj idealist :" indrazniti sa visati si sa luptati pentru visul vostru!"..Oricum, dupa sirul de carti politiste, a fost o experienta frumoasa.
Dintre cartile recomandate de voi, am ales deja cateva pe care o sa le caut cand vin acasa in concediu :ipb_hug:

Sergey
25-01-2013, 09:20
Da, o carte ce merita citita - si din punctul meu de vedere. Pentru cei care n-au citit nimic din Pascal Bruckner, nu e recomandabil sa inceapa cu "Luni de fiere", poate cea mai cunoscuta carte a sa, din motive de duritate a ideilor si a limbajului. :)
In rest... o scriitura inteligenta, cu umor, erudita, captivanta. :eusa_coffiee:

... Am rezistat si eu tentatiei de a recomanda intai ”Luni de fiere”.... o lectura captivanta dealtfel, nonconformista dar plina de tâlc .

anaendale
25-01-2013, 11:33
... Am rezistat si eu tentatiei de a recomanda intai ”Luni de fiere”.... o lectura captivanta dealtfel, nonconformista dar plina de tâlc .

Daca este precedata de "Noua dezordine amoroasa" (coautor Alain Finkielkraut), care expune cu mare claritate opinia autorilor despre sentimente, moravuri, practici amoroase, atunci lectura romanului "Luni de fiere" e mai putin socanta si, in consecinta, mult mai usor de inteles. :)

Val-Vartej
25-01-2013, 11:49
Pascal Bruckner-Alain Finkielkraut, Noua dezordine amoroasă
Pascal Bruckner, Hotii de frumusete
Pascal Bruckner, Luni de fiere
Pascal Bruckner, Palatul Chelfanelii

ninette
25-01-2013, 19:54
Aha, merçi Val-Vârtej, descărcasem de la LLS Hoţii de frumuseţe :ipb_bigsmile:.

http://sphotos-g.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-ash4/269273_448454888559357_1169346671_n.jpg

ninette
25-01-2013, 21:25
Sindromul Bartleby sau când autorul își urăşte opera (http://hyperliteratura.ro/sindromul-bartleby/)



Termenul de sindrom Bartleby este propus de Enrique Vila Matas, autorul cărții Bartleby and co.
Scriitorul, în urma unei experiențe traumatice din tinerețe, ajunge să teoretizeze un întreg concept despre neputința de a scrie, în ciuda unei vădite și manifeste înzestrări literare. Cartea lui Vila-Matas e un colaj de povești despre așa numiții scriitori-bartleby, acei scriitori care nu se împacă/împăcau deloc cu operele lor.
Autorul afirmă că respingerea propriei opere a devenit „un rău endemic al literelor din zilele noastre, o pulsiune negativă sau o atracţie pentru neant, care, în pofida (sau poate tocmai în virtutea) conştiinţei lor literare foarte exigente îi face pe unii creatori să nu ajungă niciodată să scrie; ori să scrie una sau două cărţi şi apoi să se lase de scris; ori chiar, după ce au început o scriere şi aceasta progresează, să rămână, într-o zi, literalmente paralizaţi pe vecie.” De aici a derivat ideea de literatură negativă – un termen folosit pentru acea literatură nepublicată care (totuși) există. Definiția literaturii negative e refuzul unui autor de a scrie, de a publica, precum și sentimentul profund al (auto)deprecierii, artiștii aceștia fiind numiți și artiști ai refuzului. Uneori e vorba și de acel blocaj al scrisului, de respingere, de greață, de nevoia de detașare față de orice înseamnă instituția unei opere.
Culmea sau poate nu, literatura negativă afectează și influențează literatura pozitivă, cea publicată. Sindromul bartleby, care pare și este, după denumire, o maladie de natură psihologică, este exact acest sindrom al textelor aflate peren în șantier, iar autorii lor acuză o lipsă acută de inspiratie. Absența ”împlinirii” acestor texte este desăvârșită de ura față de literatură, un dezgust patologic, o delăsare.În această categorie a literaturii negative intră și bibliotecile fantomă care apar în jurul bibliotecilor reale. Bibliotecile fantomă sunt cele ce adăpostesc exact scriiturile lăsate de izbeliște și urâte de autorii lor, cărți cumva pierdute, refuzate de edituri, abandonate. Una dintre aceste biblioteci este Biblioteca Brautigan din America. Există, evident, o predilecție a postmodernismului pentru aceste opere suspendate și imperfecte, care neagă orice canoane legate de ideea de carte. Însă conceptul de opera non-finita își are rădăcinile încă din perioada renașterii, o întâlnim chiar și la Michelangelo care obișnuia, de multe ori, să lase sculpturilor sale o mică suprafață nefinisată (cum e statuia ce-l înfățișează pe David, care nu are creștetul șlefuit). Apoi, gustul și magnetismul pe care fragmentarea, informitatea și precaritatea le exercitau asupra romanticilor, mai apoi paradigma decandentismului care refuza orice șabloane sau doctrine deja existente ( un faimos bartleby era chiar Remy de Gourmont). În cele din urmă, ironia postmodernă și recuperarea parodică a ideii de operă.Un caz renumit este acela al lui Nikolai Gogol, care era deja faimos pentru alte scrieri când a publicat Suflete moarte. Gogol se afla atunci într-o fervoare religioasă și spera ca ceea ce scrie el să salveze cumva Rusia. Curând însă, dădu peste un preot care l-a convins că ceea ce nu are legătură directă cu Biserica Ortodoxă Rusă este un mare păcat, astfel că îi spuse lui Gogol să-și ardă manuscrisul pentru partea a doua din Suflete moarte. Gogol îl ascultă, și la ora 3 noaptea, pe 24 februarie 1852, și-a aruncat în flăcările șemineului manuscrisul. S-a apucat să postească, nu a mai mâncat nimic și a murit.

Faimoși bartlebies: George Bacovia, care își strigă în poezii neputința și disperarea, Kafka, care și-a lăsat manuscrisele nepublicate și l-a rugat pe prietenul său, Max Brod, să i le arunce în foc după moarte (noroc că poetul nu i-a respectat dorința testamentară), Emil Brumaru, care uitându-se la o coală albă liniată, spera ca acele linii să se întâlnească undeva în infinit împreună cu cuvintele pe care să nu fie nevoit să le scrie niciodată, Rimbaud care nu mai scrie nimic după vârsta de 20 de ani, Stendhal, care a aruncat o mulțime de manuscrise și mulți alții.

http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2011/09/bartleby.jpg

de pe http://hyperliteratura.ro

mihapred
25-01-2013, 21:29
Buna seara, prieteni ! Am stat mult in cumpana cu ce sa incep a va recomanda ...
Am ales un dictionar enciclopedic aparut in 2009 ... un dictionar de ... personaje si personalitati . Titlul e plin de umor, dar lucrarea e cat se poate de serioasa si bine documentata.

http://www.cartiortodoxe.ro/carte/personaje-si-personalitati-ale-istoriei-dictionar-enciclopedic_147544.jpg


Pentru cei ce inca sunt interesati de istoria nu foarte indepartata, recomand o carte cutremuratoare, care cred ca ar trebui citita de cat mai multi oameni ... pentru ca ceea ce s-a intamplat in anii '50 sa nu se mai repete . ”Pe muntele Ebal” de Teohar Mihadas este o carte-document .





Teohar Mihadaş este cunoscut în primul rând ca poet. A debutat în 1941 cu volumul „Ortodoxie păgână”, urmat de culegerile de versuri (v. Dicţionarul biografic al literaturii române de Aurel Sasu) „Ţărâna serilor” (1967), „Reminiscenţe” (1969), „Trecerea pragurilor” (1972), „Pâinea punerii înainte” (1979), „În lumina înserării” (1982), şi am pomenit numai câteva. În calitatea lui de prozator, apropiat prozei memorialistice, este mai puţin cunoscut, deşi în 1968 publică „Tărâmul izvoarelor”, în care, după cum mărturiseşte, sunt evocate copilăria şi prima tinereţe în zarea fabuloasă a locurilor natale, apoi, în 1980, „Frumoasa risipă”, o ficţiune proiectată pe vârsta adolescenţei anilor de liceu, iar după 1990, parcă descătuşat, izbucneşte în temele autobiografice cu „Pe muntele Ebal” - cartea pe care o abordez - cu romanul „Pinii de pe Golna” (1993), despre românii macedoneni din Grecia, povestea unei mici localităţi de români macedoneni în timpul epurărilor etnice declanşate de armata grecească la finele celui de Al Doilea Război Mondial din secolul trecut. Trebuie să mai pomenesc prozele „În colţ lângă fereastră” (2000), cu cei trei ani de profesorat petrecuţi la Bistriţa, „Steaua Câinelui” (1991), o carte închinată soţiei sale Zoe, preacredinciosa Penelopă a Plaiului Bătrân, şi altele. „Pe muntele Ebal” este o nebunie a blestemului celor şapte ani de detenţie politică scrâşniţi în închisorile din Bistriţa, Aiud, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Piteşti.
„Pe muntele Ebal” este o carte pe care Teohar Mihadaş a gândit să o scrie imediat după ce a ieşit dintre zidurile reţelei concentraţionare româneşti. A scris la ea zi de zi, ceas de ceas, ani de zile a purtat-o în memorie, până când, în 1990, lanţurile au fost zdrobite şi cuvântul scris a căpătat libertatea meritată, libertatea de a hălădui ca haiducii, oameni liberi atât de des invocaţi de autor în scrierile sale, haiduci macedoneni.
În primele pagini ale scrierii autorul operează asupra cauzelor care l-au tras până la urmă în închisoare, care sunt de ordin ereditar, de natură morală, fizică şi de educaţie. Una de ordin ereditar era imperativă, moira căreia nu i de poţi sustrage nicidecum, odată prins în graniţele lumii aceea pe care a creat-o târgul de popoare de la Ialta, conferinţa din 1945 la care au participat şefii Marii Britanii, SUA şi URSS, când s-au stabilit sferele de influenţă, iar România a căzut sub tăvălugul rusesc. Teohar Mihadaş aparţine unei seminţii de păstori, luptători şi haiduci, nu de pomană îşi evocă strămoşii macedoneni din Grecia. Pentru un trac adevărat libertatea este egală cu lumina soarelui. Pentru un roman adevărat suprema lege pentru bărbat este Demnitatea. Iar un haiduc poate fi înlănţuit, încarcerat, pedepsit, dar nu ticăloşit, jignit, înjosit. (v. pag. 6, ediţia 1990, Editura Clusium). În şirul cauzelor – notează autorul – a mai intervenit şi slaba, aproape sfruntătoarea comportare a instinctului de conservare, instinct care pune, mai presus decât ispita de a trăi cu orice preţ, orgoliul şi voluptatea orgoliului. Era refractar la orice fel de disciplină impusă, ura umblatul şi răgetul în turmă, dispreţuia ajunşii - lingăi, zeloşi, impostori, parveniţi. Refuza acceptarea minciunii ca principiu educativ, a refuzat servicii sau bani pentru a face alte servicii şi de a se pune în slujba inamicului acestei ţări. Singur recunoaşte că motivele arestării şi condamnării sale erau destule, plauzibile şi foarte grave. Dar nu acuză pe nimeni de ceea ce a îndurat - „Dacă e să fac pe cineva vinovat, dar nu să-l şi acuz, acesta nu e nimeni altul decât eu însumi...”. Singurul sentiment de vinovăţie l-a purtat faţă de cei care l-au iubit şi au pătimit prin această iubire pentru el, în special faţă de Zoe, soţia sa. Cu toate acestea, insistă: „Decât ticălos, mai bine idiot; mai bine ignorat decât odios; decât să te ocolească lumea ca pe un gunoi, mai bine să te ocolească precum pe un sărman, un nebun...”.
„Pe muntele Ebal” este o mărturie. Nu o mărturie zguduitoare, cum se obişnuieşte să se mai spună despre petrecute similare, ci o mărturie cumplit de sinceră. În Deuterom 5-11 Moise spune poporului că, atunci când vor intra în ţară, de pe muntele Ebal să fie rostit blestemul, iar binecuvântarea de pe muntele Gutazim. Lui Teohar Mihadaş i-a fost sortit primul şi l-a trăit.


(Sursa : Mesagerul de Bistrita Nasaud , vineri, 25 ianuarie 2013 )




http://arch6.okr.ro/auctions.v3/700_700/2011/05/01/e/3/611017928985102100082326-5496031-700_700.jpg

ninette
25-01-2013, 22:05
mihapred, interesante recomandări, mulţumesc!
Din câte am găsit publicat despre Teohar Mihadaş, viaţă şi operă, pare un scriitor despre care merită să ştim mai multe.

Opera:
• Ortodoxie păgână, Bucureşti, 1941;
• Ţărâna serilor, Bucureşti, 1967;
• Tărâmul izvoarelor, Bucureşti, 1968;
• Reminiscenţe, Bucureşti, 1969;
• Trecerea pragurilor, Bucureşti, 1972;
• Elegii, Bucureşti, 1975;
• Nimburi, Cluj Napoca, 1977;
• Pâinile punerii nainte, Iaşi, 1979;
• Frumoasa risipă, Cluj Napoca, 1980;
• În lumina înserării, Bucureşti, 1982;
• Înstelatele oglinzi, Cluj Napoca, 1984;
• Înaltele acele vremi, Cluj Napoca, 1987;
• Orfica tăcere, Cluj Napoca, 1988;
• Pe muntele Ebal, Cluj Napoca, 1990;
• Steaua câinelui, Cluj Napoca, 1991;
• Pinii de pe Golna, Cluj Napoca, 1993;
• Crepuscularele vitralii, Cluj Napoca, 1993;
• Chemări spre nicăieri şi niciodată. Poezii 1985-1995, Bucureşti, 1996;
• Străinul de la miezul nopţii, Cluj Napoca, 1996;
• Catrene, Cluj Napoca, 1999;
• În colţ lângă fereastră, Cluj Napoca, 2000.

ninette
27-01-2013, 00:10
Ultimele cuvinte pe care le-au lăsat scriitorii pe mormintele lor (http://hyperliteratura.ro/ultimele-cuvinte-pe-care-le-au-lasat-scriitorii-pe-mormintele-lor/) - de pe http://hyperliteratura.ro




Ce ultime cuvinte au ales bărbații și femeile celebre la mormântul lor ca mesaj pentru posteritate? Sau, mai degrabă, ce cuvinte au fost alese pentru a-i onora pe vecie? Am cules câteva dintre cuvintele de rămas bun ale unor autori celebri.


http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/01/hyperliteratura-mormant-d.h.lawrence.jpg
D.H. Lawrence

“Unconquered.”
“Nebiruit” Lawrence a fost incinerat, iar cenușa lui a fost amestecată cu cimentul folosit la crearea unui altar memorial în New Mexico. Cu toate acestea, i-a fost inscripționat un citat pe mormântul familiei. Epitaful său la Westminster Abbey, “Homo sum! the adventurer”, este, probabil, cel mai bun dintre toate.


http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/01/hyperliteratura-mormant-virginia-woolf.jpg
Virginia Woolf


“Death is the enemy. Against you I will fling myself, unvanquished and unyielding o Death! The waves broke on the shore.”
“Moartea este inamicul. Împotriva ta mă voi arunca, neînfrântă și neînduplecată, Moarte! Valurile se imprastie pe tarm.”Acest citat este de la sfârșitul romanului Virginiei Woolf, Valurile, ales de Leonard Woolf, pentru placa memorială amplasată în curtea lor.


http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/01/hyperliteratura-mormant-charles-bukowski.jpg
Charles Bukowski

“Don’t try”.
“Nu încerca.”Bukowski a explicat fraza într-o scrisoare din 1963 către John William Corrington:
“Un om pe care l-am întâlnit într-un cimitir din ăsta m-a întrebat: “Cum faci? Cum scrii, cum creezi?” N-o faci, i-am zis. Nu încerca s-o faci. Asta e cel mai important: să nu forțezi, nici pentru bogății, veșnicie sau creație. Așteaptă, și în cazul în care nu se întâmplă nimic, mai așteaptă. E ca și cu un gândac cocoțat pe tavan. Așteaptă ca el să vină la tine. Atunci când e suficient de aproape, întinde mână și omoară-l cu șlapul. Sau, dacă îți place de el, fă-ți-l animal de companie.”

http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/01/hyperliteratura-mormant-sir-arthur-conan-doyle.jpg
Sir Arthur Conan Doyle

“Steel True
Blade Straight”Cuvintele potrivite pentru locul de veci al unui cavaler.


http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/01/hyperliteratura-mormant-john-keats.jpg
John Keats

“This Grave
contains all that was Mortal,
of a
Young English Poet,
Who,
on his Death Bed, in the Bitterness of his Heart,
at the Malicious Power of his Enemies,
Desired
these Words to be engraven on his Tomb Stone:Here lies One
Whose Name was writ in Water.” Deși ultima dorință a lui Keats a fost ca el să fie îngropat sub o piatră funerară fără nume sau dată, în afară de cuvintele “Aici se află un om al cărui nume a fost scris în apă”, prietenii săi, Joseph Severn și Charles Armitage Brown, au fost atât de revoltati de critica negativă întâmpinată de poet de-a lungul vieții sale, încât au simțit că acea frază simplă trebuie dezvoltată.

ninette
27-01-2013, 00:14
- continuare -



http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/01/hyperliteratura-mormant-robert-frost.jpg
Robert Frost

“I had a lover’s quarrel with the world.”
“Eu și lumea ne-am certat ca doi îndrăgostiți.”Acesta este un fragment din poemul său The Lesson for Today.

http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/01/hyperliteratura-mormant-emily-dickinson.jpg
Emily Dickinson

“Called back.”
”Chemată înapoi.”Un citat din ultima scrisoare trimisă de poetă vreodată, adresată verilor săi Louise și Frances Norcross cu puțin timp înainte de moartea sa, pe care scria: “Verișorilor, sunt chemată înapoi, Emily.”


http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/01/hyperliteratura-mormant-f.scott-fitzgerald-zelda.jpg
F. Scott Fitzgerald și Zelda Fitzgerald

“So we beat on, boats against the current, borne back ceaselessly into the past.” – The Great GatsbyNe întrebăm ce crede Zelda despre petrecerea eternității sub greutatea operei celei mai faimoase a soțului ei, Marele Gatsby.


http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/01/hyperliteratura-mormant-dorothy-parker.jpg
Dorothy Parker

“Excuse my dust.”
“Iertați-mi țărâna.”Parker a fost incinerată, iar la moartea ei a donat întreaga avere lui Martin Luther King Jr. După asasinarea lui King, a existat o luptă crâncenă asupra bunurilor care a dus la abandonarea cenușei autoarei într-un sertar al unui depozit mai bine de două decenii. Iertați-i țărâna, într-adevăr.

http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/01/hyperliteratura-mormant-sylvia-plath.jpg


Sylvia Plath

“Even amidst fierce flames the golden lotus can be planted.”
“Chiar și în miezul flăcărilor poate să crească o floare de lotus aurie.”Acesta este un citat ușor inexact din Monkey al lui Wu Ch’Eng-En, ales de către soțul ei, Ted Highes. De asemenea, numele ”Hughes” de pe piatra de mormânt a fost revopsit după ce a fost șters de fanii Sylviei care au crezut că soțul ei a fost cel care a distrus-o pe Sylvia.

ninette
27-01-2013, 00:19
- continuare -



http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/01/hyperliteratura-mormant-oscar-wilde.jpg
Oscar Wilde

“And alien tears will fill for him
Pity’s long broken urn,
For his mourners will be outcast men,
And outcasts always mourn.”Acest citat din poemul lui Wilde The Battle of Reading Gaol s-a dovedit prevestitor, toate urmele de ruj de pe piatra de mormânt demonstrând asta.


http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/01/hyperliteratura-mormant-william-shakespeare.jpg
William Shakespeare

“Good Friend, for Jesus’ sake forbear
To dig the dust enclosed here:
Blessed be the man that spares these stones,
And curst be he that moves my bones.”Potrivit savantului Dr. Philip Schwyzer, Shakespeare “a avut o neobișnuită obsesie pentru înmormântări și o teamă de exhumare. Inscripția de pe piatră ce sună a blestem este cel puțin parțial responsabilă pentru faptul că mormântul e și acum intact…Epitaful lui marchează declarația ultimă și definitivă asupra unei teme ce l-a preocupat de-a lungul vieții și carierei sale.”


http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/01/hyperliteratura-mormant-ben-jonson.jpeg
Ben Jonson
“O Rare”Epitaful poetului englez din perioada Renașterii a fost stabilit de către un trecător, John Young, care a văzut mormântul nemarcat în Westminster Abbey și a plătit un muncitor să-l inscripționeze. Acesta a furat epitaful de la William D’Avenant dar, după cum observați în imagine, a scris greșit numele lui Jonson.


http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/01/hyperliteratura-mormant-george-eliot.jpg
George Eliot

“Of those immortal dead who live again
In minds made better by their presence”Înmormântarea la Westminster Abbey a fost respinsă din motiv că Eliot a negat credința creștină, dar și din cauza vieții petrecute alături de Lewes. Eliot este înmormântată la Highgate Cemetery, în partea rezervată sectanților religioși, alături de George Henry Lewes, bărbatul căsătorit cu care a trăit. Epitaful face parte din poemul lui Eliot, The Choir Invisible.


http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/01/hyperliteratura-mormant-h.p-lovecraft.jpg
H.P. Lovecraft

“I am Providence.”
“Eu sunt Providența.”Un rând dintr-o scrisoare personală a lui Lovecraft, referindu-se la orașul său natal, unde a fost cel mai fericit si cel mai prolific.

ninette
27-01-2013, 22:18
Lectura dă omului plenitudine, vorbirea, siguranță și scrisul, precizie.

(Francis Bacon)

http://sphotos-d.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-ash3/601096_449406885130824_896282557_n.jpg

http://hyperliteratura.ro/

EmiFLAY
28-01-2013, 18:14
Buna, dragilor. Ati amintit de Alain Finkielkraut si mi-am amintit ca am citit o carte buna de-a sa: "Intelepciunea dragostei". Nu-s in stare sa spun ceva despe ea din memorie, dar iata ce zice una dintre recenzii: "unul din cele mai tulburatoare eseuri filosofice scrise vreodata despre iubire ca relatie originara a Sinelui cu Celalalt."
Apropo de memoria lecturii, ati putea sa-mi spuneti de ce-mi amintesc din lecturile mele (desi pentru cartile importante am practicat si practic a doua, a treia lectura si rasfoirea lor periodica), mai ales senzatiile pe care mi le-au produs si foarte putin din datele concrete? Cunosc persoane care-si amintesc aproape tot: nume, date si citate intregi. Eu imi amintesc acut senzatiile, starile si rusinos de putin datele exacte. ...S-ar putea sa existe mai multe feluri de lectura? Vi se intampla si voua?...Multumesc frumos pentru raspuns.

ninette
28-01-2013, 18:32
Emi, atunci când am deschis topicul acesta, nu am făcut-o în ideea de a ne povesti unii altora cărţile citite. Aşa cum spuneam, şi sper să fii de acord cu asta, fiecare citeşte, înţelege şi cântăreşte în felul său ... aşa cum am început e numai bine! Recomandări, unele idei de lectură, chiar şi ceea ce văd că fac numai eu (deocamdată), adică unele informaţii despre scriitori, despre viaţa lor, despre felul cum au scris, despre muze etc.!

Cât priveşte neliniştea ta ... cred că ai dreptate, există mai multe feluri de lectură; mie mi se întâmplă să îmi doresc foarte mult o carte, să o cumpăr, dar să nu mă pot apuca de citit chiar şi două-trei luni. Restul, cele ce ţin de memorare, nu ştiu, poate că unii dintre noi avem o memorie mai bună decât alţii, (eu nu pot să reproduc decât ceea ce m-a impresionat cu adevărat, în general, foarte puţin, uneori deloc!) ... dar cine ştie? Dacă am face unele eforturi ... depinde de scopul fiecăruia atunci când îşi propune să citească ceva (părerea mea!)


Buna, dragilor. Ati amintit de Alain Finkielkraut si mi-am amintit ca am citit o carte buna de-a sa: "Intelepciunea dragostei". Nu-s in stare sa spun ceva despe ea din memorie, dar iata ce zice una dintre recenzii: "unul din cele mai tulburatoare eseuri filosofice scrise vreodata despre iubire ca relatie originara a Sinelui cu Celalalt."
Apropo de memoria lecturii, ati putea sa-mi spuneti de ce-mi amintesc din lecturile mele (desi pentru cartile importante am practicat si practic a doua, a treia lectura si rasfoirea lor periodica), mai ales senzatiile pe care mi le-au produs si foarte putin din datele concrete? Cunosc persoane care-si amintesc aproape tot: nume, date si citate intregi. Eu imi amintesc acut senzatiile, starile si rusinos de putin datele exacte. ...S-ar putea sa existe mai multe feluri de lectura? Vi se intampla si voua?...Multumesc frumos pentru raspuns.

EmiFLAY
28-01-2013, 18:36
Multumesc, ninette:ipb_hug:

ninette
30-01-2013, 18:10
Graffitti-uri literare din întreaga lume (http://hyperliteratura.ro/graffitti-uri-literare-din-intreaga-lume/)



La o primă vedere, graffitti-urile și street-art-ul nu prea au legătură cu literatura. Însă, dacă ne uităm mai atent, găsim destul de multe picturi pe pereți care au referințe livrești, de la portrete ale autorilor, la portrete ale personajelor din cărți, până la citate sau versuri realizate în stencile. Mai jos aveți câteva dintre graffitti-urile din întreaga lume:

http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/01/hyperliteratura-aldous-huxley-canada.jpg

mult mai multe aici: http://hyperliteratura.ro/graffitti-uri-literare-din-intreaga-lume/

ninette
01-02-2013, 17:50
Autori cu vieţi amoroase picante şi controversate - de pe http://hyperliteratura.ro/

Nebunia artiștilor nu are limite uneori, chiar și pe plan sentimental. Furtunoase, libere, necenzurate, curajoase, cam așa erau și sunt poveștile de amor scriitoricești. Dacă vreodată v-ați întrebat cum iubeau cei pe care îi citim, mai jos avem o listă cu doar câteva nume celebre dintre cele mai ”neastâmpărate”:


http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/02/hyperliteratura-anais-nin.jpg
Anaïs Nin

Anaïs Nin s-a căsătorit cu primul ei soț, Hugh Parker Guiler, în 1923 când avea 20 de ani. Au rămas căsătoriți chiar dacă ea avea numeroase aventuri. A avut o celebră relație pasională cu Henry Miller. Au trăit la Paris în 1930 și Nin i-a finanțat tipărirea cărții Tropicul Cancerului în 1934. În 1947, la vârsta de 44 de ani, ea l-a întâlnit pe Broadway pe actorul de 28 de ani, Rupert Pole. În jurnalul său, în acea noapte, Nin a scris: ”Pericol! Probabil este homosexual”, dar nici vorbă de așa ceva. Cei doi au început să se întâlnească, și în cele din urmă au mers în California împreună. În 1955 s-au căsătorit. Ce se întâmplă cu Guiler? Ei bine, el era la New York, încă însurat cu Nin. În cele din urmă, Nin a anulat căsătoria cu Pole din motive financiare, dar a trăit cu el până la moarte, în 1977.


http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/02/hyperliteratura-alexandre-dumas2.jpg
Alexandre Dumas

“Am nevoie de mai multe amante”, a spus Dumas odată. “Dacă aș fi avut doar una singură, aceasta ar fi murit în opt zile.” Un playboy incurabil de la adolescență până la moarte, Dumas nu a vrut să se căsătorească. De fapt, s-a căsătorit numai cu actrița Ida Ferrier. S-a căsătorit cu ea în 1840, dar acest lucru nu l-a împiedicat să-și continue obiceiurile. Potrivit savantului Claude Schopp, Dumas scriitorul a avut cel puțin 40 de amante, și cel puțin șapte copii nelegitimi. Incapabil de fidelitate, Dumas știa cel mai bine la ce să se aștepte de la oricare dintre iubitele sale, dar și de la soția sa. Odată a prins-o în pat cu un prieten comun, și deși ușor iritat, s-a vârât lângă ei pentru că era prea frig. În cele din urmă, Ida a fugit cu un nobil și Dumas şi-a continuat viața amoroasă. A murit de sifilis în 1870.


http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/02/hyperliteratura-oscar-wilde.jpg
Oscar Wilde

Când era tânăr, cel mai faimos dandy din literatură era șocat de ideea de homosexualitate. Prima lui dragoste, Florrie Balcombe, i-a frânt inima când a decis să se căsătorească cu Bram Stoker. La 30 de ani, s-a căsătorit cu Constance Lloyd, care era bogată, iar cuplul a avut doi fii – era în timpul celei de-a doua sarcini când Wilde a fost sedus de un tânăr de 17 ani, Robert Ross, care l-a inițiat pe Wilde în sexul dintre doi bărbați.În 1891, l-a întâlnit pe Alfred Douglas și cei doi s-au aventurat rapid într-o relație pasională. Wilde a fost îndrăgostit nebunește de Douglas, a cărui poreclă era “Bosie”, și nu i-a refuzat nimic. Bosie l-a introdus pe Wilde în lumea underground a prostituției gay. Tatăl lui Bosie, marchizul de Queensberry, era într-un permanent conflict cu fiul său și l-a urât pe Wilde, declarându-i acestuia odată: “Nu știu dacă ești homosexual, cel puțin așa arăți și așa te porți, iar asta e la fel de rău. Și dacă te mai prind pe tine și pe fiul meu undeva în public, o să vă ciomăgesc.” După ce Marchizul a lăsat o carte de vizită la clubul lui Wilde care spunea: “Pentru Oscar Wilde, care se dă drept pederast”, la îndemnul lui Bosie, Wilde a intentat un proces împotriva Marchizului, acuzându-l de calomnie. Marchizul a angajat detectivi particulari pentru a găsi dovezi ale homosexualității lui Wilde și a întors cazul în favoarea sa.Apoi Wilde a intrat la închisoare. Din închisoare, Wilde i-a scris lui Bosie una dintre cele mai lungi și mai faimoase scrisori de despărțire din istorie. A murit sărac, de meningită, în 1900.


http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/02/hyperliteratura-lord-byron.jpg
Lord Byron

“Nebun, rău și periculos.” Asta spunea lumea despre Byron, celebru pentru bisexualitatea şi afacerile lui. A trăit o poveste de dragoste cu o femeie căsătorită, Lady Caroline Lamb, care, deși inițial îl disprețuise, a ajuns să fie obsedată de el. În cele din urmă, s-a căsătorit cu verișoara lui, Anne Isabella Milbanke, în 1815. Se spune că Byron ar fi avut o aventură și cu sora lui vitregă, Augusta Leigh, deși părerile sunt împărțite. În cele din urmă, dezgustat de comportamentul său, Lady Byron si-a părăsit soțul, luând copilul cu ea. Bryon a plecat din Anglia pentru a scăpa de gurile rele și niciodata nu s-a mai întors.

ninette
01-02-2013, 17:55
- continuare -



http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/02/hyperliteratura-guy-de-maupassant.jpg
Guy de Maupassant
Povestea lui Maupassant este, probabil, mai mult impresionantă decât picantă – deși nu s-a căsătorit, scriitorul s-a culcat cu mii de femei și a avut atunci realizări mai mari în amor decât în literatură. Voia să se culce cu oricine se întâlnea și o făcea frecvent. A avut doar aventuri: și-a petrecut opt ani într-o relație cu Marie Kann, timp în care i-a scris 2 200 de scrisori de dragoste.


http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/02/hyperliteratura-simone-de-beauvoir.jpg

Simone de Beauvoir

Autorea cărții The Second Sex (Al Doilea Sex), pe lângă faptul că a fost o intelectuală desăvârșită, cu o minte foarte deschisă și o susținătoare a filosofiei feministe, a avut și o viața amoroasă pe măsură. Pentru că nu a avut zestre, ea a refuzat să se căsătorească cu prietenul ei, Jean Paul Sartre, însă cei doi au avut o relație fructuoasă pe tot parcursul vieții. Atât Beauvoir, cât și Sartre au avut și alte aventuri și au fost destul de deschiși cât să și le împărtășească. Beauvoir, profesoară fiind, a avut se pare o înclinație aparte pentru elevii săi. În 1943, a fost concediată după ce s-a zvonit că și-a sedus, în urmă cu patru ani, unul dintre elevi, pe Nathalie Sorokine de 17 ani. Părinții fetei au depus plângeri care au dus la suspendarea dreptului de a preda.

beatrice-diana
02-02-2013, 09:58
Felicitari ninette, foarte frumos topic!
In ultima vreme am citit putin, n-as putea sa recomand cam nimic...sau poate, "Insula trandafirilor" de Walter Veltroni.
Cei care traiesc si muncesc in peninsula au auzit de Veltroni ca om politic -fost primar al Romei, daca nu ma insel. Cartea nu are insa nimic politic, e o carte scrisa dupa o intamplare reala (insula chiar a fost construita si apoi demolata de autoritati, socotita "subversiva") din anii eliberarii spirituale , scrisa corect-frumos (parerea mea) si cu un mesaj idealist :" indrazniti sa visati si sa luptati pentru visul vostru!"..Oricum, dupa sirul de carti politiste, a fost o experienta frumoasa.
Dintre cartile recomandate de voi, am ales deja cateva pe care o sa le caut cand vin acasa in concediu :ipb_hug:

Tocmai am terminat si eu o carte politista, "Le chien jaune" de George Simenon, nu e palpitanta (am citit-o pentru ca fiul meu a trebuit sa o citeasca la scoala si pentru a-i putea pune întrebari). Doar asa, daca vreti sa faceti cunostinta cu Maigret si cu opera literara a lui Simenon, care e un scriitor prolific-a publicat o sută nouăzeci și două de romane, o sută cincizeci și opt de povestiri și numeroase articole și rapoarte. Poate gasiti voi una palpitanta în lunga lista si ne recomandati si noua.:ipb_bigsmile:

ninette
02-02-2013, 12:16
Un articol ce poate fi pus - mai degraba - la Body, Mind and Spirit (http://www.ush.ro/showthread.php?8864-Body-mind-and-spirit); eu am ales sa-l pun aici, desi as putea fi putin offtopic, nefiind vorba de recomandari in a citi vreo anume carte, pentru ca articolul e intins pe ceva mai mult decat spatiul ocupat de un mesaj obisnuit si nici sub grila nu l-am voit a-l pune (drept sa spun, mergea foarte bine si La Capsha (http://www.ush.ro/showthread.php?4659-La-Capsha-!), fiind vorba de un interviu, dar am banuit ca aici poate fi citit de mai multi ochi).
Daca moderatoarul considera, poate sa-l mute ca eu nu ma supar.


Probabil nici moderatorul nu a reuşit să fie foarte explicit despre ce şi cum cu acest topic ...
... deci domnul Bojor, pe care îl respect ca om de ştiinţă şi îl citesc ori de câte ori găsesc câte ceva, sau caut ceva specific, domnul Bojor spuneam, la Body, mind and spirit! Sigur va fi văzut de foarte mulţi ochi, poate mai mulţi decât aici :ipb_bigsmile:

ninette
02-02-2013, 12:30
Tocmai am terminat si eu o carte politista, "Le chien jaune" de George Simenon, nu e palpitanta (am citit-o pentru ca fiul meu a trebuit sa o citeasca la scoala si pentru a-i putea pune întrebari). Doar asa, daca vreti sa faceti cunostinta cu Maigret si cu opera literara a lui Simenon, care e un scriitor prolific-a publicat o sută nouăzeci și două de romane, o sută cincizeci și opt de povestiri și numeroase articole și rapoarte. Poate gasiti voi una palpitanta în lunga lista si ne recomandati si noua.:ipb_bigsmile:
Drept să îţi spun, Diana, când mă gândesc la Simenon cu Maigret al lui, îmi vine în minte următoarea scenă: eu şi sora mea, într-o căruţă, culcate în fân şi mâncând mac direct din măciulie. Asta se întâmpla cu muuulţi ani în urmă, să fi avut eu vreo 11-12 ani! Veneam cu tata de la rudele lui, dintr-un sat de peste dealuri şi drumul şerpuia printre culturi: de grâu, de sorg, de mac ... ăsta fiind deja ajuns la maturitate, tata şi-a zis că ar fi bine să ne astupe gura cu ceva, că prea eram guralive! Aşa că mâncam mac, mâncam mac, mâncam mac ... efectul a fost puternic, probabil, pentru că la un moment dat eram amândouă culcate pe spate în căruţă, cu ochii la cer, senzaţia era că mergem în cerc, dar ne simţeam minunat :ipb_laughbounce:. Ca prin vis, în auzeam pe tata, căruia îi ardea buza de-o ţigară "unde-or fi chibriturile alea, voi le-aţi văzut, voi le-aţi văzut, voi ...".

Aşadar, revenind la Simenon ... calm, doar calm, mult calm! Dar nu mă pot opri să nu-l invidiez pe Tudor pentru ajutorul pe care îl primeşte de la mama lui!

mihapred
02-02-2013, 16:29
Ce mai citim ? Sau ... ce mai recitim ? :ipb_laughing:
Literatura britanica m-a atras dintotdeauna ... In adolescenta si in anii de liceu am citit aproape pe nerasuflate ...
intreband inainte de a incepe lectura, daca actiunea ”se termina bine” ... Mi-aduc aminte de ”pregatirea” pentru intrarea la liceu . Aveam ”bunul” obicei de a scrie si de a invata in pat, pe genunchi :ipb_crazy:... Deasupra ”il tineam” pe Gheba - autorul de culegeri de mate - iar dedesubt ... un roman de care ... pur si simplu nu ma puteam dezlipi ! Norocul meu a fost, probabil, ca pe timpurile alea chiar ”era la moda” sa inveti in timpul anului scolar !
Asa ca azi o sa va recomand sa-l cititi sau sa-l recititi pe Thomas Hardy. Probabil ca n-ati mai fi atrasi de ” Doi ochi albastri” ori de ”Primarul din Casterbridge”, dar cred ca va vor placea ”Jude, nestiutul”, ”Tess D'Uberville” si chiar ”Departe de lumea dezlantuita”.
Hardy a fost un naturalist, aplecat catre observarea atenta a detaliilor. Scrierile lui au un ton destul de pesimist și conțin o ironie amară, care reusesc cu siguranta sa impresioneze cititorul.
”Jude, nestiutul” si ”Tess D'Uberville” au fost aspru criticate in epoca victoriana, in care au fost scrise ... unul pentru modul deschis in care tratează actele sexuale, celalalt pentru prezentarea ”prea intelegatoare a moravurilor usoare” ale eroinei . Ooo, ce timpuri ! Ma intreb cum ar reactiona criticii acelor vremuri la lectura unor romane de azi ...
Din pacate, Hardy a fost dezgustat de modul în care publicul a primit două din cele mai importante lucrări ale sale și, se pare, ca a renunțat să mai scrie alte romane. Eu am citit romanele ”incriminate” , invatand ca si povestile cu final tragic trebuie citite ...


http://www.anticariatbazar.ro/carti-imagini/6496_0_med.jpghttp://images5.okr.ro/auctions.v3/700_700/2011/01/05/2/1/249132125-167003-700_700.jpghttp://images8.okr.ro/auctions.v3/700_700/2010/12/06/4/d/248700688-184743-700_700.jpg

ninette
02-02-2013, 17:20
Ce mai citim ? Sau ... ce mai recitim ? :ipb_laughing:
Literatura britanica m-a atras dintotdeauna ... In adolescenta si in anii de liceu am citit aproape pe nerasuflate ...
intreband inainte de a incepe lectura, daca actiunea ”se termina bine” ...

Daaa, ce frumos!
Adevărul este că eu cred că sunt puţini aceia, sau mă rog, puţine acelea, doamnele, cărora să nu le facă plăcere cărţile lui Hardy, dar nu numai, vorbind de literatura engleză!

În legătură cu "Doi ochi albaştri" am şi o mică povestioară: eram în clasa a patra, deci prin 1973; la şcoala din sat se aduceau cărţi ce se vindeau elevilor, profesorilor, nu ştiu, era probabil genul de comerţ care se face astăzi cu produse cosmetice (acela era mult mai util, din punctul meu de vedere!). Eu îmi cam cheltuiam banii pe cărţi, evident bani de la părinţi; ei, s-a întâmplat că mama nu a avut să îmi dea cei 10 lei cred, pentru "Doi ochi albaştri", aşa că am bociiiit ... un coleg a făcut imprudenţa să lanseze o glumă, nevinovată de altfel, şi foarte cuminte, legată de situaţiune, aşa că i-am tras o mamă de bătaie în recreaţie!!! De pierdut tot eu am pierdut în final, pentru că băiatului i-a fost frică să mai intre în clasă, învăţătoarea a aflat de ce şi i-a trimis vorbă mamei. Care a apărut cu o faclă în cer şi cu una în pământ, ca o zmeoaică, cu o curea din dotarea tatălui şi mi-a altoit câteva, după ce în prealabil m-a lăsat la fundul gol, în faţa clasei. Avem acum 50-51 de ani, dar eu şi colegii mei facem mare haz pe temă, când ne mai întâlnim în sat.

Revenind la Hardy, am recitit iarna trecută Primarul din Casterbridge şi Tess ... într-o lungă convalescenţă, după o şi mai lungă stare de rău. Ce nu am citit deloc este Jude Neştiutul, dar m-ai făcur curioasă :ipb_bigsmile:

mihapred
02-02-2013, 19:07
Daaa, ce frumos! ...

Revenind la Hardy, am recitit iarna trecută Primarul din Casterbridge şi Tess ... într-o lungă convalescenţă, după o şi mai lungă stare de rău. Ce nu am citit deloc este Jude Neştiutul, dar m-ai făcur curioasă :ipb_bigsmile:

Mie, in acei ani, mi s-a parut cea mai profunda si mai miscatoare opera a lui Hardy . Merita sa-o citesti ... e chiar o opera !
O s-o recitesc si eu ... daca si cand voi avea timp ... :ipb_cry: ... apoi poate o sa schimbam impresii .

PS No offence, dar, in locul tau, pastram mesajul lui Marius si ii spuneam sa-l rescrie pe celalalt topic ! Merita cu adevarat :
- ”Dragostea este un miracol. Casnicia nu. ”
Asa-i, citatul care imi vine in minte imediat : ”daca dragoste nu e, nimic nu e ”...
- ”Lipiti-va de cei bogati spiritual !”
Asa-i, de la ei ”ne putem imprumuta” oricand, fara dobanda ...
- ”Vibratia iubirii rezista si in moarte.”
Si asta cred ca e adevarat ! Cei, care se iubesc si cei, pe care ii iubesti sunt mereu in sufletul tau. Sunt lucruri adevarate, dar sunt spuse atat de simplu, atat de frumos ... merita sa fie citite, intelese, interiorizate ... Acel barbat, care a fost in stare sa inteleaga asta, are suflet de artist, chiar daca i-a trebuit o viata ca sa il dobandeasca ...

ninette
02-02-2013, 19:23
... in locul tau, pastram mesajul lui Marius ...:ipb_laughing: ei, lasă că e bine şi aşa! Iar ceea ce ai citat tu chiar îndeamnă la a vizita şi topicul de mind and spirit pe care eu îl apreciez foarte mult, l-am lăudat şi colegilor moderatori de pe forum pentru că eu cred cu adevărat că este cel mai bun de aici!
Problema e că postarea lui Marius pica după aceea a mea cu ... giumbuşlucurile scriitorilor şi mi-a fost un pic jenă de dl. Bojor care pare o persoană atât de cuminte! Ai dreptate în caracterizarea pe care i-o faci.
Una peste alta, este unde trebuie să fie!

Val-Vartej
02-02-2013, 20:07
Thomas Hardy, Tess d'Urberville
Thomas Hardy, Departe de lumea dezlănţuită
Thomas Hardy, Primarul din Casterbridge
Thomas Hardy, Doi ochi albastri

beatrice-diana
02-02-2013, 22:22
Drept să îţi spun, Diana, când mă gândesc la Simenon cu Maigret al lui, îmi vine în minte următoarea scenă: eu şi sora mea, într-o căruţă, culcate în fân şi mâncând mac direct din măciulie. Asta se întâmpla cu muuulţi ani în urmă, să fi avut eu vreo 11-12 ani! Veneam cu tata de la rudele lui, dintr-un sat de peste dealuri şi drumul şerpuia printre culturi: de grâu, de sorg, de mac ... ăsta fiind deja ajuns la maturitate, tata şi-a zis că ar fi bine să ne astupe gura cu ceva, că prea eram guralive! Aşa că mâncam mac, mâncam mac, mâncam mac ... efectul a fost puternic, probabil, pentru că la un moment dat eram amândouă culcate pe spate în căruţă, cu ochii la cer, senzaţia era că mergem în cerc, dar ne simţeam minunat :ipb_laughbounce:. Ca prin vis, în auzeam pe tata, căruia îi ardea buza de-o ţigară "unde-or fi chibriturile alea, voi le-aţi văzut, voi le-aţi văzut, voi ...".

Aşadar, revenind la Simenon ... calm, doar calm, mult calm! Dar nu mă pot opri să nu-l invidiez pe Tudor pentru ajutorul pe care îl primeşte de la mama lui!
Presupun ca macul te-a "adormit", nu lectura!
Cât despre Tudor, "ajutor" spui, cere-i si lui parerea, el considera exact contrariul. Dar eu totusi profit sa citesc sau sa recitesc lecturile pe care le are de citit pentru orele de franceza. Pentru luni "pregatim" Les caprice de Marianne de Alfred de Musset.

ninette
03-02-2013, 10:47
Dacă ar fi să spunem doar La Medeleni şi tot ar fi destul, vorbind de Ionel Teodoreanu!

Iată ce am citit pe http://ro.wikipedia.org/ (http://ro.wikipedia.org/wiki/Ionel_Teodoreanu) legat de apariţia trilogiei:
"La doar 30 de ani, Ionel Teodoreanu era deja un nume cunoscut al generației interbelice, un scriitor consacrat, având deja în palmaresul său literar trei volume de largă circulație, ce-l impun atât în fața publicului cât și a criticii, în ciuda unor rezerve ale celei din urmă. Trilogia „La Medeleni” a adus creatorului ei unul dintre cele mai neobișnuite succese, atât de public, cât și de librărie, din câte a cunoscut vreodată un scriitor român. Apariția acestui roman este momentul cel mai de seamă din ansamblul biografiei scriitoricești a lui Ionel Teodoreanu, el intrând sub tutela tiranică a primelor sale scrieri. De acum încolo, el va avea de purtat această povară a gloriei timpurii, așteptările criticii și ale publicului fiind mult mai mari. Chestiunea adecvării viziunii stilistice la problematica particulară a romanului va fi obsedantă pe întregul parcurs al activității scriitorului. „Tirania” stilului „medelenist” va fi pentru unii de-a dreptul neîndurătoare, iar alte maniere, unele în viziunea criticii cu totul facile, îl vor urmări și ele pe Ionel Teodoreanu, ca o fatalitate. În decursul anilor ce urmează după încheierea ciclului medelenist, vitrinele librăriilor vor beneficia de prezența permanentă a scriitorului ieșean. Numeroasele ediții ale Medelenilor vor fi însoțite de noi și noi titluri, romane în primul rând, dar și cărți de amintiri și memorialistică."

Momentul trecerii lui în lumea drepţilor este sensibil adus în atenţie, astăzi, când se împlinesc 59 de ani!
http://www.facebook.com/pages/Eu-n-am-cerut-sa-fiu-roman-am-avut-noroc/351007021578820

3 februarie 1954
Ionel Teodoreanu – scriitorul copilăriei si adolescentei lirice ... s-a stins

"Bucuresti. Dupa o zi si o noapte de viscol strazile orasului erau blocate cu dalme de nameti, Ionel Teodoreanu porneste totusi spre tribunal, pe jos, inotand prin marea de troiene. La doua sute de metri de casa isi da seama ca ziua de lucru e compromisa, tribunalul n-are sa lucreze si decide sa se intoarca. Tocmai ajunsese in fata pravaliei alimentare din cartier si vede ca e deschisa, se gandeste sa ia ceva pentru acasa.. si intra. Responsabilul il cunoaste, se saluta si schimba cateva cuvinte despre potopul de afara. Cand ridica mana aratand spre cutiile de conserve etalate sus in stelaj, omul de dupa tejghea isi vede clientul, ca lovit de trasnet, pravalindu-se pe spate in mijlocul magazinului.. A făcut un infarct.
Asa a murit la începutul anului, Ionel Teodoreanu pe cumplita zăpada din iarna aia. A dispărut ca şi cum ar fi fost înghiţit de zăpezi, ca-ntr-o imaginaţie aproape cu a lui.. metaforică. O întindere albă, nesfârşită.. s-a dus şi n-a mai apărut. Avea puţin peste 50 de ani."

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/9/90/Scriitorul_în_perioada_elaborării_trilogiei_La_M edeleni.jpg Scriitorul, în perioada Medelenilor!

ninette
03-02-2013, 12:36
Vreţi să vedeţi casa Virginiei Woolf? Mie mi s-a părut grozav acest tur prin lumea scriitoarei!

Bkk3Ui6ainM

mihapred
04-02-2013, 16:57
Buna, dragi devoratori de literatura !
Se zice ca cei mai cititi autori din toate timpurile sunt ... doi britanici : William Shakespeare si Agatha Christie .
Dupa Shakespeare n-as prea zice ca m-am omorat ... prea a scris multe tragedii ... Glumesc, bineinteles, dar nu-i deloc usor sa-l citesti ... asa ca trebuie sa recunosc faptul ca l-am ”cunoscut” mai ales cu ajutorul ecranizarilor. :ipb_bigsmile:
Cea care mi-a placut in mod deosebit a fost a lui Zefireli - ”Romeo and Juliet”.


http://youtu.be/zCQMlyXMRJE
http://grouchoreviews.com/content/interviews/229/3.jpg

PS Despre Agatha Christie va povestesc ceva mai tarziu ...

mihapred
04-02-2013, 19:01
Agatha Mary Clarissa, Lady Mallowan, născută Miller - pe scurt, Agatha Christie !
A scris romane politiste ... de arta !
Hercule Poirot si Miss Jane Marple sunt cele mai cunoscute personaje ale ei. Amandoua sunt pline de spirit si esti atat de fermecat, incat apoape se poate vorbi despre ... o dragoste la prima vedere. Mai mult, finetea constructiei frazelor, umorul subtil, te retin ore intregi fara sa mai clipesti in timpul lecturii.
Usturimile ochilor, pe care le incerci ulterior, sunt compensate, cu varf si indesat, de placerea spirituala, de incantarea provocata de umorul tipic englezesc ...
Replicile personajelor, umorul povestitorului ... sunt inegalabile !
Apropo, cred ca englezii devin cu adevarat spirituali pe masura ce ... ”se maturizeaza” ... :ipb_laughing:
Daca atunci cand sunt inca tineri afiseaza un plictis fara margini, dupa ce ajung la minunata ”pensie” ... devin cu adevarat liberi si fericiti ! Un zambet imens li se intinde pe intreagul chip : zambetul libertatii !
Daca vreti sa va molipsiti de umor adevarat, cititi-o pe inegalabila Agatha !
Din pacate, niciun englez nu s-a invrednicit sa-i dedice serenade... asa ca apelez la italieni ...




http://youtu.be/yJIQibIKoIc

ninette
05-02-2013, 20:03
Oamenii care au devenit personaje și au inspirat scrierea unora dintre cele mai mari opere

E firesc ca mulți autori să fie inspirați de prieteni și familie atunci când creează, atunci când își conturează personajele din cărți. Fie că muzele și modelele lor sunt soții sau soţiile, prieteni şi familie, scriiturile autorilor provin în mare parte din elemente ale realității și, cel mai adesea, aceste elemente sunt reprezentate chiar de oameni.
Mai jos aveți personaje literare ”reale” despre care puțini știm și cărora trebuie să li se acorde la fel de mult merit ca şi dublurilor lor fictive.
http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/02/hyperliteratura-morometii-tudor-calausu.jpg
Tudor Călărașu, tatăl lui Marin Preda – inspirație pentru Ilie Moromete (Moromeții)
După cum mărturiseşte Marin Preda, Ilie Moromete este personajul preferat al întregii sale opere, o proiecţie literară a tatălui său, Tudor Călăraşu. Mai mult decât atât, personajele sunt reprezentări artistice ai unor oameni, romancierul însuşi mărturisind că lumea Moromeţilor este lumea copilăriei. De asemenea, destinul lui Niculae, mezinul vrăjit de puterea cuvântului scris, trăieşte experienţe pe care romancierul i le-a împrumutat din biografia sa.

http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/02/hyperliteratura-domnu-trandafir-mihai-busuioc.jpg
Mihai Busuioc – inspirație pentru Domnu Trandafir (Domnu Trandafir)
De la busuioc la trandafir, Sadoveanu trasează caracterul profesorului Domnu Trandafir avându-l drept inspiraţie pe fostul său învăţător de la şcoala Vatra din Paşcani, Mihai Busuioc. Publicat mai întâi în revista ”Albina” din Bucureşti, în 1905, evocarea Domnu Trandafir a fost reprodusă în volumul La noi în Viişoara din 1927. Numele povestirii evocatoare dezvoltă ideea potrivit căreia în centrul operei se află imaginea unui om, Domnu Trandafir. Sub forma unei scrisori, construcţia se realizează ca un portret. Literatura română păstrează şi alte portrete de dascăli, unii priviţi cu duioşie, precum bădiţa Vasile – al lui Ion Creangă, învăţătorul Basile Drăgoşescu, evocat de Caragiale etc.

Despre alţi oameni -personaje, citiţi mai jos, nu o să vă pară timp pierdut!
http://hyperliteratura.ro/oamenii-personaje/

ninette
05-02-2013, 20:30
Pentru lectura de seară, cu permisiunea de a înlocui cafeaua cu altceva ce vă place!

http://sphotos-g.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-ash3/575494_456540524417460_1189653570_n.png

Eu m-am apucat, aşa cum spuneam, să citesc foarte controversata, deja, De ce este România altfel, Lucian Boia.
O să vă scriu un fragment; mi-ar plăcea să o citească cât mai mulţi dintre voi, să vorbim, pentru că mie mi se pare, de la distanţă, cea mai realistă analiză făcută naţiei de multă vreme încoace!

"România de astăzi. O ţară care se încăpăţânează să fie altfel.
Ţările şi naţiunile sunt diferite. Asemănătoare şi diferite. România intră şi ea, fireşte, în acest joc al asemănărilor şi deosebirilor. Nu cumva este totuşi mai diferită? Cu alte cuvinte, nu se situează oare mai <<excentric>>, sub tot felul de aspecte, în raport cu ceea ce ar fi o medie sau o relativă normalitate europeană?
Modul extravagant în care s-a derulat psihodrama politică din vara anului 2012 a lăsat impresia că ţara e defectă. Desigur, cei care privesc din afară sunt mai impresionaţi decât românii, obişnuiţi cât de cât cu ei înşişi, dar până şi printre români exasperarea creşte. Ceva nu merge în România, şi nu doar sus, în clasa politică, şi nu doar de ieri, de alaltăieri. Să fie un blestem?
Nu, e doar o istorie. Dar poate că înseamnă acelaşi lucru."

beatrice-diana
05-02-2013, 23:02
Pare interesanta cartea pe care o citesti, am sa o caut si eu în librarii la vara...

ninette
05-02-2013, 23:11
Neapărat! Iar ca să îţi dau aripi, postez aici un comentariu dintr-o dezbatere unde se pusese întrebarea <<Românii chiar au intrat în civilizaţia de tip occidental sau doar au mimat-o? Aţi citit cartea, ce părere aveţi despre ea?”
Iată răspunsul acelui cititor: "Răspunsul este mai complex. Primele pagini sugerează deja un fir : întârzierea. Apoi se succed fapte care unora, mai băţoşi s-ar putea să le lezeze naţionalismul. Suntem mari prin încăpăţânarea de a supravieţui şi mici prin faptul că nu prea am mai făcut mare brânză în afară de asta. Aţi văzut catedrala din Chartres? Sigur că la Voroneţ e mai frumos, sigur că musteşte Tismana de spiritualitate, da, "pe Argeş în jos, pe un mal frumos", ne-am zidit soţia şi mama! Doamne ce grozăvie!!! Atât să spun şi ar fi prea mult... dar nu mă refer la esoterismul sacrului românesc şi aşa prea la cheremul unor despoţi, fie ei eroi tăietori de turci, ori ba, mă refer la ştiinţa clădirii unor ziduri şi bolţi imense, la înălţimea acelor turle care străpung cerul şi norii ducând zelul căutării lui Dumnezeu dincolo de puterile omului! Şi apoi au făcut biblioteci şi l-au tradus pe Aristotelîn timp ce afară, regi şi baroni se băteau în draci. Noi am salvat occidentul? Noi, poarta furtunilor? Poate în filmele lui S Nicolaescu.. Ştiţi ceva? Nu vă recomand să vă duceţi prea mult cu Boia dacă nu vă place să vedeţi ce înseamnă un blestem...Dar dacă credeţi în puterea fiecăruia de a vă zidi propriile catedrale, dacă credeţi că a fi român nu înseamnă o tinichea de coadă. dacă vă bazaţi identitatea pe faptele voastre, de zi cu zi, atunci citiţi cartea lui Boia. Şi vă recomand un vechi cântec al lui Jean Moscopol : Tot ce-i românesc nu piere. Ca să vă vină inima la loc...>>


Pare interesanta cartea pe care o citesti, am sa o caut si eu în librarii la vara...

beatrice-diana
06-02-2013, 10:45
Ma faci curioasa, lectura placuta!

ninette
07-02-2013, 18:05
Am terminat cartea domnului Boia ... nu pot decât să v-o recomand cu cea mai mare căldură, încă o dată! Îmi asum şi un risc: dacă printre cei cărora mă adresez există şi persoane radicale, s-ar putea să mă aleg cu niscaiva înjurături; totuşi, din câte ştiu eu, toţi cei de pe aici suntem cât se poate de echilibraţi.
Şi, aşa cum spuneam şi altădată, întotdeauna se interpune ceva între cele ce-mi propun a citi într-o anume perioadă. Acum s-a interpus Viaţa părintelui Gheorghe Calciu ... eu nu sunt ceea ce se cheamă o persoană religioasă. Cred în Fecioara Maria şi în Sfânta Treime, dar atât, este ceva instinctual, nu cercetez! Nu prea am citit vieţile sfinţilor ... am însă mai multe curiozităţi legate de partea cealaltă a celui care a fost părintele Calciu-Dumitreasa şi mă bucur că am ocazia să încep cu această carte-mărturie, a sa şi a altora.

Până una-alta, vă recomand un articol de pe prietena mea de nedespărţit, http://hyperliteratura.ro (http://hyperliteratura.ro/opere-nefinalizate/)

Opere clasice publicate care nu au fost niciodată terminate (http://hyperliteratura.ro/opere-nefinalizate/)

Iată ceva interesant: practic fiecare scriitor are un roman neterminat. Mai toţi autorii au motive întemeiate pentru care cărţile lor n-au văzut lumina tiparului pe timpul vieţii lor, precum internarea într-un ospiciu, dezamăgirea faţă de stilul scrierii textului sau pur şi simplu moartea autorului. Unele titluri au fost însă publicate (neterminate) postum, astfel că, dacă cineva ar vrea să devină colecţionar tematic, şi-ar putea crea o bibliotecă privată care să includă numai cărți neterminate. Dintre sutele de romane rămase nefinalizate de autorii lor, am ales câteva titluri clasice din literature universală.

Don Juan
(Lord Byron)


http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/02/hyperliteratura-don-juan.jpg
Don Juan este un poem satiric scris de lordul Byron între 1819-1824, bazat pe legenda lui Don Juan, pe care însă o inversează, portretizându-l pe Juan nu ca un afemeiat, ci ca pe un tânăr foarte ușor de sedus de femei.Byron compunea părţi noi din marele său poem satiric ori de câte ori se simţea inspirat sau furios sau pe punctual de a se despărţi de amanta sa.A scris peste 16.000 versuri, în 16 cânturi.Byron pretindea că nu a avut niciodată un plan concret în minte despre ce urmează să mai scrie, ci lăsa inspiraţia să curgă.Astfel, tânărul Juan, irezistibilul său aventurier sexual, a călătorit din Spania la un harem în Constantinopol, apoi la curtea Ecaterinei a II-a a Rusiei și în final în Anglia, unde a fost lăsat în mijlocul cântului 17, atunci când poetul a murit, în 1824.

Misterul lui Edwin Drood
(Charles Dickens)

http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/02/hyperliteratura-Misterul-lui-Edwin-Drood.jpgDacă aveți de gând să lăsaţi un roman neterminat, este o idee excelentă să anunțaţi că va fi un “mister”.Deși romanul este numit după personajul Edwin Drood, povestea se concentrează pe unchiul lui Drood, dirijorul John Jasper, care este îndrăgostit de eleva sa, Rosa Bud. Domnișoara Bud este logodnica lui Drood, care l-a prins în mreje de asemenea şi pe Neville Landless, care a venit din Ceylon cu sora lui geamăn, Elena.Landless și Drood nu se plac încă din primul moment. În capitolul 6 din cele 12 capitole promise de autor, Drood dispare în condiții misterioase. La scurt timp după finalizarea acestui capitol Dickens moare, astfel că finalul pregătit de el pentru roman rămâne total necunoscut şi, în consecință, identitatea criminalului rămâne subiect de dezbatere.



Străinul misterios
(Mark Twain)






http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/02/hyperliteratura-strainul-misterios.jpgRenumitul autor și umorist american Mark Twain a avut o ultimă tentativă de a scrie, o tentativă ce trebuia să se concretizeze într-un roman.A lucrat la el nici mai mult nici mai puțin de 20 de ani, între 1890 și 1910. Această scriere avea ca temă damnarea rasei umane și simțul moralității și a fost împărțită de-a lungul celor 20 de ani în trei versiuni, deși nici una dintre acestea nu a fost finalizată.Biograful lui Twain le-a combinat, le-a alipit și a reușit să le publice la șase ani după moartea autorului.


Sanditon


(Jane Austen)





http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/02/hyperliteratura-sanditon.jpgJane Austen era grav bolnavă atunci când ea a scris capitolele introductive ale romanului Sanditon; mai avea mai puțin de șase luni de trăit. În romanul Sanditon, Austen a explorat interesul ei pentru construcția verbală a unei societăți, construindu-şi discursul în jurul unui oraș – și a unui grup de familii – în curs de constituire. Oamenii din “Sanditonul modern”, așa cum îl numește Austen, s-au mutat din “casa veche – casa strămoșilor [lor]” și construiesc de zor o lume nouă sub forma unui oraș comercial modern aflat la malul mării.Cu toate acestea, fondatorii trebuie să creeze orașul Sanditon mai întâi în cercul lor de prieteni înainte de a răspândi vestea existenţei sale în lume. De fiecare dată când aceştia se întâlnesc, vorbesc doar despre oraş, numărul de vizitatoti şi șansele de a avea un sezon bun. Astfel, aceste persoane sunt fondatorii și susținătorii orașului prin intermediul imaginilor pe care le împărtășesc, prin conversație, ei construiesc orașul prin intermediul cuvintelor, întotdeauna exagerând facilităţile faţă de realitate.Din aceste conversații, faima lui se răspândeşte prin intermediul scrisorilor și din gură în gură. Cu toate că nu se ştie care a fost intenţia autoarei în ceea ce priveşte numărul de capitole sau deznodământul, este o delicioasă agonie pentru fanii ei să se întrebe despre forma finală a romanului din care finalizase doar 11 capitole când a murit în 1817.



Procesul
(Franz Kafka)


http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/02/hyperliteratura-procesul.jpgUna dintre cele mai cunoscute opere ale lui Kafka, romanul narează povestirea unui om arestat și urmărit în justiție de o autoritate îndepărtată și inaccesibilă, iar natura crimei sale nu este nicicând revelată nici lui, nici vreunui cititor. Cu toate acestea, nu putem crede că cel mai faimos roman al lui Kafka este incomplet, deoarece el i-a dăruit unul dintre capitolele finale cele mai renumite dintre toate operele ficționale. “‘Wie ein Hund,’ sagte er…” Dar romanul este în realitate o colecţie de secțiuni de manuscrise neterminate, fapt dovedit de contradicțiile care există în roman, cum ar fi diferențele temporale în plus față de alte discontinuități în narațiune. De fapt, nici unul dintre romanele lui Kafka nu au fost finalizate în timpul vieții sale. În plus, romanul nici nu ar fi trebuit să fie publicat, deoarece executorul literar a lui Kafka, Max Brod, a avut instrucțiuni clare de la autorul să ardă toate manuscrisele care au rămas nepublicate la data decesului său. Faptul că Brod a ignorat instrucțiunile lui Kafka s-a dovedit a fi un fel de binecuvântare ciudată…



citiţi aici tot articolul http://hyperliteratura.ro/opere-nefinalizate/

ninette
08-02-2013, 18:02
...

http://sphotos-b.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-snc6/734738_458267304244782_1481125255_n.png

Întotdeauna!

ninette
12-02-2013, 22:58
Absintul, poțiunea magică a scriitorului. Care sunt fanii mărturisiţi ai absintului (http://hyperliteratura.ro/absintul-potiunea-magica-a-scriitorului-care-sunt-fanii-marturisiti-ai-absintului/) - articol scris de Patricia Lidiahttp://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/02/hyperliteratura-scriitori-bautori-de-absint.jpg
<<Cum am ajuns să scriu acest articol? O discuţie la un pahar de vorbe cu doi scriitori contemporani, unul ce îndrăgeşte băutura verde – Andrei Ruse, şi unul care tocmai a dat de gustul ei – Bogdan Munteanu. Dar poate că nici o licoare magică, cu excepţia cognacului, nu are o constelație de băutori celebri precum a avut absintul, de la începutul apariţiei lui, când legile de acordare a licențelor erau lejere în Franța, şi până în prezent.
În perioada de cea mai mare popularitate a absintului şi chiar şi în timpul perioadei de prohibiţie a alcoolului, absintul a fost considerat atât un tonic miraculos, cât și un flagel penal, în funcție de perspectivă. În timp ce puține dintre aspectele psihoactive sau halucinante date de absint au fost explicate de știință, ceea ce știm sigur este că băutura a atins viețile și a influențat activitatea multor artişti, scriitori și intelectuali.
Mai jos găsiţi o listă a principalilor pasionați de absint, a căror viață și muncă a fost inspirată de Doamna Verde („The Green Lady”).>>

citiţi întreg articolul aici: http://hyperliteratura.ro (http://hyperliteratura.ro/absintul-potiunea-magica-a-scriitorului-care-sunt-fanii-marturisiti-ai-absintului/)
http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/02/hyperliteratura-the-absinthe-drinker-viktor-oliva-1861-1928.jpg




Profit de acest articol pentru a vă recomanda un scriitor tânăr pe care eu l-am "cunoscut" o dată cu citirea romanului său Soni.

http://media.hotnews.ro/media_server1/image-2012-08-30-13124759-46-soni-andrei-ruse.jpgSinopsis la ediţia 2008 a cărţii - "Povestea Soniei, o tânără de douăzeci şi şase de ani care află că are cancer la stomac şi numai o jumătate de an de trăit, ne conduce către înţelegerea sensului şi a libertăţii omului într-o societate urbană tot mai agitată, lipsită de sentimente şi plină de artificial. Dincolo de ritmul de cavalcadă nebunească spre moarte şi de bravada dureroasă, perfect justificată de circumstanţe, Soni are puritate şi un romantism cu care tinerii vor rezona întotdeauna. Căci, după cum spune personajul principal, „nu e nimic aici în afara dorinţei noastre de a muri cît mai tîrziu posibil”. Multe întrebări incomode, mult sex, multe droguri, într-un roman contemporan despre decădere şi iluminare."

Pentru mine a fost o surpriză să îl descopăr de Andrei Ruse; nu mi se părea că un scriitor atât de tânăr ar putea avea ceva de spus. Şi, mai ales, îmi spuneam că nu prea mai e mare lucru de spus în literatura românească! Mă înşelam, desigur! Omiteam realitatea, care trebuie şi ea "spusă"; este tare dură această realitate, iar un scriitor cum este Ruse nu face nimic să o îndulcească. Nici nu ştiu dacă ar fi foarte bine să o facă! Şi nu numai Andrei Ruse ca scriitor!
Eu cred că dacă o citiţi nu o să vă pară rău; veţi descoperi o lume despre care probabil nu vă vine să credeţi că există la noi. De la lectura acestei cărţi am fost interesată să aflu câte puţin despre şi dacă aşa ceva "se poate". Am vorbit cu tineri, am ascultat, am întrebat, şi credeţi-mă, se poate! Ba chiar şi mai şi!

zimokika
13-02-2013, 20:48
Lunatecii, Ion Vinea

http://www.coltulcolectionarului.ro/images/Lunatecii-54294.jpg

“Silion se strecură printre draperii înăuntru şi ramase în prag cu respiraţia oprita. În pernele umbrite de răsfrângerea suavă a unui abajur de mătase, Laura dormea. Chipul ei, precizat de acea savantă lumină de criptă, ce se revarsă de-a dreptul pe trăsăturile-i subţiri, părea o frumuseţe fără greş. O atmosferă de reculegere aproape evlavioasă, iscusit adormită, plutea în jurul acestei adormite arătări, de o paloare de sfântă. Într-un belşug suspect, care părea şi el orânduit de mai înainte, pentru un efect anume, pletele ei de un blond metalic îi conturau obrajii înguşti, limitându-i, ca să se reverse pe umeri, printre dantele. Ca într-o halucinaţie, Lucu văzu în toate acestea pregătirile pe care le fac unele sinucigaşe în preajma somnului lor de veci. Cunoştea pe de rost frumuseţea Laurei şi în amănunt. Dar rămase câteva clipe în contemplare, fără să-şi poată desluşi pricinile noi, care cu o liniştită putere îl îndemnau să o admire şi mai mult. Chipul ei avea darul să i se pară tot mereu altul (…) şi să-i arate rând pe rând viaţa, bucuria, dragostea, părerile de rău, surâsul şi lacrimile lumii şi vremelnicia tuturor lucrurilor, totul sub o înfăţişare extatică, dar împăcată cu sine şi dureros de duioasă şi de blândă. Aici era taina supunerii şi robiei lui.”

ninette
13-02-2013, 20:50
Eu l-am cam ocolit pe Vinea, recunosc! Dacă ni-l recomanzi tu, am să mi-l trec şi eu pe listă. Mulţumesc, zimokika!

zimokika
13-02-2013, 21:05
Eu l-am cam ocolit pe Vinea, recunosc! Dacă ni-l recomanzi tu, am să mi-l trec şi eu pe listă. Mulţumesc, zimokika!

Să ştii că multă vreme am ţinut cartea in bibliotecă .. apoi, într-o zi, am împrumutat-o cuiva .. care, atunci când mi-a restituit-o, mi-a vorbit la superlativ despre ea .. şi atunci, cu o oarecare "jenă", că o avusesem în bibliotecă atât timp şi nu o citisem, am încercat să văd despre ce este vorba .. Tot ce pot să-ţi spun este că nu am mai lăsat-o din mână până când nu am terminat-o .. m-a captivat pur şi simplu .. aşa că o recomand, mai ales că .. urmează seara îndrăgostiţilor .. şi apoi .. Dragobetele .. :ipb_bigsmile:

zimokika
13-02-2013, 21:31
Şi .. pentru că m-ai provocat ... voi mai "povesti" despre o carte .. poate mai puţin cunoscută, dar al cărei subiect mi-a marcat existenţa ...parţial, nu în totalitate ...

Orele târzii ale speranţei, Elena Gronov Marinescu

http://cezargeorge.files.wordpress.com/2012/04/orele-tarzii-ale-sperantei.jpg

PS .. tot despre iubire .. dar mai altfel ..

ninette
13-02-2013, 21:42
Orele târzii ale speranţei, Elena Gronov Marinescu


PS .. tot despre iubire .. dar mai altfel ..
După ce am citit Cerul a coborât pe pământ, Somnul fresiilor, Toamna, târziu, Oglinzi, Aşteptare, Preţul lucidităţii, Preţul nemărturisit al zilelor, am dat de Recurs pentru memorie, carte care m-a bulversat, m-a făcut să mă scutur şi să fac o pauză lungă! Cea pe care o recomanzi tu nu am citit-o încă!

p.s. Îmi place cum răspunzi la provocări :ipb_clapup:, fă-o în continuare!
alt p.s. - legat de scriitoare, de stilul ei, citez din crispedia (http://www.crispedia.ro/Elena_Gronov-Marinescu): "Condiţia femeii, în toate ipostazele - adolescentă, matură, prea matură, îndrăgostită, înşelată, dezamăgită, resemnată, în curs de reconstruire a speranţei, mamă, mătuşă, soţie mai mult sau mai puţin adaptată situaţiei - reprezintă, firesc, motivul obsedant, la care se adaugă situaţii-tip, recurente: întâlnirea iubiţilor/soţilor despărţiţi „apres vingt ans", confruntarea cu o limită, nu absolută, de obicei boala, bărbatul de sprijin fiind cel mai des medic, dacă se poate chiar fost iubit, pentru accentuarea tensiunii (narative), cadrilul cuplurilor. Întrebarea care structurează din profunzime textele este: cum îşi construieşte/descoperă/manifestă o femeie personalitatea autentică într-o lume necruţătoare."

ZAN
13-02-2013, 21:51
Citesc si scriu acum o recenzie despre " Lampa lui Aladin" de Ion Negoitescu.Carte arsa,interzisa pe vremea lui Ceausescu.Daca voi primi permisiunea sa scriu recenzia, o voi face.Daca nu va indic revista in care o veti gasi.Nu am citit cartea. Profesorul meu caruia ii scriu recenzia o are.Cred ca este o carte care merita citita.

ninette
13-02-2013, 21:56
Aşteptăm veşti de la tine! :ipb_kiss:
Citesc si scriu acum o recenzie despre " Lampa lui Aladin" de Ion Negoitescu.Carte arsa,interzisa pe vremea lui Ceausescu.Daca voi primi permisiunea sa scriu recenzia, o voi face.Daca nu va indic revista in care o veti gasi.Nu am citit cartea. Profesorul meu caruia ii scriu recenzia o are.Cred ca este o carte care merita citita.

Despre autor am găsit următoarele: http://ro.wikipedia.org (http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Negoițescu)
... şi ceva "spus" de Alex Ştefănescu:
http://convorbiri-literare.dntis.ro (http://convorbiri-literare.dntis.ro/STEFANESCUmai5.html)

ZAN, sunt curioasă, mă apuc de citit cele lăsate aici şi ... aştept veşti, cum spuneam!

ZAN
13-02-2013, 22:06
Aşteptăm veşti de la tine! :ipb_kiss:

Despre autor am găsit următoarele: http://ro.wikipedia.org (http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Negoițescu)
... şi ceva "spus" de Alex Ştefănescu: http://convorbiri-literare.dntis.ro (http://convorbiri-literare.dntis.ro/STEFANESCUmai5.html)

ZAN, sunt curioasă, mă apuc de citit cele lăsate aici şi ... aştept veşti, cum spuneam!

este profesorul meu mentor ninette.poet si pentru mine un om deosebit.si ceea ce scriu acum este deosebit.l-a cunoscut pe Negoitescu si cuvintele asternute pe hartie sunt deosebite.Da, Negoitescu a vrut 'Istoria literaturii romane', a trait pentru a scrie aceasta carte.

zimokika
13-02-2013, 22:17
După ce am citit Cerul a coborât pe pământ, Somnul fresiilor, Toamna, târziu, Oglinzi, Aşteptare, Preţul lucidităţii, Preţul nemărturisit al zilelor, am dat de Recurs pentru memorie, carte care m-a bulversat, m-a făcut să mă scutur şi să fac o pauză lungă! Cea pe care o recomanzi tu nu am citit-o încă!

p.s. Îmi place cum răspunzi la provocări :ipb_clapup:, fă-o în continuare!
alt p.s. - legat de scriitoare, de stilul ei, citez din crispedia (http://www.crispedia.ro/Elena_Gronov-Marinescu): "Condiţia femeii, în toate ipostazele - adolescentă, matură, prea matură, îndrăgostită, înşelată, dezamăgită, resemnată, în curs de reconstruire a speranţei, mamă, mătuşă, soţie mai mult sau mai puţin adaptată situaţiei - reprezintă, firesc, motivul obsedant, la care se adaugă situaţii-tip, recurente: întâlnirea iubiţilor/soţilor despărţiţi „apres vingt ans", confruntarea cu o limită, nu absolută, de obicei boala, bărbatul de sprijin fiind cel mai des medic, dacă se poate chiar fost iubit, pentru accentuarea tensiunii (narative), cadrilul cuplurilor. Întrebarea care structurează din profunzime textele este: cum îşi construieşte/descoperă/manifestă o femeie personalitatea autentică într-o lume necruţătoare."

:ipb_hug:

beatrice-diana
13-02-2013, 23:36
Hei,voi "munciti" aici pe brânci, v-ati pus pe citit literatura contemporana? Eu ce sa va zic, am ezitat sa va scriu pentru a nu întrerupe sirul mesajelor legate de literatura de azi, dar lectura pe care tocmai am terminat-o mi-a facut placere, asa ca v-o recomand si voua. Daca vreti sa va rupeti de lume si sa plecati cu gândul departe faceti ca si mine, recititi sau cititi "Adio arme" de Ernest Hemingway. Am recitit carte ascultând în surdina Leonard Cohen, (unul dintre putinii artisti pe care pot sa îi ascult opt ore pe zi cu aceeasi emotie).
Lectura placuta tuturor!

ninette
14-02-2013, 17:44
Hei,voi "munciti" aici pe brânci, v-ati pus pe citit literatura contemporana? Eu ce sa va zic, am ezitat sa va scriu pentru a nu întrerupe sirul mesajelor legate de literatura de azi, dar lectura pe care tocmai am terminat-o mi-a facut placere, asa ca v-o recomand si voua. Daca vreti sa va rupeti de lume si sa plecati cu gândul departe faceti ca si mine, recititi sau cititi "Adio arme" de Ernest Hemingway. Am recitit carte ascultând în surdina Leonard Cohen, (unul dintre putinii artisti pe care pot sa îi ascult opt ore pe zi cu aceeasi emotie).
Lectura placuta tuturor!

Ei, acesta este un topic destul de eclectic ... mie îmi place aşa, cred că îmi seamănă!:ipb_laughing:
Fii liniştită, nu avem teme prestabilite, vorbim aşa cum citim, iar eu chiar nu am nici o reţinere în a citi după cele tipărite despre părintele Calciu, eforturile de a demitiza oameni şi locuri ale lui Lucian Boia sau giumbuşlucării de-ale Nadinei Gordimer (La agăţat).

Vă recomand un articol, de unde altundeva, dacă nu de pe hyperliteratura.ro, din care veţi afla câte ceva despre zece cărţi care au schimbat lumea! Iată un fragment:
8. Cercetarea experimentală în electricitate – Michael Faraday (1855)
Faraday a fost un reputat chimist şi fizician englez, ale cărui experimente în domeniul electricităţii au dus la descoperirea tehnologiilor care folosesc electricitatea în cele mai diverse moduri. În ciuda faptului că a devenit unul dintre cei mai influenţi savanţi ai tuturor timpurilor, Faraday a refuzat titlul de cavaler oferit de Regina Marii Britanii şi a renunţat de două ori la titlul de Preşedinte al Societăţii Regale Britanice.

http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2012/12/hyperliteratura-experimente-in-electricitate.jpg

Tot articolul aici:http://hyperliteratura.ro/zece-carti-care-au-schimbat-lumea/

p.s. Diana, îţi recomand şi Viaţa, patimile şi cântecele lui Leonard Cohen, scrisă de Mircea Mihăieş ... versuri acolo ... tot, un "Lenărd" gol! Asta nu te va face să îţi placă mai puţin, dimpotrivă!

http://ecimages.kobobooks.com/Image.ashx?imageID=mJpO__K8D0yJHGD3nC7lTA&Type=Full

beatrice-diana
15-02-2013, 10:37
. Diana, îţi recomand şi Viaţa, [/FONT]patimile şi cântecele lui Leonard Cohen, scrisă de Mircea Mihăieş ... versuri acolo ... tot, un "Lenărd" gol! Asta nu te va face să îţi placă mai puţin, dimpotrivă!
[/SIZE]
http://ecimages.kobobooks.com/Image.ashx?imageID=mJpO__K8D0yJHGD3nC7lTA&Type=Full
Multumesc ninette, ce noroc am eu cu voi! asa mai aflu si eu despre cartile aparute în România. Abia astept sa mi-o cumpar! Sper macar ca nudul e din tinerete si nu recent!:ipb_laughbounce: si mai sper sa gasesc toate cartile pe care vreau sa le cumpar. Deja am o lista de 16 carti. Dar ceva scris de Leonard Cohen ai citit?

ninette
15-02-2013, 20:56
Diana, am citit doar acele 32 de poeme din cartea lui Mihaieş.
Hei, când am pomenit de "Lenărd" gol (aşa cum îşi pronunţă Cohen însuşi pronumele) nu vorbeam de vreun nud al artistului ... cartea în totalitatea ei este acest nud (Cohen, cum a fost şi devenirea!)

beatrice-diana
15-02-2013, 22:01
Diana, am citit doar acele 32 de poeme din cartea lui Mihaieş
Hei, când am pomenit de "Lenărd" gol (aşa cum îşi pronunţă Cohen însuşi pronumele) nu vorbeam de vreun nud al artistului ... cartea în totalitatea ei este acest nud (Cohen, cum a fost şi devenirea!)

:ipb_laugh:Unde dai si unde crapa, ce-am mai râs, îmi vine în minte replica bartrânului din "Scaunele" lui Ionesco: „Atunci am râs de ne durea burta şi se zguduia pământul, povestea era plină de haz... şi hazul alerga de rupea pământul, cu burta goală, hazul avea burtă şi-i era necaz... căra un cufăr cu orez burduşit, orezul pe pământ s-a risipit, hazul s-a poticnit... şi-atunci am râs, am râs, am râs, burta plină de haz, cufăr cu sau fără orez, burta goală cufurind orez... şi-atunci am râs, hazul venea gol puşcă de necaz, am râs..." Si eu care credeam...

ninette
16-02-2013, 11:03
Visăm cu toţii, uneori cu persoane şi personaje pe care nu le ştim, în vis ni se pot întâmpla cele mai bizare chestii, dar şi cele mai plăcute ... ce-ar fi dacă am pune totul pe hârtie dimineaţa? Unii au făcut-o, vedeţi mai jos rezultatele :ipb_bigsmile:

Cărţi care au fost inspirate din visele autorilor - http://hyperliteratura.ro (http://hyperliteratura.ro/carti-inspirate-de-vise/)

"Toți visăm, însă de cele mai multe ori, visele noastre nu sunt altceva decât un produs al subconștientului nostru care procesează gânduri și emoții. Cu toate acestea, uneori aparent un simplu vis poate inspira un scriitor sau chiar o persoană care nu știa că posedă abilități scriitoricești să pună mâna pe stilou și să dea naștere unei opere aclamate la nivel mondial. Astfel de cărți a căror inspirație stă în visele creatorilor lor găsiți în cele ce urmează!"


http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/02/hyperliteratura-stuart-little.jpg
Stuart Little
E.B. White
Una dintre cele mai memorabile și îndrăgite personaje din literatura pentru copii a apărut în subconștientul lui E.B. White în anii ‘20, deși el nu a făcut tranziția de la notiţele scrise dimineaţa, imediat după trezire, la romanul final decât după două decenii.De atunci, micuţul băieţel cu fața și blana unui şoricel a devenit un roman clasic care continuă să încânte atât adulții, cât și copiii de toate vârstele chiar și astăzi. Volumul este şi primul de acest fel ilustrat de artistul Garth Williams. Toate ilustraţiile au fost discutate în detaliu de White și Williams, deoarece White își dorea ca șoricelul să semene cât mai mult cu cel din visul tău, vesel și prietenos.Deci – visați și cu ochii deschiși! Nu se știe niciodată de unde va veni următorul flash de inspirație!

ninette
20-02-2013, 17:59
Zece scriitoare care au publicat sub pseudonime masculine (http://hyperliteratura.ro/zece-scriitoare-care-au-publicat-sub-pseudonime-masculine/) - articol de Patricia Lidia (http://hyperliteratura.ro/author/patricialidia/)

„E neaparat ca un nume să însemne ceva?” a întrebat Alice cu îndoială.„Bineînţeles că trebuie,” îi răspunse Humpty Dumpty, cu un surâs. „Numele meu înseamnă forma mea şi ce formă frumoasă! Cu un nume ca al tau, ai putea avea orice formă.”
Alice în Ţara Oglinzilor – Lewis Carroll

De câte ori nu ne-am dorit să scriem ceva cuiva despre cineva, dar fără să semnăm, să „o dăm anonimă”? De câte ori nu am fi preferat ca cei care citesc scrierile noastre să nu ştie că noi le-am scris până la final şi să afle numai dacă sunt încântaţi de ceea ce au citit? Oare din aceleaşi motive mulţi autori au preferat să scrie din umbra unui pseudonim literar? Bănuiesc că da, dar sunt convinsă că au existat şi altele, de exemplu pentru a rămâne anonimi (mai ales în situaţia publicării unui material sensibil politic sau religios), pentru a scrie mai multe genuri literare, fără ca publicul cititor să compare textele între ele, pentru a o lua de la capăt după vânzări proaste sau cărţi publicate de calitate îndoielnică. Dacă mulţi autori au ales această variantă de bună voie, iar pseudonimul literar utilizat a devenit mai cunoscut decât numele lor real, după cum e cazul scriitorilor Charles Lutwidge Dodgson (Lewis Carroll), Jozef Korzeniowski (Joseph Conrad), Eric Arthur Blair (George Orwell) sau Samuel Clemens (Mark Twain), alţi autori au fost obligaţi de situaţie, de vremuri şi de prejudecăţi. Acesta este cazul mai ales pentru scriitoare şi poete, femei care trebuiau să îşi ascundă feminitatea sub pseudonime masculine, pentru a putea fi luate în serios de cititori şi de criticii vremii.

Despre cine vorbim? Aici: http://hyperliteratura.ro (http://hyperliteratura.ro/zece-scriitoare-care-au-publicat-sub-pseudonime-masculine/)

Blue Spirit
20-02-2013, 22:11
Plictisita la greu, trista ca vacanta s-a terminat si ca ma intorc "acasa", luni am cautat ceva de citit ca sa-mi treaca mai repede timpul pana ajung la destinatia finala :). Gasesc un chiosc de ziare, care printre altele avea si cateva carti. Aleg mai mult la intamplare un roman, "Punctul Omega" de Don DeLillo (nu aveam la mine decat niste chestionare de la scoala de soferi, deci orice altceva de citit ar fi fost ok, doar sa nu le mai vad pe alea :))).
S-a dovedit o alegere buna. Pentru cei interesati voi posta o scurta recenzie, preluata de aici (http://bookaholic.ro/o-carte-ca-un-film-in-slow-motion-don-delillo-„punctul-omega”.html):


Don DeLillo nu se abate nici în cel mai recent roman al său, Punctul Omega, de la una dintre temele sale preferate, războiul, dar, de această dată, o face dintr-o perspectivă inedită: nu mai abordează frontal subiectul, ci îl lasă doar ca o insinuare, să plutească deasupra desfăşurării altei drame, mai personale.
Construit cinematografic, romanul lui DeLillo se desfăşoară parcă în ralanti, acţiunii fiindu-i imprimat un ritm toropitor de încet, care însă are scopul de a scoate la iveală detalii şi înţelesuri care, pe fast-forward, aşa cum, de altfel, se trăieşte în prezent, nu ar fi fost sesizabile. Ideea cărţii i-a venit lui DeLillo după vizionarea 24 Hour Psycho, o instalaţie video a lui Douglas Gordon, la MoMA, New York, care proiecta cu o încetinire de două cadre pe secundă, astfel încât filmul de două ore ajunge să se întindă pe 24 de ore. Este o experienţă care modifică percepţia asupra timpului şi spaţiului, asupra nuanţelor şi a intenţiilor, a dramatismului scenelor, iar personajele lui DeLillo par a se mişca şi a se raporta la existenţă ca şi cum aceasta ar fi setată cu câteva cadre mai puţin decât se desfăşoară în ritmul celorlalţi oameni.
Ideea personajului Jim Finley, regizor, este, în teorie, extrem de simplă şi curată: să realizeze un documentar de război avându-l ca protagonist pe Richard Elster, acum pensionar, dar care, cândva, fusese recrutat de Pentagon pentru a ajuta la organizarea planului de război cu Irak. Finley îşi imaginează un cadru sobru, care ar avea cu atât mai mult un impact puternic: protagonistul său, filmat doar de la gât în sus, „un cap vorbitor”, cu spatele la un zid, căci
„în film, faţa este sufletul. Omul este un suflet în suferinţă, ca în Dreyer sau Bergman, un personaj urâţit într-un teatru de cameră, justificându-şi războiul şi condamnându-i pe oamenii care l-au creat”.

Numai că realizarea acestui plan nu este deloc simplă, căci Elster s-a izolat undeva în deşertul Arizonei, şi vizita sa acolo îl transportă pe Finley într-un spaţiu în care până şi timpul pare a se derula altfel, iar Elster nu pare deloc dispus să discute despre război. Cei doi, cărora li se alătură şi Jessie, misterioasa fiică a lui Elster, ajung însă să comunice într-un fel în care doar departe de agitaţia lumii contemporane ar putea, departe de metropolă, care înghite totul în malaxorul ei.
Plăcerea lui Elster este să discute despre lucruri abstracte. Pe cât de concretă a fost activitatea lui şi pe cât de realistă îşi doreşte Finley a fi relatarea acestuia, pe atât de ideatic se dovedeşte a fi discursul celui care, cândva, avusese acces la cele mai complexe strategii militare. Acum, gândurile în care se refugiază sunt centrate pe subiecte legate de timp, conştiinţă, transcendenţă, paroxism.
Elster simte cum timpul parcă a încetinit şi, la fel ca în proiecţia de 24 de ore de Psycho, începe să perceapă detalii înainte nevăzute, ajungând în punctul Omega, adică în acel punct de unde conştiinţa se întoarce asupra ei şi unde „mintea transcende totul, către interior”. Deşertul, cu vidul său, invită la o detaşare de zgomotul şi agitaţia lumii, instituind un nou mod de raportare la existenţă:
„Am depăşit cu totul stadiul de fiinţă. Pietre. Doar dacă pietrele nu sunt cumva fiinţe. Doar dacă nu cumva există o mutaţie profund mistică ce pune fiinţă în piatră”.

Dacă punctul Omega însemna, iniţial, o stare de transcendenţă dezirabilă, se dovedeşte că, de fapt, acest punct, desemnând trăirile esenţiale umane, nu este deloc transcendent, ci profund înrădăcinat în eu, în spaimele cele mai cumplite care pot răscoli o fiinţă. Aşa că atunci când Elster se confruntă cu dispariţia fiicei sale, „punctul Omega se îngustase, aici şi acum, până în punctul unui cuţit care intră într-un trup. Toate marile teme ale omului sorbite acum ca într-o pâlnie a durerii locale, un trup, undeva acolo, sau nu”.



http://townportal.ro/carti/wp-content/uploads/2012/11/Don-DeLillo-Punctul-Omega.jpg

ninette
23-02-2013, 22:24
Cultura după gratii: mari scriitori și personalități culturale, la ei și la noi, care au fost la închisoare (http://hyperliteratura.ro/cultura-dupa-gratii/)

Unele dintre cele mai mari minți literare au pășit câte puțin prin închisoare. Probabil că putem fi cu toții de acord cu faptul că „a troubled mind is in itself a searcher for answers“. Cine alții, dacă nu oameni care au creat povești ce transcend limita perceptibilă a umanității, să fi fost după gratii pentru că au îndrăznit să-și verbalizeze cu patos ideile. În principiu, neconvenționale.Timpul în închisoare a însemnat, pentru fiecare în parte, fie ruinarea, fie conturarea carierei de scriitori. Printre ei îi regăsim pe:

Ken Kesey
(1935 – 2001)

http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/02/hyperliteratura-ken-kesey.jpg

Kesey este un autor american cunoscut în principiu pentru romanul său de debut numit Zbor deasupra unui cuib de cuci și fiind un reprezentant al contra-culturii, unii considerându-l ca formând o legătură între Generația Beat din 1950 și hippies din anii 1960. A fost arestat pentru un motiv relativ banal: posesie de marijuana. În anul 1965. Tentativele sale de a induce autoritățile în eroare au fost cel puțin creative: și-a pus în scenă sinuciderea, rugându-și prietenii să îi abandoneze mașina pe un drum lăturalnic lângă Eureka, contribuind, desigur, cu un bilet de adio al cărui text era „Ocean, ocean I’ll beat you in the end!“
Ulterior, a părăsit SUA, îndreptându-se spre Mexic în spatele mașinii unui prieten. S-a întors în țară opt luni mai târziu, fiind, evident, arestat și trimis la închisoarea San Matteo County în Redwood City din California, pentru cinci luni. După ce a fost eliberat, s-a mutat la ferma familiei sale în Pleasant Hill, Oregon în Villamette Valley, petrecându-și restul vieții în liniște. A scris variate articole și povești scurte în timpul petrecut după gratii.

continuarea articolului, aici: http://hyperliteratura.ro (http://hyperliteratura.ro/cultura-dupa-gratii/)

ninette
23-02-2013, 23:40
O carte la care am râs şi ne-am distrat toată familia, de la început până la sfârşit! V-o recomand atunci când simţiţi plictiseala mai abitir, sau în oarece tristeţi neserioase :))

http://metropotam.ro/mediaserver/b/C/inoue_3.jpg

O recenzie aici: http://cronicarul2.juristulcasei.ro (http://cronicarul2.juristulcasei.ro/2008/11/peripetiile-bunului-parinte-mockinpott.html)

ninette
24-02-2013, 15:40
Dincolo de controverse şi contestări, venite din te-miri-ce direcţie, Eugen Barbu rămâne un scriitor român care contează!

Romanul Groapa de Eugen Barbu tradus în franceză - http://www.observatorcultural.ro (http://www.observatorcultural.ro/SCRIITORI-ROMANI-IN-LUME.-Aparitii-editoriale-la-Paris*articleID_28258-articles_details.html)

La editura pariziană Denoël a apărut recent romanul Groapa de Eugen Barbu, traducerea fiind semnată de Laure Hinckel. Într-un scurt avertisment adresat cititorilor, editorul şi traducătoarea subliniază că Eugen Barbu a fost o figură publică şi un scriitor controversat în România, dar că acest roman rămîne una dintre operele cele mai importante ale literaturii române.

Cei care l-au cunoscut pe Eugen Barbu sau care citeau revista Săptămîna în anii dictaturii ceauşiste ştiu cît de compromis a fost acest scriitor în epoca respectivă. Compromis în primul rînd din punct de vedere moral, prin colaborarea sa strînsă cu Securitatea şi prin articolele în care îi demola pe disidenţii români care se exprimau, din Franţa sau din alte ţări, la Europa Liberă. Eugen Barbu a semnat rînduri dezgustătoare în care îi împroşca cu noroi pe Monica Lovinescu şi pe Virgil Ierunca, voci unice care, de la Paris, în deceniile comunismului megaloman întruchipat de Ceauşescu, le furnizau românilor puţin oxigen cultural. Ei erau şi exemple de probitate critică prin intermediul acelui faimos radio Europa Liberă. Merită oare, în aceste condiţii, să fie tradus Eugen Barbu în franceză şi promovat în străinătate ca un important scriitor român? Iată prima întrebare care s-ar putea pune în contextul acestei apariţii editoriale. Sînt convins, de altfel, că ea a ţîşnit în mintea celor care au auzit de apariţia acestei cărţi şi care sînt cunoscători ai „personajului“ Eugen Barbu şi ai epocii comuniste.

Răspunsul este însă unul singur şi nu încape nici un dubiu: Groapa rămîne o capodoperă a literaturii române şi merită tradusă în cît mai multe limbi. Oricît ar părea de insuportabilă această idee, omul este o fiinţă contradictorie. Un scriitor de mare talent poate fi uneori şi încarnarea laşităţii şi a cinismului moral. Iar istoria literaturii nu reţine, pînă la urmă, decît opera (chiar dacă nu uită biografiile)... După căderea comunismului în România, Uniunea Scriitorilor a considerat că Eugen Barbu nu era demn de a face în continuare parte din această breaslă şi l-a exclus din ea. El nu poate fi exclus însă din literatura română. Cărţi precum Groapa, Principele sau Săptămîna nebunilor rămîn memorabile şi au reuşit să treacă cu bine proba timpului. Într-un fel, Groapa rămîne şi un caz de reuşită paradoxală, pentru că romanul, care are ca personaje o întreagă lume interlopă din zona Bucureştilor, a apărut în 1957, în plină epocă proletcultistă. Or, aşa cum arată editorul francez şi traducătoarea în scurta notă introductivă, romanul Groapa a evitat clişeele realismului socialist. Iar prin forţa sa şi prin pitorescul personajelor (majoritatea extrase din lumea mahalalelor) romanul s-a ridicat la înălţimea unei frumoase metafore. Groapa de gunoi gigantică descrisă de romancier este de fapt oglinda unei întregi societăţi, iar situarea poveştii în perioada anilor ’20 nu i-a împiedicat pe cititorii deceniilor ulterioare să se regăsească în această parabolă.
În nota introductivă amintită, Eugen Barbu este comparat cu un scriitor francez, care a cunoscut şi el aceeaşi condiţie imposibilă, de mare scriitor şi de om în derivă morală. Este vorba de Louis-Ferdinand Céline. Considerat drept unul dintre cei mai mari romancieri ai secolului al XX-lea, Louis-Ferdinand Céline este în acelaşi timp unul dintre cei mai criticaţi scriitori francezi din cauza ataşamentului său faţă de nazism şi din cauza antisemitismului său.

http://www.icr.ro/images/menu_photos/12879_0_1.jpg

ninette
24-02-2013, 19:36
Când nu avem treabă, ne facem!
Cele mai ciudate şi comice titluri de cărţi - http://adevarul.ro (http://adevarul.ro/cultura/carti/cele-mai-ciudatesi-comice-titluri-carti-1_512a1f1a00f5182b859a6339/index.html)
Titlurile mai multor volume din Marea Britanie concurează pentru Premiile Diagram, aflate la cea de-a 35-a ediţie, care recompensează cuiudăţeniile şi umorul involuntar. Distincţia este decernată anual de revista britanică The Bookseller.

http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2013/02/24/512a20ab00f5182b859a6b41/646x404.jpg
Printre volumele nominalizate la Premiile Diagram se află “In God's Doodle: The Life and Times of the Penis” (“Mâzgăleala Domnului: Viaţa şi faptele penisului”) de de Tom Hickman, “Goblinproofing One's Chicken Coop” (“Cum să-ţi protejezi de goblini coteţul de găini” de Reginald Bakeley, “How Tea Cosies Changed the World” ("Cum au schimbat lumea învelitorile pentru ceainice") de Loani Prior, “How to Sharpen Pencils” (“Cum să ascuţi creioane”) de David Rees, “Lofts of North America: Pigeon Lofts” (“Mansarde din America de Nord: Mansarde pentru porumbei”) de Jerry Gagne

Anul trecut, volumul “Cooking with Poo” a câştigat premiul Diagram pentru cel mai ciudat titlu de carte, distincţie decernată anual de revista britanică The Bookseller. Cartea "Cooking with Poo" ("Să gătim cu Poo") este scrisă de bucătareasa-şefă din Bangkok Saiyuud Diwong. Femeia este poreclită "Poo", cuvânt care în limba thailandeză înseamnă "crab", dar care în engleză este varianta pe care o folosesc de obicei copiii pentru "caca".
Printre volumele nominalizate în anii anteriori s-au numărat "Estonian Sock Patterns All Around the World" ("Tipare de şosete estoniene în toată lumea"), "The Mushroom in Christian Art" ("Ciupercile în arta creştină") şi "Managing a Dental Practice the Genghis Khan Way" ("Cum să faci afaceri ca dentist în stilul lui Ginghis Han").
Anul acesta, câştigătorul premiului pentru cel mai ciudat titlu de carte va fi anunţat pe 22 martie.

ninette
01-03-2013, 14:01
Aviz celor ce se simt cu musca pe căciulă!

http://sphotos-g.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-frc1/734581_615419155141646_1507757374_n.jpg

ninette
04-03-2013, 19:16
http://sphotos-b.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-ash3/733996_617220784961483_1469318913_n.jpg

Tare aş fi curioasă despre ce femei, ce fel de femei este vorba!

Poate, de data asta, nu ni se mai povesteşte numai despre superfemeile care, pe la 32-35 de ani au deja o carieră de succes mondial, doi copiii absolut superbi şi roz în obrăjori, cuminţi şi plini de promisiuni pentru viitor, acele femei care învârt pe degete o mare afacere, a cărei idee de lansare a fost tot a lor, şi pentru care au mâncat jar şi au băut apă rece, spre admiraţia unui soţ, mare magnat şi el, şi care nu prea mai are cu ce să-i intre consoartei în voie.

Şi sper să nu fie nici despre acele diafane şi pufoase care au doar şcoala vieţii plus dantele şi zulufi, arta ciripitului, a clipitului din gene şi a mersului unduios, în genul celei din "Grasă şi proastă" de Rodica-Ojog Braşoveanu, care, uite-aşa! a pocnit din degete şi s-a învârtit să-i ia bărbatul prietenei celei mai bune!

Eu sper doar să fie vorba despre femei ca mine şi ca voi, normale, care fac tot ce pot să treacă onorabil prin viaţă. Ştiţi, acele femei care nu au butonul Engage în piept, pe partea dreaptă!

ninette
05-03-2013, 19:21
Zece basme horror scrise de Fraţii Grimm - http://hyperliteratura.ro
"Poveștile reprezintă una dintre metodele cele mai potrivite pentru a educa un copil, spun specialiștii, deoarece acestea transmit un ansamblu întreg de reguli de comportament și de sfaturi referitoare la relaționarea în societate. Odinioară însă poveștile aveau un scop diferit, acela de a-i speria pe cei mici și de a le prezenta pericolele existente la acea vreme.
Poveștile (originale!) are Fraților Grimm erau pline de violență și se soldau de multe ori cu moartea personajelor principale care nu respectau regulile vremii. Între timp s-au mai îndulcit și au apărut poveștile care taxau devierea comportamentală sau ieșirea din normele sociale cu excluderea din grupul social sau oprobriul public, însă cel puțin trebuie să vă rezum 10 dintre ele, care sigur astăzi ar traumatiza orice copil." - Patricia Lidia (http://hyperliteratura.ro/author/patricialidia/)

Iată-le: http://hyperliteratura.ro (http://hyperliteratura.ro/basme-grimm-inspaimantatoare/)

ninette
06-03-2013, 18:51
De ce s-au bătut Marquez și Llosa (http://hyperliteratura.ro/de-ce-s-au-batut-marquez-si-llosa/) - http://hyperliteratura.ro (http://hyperliteratura.ro)

http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2012/03/hyperliteratura-marquez-vanataie.jpg

http://blog.serialreaders.com/wp-content/uploads/2010/10/mario-vargas-llosa.jpg

Ce bărbaţi, domnule, că bărbaţi! Eu ţin cu Marquez, se ştie!


Vrăjmășia dintre scriitorul columbian Gabriel García Márquez și scriitorul peruvian Mario Vargas Llosa, care fuseseră odată buni prieteni, avea toate condimentele unei povești tipice lumii literare: acuzații de trădare, gelozii și adulter, precum și o întâlnire de acum 30 de ani care devenise sângeroasă.
Iată însă că în 1976, chiar de ziua Sfântului Valentin, apăruseră în presa din Mexico City două fotografii care îl înfățișau pe Garcia Marquez cu o vânătaie la două zile după ce acesta fusese lovit de Llosa. Se spune că cei doi nu și-au mai vorbit de atunci.Ieșirea la lumină a acestor două fotografii – după 30 de ani de tăcere – după cum spusese un critic francez, a trezit din nou interesul pentru acea îndelung discutată bătaie. O bătaie care se întrecea cu alte bătăi faimoase, cum ar fi cea dintre Vladimir Nabokov vs. Edmund Wilson.Un apropiat al scriitorului, cel care îi și făcuse pozele, a fost rugat de către ziarul La Jornada din Mexico City să relateze detaliile. Se pare că la un moment dat, stând de vorbă, Llosa se repede la Marquez care își deschise brațele să-l îmbrățișeze, Llosa îl atacă, iar sângele lui Marquez sare pe pereți.Unii au presupus că era vorba de politică, mai ales că Marquez a fost întotdeauna de stânga, iar Llosa a trecut de dreapta (iar în 1990, a încercat, fără succes, să candideze la președinția Peru-ului). Însă apropiatul lui Marquez a negat acest lucru, spunând că motivul pentru care cei doi s-au încăierat a fost….o femeie. Și nu orice femeie, ci soția lui Vargas Llosa, pe care Marquez se pare că a ”consolat-o” într-o perioadă dificilă a mariajului celor doi.La aniversarea a 40 de ani a capodoperei lui Marquez, Un veac de singurătate, fusese prezentat și un eseu introductiv laudativ scris chiar de Vargas Llosa. Se pare că acesta îl scrisese înainte de bătaie, dar a decis să-l scoată la lumină abia recent.

ninette
09-03-2013, 22:23
Sfat pentru sâmbătă seara:

http://sphotos-g.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-ash3/599237_10152607886810464_749092842_n.jpg

http://www.scribd.com/doc/26209664/Jean-Baudrillard-Societatea-de-consum

Asta citesc eu zilele acestea; am găsit cartea printre cele de şcoală ale fiicei mele, şi cum auzisem de Baudrillard cu totul întâmplător, de la nişte oameni care ştiau despre ce vorbesc, mi-am zis să încerc.
Aşadar, Societatea de consum. Mituri si structuri, o traducere foarte bună a lui Alexandru Matei (apropó, o fi proful nostru de franceză?), o analiză, aş spune eu, sociologică, despre consum; despre literatura lui Baudrillard, gurile pricepute spun că ar fi greu de clasificat: nu-i nici filosofie, nici sociologie, nici altceva, şi totuşi, foarte citită şi citibilă.
Pentru cei care sunt interesaţi, am ataşat un link de pe scribd, eu cred că merită citită, deşi poate părea destul de bulversantă, în sensul în care dărâmă mituri şi credinţe abia formate în biata noastră societate post ...

ninette
11-03-2013, 18:59
Cele mai cunoscute cafenele literare din Europa - http://hyperliteratura.ro (http://hyperliteratura.ro/cele-mai-cunoscute-cafenele-literare-din-europa/)
Întraţi în articol să le vedeţi, sunt câteva frumoase, incitante, atrăgătoare, dar mie asta mi se pare atât de plină de istorie şi literatură de calitate superioară!!!
•Literaturnoye Cafe: cafeneaua literară a St. Petersburgului. Multe genii ruse şi-au băut tacticos cafeaua aici, inclusiv Dostoievski şii filozoful materialist Nikolai Cernişevski. De asemenea, se pare că ar fi ultima cafenea pe care Alexander Puşkin a vizitat-o înainte de a muri. Mâncărurile sale preferate sunt listate pe un meniu separat, printre care se numără ciupercile coapte şi supa de varză (nu comentăm gusturile culinare ale poetului rus). Adresa cafenelei: Nevsky Prospekt.
http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/03/hyperliteratura-Literaturnoye-Cafe.jpg

ninette
13-03-2013, 20:50
Pentru întâlnirea de astă-seară este târziu, dar dacă citiţi interviul de pe blogul Cărtureştilor, poate vi se face poftă să-i citiţi şi cartea!

“Fără librării, oraşele noastre ar fi locuri gri, vulgare şi triste.” -Juan Pablo Villalobos

"Juan Pablo Villalobos, copilul teribil al literaturii mexicane, se întâlnește în seara aceasta cu cititorii în Energiea (Str. Brezoianu, nr. 4), de la ora 19.00. Dacă încă nu ați citit romanul său de debut, “Fiesta în bârlog”, publicat de Curtea Veche Publishing, vi-l recomandăm cu căldură. Iar despre faptul ca merită să îl întâlniți pe Pablo Villalobos, vă lăsăm să vă convingeți singuri citind interviul acordat de el pentru blogul Cărturești."

http://blog.carturesti.ro (http://blog.carturesti.ro/juan-pablo-villalobos-fara-librarii-orasele-noastre-ar-fi-locuri-gri-vulgare-si-triste/)

Blue Spirit
18-03-2013, 23:19
Am reusit, în sfârșit, să citesc "Manuscrisul găsit la Accra” scris de Paulo Coelho, vă voi posta o mică prezentare însoțită de un scurt interviu găsite în revista Unica:



Paulo Coelho despre „Manuscrisul găsit la Accra“

http://img.unica.ro/typo3temp/pics/2005-01-Casablanca1_731929081c.jpg


"Un manuscris de demult cuprinde secretul vieţii noastre. Trăieşte clipa pentru a-ţi păstra sufletul viu!



4 iulie 1099. În ajunul bătăliei pentru Ierusalim, cruciaţii aşteaptă, dincolo de ziduri, zorile, când va începe asaltul. Locuitorii din Oraşul Sfânt – creştini, evrei şi musulmani – se adună spre a-l asculta pe grecul înţelept căruia îi zic Coptul. El nu le spune nimic despre bătălia iminentă, ci le vorbeşte despre învăţămintele desprinse din viaţa de toate zilele, din provocările şi greutăţile pe care fiecare trebuie să le înfrunte, despre credinţă şi puterea de a transforma înfrângerile în începuturi de drum. Adevărata înţelepciune provine din iubire, din clipele de suferinţă prin care trecem, dar şi din cele de glorie, din îngemănarea perpetuă a vieţii cu moartea.

Manuscrisul găsit la Accra ne invită să medităm la cât de important este să-ţi trăieşti prezentul şi la principiile şi valorile umane. Fără ele, nimeni nu poate merge mai departe. Însemnate pe un papirus, ascunse într-o peşteră din deşertul egiptean, spusele înţeleptului grec ajung astfel până la noi. La întrebările despre dragoste, pierdere, înfrângere, singurătate, teamă, loialitate, sex, viitor, calea de urmat, el dă răspunsuri la fel de adevărate şi după o mie de ani.
Manuscrisul găsit la Accra nu este o carte care să se citească pe nerăsuflate. Paginile trebuie parcurse pe îndelete, iar cartea – păstrată mereu aproape, căci îi va dezvălui de fiecare dată celui ce o deschide un nou înţeles“, scrie publicația Epoca."




Iată un interviu cu celebrul scriitor despre cel mai recent volum al său şi despre obstacolele depășite recent:



1. Paulo, eşti specialist în amestecarea realităţii cu ficţiunea în cărţile tale. Ce este fapt şi ce este ficţiune în Manuscrisul găsit la Accra?

Există o mie de moduri de a interpreta realitatea. Să distingi între fapte şi ficţiune nu-i este greu numai scriitorului, ci oricărei persoane. Trăim sub un bombardament de informaţii pe care le credem a fi fapte, când adeseori ele pot fi ficţiune.
Manuscrisul găsit la Accra se bazează pe valori, iar valorile nu sunt niciodată ficţiune. Ele traversează timpurile. Cartea nu are pretenţia să explice sau să descrie valori, ci să arate că întrebările pe care le aveam acum o mie de ani rămân vii, să arate cum ar fi fost explicate acum o mie de ani şi cum sunt explicate astăzi.

2. Nedorita de Oameni – moartea – este foarte prezentă în cartea aceasta. Asta are vreo legătură cu spaima pe care ai avut-o din cauza unei probleme de sănătate anul trecut?

Când medicul mi-a spus, la 30 noiembrie 2011, că voi muri, că Nedorita de Oameni va veni, nu am avut mult timp să mă gândesc. Sau mă operam imediat, sau muream. Două zile mai târziu mi s-a făcut un cateterism. În noaptea din ajun m-am culcat şi mi-am spus: „Asta e, viaţă, dacă o să mor, o să mor fericit! Nedorita de Oameni a venit şi, cum spune poemul lui Manuel Bandeira, a găsit casa curată, masa pusă, fiecare lucru la locul lui. Am trăit tot ce trebuia să trăiesc. Întotdeauna mi-am depăşit limitele. Am avut o tinereţe spectaculoasă, pentru că a coincis cu epoca hippy – total diferită de ziua de azi, când oamenii sunt mult mai prudenţi. Am fost imprudent absolut, ceea ce socotesc o calitate. Lângă mine doarme femeia pe care o iubesc şi o voi iubi totdeauna. M-am însurat cu ea acum 33 de ani, mi-am petrecut jumătate din viaţă alături de ea. Şi, până la urmă, am reuşit să am succes în ceea ce visam: să fiu scriitor. Atunci, dacă Nedorita de Oameni va veni mâine, va fi binevenită“.

3. Manuscrisul găsit la Accra vorbeşte despre valorile care împing înainte vieţile noastre. Coptul este alter ego-ul tău? Cuvintele lui sunt testamentul tău?

Cuvintele Coptului nu sunt testamentul meu, testamentul meu este întreaga mea operă. Dar Coptul este într-adevăr alter ego-ul meu, doar că e mai înţelept decât mine, eu nu am toată înţelepciunea aceea. Când scriitorul scrie, intră în transă, se conectează cu ceea ce numesc în Alchimistul „sufletul lumii“. Iar cartea asta este un omagiu adus lui Khalil Gibran şi unei cărţi acum uitate, din păcate, care este Profetul.


Reproducere autorizată de Editura Sextante.
Mulțumim doamnei Micaela Ghiţescu pentru traducerea interviului.
Sursa: revista Unica

ninette
27-03-2013, 16:42
Un super-interviu cu Gabriela Adameşteanu, scriitoare româncă dragă mie, şi sunt convinsă, multora dintre voi :)

http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2013/03/01/5130b38500f5182b85b94b1e/646x404.jpg

Conduce „Bucureştiul Cultural“
Numele: Gabriela Adameşteanu
Data şi locul naşterii: 2 aprilie 1942, Târgu-Ocna
Starea civilă: divorţată
Studiile şi cariera: A absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti în anul 1965. Până în anul 1990, a fost redactor la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică şi la Cartea Românească. A devenit membră a Uniunii Scriitorilor în 1980. După debutul editorial din 1975, cu romanul „Drumul egal al fiecărei zile“, a mai publicat: „Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă“, „Dimineaţa pierdută“, „Vară-primăvară“, „Obsesia politicii“, „Cele două Românii“, „Întâlnirea“ şi „Provizorat“. A obţinut, printre altele, premiul de debut al Uniunii Scriitorilor (1975), Premiul Uniunii Scriitorilor (1984) şi Premiul Hellman-Hammett (2002). Între 1991 şi 2005 a fost redactor-şef al revistei „22“. În prezent, este redactor şef al suplimentului „Bucureştiul Cultural“, editat de revista „22“.
Locuieşte în: Bucureşti

http://adevarul.ro (http://adevarul.ro/cultura/carti/interviu-gabriela-adamesteanu-scriitoare-despre-rezistenta-cultura-nu-poti-obligat-erou-1_5130aaba00f5182b85b91f10/index.html)

ninette
27-03-2013, 17:24
Cea mai vândută carte la standul românesc şi la cel al Editurii Gallimard la Salonul de Carte de la Paris: Provizorat/Situation provisoire de Gabriela Adameşteanu :ipb_bigsmile:
http://sphotos-b.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-prn1/18018_627251403968885_316439029_n.jpg

Câte ceva despre carte:

- a luat Premiul pentru Proza al revistei Observator cultural pe anul 2010



„Provizorat se va impune atit ca un mare roman al destinderii, cit si ca un roman al cuplurilor in totalitarism(e) si al imposibilei intimitati. O revenire in forta a unei prozatoare de virf si o carte de asezat pe acelasi raft cu Dimineata pierduta.” (Paul Cernat)

„De neratat lectura acestui Provizorat, al doilea mare roman al Gabrielei Adamesteanu.” (Daniel Cristea-Enache)

„Cel mai specific roman al prozatoarei, mai libera ca niciodata de a pune in toate ecuatiile posibile individualul si politicul,Provizorat probeaza faptul ca Gabriela Adamesteanu s-a intors definitiv la literatura si ca lucreaza in continuare la epopeea tulburatoare a infatisarii „omului subt vremi.” (Alex Goldis)

„Prin realismul meticulos si valoarea documentara, prin coerenta tramei de o tristete sfisietoare, prin complexitatea personajelor, prin simplitatea stilistica, dar elocventa, punctata de rare mingiieri poetice, prin reusita transmiterii starilor de neliniste si nesiguranta, romanul Provizorat te (re)indragosteste intens de proza Gabrielei Adamesteanu, o autoare de raftul intii in biblioteca literaturii noastre postbelice.” (Gabriela Gheorghisor)

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/781/10376/6435031/1/adamesteanu.jpg?width=320

ninette
27-03-2013, 17:53
Top 5 cei mai vinduti autori romani la standul romanesc de la Salonul de Carte de la Paris:
1. Gabriela Adamesteanu - Provizorat
2. Razvan Radulescu - Viaţa şi faptele lui Ilie Cazane
3. Norman Manea -
4. Dan Lungu - Cum să uiţi o femeie
5. Lucian Dan Teodorovici - Matei Brunul

Câte ceva despre ce a fost acolo, puteţi găsi mai jos:
http://adevarul.ro (http://adevarul.ro/cultura/carti/romania-vandut-mai-multe-carti-decat-spania-salonul-carte-paris-1_5151d20800f5182b85539dd3/index.html#)

Despre ocupantul celui de-al doilea loc, scriitorul Răzvan Rădulescu, v-am mai povestit câte ceva atunci când am vorbit despre filmul Poziţia copilului, pe topicul dedicat. Cartea cu care a fost prezent la Paris, Viaţa şi faptele lui Ilie Cazane este savuroasă. Am fost cu atât mai bucuroasă, cu cât Răzvan a folosit prenumele, o parte din numele de familie (Cozmovici), şi caracterul mamei mele pentru un personaj secundar din roman, soacra lui Ilie Cazane: Taliţa lui Cozmoiu, "care se trezea dimineaţa înainte de cântatul cocoşilor, ambiţioasă să fie prima femeie din sat" (citatul este din memorie, deci aproximativ exact).

"Cu o scriitură parcă realizată de un derviş, pendulând de la privirea asupra sinelui şi ajungând, de-a lungul intrigii, la imaginea României, prin spirale şi repetiţii: povestea lui Ilie Cazane, fiul Georgetei şi al lui Ilie Cazane-tatăl, «personaj care nu este lipsit de pitoresc, după cum spun prietenii săi», ne duce, prin intermediul unei poveşti fantastice, în viaţa cotidiană a României comuniste. Şi... stupoare...cititorul se trezeşte râzând...", descrie Le Monde romanul pentru care Răzvan Rădulescu - cunoscut, în ultimii ani, drept coscenarist al unor filme româneşti de succes precum "Moartea domnului Lăzărescu", "Marţi după Crăciun" şi "Poziţia copilului" - a primit, în 1997, Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România.

ninette
28-03-2013, 18:07
Startul Maratonului de lectură, pe 1 aprilie, la 18:00, la stația de metrou Berceni!



http://sphotos-h.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-snc6/8953_627712447256114_1857951062_n.jpg

Powertools
28-03-2013, 18:47
O carte excepţională, cu peste 15 milioane de exemplare vândute, ,,Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace”, scrisă de americanul Stephen R. Covey. Lecturarea unei astfel de cărţi şi respectarea paradigmelor cuprinse în ea v-ar putea schimba cu adevărat viaţa!
O astfel de carte o recomand tuturor, inclusiv politicienilor şi, de ce nu, celor din echipa naţională de fotbal a României…Poate că în felul acesta vor reuşi să se autodepăşească moral şi fizic şi să devină, în sfârşit, utili pentru ţară!

ninette
28-03-2013, 19:02
:)) mulţumim pentru recomandare! La politicieni nu mă angajez, dar am posibilitatea să recomand cartea câtorva jucători de fotbal, dacă aveţi speranţe că i-ar "îmbunătăţi". Poate că ar trebui să o citesc eu mai întâi. Cred că da!
Vă mai aşteptăm!



O carte excepţională, cu peste 15 milioane de exemplare vândute, ,,Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace”, scrisă de americanul Stephen R. Covey. Lecturarea unei astfel de cărţi şi respectarea paradigmelor cuprinse în ea v-ar putea schimba cu adevărat viaţa!
O astfel de carte o recomand tuturor, inclusiv politicienilor şi, de ce nu, celor din echipa naţională de fotbal a României…Poate că în felul acesta vor reuşi să se autodepăşească moral şi fizic şi să devină, în sfârşit, utili pentru ţară!

beatrice-diana
29-03-2013, 09:58
Top 5 cei mai vinduti autori romani la standul romanesc de la Salonul de Carte de la Paris: 1. Gabriela Adamesteanu - Provizorat 2. Razvan Radulescu - Viaţa şi faptele lui Ilie Cazane 3. Norman Manea - 4. Dan Lungu - Cum să uiţi o femeie 5. Lucian Dan Teodorovici - Matei Brunul Câte ceva despre ce a fost acolo, puteţi găsi mai jos: http://adevarul.ro (http://adevarul.ro/cultura/carti/romania-vandut-mai-multe-carti-decat-spania-salonul-carte-paris-1_5151d20800f5182b85539dd3/index.html#) Despre ocupantul celui de-al doilea loc, scriitorul Răzvan Rădulescu, v-am mai povestit câte ceva atunci când am vorbit despre filmul Poziţia copilului, pe topicul dedicat. Cartea cu care a fost prezent la Paris, Viaţa şi faptele lui Ilie Cazane este savuroasă. Am fost cu atât mai bucuroasă, cu cât Răzvan a folosit prenumele, o parte din numele de familie (Cozmovici), şi caracterul mamei mele pentru un personaj secundar din roman, soacra lui Ilie Cazane: Taliţa lui Cozmoiu, "care se trezea dimineaţa înainte de cântatul cocoşilor, ambiţioasă să fie prima femeie din sat" (citatul este din memorie, deci aproximativ exact). "Cu o scriitură parcă realizată de un derviş, pendulând de la privirea asupra sinelui şi ajungând, de-a lungul intrigii, la imaginea României, prin spirale şi repetiţii: povestea lui Ilie Cazane, fiul Georgetei şi al lui Ilie Cazane-tatăl, «personaj care nu este lipsit de pitoresc, după cum spun prietenii săi», ne duce, prin intermediul unei poveşti fantastice, în viaţa cotidiană a României comuniste. Şi... stupoare...cititorul se trezeşte râzând...", descrie Le Monde romanul pentru care Răzvan Rădulescu - cunoscut, în ultimii ani, drept coscenarist al unor filme româneşti de succes precum "Moartea domnului Lăzărescu", "Marţi după Crăciun" şi "Poziţia copilului" - a primit, în 1997, Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România. Am ramas placut surprinsa de standul românesc, e adevarat ca România a fost invitata de onoare anul acesta; acum doi ani când am mai fost standul României era de trei ori mai mic, acuma a fost lume multa si cred ca s-au vândut multe carti, dupa cum spui si tu.

beatrice-diana
29-03-2013, 10:31
Neapărat! Iar ca să îţi dau aripi, postez aici un comentariu dintr-o dezbatere unde se pusese întrebarea <<Românii chiar au intrat în civilizaţia de tip occidental sau doar au mimat-o? Aţi citit cartea, ce părere aveţi despre ea?” Iată răspunsul acelui cititor: "Răspunsul este mai complex. Primele pagini sugerează deja un fir : întârzierea. Apoi se succed fapte care unora, mai băţoşi s-ar putea să le lezeze naţionalismul. Suntem mari prin încăpăţânarea de a supravieţui şi mici prin faptul că nu prea am mai făcut mare brânză în afară de asta. Aţi văzut catedrala din Chartres? Sigur că la Voroneţ e mai frumos, sigur că musteşte Tismana de spiritualitate, da, "pe Argeş în jos, pe un mal frumos", ne-am zidit soţia şi mama! Doamne ce grozăvie!!! Atât să spun şi ar fi prea mult... dar nu mă refer la esoterismul sacrului românesc şi aşa prea la cheremul unor despoţi, fie ei eroi tăietori de turci, ori ba, mă refer la ştiinţa clădirii unor ziduri şi bolţi imense, la înălţimea acelor turle care străpung cerul şi norii ducând zelul căutării lui Dumnezeu dincolo de puterile omului! Şi apoi au făcut biblioteci şi l-au tradus pe Aristotelîn timp ce afară, regi şi baroni se băteau în draci. Noi am salvat occidentul? Noi, poarta furtunilor? Poate în filmele lui S Nicolaescu.. Ştiţi ceva? Nu vă recomand să vă duceţi prea mult cu Boia dacă nu vă place să vedeţi ce înseamnă un blestem...Dar dacă credeţi în puterea fiecăruia de a vă zidi propriile catedrale, dacă credeţi că a fi român nu înseamnă o tinichea de coadă. dacă vă bazaţi identitatea pe faptele voastre, de zi cu zi, atunci citiţi cartea lui Boia. Şi vă recomand un vechi cântec al lui Jean Moscopol : Tot ce-i românesc nu piere. Ca să vă vină inima la loc...>> Am cumparat cartea la Salonul cartii, interesant punct de vedere, autorul "distruge" din temelii toata istoria pe care eu am învata-o la scoala. O lectura care te îndeamna la meditatie, eu ramâneam cu ochii în soare dupa fiecare paragraf sa "rumeg" informatia. Ramâi asa cu un gust amar, "De ce e România altfel?" sau mai bine zis de ce sunt românii altfel? individual fiecare român stie sa dea sfaturi , se pricepe la o mie de lucruri (politica, fotbal, etc.), dar când e vorba de un întreg, toti împreuna, la capitolul asta avem slabe realizari...

Val-Vartej
29-03-2013, 12:31
Lucian Boia, De ce este Romania altfel ?

ninette
29-03-2013, 17:44
Îţi mulţumesc pentru carte! Şi revin cu recomandarea, pentru toţi prietenii de pe forum, de a încerca o lectură !
Lucian Boia, De ce este Romania altfel ?

ninette
29-03-2013, 18:17
Mă bucur că ai citit-o, Diana! Eu am mai recomandat-o şi împrumutat-o la trei colegi. Doi au citit-o şi au fost de părere, la fel ca şi mine, că mai bine decât atât nu putea să o spună nimeni. Cel de al treilea, un om care merge pe principiul "Crede şi nu cerceta" (nu că ar fi rău asta!) a fost aproape violent în limbaj, mi-a adus-o şi mi-a spus că a citit câteva pagini, dar că nu a putut merge mai departe, că aşa ceva nu este posibil, că cum, că ce, că bravul popor român etc.!
Am fost stupefiată în primul rând pentru că nu a citit tot ca să putem discuta. I-am spus că se cramponează de nişte fraze goale, dar în final l-am lăsat baltă pentru că mi-am dat seama că nici nu are cunoştinţe şi nici nu poate duce prea mult :ipb_biggrin:.

Îţi mărturisesc ceva: de când am citit cartea aceasta, mă uit continuu în jur! Nu că nu aş fi făcut-o şi înainte, eu sunt renumită printre cunoscuţi că am "darul" de a observa şi descrie "strada" cum puţini o fac ... mă uit în jur şi îmi spun că poate nu ştiu destulă istorie, că poate nu-mi cunosc suficient ţara şi câte şi mai câte! Dar încerc să-mi observ contemporanii, şi ce văd? La mine în bloc: administratorul se străduieşte să ne mobilizeze, să adunăm resurse şi să curăţăm mizeria din spaţiile comune. O facem, iese frumos, nu mai pute, nu ne mai spânzurăm în pânzele de păianjen, şi dintr-o dată bucurie! Vecina de la etajul al şaselea îşi spală mizeria din preşuri şi le pune la scurs pe balustrada scării; apa, mai mult sau mai puţin curată şiroieşte pe zidurile proaspăt văruite, în capul cui urcă sau coboară, şi apoi se adună în băltoace murdare până la uşa mea, care stau la parter şi "pune fa mâna pe mătură şi scoate apa, nu veni la mine la uşă", asta în cazul în care binevoieşte să răspundă. Şi pun mâna pe mătură, oricum trebuie să o fac :ipb_bigsmile:.
La serviciu, şi suntem ditamai instituţia, cu prestigiu şi procent mare de încredere, rezultat din sondaje, a acestei populaţii în noi ... spală doamna ceainicul, chiuveta rămâne plină de floare de ceai, aruncă zaţul de la cafea în budă, dar nu trage apa după ea, îşi rezolvă unele necesităţi fiziologice, apa trasă nu dovedeşte, dar nu pune mâna pe perie şi pe găleată să cureţe. Altminteri dooomni, doaaamne, inelate, parfumate, pe tocuri şi cu ifose!
Să îţi mai spun şi de metrou? Ştii câte ceva de pe blog; astăzi chiar, la staţia Aviatorilor au coborât pe peron trei puştani de liceu, veseli, frumuşei, dar plini de scuipat, şi pe care doi dintre ei l-au evacuat, printre dinţi, pe jos. Dimineaţa, invariabil, bucureşteanul mănăncă covrigi. Au crescut aşa-zisele simigerii mai ceva decât ciupercile după ploaie ... covrigul îţi este livrat într-o punguţă de hârtie. După ce termină de molfăit, ambalajul ajunge, printre picioarele satisfăcutului, direct sub banchetă. Dacă te uiţi mai urât, rişti foarte mult; este cetăţeanul care cumpără Click şi Libertatea, dă un leu pe ele şi se consideră un om informat şi, mai ales, citit!

O vecină, femeie gospodină, cu casa lună, cu studii superioare (sigur, şi inele, şi ifose, şi pretenţii), colegă se serviciu, de asemenea, se oferă să mă ia cu maşina personală la muncă. Trăncănim, la partea de condus vehiculul nu mă pricep, deci nu mă bag! La un moment-dat, lasă puţin geamul jos, scoate guma din gură, trage o înjurătură fiindcă i s-a lipit puţin pe degete, şi o strecoară pe carosabil ... "de ce n-ai scuipat-o", zic eu, şi jur că a crezut că vorbesc serios. "Am lăsat geamul prea puţin, s-ar fi întins scuipatul pe el ..."
Ieri, pe scara de metrou, urcând la Romană, doi cetăţeni, colegi de şantier, în spatele meu: "Stai bă, unde te grăbeşti aşa? Întârzii? Şi ce dacă întârzii? Păi numa să-mi zică mie ingineru ceva că viu târziu ... păi du-te mă în mă-ta, păi tu ştii bă că eu vin tocmai de la Adunaţi în fiecare zi?" ...

Mai vrei Diana? Eu mai am, nenumărate, asta a fost doar o feliuţă străvezie, dintr-un singur loc, dar e suficient, pentru mine mult prea!
Ce poţi face în condiţiile astea? Mai râd, împreună cu băieţii şi fata mea, că trebuie să ne golim buzunarele şi genţile de ambalaje, când ajungem acasă la sfârşitul zile, că ni s-a lipit mulţumescul de buze pentru orice, că ... Şi atunci revin la comentariul acestui necunoscut, undeva, pe Internet, unde alţi bravi români combăteau ceea ce scrie Lucian Boia: "Ştiţi ceva? Nu vă recomand să vă duceţi prea mult cu Boia dacă nu vă place să vedeţi ce înseamnă un blestem...Dar dacă credeţi în puterea fiecăruia de a vă zidi propriile catedrale, dacă credeţi că a fi român nu înseamnă o tinichea de coadă, dacă vă bazaţi identitatea pe faptele voastre, de zi cu zi, atunci citiţi cartea lui Boia. Şi vă recomand un vechi cântec al lui Jean Moscopol : Tot ce-i românesc nu piere. Ca să vă vină inima la loc..."


Am cumparat cartea la Salonul cartii, interesant punct de vedere, autorul "distruge" din temelii toata istoria pe care eu am învata-o la scoala. O lectura care te îndeamna la meditatie, eu ramâneam cu ochii în soare dupa fiecare paragraf sa "rumeg" informatia. Ramâi asa cu un gust amar, "De ce e România altfel?" sau mai bine zis de ce sunt românii altfel? individual fiecare român stie sa dea sfaturi , se pricepe la o mie de lucruri (politica, fotbal, etc.)dar când e vorba de un întreg, toti împreuna, la capitolul asta avem slabe realizari...

ninette
30-03-2013, 12:18
Asta nu-i de pierdut!

http://blog.carturesti.ro/pascal-bruckner-lanseaza-la-bucuresti-un-nou-roman/
(http://blog.carturesti.ro/pascal-bruckner-lanseaza-la-bucuresti-un-nou-roman/)
http://blog.carturesti.ro/wp-content/uploads/2013/03/blogcasaingerilor-1.jpg

mihapred
30-03-2013, 21:38
Maine, in Bucuresti :

Lansare de carte : Catia Maxim, scriitoare aromana, isi lanseaza volumul ”Ingerii lui Maxim . Exilul”


http://melidoniumm.files.wordpress.com/2013/03/catia-maxim3.jpg


http://catiamaxim.files.wordpress.com/2013/03/img_5675.jpg




Aniversarea a 2 ani si jumatate (sac!) de la infiintarea editurii Herg Benet

http://www.bewhere.ro/images/0/515320c59264c_herg-benet-live-2-5-ani-de-literatura-vie.jpg

Editura a promovat mai cu seama scriitori romani tineri, aflati la inceputul minunatului, dar si dificilului drum al scrierii artistice.

ninette
02-04-2013, 19:11
O nuvelă necunoscută, medalia şi diploma premiului Nobel ale scriitorului William Faulkner, scoase la licitaţie (http://hyperliteratura.ro/documente-faulkner-scoase-la-licitatie/)

http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/04/hyperliteratura-william-faulkner.png

Trecutul lui William Faulkner nu a murit. Este scos la vânzare. În licitaţia organizată la New York, la casa de licitaţii Sotheby, din data de 11 iunie, se vor vinde câteva scrisori ale autorului, un teanc de manuscrise corectate de mână, o nuvelă ce nu a văzut niciodată lumina tiparului, medalia şi diploma premiului Nobel obţinută de autor.

http://hyperliteratura.ro (http://hyperliteratura.ro/documente-faulkner-scoase-la-licitatie/)

anaendale
03-04-2013, 20:39
Asta nu-i de pierdut!

http://blog.carturesti.ro/pascal-bruckner-lanseaza-la-bucuresti-un-nou-roman/
(http://blog.carturesti.ro/pascal-bruckner-lanseaza-la-bucuresti-un-nou-roman/)
http://blog.carturesti.ro/wp-content/uploads/2013/03/blogcasaingerilor-1.jpg


O scriere mai aerisita, mai putin densa decat cele de dinainte, un stil mai putin suculent si mai putin energic decat cel pe care l-am cunoscut.
Interesanta, din punctul meu de vedere, este obiectivitatea narativa: intelegi ce vrei, desprinzi ce concluzii crezi de cuviinta; autorul nu te ghideaza. Subiectul abordat (care, dupa mine, poate fi "plasat" in aproape orice capitala europeana) iti aduce in fata ochilor fragilitatea fiintei umane, granitele fine dintre manifestarile omenesti opuse una alteia. Cartea iti poate ridica intrebari sau te poate lasa complet rece. E o chestiune de optiune personala, o functie a propriei personalitati ca sistem bio-psiho-socio-cultural.
Astept si opiniile voastre.
:)

mihapred
05-04-2013, 19:18
http://www.carti-online.com/images/ken-kessey-zbor-deasupra-unui-cuib-de-cuci-1277.jpg

Cititi, recititi sau vedeti filmul / piesa de teatru ... nu conteaza ... Sunt sigura ca va fi o incantare a sufletului !
De obicei ecranizarea sau punerea in scena a unei opere literare nu se ridica la nivelul acesteia ... In cazul de fata avem o exceptie !
Sa va reamintesc !


http://youtu.be/2WSyJgydTsA

PS Totusi , trebuie sa va aduc aminte si ca placerea cititului intr-un fotoliu sau chiar in pat ... nu poate fi egalata decat de foaaarte putine activitati ... :ipb_cool:

Val-Vartej
05-04-2013, 20:48
Ken Kesey, Zbor deasupra unui cuib de cuci

beatrice-diana
07-04-2013, 11:52
[SIZE=2][FONT=book antiqua]Mă bucur că ai citit-o, Diana! [/I][/I] Ma amuza peisajul "pestrit" pe care îl descrii, în aceeasi ordine de idei va recomand sa cititi: "Ghidul nesimtitului" de Radu Paraschivescu, "Bazar bizar" de acelasi autor si “Grand Bazar România sau Călător străin updated”, de Mike Ormsby Editura Compania, Bucureşti, 2008 Traducere de Vlad A. Arghir.

ninette
09-04-2013, 19:42
Literaturi despre care ştim mai puţin: literatura kazahă
http://hyperliteratura.ro (http://hyperliteratura.ro/)

Literatura kazahă își are rădăcinile în istoria nomazilor care au cutreierat aceste teritorii ale Asiei Centrale. Influența turcă este una ce a conturat cuvintele astfel încât să rezoneze cu o forță poetico-artistică, fiind totodată încărcate cu valoare culturală și un substrat de ordin spiritual. Moștenirea folclorică de origine turcă a îmbogățit literatura kazahă cu legende, povești, proverbe, cântece, poeme eroice și “liroepicheskimi”. Secolele XIII-XV poartă și istoria avântului literaturii în această parte a lumii asiatice. În paralel, dezvoltarea din celelalte sectoare ale ținutului numit Kazahstan, a influențat accesul literaturii în viața socială.

Primele exemple ale literaturii scrise, după ani de folclor, poartă semnătura lui Nasreddin Rabguzi (cea mai însemnată operă a sa este Kisas-ul-Anbiya), și parafa anului 1310. Citite, te învață despre locutorii Asiei Centrale. Cele mai multe au devenit ulterior basme ale națiunii kazahe. Alături de scrierile acestuia, aceeași perioadă a fost martora unui număr semnificativ de scrieri cu caracter religios.

http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/04/hyperliteratura-Abai-Qunanbaiuli.jpg
Abai Qunanbayuli (10 august 1845 – 6 iulie 1904) este cel care a scris “manualul de bună-creștere” al fiecărui kazah: Kara sozder (Cartea cuvintelor) conține 45 de strofe, cunoscute sub numele de “cuvintele înțelepciunii”. Datorită acestei scrieri a rămas unul dintre cei mai importanți poeți și filozofi ai culturii kazahe, fiind totodată considerat “întemeietor al literaturii naționale din Kazahstan”. Urmând firul dezvoltării literaturii kazahe, versurile sale sunt inspirate din folclorul țării, fiind totodată o colecție de sfaturi ce doresc atingerea unui stil de viață demn, ideal pentru poporul nomad care a luat ființă în mijlocul stepei. Cartea cuvintelor este prima carte citită de kazahi, dar și cartea ce îi însoțește pe parcursul vieții, precum o amintire a ceea ce sunt. Atunci când vorbești cu un kazah și conversația ajunge la numele lui Abai, fizionomia interlocutorului asiatic devine o grimasă, iar Abai “poetul nostru de suflet”. Născut în partea de Est a Kazahstanului, inițial a purtat numele de Ibrahim, dar pe măsură ce creștea și-și dovedea iscusința minții și a mânuirii peniței, a primit numele de Abai, nume ce tradus, înseamnă “atent”. Cu atenție este nu doar citit, ci și învățat de locuitorii din stepa Asiei Centrale.

Alături de operele scrise de el, Abai a îmbogățit literatura kazahă și cu traduceri din operele lui Alexander Pușkin, Krîlov și Mikhail Lermontov.

Cronologic, următorul reprezentant al literaturii kazahe, este unul dintre cei mai importanți scriitori secolului al XIII-lea, Ket Buga. El este și cel care l-a anunțat pe împăratul Genghis Khan de moartea fiului său, Joshy. Această legendă este una dintre cele mai animate povești pe care kazahii o (re)povestesc cu iscusința unui martor: Genghis Khan era temut datorită obiceiului său de a turna argint în gura oricărui om care ar îndrăzni să-i aducă vești proaste.Atunci când fiul acestuia a murit în luptă, nimeni nu îndraznea să anunțe această veste aducătoare de moarte. Artistul Ket Buga s-a folosit de instrumentul tradițional de cântat, dombra, cu care s-a dus și i-a vestit, în cânt, împăratului moartea fiului său. Apelând la cuvântul lui Genghis Khan, acesta a susținut că nu a purtat niciun dialog, singurul său “păcat” fiind acela de a cânta. Astfel, a păcălit o posibilă condamnare la moarte și a scos din impas imperiul.

De la filozofie la matematică, Abu Abdullah Muhammad bin Musa al-Khwarizmi-Al-Horezmi (780-845) a fost un savant persan, preocupat de arte, dar și de științe exacte. Numele pe care îl poartă dezvăluie și locul natal al scriitorului (Horezmi), loc ce se află astăzi după granițele Uzbekistanului. În ciuda acestor aspecte legate de numele și locul de proveniență, Al-Horezmi este amintit drept unul dintre cei care au modelat scrierea kazahă, mai ales în domeniul descoperirilor din domeniul științelor exacte.
Moștenirea sa constă în cinci opere: aritmetică, algebră, astronomie, geografie și calendar (Manual de aritmetică; Tratat de algebră; Geometria; Tratat de astronomie și geografie; Imaginea Pământului), opere care au avut o influență considerabilă asupra dezvoltării ulterioare a științelor. Totodată, printre scrierile sale se numără și alte “cărți arabe”, însă manuscrisele au fost pierdute în graba trecerii anilor și a granițelor umblate.

http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/04/hyperliteratura-Mukhtar-Auezov.jpg

Reprezentantul literaturii kazahe din timpul epocii sovietice este Mukhtar Omarkhanuli Auezov (Auezov). Absolvent al universităților din Rusia și Uzbekistan, s-a îndrăgostit de scris încă din perioada studenției, iar apoi a publicat numeroase ediții de texte epice ce redau aspecte ale vieții din Kazahstan.Unul dintre modelele sale a fost Abai Kunanbayev. După ce a studiat scrierile celui mai important scriitor al literaturii sale, a scris romanul istoricAbai. O narațiune dinamică, romanul reprezintă un document unic, o radiografie a vieții și a mediului social din ținutul nomad al Asiei Centrale.

Începutul poeziei în Kazahstan poartă amintirile timpului din a doua jumătate a secolului XIX. De cele mai multe ori anonime, aceste lucrări s-au identificat mai ales cu istoria orală a kazahilor, fiind asociate, în lipsa unor nume de autori, cu nume de locuri, devenite vii prin intermediul versurilor.Printre epopeele clasice cunoscute regăsim două: Er Targhın și Alpamıs. Acestea, precum majoritatea scrierilor de origine kazahă, ating conceptul unei umanității strâns legată de mediul natural și tărâmurile pe care habitează. Simbioza omului cu natura este transcrisă prin intermediul metaforelor și a descrierilor.Natura devine astfel motiv și laitmotiv în cele mai multe creații. Alte motive des utilizate sunt cele de natură didactică și religioasă. Totuși, este de reținut faptul că religia nu ocupă un loc la fel de important precum în scrierile altor popoare turcice musulmane, unde are prioritate absolută.
Astăzi, literatura kazahă poartă o cortină politică, mulți dintre cei ce aleg drumul scrierii nu migrează, nici pe hârtie, departe de realitatea contemporană și viața politică.


http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/04/hyperliteratura-aron-atabek.jpg
Un exemplu de poet contemporan este Aron Atabek, cel care a dedicat o serie de lucrări vieții președintelui Nazarbayev și a regimului acestuia. Condamnat la 18 ani de închisoare sub acuzația de “conducere a unei dezordini publice”, Atabek este unul dintre scriitorii care pot fi citiți online și în limba engleză. Freedom to create (http://www.freedomtocreate.com/) este o platformă ce susține “curajul și creativitatea artiștilor care își folosesc talentul pentru a construi fundații sociale și a inspira spiritul uman”, precum și “cartea” acestui scriitor. La trei ani după ce a fost închis, în 2010 poetul a primit Imprisoned prize, oferit de asociația Freedom to create.

Cei mai mulți scriitori kazahi rămân în spatele literelor chirilice.

Literatura kazahă rămâne acea notă ce vibrează din spiritul unui neam nomad, a cărei creativitate nu a fost limitată de ariditatea stepei din jur. Este acea scriere legată mai întâi de sentimente și doar apoi de imaginație.

ninette
12-04-2013, 18:33
Spumos, vesel, haios, tot ce vreţi! Citiţi-l, merită!

http://www.ziarulmetropolis.ro/cinci-motive-pentru-care-merita-sa-citesti/

ninette
17-04-2013, 20:44
Câștigătorii Premiului Pulitzer în 2013 (http://hyperliteratura.ro/castigatorii-premiului-pulitzer-in-2013/)

Un premiu ce poate echivala cu Nobelul, acordat cercetătorilor, sau cu Oscarul, acordat în cinematografie, Pulitzer a ajuns la ediţia cu numărul 97.

http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/04/hyperliteratura-pulitzer.jpg

Decernarea oficială a premiilor va avea loc pe 30 mai, la Columbia University (locul în care se decernează în fiecare an) însă câştigătorii au fost deja anunţaţi pe 15 aprile.
Câştigătorii Pulitzer pentru ficţiune, teatru, istorie, biografie/autobiografie şi non-ficţiune din 2013 au primit, ca în fiecare an, câte 10.000 $. Să vedem care sunt aceştia.

Aici:
http://hyperliteratura.ro (http://hyperliteratura.ro/castigatorii-premiului-pulitzer-in-2013/)

ninette
21-04-2013, 18:33
De ce scriau și scriu autorii? Gânduri ale marilor scriitori despre cărți și arta de a scrie (http://hyperliteratura.ro/ganduri-ale-marilor-scriitori-despre-carti-si-arta-de-a-scrie/)

După îndelungile experiențe scriitoricești, cu bune și rele, cu eșecuri lamentabile sau succese incredibile, marii autori, trecuți prin foc și sabie, au ajuns la anumite concluzii legate de arta de a scrie. În funcție de secolul în care a trăit, fiecare artist a înțeles anumite adevăruri, chiar dacă personale și intime, referitoare la cărți, la public, la scris. Să vedem ce au a zice despre cărți scriitorii pe care i-am tot citit:

http://hyperliteratura.ro/ganduri-ale-marilor-scriitori-despre-carti-si-arta-de-a-scrie/

Mie mi-a plăcut foarte mult concluzia aceasta, a lui Saint Exupery. Vouă?

http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/02/hyperliteratura-antoine-de-saint-exupery.jpg

Antoine de Saint Exupery (1900 – 1944)
romancier francez, reporter, eseist


"Nu trebuie să înveţi să scrii, ci să știi să vezi. Scrisul este o consecinţă."

ninette
21-04-2013, 18:42
În altă ordine de idei: a citit-o cineva? Ce ştiţi despre autor? Am câştigat cartea la un concurs de mici scrieri pe hyperliteratura, săptămâna trecută, acum aştept să sosească şi vreau să mă pregătesc pentru un autor despre care nu ştiu nimic :D

http://www.andreeatalmazan.ro/wp-content/uploads/2011/10/peregrinul_perspectiva_mare-233x300.jpg

ninette
24-04-2013, 17:23
Controversat, asta, ca să fiu blândă, adulat, iubit, tratat cu indiferenţă, înjurat, tocat mărunt şi re-creat, Mircea Cărtărescu este al nostru, fie că ne place sau ne este indiferent. Se exprimă destul de rar în afara cărţilor sale, excluzând, desigur, orele la catedră. De data aceasta se implică într-un proiect, lansarea platformei Părinţi buni, şi vorbeşte pentru unul dintre ziarele româneşti. Mie mi s-a părut cel puţin interesant!

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/14206/10788267/3/razvan-chirita.jpg?width=630
fotografie de Răzvan Chiriţă, Mediafax

Un interviu amplu, aici: http://www.gandul.info/ (http://www.gandul.info/interviurile-gandul/mircea-cartarescu-despre-noua-romanie-mitocanul-se-reproduce-el-produce-mitocani-in-generatia-urmatoare-gandul-live-10788267)
Mircea Cărtărescu, despre noua Românie: “Mitocanul se reproduce. El produce mitocani în generaţia următoare”

ninette
25-04-2013, 17:33
VIDEO & FOTO: Clădiri inspirate de cărţi (http://hyperliteratura.ro/video-foto-cladiri-inspirate-de-carti/)

"Literatura naşte idei care tind să aibă o viaţă proprie şi care se infiltrează în locuri în care puţini s-ar aştepta să apară: în deciziile noastre de zi cu zi, în estetica şi în simţul nostru cultural ba chiar unele primesc o formă şi în lumea palpabilă.
Mai jos e o colecţie de fotografii ale unor clădiri uimitoare inspirate de romane, de povestiri sau de întreaga operă a unui scriitor."

http://hyperliteratura.ro/video-foto-cladiri-inspirate-de-carti/

Una dintre imagini, ca să vă determin să le vedeţi şi pe celelalte:

El Castell din Barcelona
inspirat de romanul Castelul, de Franz Kafka

http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2012/05/hyperliteratura-castelul-kafka.jpg

ninette
29-04-2013, 17:08
Literaturi despre care ştim prea puţine: literatura din Albania

Literatura albaneză a fost adusă în faţa occidentalilor de Milman Parry, care a întreprins o călătorie în Balcani şi în Alpii Albaniei, ca să înregistreze ultimele frânturi ale anticului epos memorizat în greaca veche. El este impresionat de barzii analfabeţi ai zonei care erau în stare să cânte până la 33.000 de versuri fără a apela la hârtie sau la vreun alt instrument de reîmprospătare a memoriei, unii dintre aceștia fiind capabili să cânte şi în trei limbi deodată. Cântecele au fost înregistrate în discuri de gramofon şi păstrează și astăzi fragmente de nepreţuit ale Eposului Vitejilor (cântece epice despre vitejii din Jutbina).
În ciuda vechimii, limba albaneză este documentată abia în secolul al XII-lea. Timp de câteva secole, s-a crezut că prima dovadă scrisă a existenţei acestei limbi era Formula Botezului, tradusă din latină de călugărul catolic Pal Engjëlli (Pavel Îngerul), descoperită de Nicolae Iorga la Biblioteca Lurentiana în anul 1915. O descoperire mai recentă însă, din 2002, a cercetătorului albanez Musa Ahmeti din Croaţia, a adus în fața literaților Bibliotecii Secrete a Vaticanului o carte, cuprinzând 208 pagini, scrisă de un anume Theodhor Shkodrani în anul 1210 integral în limba albaneză.
Primele poezii documentate în albaneză sunt cele ale călugărilor franciscani care au adaptat imnuri religioase. De la acestea la primele poezii în limba albaneză au trebuit însă să se scurgă aproape patru secole, când au apărut primele balade scrise. Cele mai frumoase sunt cele legate de zidire şi de înviere temporară, respectiv balada sacrificiului suprem şi cea a învingerii Morţii cu ajutorul Cuvântul Dat. Nu putem să nu observăm similitudini izbitoare însă cu balade populare românești. Este cazul baladei “Rozafat”, unde soţia fratelui cel mic acceptă să fie zidită la temeliile cetăţii, înţelegând importanţa dăinuirii construcţiei, temă regăsită şi în Balada Meşterului Manole, cu mici diferenţe. Poezia albaneză modernă însă se naşte şi se dezvoltă mai întâi în exil. Din surghiun, îşi pun sufletul pe foaie tot mai mulţi scriitori albanezi. Enigmaticul Jeronim de Rada, scriitor italo-albanez al secolului 19, scrie “Cântecele lui Milosau”, poem ce-l situează pe De Rada în fruntea Panteonului Albanez. Un alt uriaş al poeziei albaneze, simplu vameş în administraţia Imperiului Otoman, Naim Frashëri, debutează în persană, pe urmă în greacă veche, ca să scrie mai târziu într-o albaneză genetică, fără precursori, unele dintre cele mai spirituale versuri visate de limba lui materna, “Lulet e verësë” (Florile verii).
Poezia interbelică albaneză în literatura europeană va rămâne prin opera călugărului franciscan Gjergj Fishta, care rescrie în mod lapidar anumite porţiuni ale Eposului Vitejilor. Va fi primul scriitor albanez propus pentru Premiul Nobel. Migjeni scrie “Versurile” sale “libere”, iar în acelaşi timp îşi vor scrie în exil operele poetice Lasgush Poradeci, Ernest Koliqi, Mitrush Kuteli şi alţii mai puţin cunoscuți.Chiar dacă albanezii nu cred că se nasc scriitori sau poeți, majoritatea lor, mai ales când intervine exilul, devin şi, pe urmă, nu vor să moară decât în această ipostază. Așadar, la ora actuală, vorbim despre o întreagă generație de scriitori albanezi contemporani. Dintre aceştia, nu puţini au fost traduşi şi în limba română de scriitorul şi traducătorul Marius Dobrescu.

-continuarea articolului-
http://hyperliteratura.ro/literaturi-despre-care-stim-prea-putine-literatura-din-albania/

Powertools
05-05-2013, 13:00
În general, vă recomand să citiţi toate cărţile scriitoarei Ileana Vulpescu şi, în particular, romanele ,,Sărută pământul acesta" şi ,,Arta compromisului", iar după aceea vă sugerez ca, să lecturaţi cartea scriitorului Alexandru Dobrescu, director al Institutului cultural din Paris, ,,Corsarii minţii.Istoria ilustrată a plagiatului la români, vol. 1".
Vă amintiţi că în luna martie a acestui an ,,Literatura română” a fost invitată de onoare a Salonului de Carte de la Paris, ,,La Roumanie se livre” (fr. - joc de cuvinte semnificând că România aduce cărţi, dar şi că îşi deschide sufletul), dar ţineţi minte şi scandalul de atunci datorat boicotării acestei manifestări literare de către scriitorii Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi Mircea Cărtărescu, ziceau ei, în semn de protest faţă de preşedintele ICR, Andrei Marga. E adevărat că fostul ministru al educaţiei e un tip scorţos şi antipatic, însă mă supără faptul că astfel de oameni care se cred elita intelectualităţii româneşti (deşi există mulţi, mulţi alţi scriitori români valoroşi, însă aproape necunoscuţi pentru publicul român) îşi ,,deschid sufletul" ca, să iasă la iveală ceea ce este urât în ei şi pun patimile mai presus de interesul naţional.
Cartea „Corsarii minţii” este prima dintr-o serie de cinci volume. Ca şi o ,,ciudată” coincidenţă, după apariţia acestei cărţi, s-a lansat o amplă campanie de denigrare a scriitorului Alexandru Dobrescu …Oare ca, să aibă grijă ce va scrie în volumele care vor urma şi să nu dea în vileag alte plagiaturi, de data aceasta ale scriitorilor români din prezent?! În anul 2010 Alexandru Dobrescu primea, ca şi semn de recunoaştere pentru meritele sale, Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler.

ninette
14-05-2013, 17:38
http://hyperliteratura.ro/foto-spatii-de-lucru-si-birouri-ale-scriitorilor/

Îmi plac în mod deosebit două: al lui Creangă şi al Virginiei Woolf. Foarte interesant cel al lui E.B. White :)

ninette
15-05-2013, 17:12
Dragoste pentru literatură: monumente din lumea întreagă închinate cărţilor

"Dragostea lumii faţă de cărţi e atât de mare, încât mai mulţi reprezentanţi ai autorităţilor locale din diferite oraşe de pe glob au decis să realizeze monumente care de care mai fistichii şi mai … costisitoare în numele literaturii.Grandoarea acestor monumente dedicate cărţilor încântă privirile trecătorilor şi turiştilor. Mama Rusie este, se pare, adepta monumentelor de acest gen, dar nici celelalte naţiuni nu sunt mai prejos. Am strâns în cele ce urmează unele dintre cele mai originale monumente de peste hotare."

Primul monument din lume dedicat cărţii din Kralice, Republica Cehă
http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/04/hyperliteratura-kralice.jpg

Mult mai multeşi interesante vedeţi pe:

http://hyperliteratura.ro/foto-monumente-carti/

ninette
15-05-2013, 22:10
Extraordinar articol!

Metamorfoze în literatura populară şi cultă - http://hyperliteratura.ro (http://hyperliteratura.ro/)

Folclorul este plin de transformări fantastice, oameni metamorfozaţi în animale, copaci sau obiecte (de bună voie sau în alt mod). Transformarea în “celălalt” a fost preluată în literatura modernă pentru a permite explorarea problemelor complexe de identitate. Aceste transformări au fost, de asemenea, utilizate şi în scopuri distractive.Totodată, unul dintre cele mai mari delicii ale artelor literare este capacitatea lor de a da formă viselor şi fanteziilor. Nu există nicio limită a imaginaţiei unui scriitor, iar un scriitor priceput poate face cele mai ciudate lucruri să pară extrem de naturale.De ce ne place să citim despre aceste lucruri, plăcute sau neplăcute? Poate pentru că ne stârnesc fanteziile, ni le scot la iveală şi le întrupează într-o anumită măsură, astfel identificându-ne cu ele la un anumit nivel, chiar dacă cele mai multe transformări pe care le suferim sunt mult mai puţin dramatice.În literatura populară, metamorfozele sunt foarte des întâlnite, indiferent de popor şi cultură. În cele ce urmează, doar câteva exemple sporadice:

Literatura populară românească
În basmul Aleodor-Împărat, personajul principal, care dă şi numele operei, înţelege glasul făpturilor necuvântătoare (ştiucă, corb, tăun) şi are capacitatea de a se metamorfoza în pui de corb, lindină sau cosaş prin intervenţia ajutoarelor sale. Totodată, lirica populară ne prezintă mitul erotic al Zburătorului, ca „personificare a invaziei instinctului puberal”; Zburătorul este o fiinţă malefică, supranaturală, care are capacitatea de a se metamorfoza într-un tânăr frumos care trezeşte în sufletul fetelor la vârsta puberală sentimentul erotic; acest mit a fost prelucrat de I.H.Rădulescu în poemul Zburătorul şi de M. Eminescu în poemul Luceafărul.

Literatura populară finlandeză
În povestea Pasărea Măiastră, trei vrăjitoare tinere încearcă să ucidă un om care reînvie mereu. Răzbunare lui este să le transforme în trei iepe negre, pe care le foloseşte la cărat mari greutăţi până când el este mulțumit.

Literatura populară engleză
În Povestea lui Wyrm Laidley, o legendă din Northumbria secolului al XIII-lea, Margareta a Bamburghului a fost transformată de o vrăjitoare într-un dragon. Fratele ei a reuşit în cele din urmă să o readucă la forma umană cu un sărut. Procedând astfel, blestemul a revenit la vrăjitoare, care s-a transformat într-o broască.

Literatura populară germană
În povestea Mirele Broască (preluată de Gustav Jungbauer), mezinul unui fermier, Hansl, a fost forțat să se căsătorească cu o broască, care în cele din urmă s-a dovedit a fi o femeie frumoasă transformată printr-o vrajă.

Literatura populară lituaniană
În basmul Egle, Regina Șerpilor, Egle îşi transformă copiii, dar și pe ea însăşi, în copaci, ca pedeapsă pentru trădare.

Literatura populară indiană
În fabula Mireasa Câine, un păstor de bivoli s-a îndrăgostit de o cățea care avea puterea de a reveni la forma feminină umană, atunci când se scălda.

Literatura populară norvegiană
În povestea La est de Soare și la vest de Lună, eroul a fost transformat într-un urs de mama lui vitregă, pentru că s-a opus dorinţei ei de a se căsători cu fiica sa.

Literatura populară franceză
În faimoasele păduri magice ale Franței trăia o creatură jumătate orcă, jumătate-zeu, Le Maître de Forêt, celebră pentru puterea sa de a schimba oamenii în animale.

Literatura populară italiană
În povestea Prințul care s-a căsătorit cu o broască, o prinţesă este transformată de un magician în amfibie, ca pedeapsă pentru vanitatea și obiceiurile sale. Numai prin iubirea și compasiunea unui prinț frumos broasca a revenit la forma umană.

Literatura populară irlandeză
În celebra legendă a Prinţului Diarmuid, uriaşul de pădurea Fagului Negru ținea captive trei femei. Pentru a se distra, pe două dintre ele le-a transformat într-un câine și un cal.

Literatura populară croată
Într-o carte de povești croate (Șaizeci de poveşti populare de inspiraţie exclusiv slavonă) culese de AH Wratislaw există o fabulă intitulată Femeia-lup. În această poveste o imensă lupoaică care controla o moară avea obiceiul de a se tranforma din când în când în femeie, dezbrăcându-se de piele. Într-o zi, un om a văzut-o transformându-se și i-a furat blana, obligând-o astfel să se căsătorească cu el.

În ceea ce priveşte literatura cultă, una dintre cele mai faimoase poveşti ale metamorfozei este povestea lui Franz Kafka cu acelaşi nume, dar există şi multe altele. Metamorfozele în literatură sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri, bunăoară în epopeea lui Homer Odiseea, ajungând Odiseu pe insula vrăjitoarei Circe, acesta îi preschimbă pe toţi însoţitorii săi în porci.
Folclorul, mai cu seamă poveştile, oferă şi ele o seamă de metamorfoze, cu toţii cunoaştem Povestea porcului, a lui Creangă sau Frumoasa şi Bestia şi cine nu ştie Aventurile lui Alice în Ţara Minunilor, de Lewis Carroll?

Mai jos puteţi citi despre câteva dintre cele mai reprezentative metamorfoze.
http://hyperliteratura.ro/metamorfoze-in-literatura-populara-si-culta/

mihapred
15-05-2013, 22:20
John Steinbeck - unul dintre scriitorii mei preferati, chiar daca nu este englez, ci american. I-am citit scrierile pe nerasuflate !

http://www.rugusavay.com/wp-content/uploads/2012/12/John-Steinbeck-Quotes-1.jpghttp://www.polirom.ro/_images/esantioane/4914/coperta1.jpg
http://www.anticariatsophia.ro/imagini/20121123150649_img1.jpg http://2.bp.blogspot.com/_8huVGPvq0hc/TFRWRCUDoMI/AAAAAAAAAcU/C6UgMkK1cxI/s1600/soareci-si-oameni.gif http://2.bp.blogspot.com/-t03B7v86rlk/TgWF8_o2WdI/AAAAAAAAAQI/pFAxDVSLGgw/s1600/John+Steinbeck+-+Joia+dulce.jpg





Născut la Salinas, în comitatul Monterey, California, John Steinbeck a fost fiul unuia dintre pionierii regiunii și al unei învățătoare. Școala elementară și liceul le-a urmat în orășelul natal, după care s-a înscris la Universitatea din Stanford ca student special, deoarece trebuia să-și finanțeze singur studiile. Din acest motiv și-a întrerupt adesea cursurile, făcând diferite munci ocazionale ca lucrător de fermă, culegător de fructe, zugrav, muncitor constructor și altele. După patru ani, fără să-și termine studiile, a părăsit Universitatea, în frecventarea căreia a arătat o pasiune deosebită pentru biologie și mai ales pentru biologia marină.
Din Stanford a plecat la New York, unde a încercat să trăiască din scris ca gazetar. Nereușind, s-a întors în California unde a lucrat ca laborant chimist, zidar și muncitor agricol, pribegind din loc în loc.

Golful Californiei
Un timp a trăit pe o ambarcațiune proprie, câștigându-și existența din pescuit. Locuind în Pacific Grove cunoaște pe conducătorul unui laborator de biologie, Ed Ricketts, care devine un prieten apropiat și sfătuitor al lui Steinbeck. Împreună ei au publicat în 1941 o carte: Sea of Cortez (Marea lui Cortez), în care romancierul și-a expus în mod sistematic opiniile asupra literaturii și asupra destinului uman, văzute dintr-o perspectivă biologistă, organicistă.
Primul roman al lui Steinbeck, Cup of Gold (Cupa de aur), fusese publicat în 1929, fiind o povestire romantică de aventuri care, ca și următoarele două cărți (Pastures of Heaven, Pășunile Raiului, culegere de nuvele publicată în 1932, și To a God Unknown, Unui Dumnezeu necunoscut, 1933), nu s-a bucurat de succes sau de atenția criticii. De remarcat totuși, că în Pășunile Raiului, scriitorul se oprește asupra obiceiurilor și miturilor regiunii în care a trăit și a peregrinat, ceea ce a constituit apoi filonul întregii sale epici. Cu noua sa carte, Tortilla Flat (Cartierul Tortilla), din 1935, istorisire a aventurilor unei fictive comunități de vagabonzi excentrici din Monterey, Steinbeck devine un nume cunoscut în literatura americană. Scrisul romancierului se maturizează în anii marii depresiuni, oamenii mărunți și muncitorii agricoli migratori devenind eroii principali al cărților sale. Viața umiliilor paisanos din Monterey sau a fermierilor săraci din Salinas Valley sau Oklahoma este descrisă cu cald umor și culoare regionalistă, tehnica realistă a narațiunii alunecând uneori într-un naturalism brutal, în care protestul social este atenuat de frecvente implicații mistice.
După Tortilla Flat, Steinbeck a publicat o succesiune de cărți, bucurându-se de o mare popularitate în rândul cititorilor: In Dubious Battle (Bătălie îndoielnică) în 1936, Of Mice and Men (Oameni și șoareci) în 1937, care va fi și dramatizată, și The Grapes of Wrath (Fructele mâniei), în 1939, cel mai bun roman al scriitorului, inspirat de o călătorie întreprinsă împreună cu un grup de okies (familii de fermieri săraci din Oklahoma, izgoniți de pe pământurile lor) în migrația lor spre vest, în căutare de lucru pe meleagurile fertile ale Californiei. Cartea va fi distinsă cu Premiul Pulitzer și va avea un ecou larg în opinia publică din SUA.
În timpul celui de-al doilea război mondial, Steinbeck a fost corespondent special în Europa al forțelor aeriene americane și al ziarului New York Herald Tribune.
După război a continuat să publice romane și scrieri cu caracter documentar sau de reportaj, încercând să repete succesul Fructelor mâniei, dar fără să reușească. Cu romanele: East of Eden (La răsărit de Eden), 1952, și apoi The Winter of Our Discontent (Iarna vrajbei noastre), 1961, o critică ascuțită a declinantelor valori ale societății americane, Steinbeck a câștigat o mai largă apreciere din partea cititorilor și a criticii.
În anul 1962, i-a fost decernat Premiul Nobel pentru literatură. Romancierul a murit în decembrie 1968.
(Sursa : Wikipedia)

Val-Vartej
15-05-2013, 23:10
John Steinbeck, Soareci si oameni
John Steinbeck, La rasarit de Eden
John Steinbeck, Calutul roib
John Steinbeck, Cartierul Tortilla
John Steinbeck, Fructele maniei

Val-Vartej
15-05-2013, 23:12
John Steinbeck, Pasunile Raiului
John Steinbeck, Perla
Bradley J. Alan, Placinta e dulce la sfarsit
John Steinbeck, Crizantemele
John Steinbeck, Sarpele

ninette
16-05-2013, 19:14
:ipb_hug:Mulţumesc, mama cărţilor!

mariusTut
23-05-2013, 12:12
John Steinbeck, Soareci si oameni
John Steinbeck, La rasarit de Eden
John Steinbeck, Calutul roib
John Steinbeck, Cartierul Tortilla
John Steinbeck, Fructele maniei
John Steinbeck, Pasunile Raiului
John Steinbeck, Perla
Bradley J. Alan, Placinta e dulce la sfarsit
John Steinbeck, Crizantemele
John Steinbeck, Sarpele
:ipb_hug:Mulţumesc, mama cărţilor!Si io ii zic: saru'mana !:ipb_hug:

beatrice-diana
24-05-2013, 21:58
Între ultimele două aş reciti Poveste despre dragoste şi întuneric, Amos Oz, un scriitor israelian, foarte drag sufletului meu :)

http://www.humanitas.ro/files/media/amos-oz-nwsl-2012.jpg
Amos Oz



Vă aştept şi pe voi să povestiţi :). Ce citiţi? Ce ne recomandaţi?

Am citit de curând "Cutia neagra" de Amos Oz, o poveste de dragoste complicata. Romanul este o înlantuire de scrisori si telegrame între Ilana-personajul principal, Alec-fostul sot, Boaz-copilul lor, Michael-actualul sot si înca câtiva. O lectura captivanta, presarata cu umor.

Val-Vartej
25-05-2013, 00:23
Amos Oz, Cutia neagra
Amos Oz, Poveste despre dragoste si intuneric
Amos Oz, Rime despre viata si moarte
Amos Oz, Scene de viata campestra
Amos Oz, Subteranele panterei

Val-Vartej
25-05-2013, 00:24
Amos Oz, Sa cunosti o femeie
Amos Oz, Fima
Amos Oz, Sotul meu-Michael
Amos Oz, Cum sa lecuiesti un fanatic

ninette
25-05-2013, 08:58
Am citit de curând "Cutia neagra" de Amos Oz, o poveste de dragoste complicata. Romanul este o înlantuire de scrisori si telegrame între Ilana-personajul principal, Alec-fostul sot, Boaz-copilul lor, Michael-actualul sot si înca câtiva. O lectura captivanta, presarata cu umor.

Ai citit Cutia neagră ... acum înţeleg de ce nu te-am mai văzut de ceva timp pe forum, această carte te captează :)).
Eu recitesc Poveste despre dragoste şi întuneric, o adevărată saga a familiei Klausner, familia lui Amos, emigranţi evrei din Ucraina şi Polonia. Citesc despre trăirile lui de copil în Ierusalimul anilor 45-50, un vârtej de întâmplări şi amintiri ale scriitorului, legate de familia de cărturari Klausner, căreia îi aparţine (Amos Klausner este numele său adevărat), realizări, eşecuri, trăiri ale copilului care a fost, dar toate plecând şi revenind la ceea ce pare să îi fi marcat cu adevărat existenţa: sinuciderea mamei, atunci când el avea 12 ani, urmată de mutarea sa într-un kibbutz, loc în care revine şi după terminarea facultăţii, ca profesor ... încearc-o şi pe asta, are alt ritm decât Cutia neagră.

ninette
25-05-2013, 09:20
În ultima vreme am avut unele încercări de a înţelege diverse lucruri legate de Eminescu. Fără nici un scop anume, doar aşa, pentru sufletul meu. Totul a plecat de la câteva articole în care se încearcă demitizarea lui Eminescu, asta se întâmplă nu de azi, de ieri ... apoi am citit şi văzut documentarul de pe http://hyperliteratura.ro (http://hyperliteratura.ro/) şi m-am hotărât să stau în banca mea, iar Eminescu să rămână acolo unde l-am pus la început, şi unde îl au, probabil, cei mai mulţi dintre români.
Aşadar:

”Eminescu, Veronica, Creangă”, primul documentar despre Eminescu realizat vreodată








Eminescu, Veronica, Creangă este primul film documentar realizat vreodată despre Eminescu. A fost produs în 1914 de către atât de controversatul Octav Minar, cel care a fost acuzat că a falsificat viața lui Eminescu în operele sale. Filmul a fost descoperit la Arhiva Naţională de Filme și a fost recondiționat în totalitate. Durează 20 de minute și este considerat ca fiind una dintre cele mai valoroase piese pe care le avem despre Mihai Eminescu.
Filmul este o producție a Casei de Filme “Pathé”, iar imaginea este realizată de Victor de Bon. În film, veți putea urmări artiști profesioniști ce interpretează scene lirice, prima docudramă românească, iar poemele lui Eminescu sunt ecranizate artistic, scenele fiind filmate în Egipt și Italia.
Realizat la comemorarea a 25 de ani de la moartea poetului, acest film devine un document istoric. Pe lângă imaginile autentice ale lumii de atunci, putem descoperi și niște fotografii pe care nu le cunoșteam cu Eminescu și tatăl său, casa lui Aron Pumnul din Cernăuți unde a locuit poetul, Iașul de altădată și clădirile de pe acele vremuri pe unde s-a preumblat Eminescu – Biblioteca Centrală, “Bolta Rece”, localul “Trei Sarmale” etc., rudele acestuia (Arhimandritul Ioachim Iuraşcu), fotografii cu Veronica Micle, cimitirul Bellu și mormântul lui Eminescu, Teiul lui Eminescu, Grădina Copou, mormântul Veronicăi Micle, Mânăstirea Văratec, rudele lui Creangă care încă mai erau în viață și multe altele.
Urmăriți cele trei părți ale acestui documentar:

http://hyperliteratura.ro/primul-documentar-eminescu/

ninette
25-05-2013, 11:35
Am primit de ceva vreme cartea, am citit-o ... mi-e greu să vorbesc deocamdată despre ceea ce am citit! Povestea de dragoste profundă dintre doi oameni, care se regăsesc după ce au fost împreună într-o altă viaţă, este împletită cu multă spiritualitate şi filosofie care mă depăşeşte puternic, dar şi cu adevăruri şi fapte pe care oricine poate să le trăiască. Totul este redat într-un limbaj accesibil, uneori naiv ... nu pot spune că o recomand neapărat, dar, la o adică, este o lectură relaxantă :)

Despre autor, publicat pe http://www.edituraherald.ro (http://www.edituraherald.ro/): "ATTYA - Nascuta intr-o locuinta mica dintr-o suburbie de capat de tara, din parinti alcoolici, este nevoita inca din copilarie sa asiste la certurile domestice insotite de un limbaj obscen. Copilaria ii este marcata de comportamentul dominator si abuziv al mamei. Citeste mult in timpul liceului si studiaza muzica. In aceasta perioada, profesorul de vioara o introduce in studiul filozofiei si al doctrinelor orientale. De copil si-a pus intrebarea ce cauta in aceasta lume, care este sensul acestei prezente, simtind mereu ca nu e primita si acceptata in mijlocul ei. Dorinta de a o parasi a bantuit-o dintotdeauna. La 21 de ani are prima tentativa de sinucidere - esuata. Fuge de trei ori de acasa, apoi se casatoreste si da nastere la doi copii. Urmeaza cursuri de psihologie. Dupa mai multi ani de tribulatii si nelinisti interioare, se retrage si renunta la toate... Asa a aparut Peregrinul."

În altă ordine de idei: a citit-o cineva? Ce ştiţi despre autor? Am câştigat cartea la un concurs de mici scrieri pe hyperliteratura, săptămâna trecută, acum aştept să sosească şi vreau să mă pregătesc pentru un autor despre care nu ştiu nimic :D

http://www.andreeatalmazan.ro/wp-content/uploads/2011/10/peregrinul_perspectiva_mare-233x300.jpg

beatrice-diana
25-05-2013, 18:47
Ai citit Cutia neagră ... acum înţeleg de ce nu te-am mai văzut de ceva timp pe forum, această carte te captează :)).
Eu recitesc Poveste despre dragoste şi întuneric, o adevărată saga a familiei Klausner, familia lui Amos, emigranţi evrei din Ucraina şi Polonia. Citesc despre trăirile lui de copil în Ierusalimul anilor 45-50, un vârtej de întâmplări şi amintiri ale scriitorului, legate de familia de cărturari Klausner, căreia îi aparţine (Amos Klausner este numele său adevărat), realizări, eşecuri, trăiri ale copilului care a fost, dar toate plecând şi revenind la ceea ce pare să îi fi marcat cu adevărat existenţa: sinuciderea mamei, atunci când el avea 12 ani, urmată de mutarea sa într-un kibbutz, loc în care revine şi după terminarea facultăţii, ca profesor ... încearc-o şi pe asta, are alt ritm decât Cutia neagră.

Da! nu lectura m-a oprit sa vin aici, am fost în România de Paste. De altfel cartea am cumpart-o acuma, în vizita mea în România, am venit iar încarcata cu carti, unele cumparate la recomandarea voastra (de care tin cont). Iar acolo, în "coltul meu" din Maramures ma rup de lume si îmi încarc bateriile, se întâmpla foarte rar sa ma conectez la internet, de aceea nu am trecut pe la voi. Spor la citit!

ninette
25-05-2013, 18:48
:ipb_hug::ipb_hug::ipb_hug:
Da! nu lectura m-a oprit sa vin aici, am fost în România de Paste. De altfel cartea am cumpart-o acuma, în vizita mea în România, am venit iar încarcata cu carti, unele cumparate la recomandarea voastra (de care tin cont). Iar acolo, în "coltul meu" din Maramures ma rup de lume si îmi încarc bateriile, se întâmpla foarte rar sa ma conectez la internet, de aceea nu am trecut pe la voi. Spor la citit!

Val-Vartej
27-05-2013, 20:44
Va propun spre citire urmatoarele carti:

Constantin Gane, Trecute vieti de Doamne si Domnite vol.1+2

Axel Munthe, Cartea de la San Michele; vedeti si: http://www.youtube.com/watch?v=g1VPi5s5lpg ;
http://www.youtube.com/watch?v=t6RUqiEQ6EM ; http://www.youtube.com/watch?v=AHS8pORw08U

Ernest Hemingway, Pentru cine bat clopotele
Ernest Hemingway, Adio arme

Lectura placuta!

Recomand calduros N-a dansat decat o vara de Per Olof Ekström [n-am gasit-o in format electronic; poate o are cineva...]

Val-Vartej
27-05-2013, 22:32
Jerome K.Jerome, Trei pe două biciclete
Jerome K. Jerome, Trei intr-o barca

mihapred
27-05-2013, 23:13
Va propun spre citire urmatoarele carti:

Constantin Gane, Trecute vieti de Doamne si Domnite vol.1+2

Axel Munthe, Cartea de la San Michele; vedeti si: http://www.youtube.com/watch?v=g1VPi5s5lpg ;
http://www.youtube.com/watch?v=t6RUqiEQ6EM ; http://www.youtube.com/watch?v=AHS8pORw08U

Ernest Hemingway, Pentru cine bat clopotele
Ernest Hemingway, Adio arme

Lectura placuta!

Recomand calduros N-a dansat decat o vara de Per Olof Ekström [n-am gasit-o in format electronic; poate o are cineva...]

Daaa, toate sunt superbe ! Din pacate eu nu prea am carti in format electronic ... prefer lectura in fotoliu ori in pat, ca in adolescenta ...:ipb_hug:

Val-Vartej
04-06-2013, 00:01
Ileana Vulpescu, Arta compromisului
Ileana Vulpescu, Blestemul romanilor
Ileana Vulpescu, Candidatii la fericire
Ileana Vulpescu, Carnetul din port-hart
Ileana Vulpescu, Nota informativa batuta la masina

Val-Vartej
04-06-2013, 00:02
Ileana Vulpescu, Pe apa sambetei
Ileana Vulpescu, Ramas-bun casei parintesti
Ileana Vulpescu, Saruta pamantul acesta
Ileana Vulpescu, Viata, viata, legata cu ata

Val-Vartej
04-06-2013, 00:04
Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inima albastra
Ileana Vulpescu, Arta conversatiei

ninette
04-06-2013, 17:51
Şi pentru ca Ileana Vulpescu să nu ne rămână doar pe retină ca un nume pe nişte coperţi de carte, vă recomand cel mai recent interviu pe care l-a dat, unul dintre cele puţine, de altfel, şi disponibile pe Internet:

"Fericirea este doar un cuvânt de dicţionar"
http://adevarul.ro/cultura/carti/interviu-ileana-vulpescu-scriitoare-fericirea-e-doar-cuvant-dictionar-1_518cf42e053c7dd83f88b7fc/index.html

Şi câteva rânduri biografice, mult prea puţine faţă de valoarea scriitoarei, de pe Wikipedia:

Ileana Vulpescu (n. 21 mai (http://ro.wikipedia.org/wiki/21_mai) 1932 (http://ro.wikipedia.org/wiki/1932), Bratovoești (http://ro.wikipedia.org/wiki/Bratovoe%C8%99ti,_Dolj), județul Dolj (http://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Dolj)) este o prozatoare și romancieră română.
După o licență in litere (limba și literatura franceză), la Facultatea de Filologie a Universității din București (1953-1958), a lucrat ca lexicograf (http://ro.wikipedia.org/wiki/Lexicografie) la Institutul de Lingvistică al Academiei (http://ro.wikipedia.org/wiki/Institutul_de_Lingvistic%C4%83_%E2%80%9EIorgu_Iord an_-_Alexandru_Rosetti%E2%80%9D) și a colaborat la redactarea lucrărilor Dicționarul limbii române și Dicționarul explicativ al limbii române (1959-1975).
A fost soția poetului și traducătorului Romulus Vulpescu (http://ro.wikipedia.org/wiki/Romulus_Vulpescu).
Cel mai cunoscut roman al ei este Arta conversației, care a reușit să ajungă best-seller înainte de 1989.

beatrice-diana
11-06-2013, 22:28
Dupa o mica întrerupere am revenit la Hemingway. Dupa "Adio arme" am continuat cu "Batrânul si marea" iar acum citesc "Paris est une fête".

Val-Vartej
11-06-2013, 23:43
Dupa o mica întrerupere am revenit la Hemingway. Dupa "Adio arme" am continuat cu "Batrânul si marea" iar acum citesc "Paris est une fête".

La noi este tradus cu titlul "Sarbatoarea de neuitat".

mihapred
12-06-2013, 20:14
http://images2.okr.ro/auctions.v3/700_700/2011/02/03/c/c/615486946829703692272352-3230511-700_700.jpghttp://images5.okr.ro/auctions.v3/215_300/2010/09/25/c/4/618574974401602076699815-4139898-215_300.jpg



John Galsworthy (n. 14 august 1867 - d. 31 ianuarie 1933) a fost un prozator englez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1932. La noi probabil ca a fost cunoscut mai ales datorita romanului foileton TV ”Forsyte Saga”, ecranizare dupa trilogia scriitorului englez. Ca admiratoare a literaturii britanice, am citit cu multa placere aceasta trilogie, dar si ”Comedia umana”, urmarea ei. Am fost tare trista cand am ispravit - mai doream cel putin inca pe atata !
Va recomand cu caldura sa cititi sau sa recititi ... aceasta ”saga” !




John Galsworthy s-a născut la Kingston Hill(comitatul Surrey), într-o familie de juriști a căror bunăstare a prosperat sub domnia reginei Victoria. Împreună cu frații și surorile lui, el a crescut în casele din ce în ce mai splendide, pe care tatăl său, mare proprietar funciar, le construiește în apropierea Londrei. După studii întreprinse la Harrow și apoi la Oxford, el intră în barou, dar curând va părăsi această profesie. O idilă nefericită îl deprimă atât de mult, încât tatăl lui îl trimite într-o călătorie pe mările sudului, în cursul căreia este obligat să se familiriazeze cu dreptul maritim. În drum spre Australia pe pachebotul Torrens, John Galsworthy se împrietenește cu un ofițer maritim de origine poloneză care-și povestește minunat aventurile sale de marinar și contrabandist. Această întâlnire cu Joseph Conrad, care deja își terminase primul său roman, va trezi în el tentația de a deveni scriitor.
"Mi-ar plăcea să fiu dotat pentru scris", mărturisește el într-o scrisoare adresată unui prieten, "cred într-adevăr că este mijlocul cel mai agreabil de a câștiga bani, dar important pentru mine nu este atât faptul de a scrie, cât ideile exprimate.”
Debutează în literatură sub numele său adevărat, în 1904, cu romanul The Island Pharisees ("Insula fariseilor"), care are parte de o primire obișnuită. Va primi totuși pentru acest manuscris, ca și pentru celelalte, sfaturi avizate și susținerea unui consilier literar, pe cât de talentat pe atât de influent, Edward Garnett, faimosul editor care a jucat un rol la fel de decisiv pe lângă Joseph Conrad, D. H. Lawrence și Arnold Bennett. Succesul îl cunoaște cu cea de-a doua lucrare: The Man of Property (1906). John Galsworthy "amorsează" saga familiei Forsyte pe care o va completa cincisprezece ani mai târziu, și unde domină acel personaj fascinant care este Soames. În același an, prima sa piesă de teatru, Silver Box, este montată la Court Theatre, având parte de "binecuvântarea" lui Bernard Shaw. John Galsworthy este propulsat dintr-odată în primul rând al unui curent teatral, naturalist și social, influențat de către Ibsen. Mai mult reformator decât subversiv, John Galsworthy va denunța inegalitățile tratamentului rezervat bogaților și săracilor în justiție. Prin urmare, el va apăra sindicalismul, în Strife (1909) sau va denunța oroarea recluziunii criminale, în Justice (1910) cu atâta vigoare, încât Winston Churchill, pe atunci ministru de Interne, va reforma sistemul penitenciarelor britanice. Încearcă, într-o manieră mai puțin fericită, să se posteze în rolul de reformator al societății, în Fraternity (1909), The Freelands (1915), dar este o altă temă, obsedantă, inspirată de propria sa aventură cu Ada - aceea a căsătoriilor nepotrivite, a divorțului acordat cu zgârcenie, a oprobiului care lovește cuplurile neligitime - temă explorată în The Patrician (1911) și The Dark Flower (1913). Elogiile apropiaților săi, turneele triumfale în Statele Unite nu-i ascund faptul că aparține unei epoci revolute. Prin educația sa se simte profund străin față de haosul perioadei de după război. Nostalgia sa față de trecut îl împinge atunci să redea viață acestei părți a societății pe care o cunoaște mai bine, familia, clasa mijlocie prosperă, atât de puternică la sfârșitul domniei reginei Victoria, pe care a caricaturizat-o magistral în The Man of Property. Anii care i-au mai rămas de trăit, din 1920 până în 1928, vor fi consacrați redactării cronicii-fluviu a familiei Forsyte: mai întâi Forsyte Saga și apoi O comedie modernă, două trilogii în care Soames este figura dominantă. Succesul operei este considerabil, ca și cum aceste valori uitate, precum proprietatea, responsabilitatea unei femei și sensul familiei aveau ceva liniștitor, într-o societate care făcuse din acestea tabula rasa. În teatru, piesa Loyalties (1920), care reglează conturile cu onoarea militară și prejudecățile rasiste, cunoaște de asemenea o largă recunoaștere. În general, nuvelele și romanele sale sunt inspirate de dorința sa de a releva în chip realist ce este nobil în oameni și deopotrivă de a acuza "fariseismul, simțul proprietății, fatalitatea, care stau în calea simpatiei omului către om".
(Sursa: Wikipedia)

Val-Vartej
12-06-2013, 21:10
In Biblioteca LLR, postarile # 875 si 876, gasiti tot ciclul Forsyte.

La #896 gasiti opisul bibliotecii, sortare pe autori si sortare dupa titlul cartii.

ninette
13-06-2013, 19:29
Intimismul feminin: scriitoare şi jurnalelelor - http://hyperliteratura.ro (http://hyperliteratura.ro/)

Un mod particular de a privi lumea şi existenţa, scriitura feminină sondează adesea chestiuni de multe ori ignorate, trecute cu vederea sau nu îndeajuns dezbătute. Sensibilităţi aparte care aşază în expresii deosebite diverse imagini, sentimente şi trăiri, femeile (scriitoare în mod oficial sau nu) construiesc în jurnalele lor povestiri ale vieţii demne de luat în seamă. Mai jos am listat pentru voi câteva recomandări:


Virginia Woolf

Cu ce preţ inovezi literatura? La această întrebare ar răspunde jurnalul Virginiei Woolf, care îşi face din notele zilnice un mic atelier de lucru, un spaţiu pentru proiecte literare şi nu numai. Pe lângă întrebări privind viitoare opere, Virginia îşi notează şi tot felul de tribulaţii şi evenimente de zi cu zi.
Leonard Woolf a selectat din cele 26 de caiete de jurnal ale soţiei sale pentru a alcătui A writer’s Diary toate acele pasaje care ar oferi o neobişnuită imagine psihologică, din interior, a producţiei artistice, după cum explică în prefaţă. Astfel că putem cunoaşte procesul de creaţie şi frământările care precedă facerea unor opere ca Spre Far, Orlando, Doamna Dalloway, Valurile. Întâlnirile cu membrii grupului Bloomsbury, plimbările nocturne şi disperarea cauzată de război îşi fac loc de asemenea în jurnal.Extrem de fericită într-o zi, dar angoasată în următoarea, cuprinsă când de ardoarea scrisului, când de epuizare sau boală, Virginia Woolf a oscilat între plăcerea şi durerea creaţiei, încercând să ţină piept disperării care “jur, nu mă va înghiţi.”


Katherine Mansfield

http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/04/hyperliteratura-katherine-mansfield.jpg
Prietenă apropiată a Virginiei Woolf, autoare a unora dintre cele mai bune povestiri din literatura engleză (Garden Party, La golf, Musca), Katherine Mansfield intenţiona să scrie la modul serios un jurnal care să fie publicat. Deşi asta poate sugera că autoarea ar fi scris sub presiunea unui viitor cenzor, respectiv publicul cititor, jurnalul său conţine de fapt confesiuni sincere şi trăiri autentice.
Admiratoarea lui Cehov era o femeie cu o naturaleţe, spontaneitate şi delicateţe ieşite din comun, trăsături care s-au transpus în operă. John Middleton Murry, cel care i-a prefaţatJurnalul în 1927, remarcă afinitatea ei cu poezia şi îi descrie scrisul ca având “o calitate mai subtilă şi mai pură decât cea a contemporanilor.” Jurnalul său conţine idei pentru povestiri, autoanalize, scrisori neexpediate, comentarii pe marginea cărţilor citite, şi relevă tumultul unei femei mult prea sensibile pentru epoca ei, care tânjeşte după copilărie şi locurile natale şi care caută soluţii insolite pentru suferinţă: “Trebuie să i te supui. Nu i te împotrivi. Accept-o. Lasă-te copleşit. Primeşte-o din plin. Prefă-o în parte integrantă din viaţă.”


Anne Frank

http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/04/hyperliteratura-Anne_Frank.jpg
A te impune în literatură cu jurnalul pe care l-ai ţinut la 13-14 ani reprezintă o realizare uriaşă care compensează parţial suferinţele îndurate sub jugul nazist, prin imprimarea în memoria colectivă a unui document cu valenţe literare. Tânăra evreică Anne Frank a avut parte de un destin tulburător şi crud, adăpostul unde se ascundea împreună cu familia sa fiind descoperit chiar cu puţin timp înainte de terminarea războiului.Trăind închisă în casă pentru 2 ani de zile, laolaltă cu mai multe persoane, Anne a încercat să vadă dincolo de teroarea nazistă un viitor mai luminos şi mai bun. Optimistă şi curajoasă, Anne iubea viaţa şi visa să devină într-o bună zi jurnalistă. Printre pasiunile ei se numărau cărţile, istoria, mitologia Greciei şi a Romei. Uimitor de lucidă şi teribil de deşteaptă pentru vârsta ei, Anne pune pe hârtie micile suferinţe ale adolescenţei, nevoia de a fi înţeles şi aspiraţia pentru libertate, jurnalul devenindu-i cel mai bun prieten: “Hârtia este mai răbdătoare decât oamenii.”


Anaïs Nin

Probabil singura scriitoare ale cărei jurnale se întind pe mai mult de 60 de ani, Anaïs Nin a transformat însemnările zilnice într-o artă de sine stătătoare. Particularitatea care o diferenţiază net de mulţi diarişti, fie bărbaţi, fie femei, este sinceritatea sa absolută şi evidentă, o francheţe care nu ţine cont de ochiul autoritar străin, adică de viitori cititori sau de persoanele despre care vorbeşte, mai ales când vine vorba de evocarea relaţiilor intime.Senzualitate, încălcarea tabuurilor, o nouă etică a libertăţii, un tip de feminitate independentă, iată care ar fi pilonii din jurnalele lui Nin. Franţuzoaica de origine cubaneză pleda pentru îmbrăţişarea necunoscutului – “Trăieşte confuziile până devin clarităţi” – şi pentru responsabilitatea caracterului: “Nu putem întotdeaună să plasăm responsabilitatea în afara noastră, pe părinţi, naţiune, lume, societate, rasă, religie. Dacă am accepta o parte din această responsabilitate, am descoperi în acelaşi timp puterea noastră.”


Sofia Tolstaia

http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/04/hyperliteratura-sofia-tolstaia.jpg
Jurnalul Sofiei Andreevna Tolstaia completează viaţa de familie a lui Tolstoi, oferind o dimensiune în plus la faptele din jurnalele scriitorului rus. O variantă dintr-o perspectivă feminină. Sofia ţinea un jurnal încă de la 16 ani, dar a început să scrie mai serios după ce s-a măritat şi a încetat în 1919, la moartea sa. Jurnalul Sofiei Andreevna este la prima vedere jurnalul unei obsesii, a unei gelozii patologice. Sofia urmărea fiecare rînd scris de soţul său, dornică de a fi la curent cu fiecare mişcare a sa.Loială şi devotată, Sofia a avut multe de îndurat în căsnicia cu un scriitor genial, deşi până în 1880-1890, viaţa celor doi era destul de plăcută: petreceri, ceaiuri, baluri, picnicuri, ieşiri la concerte şi teatru, plimbări lungi la ţară. Odată însă cu schimbarea viziunii religioase a lui Tolstoi, care a atras discipoli din toată lumea la Yasnaya Polyana, Sofia a început să se simtă sufocată şi furată de atenţia soţului său, care abia dacă îi mai adresa vreun cuvânt de dragoste. Relaţia tumultoasă dintre cei doi a fost foarte bine redată în filmul din 2009 The Last Station.Jurnalul Sofiei Tolstaia scoate la iveală portretul unei femei cu talent pentru scris care ştie să surprindă lumea din jurul său prin observaţii pertinente: “Mă întrebam azi de ce nu există femei scriitoare, artiste şi compozitoare de geniu. Asta pentru că toată pasiunea şi abilităţile unei femei energice sunt consumate de familia ei, de dragoste, de soţul ei – în special copiii ei.(…) După ce şi-a crescut şi educat copiii, nevoile sale artistice se trezesc la viaţă, dar atunci e prea târziu.”


Jeni Acterian

http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/04/hyperliteratura-jeni-acterian.jpg
Regizoare română din perioada interbelică, sora scriitorilor Haig şi Arşavir Acterian este adesea privită ca un Cioran în variantă feminină datorită lucidităţii sale (“Sufăr, sufăr de prea multă luciditate.”) şi observaţiilor sale ascuţite. Ceea ce îi apropie însă pe cei doi intelectuali, care au ţinut legătura prin corespondenţă după ce Cioran a părăsit plaiurile româneşti, este mai ales obsesia pentru moarte. Ea a fost prietenă şi cu Eugen Ionescu, Marietta Sadova, Clody Berthola (actriţe), Mircea Eliade şi Alice Botez.Dezamăgită în dragoste, Jeni analizează şi despică problema amoroasă pe pagini întregi, în sute de nuanţe. Însă mai surprinzătoare sunt vederile sale pătrunzătoare asupra paradoxurilor vieţii. Jurnalul unei fete greu de mulţumit este jurnalul unei femei extrem de inteligente, integre, sensibile şi orgolioase, cu evident talent literar, care vrea să studieze logica matematică, critică aspru ce citeşte, şi care inventariază neputinţe şi constatări amare: “Dacă ai în faţă oameni inteligenţi, nu reuşeşti, de cele mai multe ori, să laşi o punte a inteligenţei spre comuniere. Dacă ai în faţă cretini, la ce bun să faci eforturi?”


Alice Voinescu

http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/04/hyperliteratura-alice-voinescu.jpg
Prima româncă doctor în filosofie la Sorbona a suferit în perioada comunistă un an şi şapte luni în închisoare şi ulterior domiciliu obligatoriu, destin tipic în comunism pentru mulţi dintre intelectualii români valoroşi. Jurnalul lui Alice Voinescu ne înfăţişează astfel umilinţa unei femei culte, a unei doamne a culturii române, cum o numeşte Andrei Pleşu.Admirată de Jeni Acterian pentru moralitate şi integritate feminină, Alice a scris un jurnal al interiorităţii, unde îşi enumeră şi analizează tulburări de ordin sentimental, realizând şi un inventar al inerţiilor şi nimicniciilor existenţiale, dezamăgirilor cauzate de soţul infidel sau neputinţelor culturii şi epocii. Un soi de îndrumător spiritual care se detaşează de formarea filozofică a scriitoarei, jurnalul devine spaţiu de defulare, reconstruire, exercitare a sincerităţii şi libertăţii neîngrădite. Pe lângă critica la adresa regimului comunist, notele intime redau şi întâlniri cu personalităţi ca André Gide, Roger Martin du Gard, George Enescu şi Regina Maria

Val-Vartej
13-06-2013, 21:24
Anais Nin, Incest
WOOLF-Virginia, Jurnalul-Unei-Scriitoare

mihapred
14-06-2013, 13:25
Cela Serghi - o scriitoare plina de sensibilitate, un observator atenet, dar discret, totodata, o amintire a adolescentei noastre ...
”Panza de paianjen” si ”Cartea Mironei” - aproape ca mi-e teama sa le recitesc ...


Născută la 22 octombrie 1907 în Constanța, într-o familie de vechi dobrogeni, Cella Marcoff, cunoscută sub pseudonimul Cella Serghi, dupa numele bunicului Serghi Marcoff, de origine bulgară, scriitoarea va rămâne atașată toată viața de farmecul ținutului natal, așa cum de altfel și mărturisește, "M-am născut la Constanța, într-o casă de pe strada Mării, și prezența mării a avut o influență deosebit de puternică asupra copilăriei mele. Despărțirea de mare, din cauza refugiului, a fost un șoc care a lăsat urme adânci. M-a urmărit nostalgia mării, dorul de mare mi-a îndurerat copilăria. Pânza de păianjen - în mare măsură autobiografică - e plină de ecourile mării, de amărăciunea acelei despărțiri. Chiar mai târziu, în fața ei, cântam marea copilăriei mele. Bunicul meu, ceasornicar, era pasionat de descoperirile care se făceau la Constanța cu prilejul săpăturilor și mi-a transmis dragostea lui pentru cioburi, ulcele, sticluțe, figurine și tot felul de obiecte din antichitate, pe care le căuta și le strângea. Tare aș fi vrut să mă joc cu ele, dar n-aveam voie decât să le mângâi sub privirea lui aspră".

Scriitoarea va continua să evoce marea, "marea e o prezență vie și o prezență de vis. Mișcarea ei necontenită, valurile care se izbeau cu disperare de stânci și toate acele schimbări de culoare, de la verdele jadului la albastru de cobalt, nisipul, aur încins, diminețile triumfătoare de la Mamaia, Cazinoul și în centru statuia lui Ovidiu, iar la câțiva pași, pe strada Traian, dugheana bunicului, ticsită de ulcele de lut ars, opaițe, amfore, sticluțe irizate, figurine ciobite, descoperite în săpăturile străvechiului Tomis, totul era făcut să incinte, să neliniștească, să tulbure, să șlefuiască sufletul unui copil".

Familia Marcoff locuiește în Constanța până în 1916, refugiindu-se în timpul războiului la Brăila, apoi la București. Clasele primare începute la Constanța sunt continuate în orașele în care familia se stabilește. Urmează la București Facultatea de Drept, luându-și licența în 1931. Încă din timpul studenției începe să lucreze, angajându-se ca secretară la un avocat. Se căsătorește cu inginerul Alfio Seni, apoi cu judecătorul Ion Bogdan. Practică un timp avocatura, fapt ce servește romancierei la cunoașterea diferitelor caractere, îmbogățind gama personajelor sale. Sub pseudonimul Gella Marin trimite ziarelor "Gazeta", de sub direcția lui Ion Pas, și "Reporter" un număr de reportaje și cronici teatrale, care s-au bucurat de mult succes. Primul său reportaj era intitulat "Week end în Bucegi". Aceste prime publicații aveau să-i deschidă Cellei Serghi perspectiva permanentei munci literare.

În 1937 apare în "Revista fundațiilor" primul fragment din romanul "Pînza de păianjen", intitulat "Cele dintâi nedumeriri". Debutul este remarcabil, lucrarea fiind apreciată de Camil Petrescu și Alexandru Rosetti. De fapt, Camil Petrescu o și determinase să scrie, după cum mărturisește scriitoarea. Romanul în manuscris fusese citit în 1936 de Mihail Sebastian, care l-a recomandat lui Liviu Rebreanu. Se poate spune că talentul Cellei Serghi s-a afirmat odată cu apariția acestui roman. Așa se face că prima lucrare a autoarei a fost recomandată publicului de trei mari scriitori: Camil Petrescu, Liviu Rebreanu și Mihail Sebastian. Romanul a apărut cu o banderolă pe care scria: "Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și Mihail Sebastian au recomandat Editurii acest roman". Despre întâlnirea cu autorul lui "Ion" și clipa când punându-i mâna pe umăr i-a spus cu toată gravitatea "ești un scriitor", Cella Serghi își amintește întotdeauna cu emoție. De acum înainte, scriitoarea își trasează hotărât drumul spre cariera ei literară.

Este chemată să publice în "Viața românească" și "Revista Fundațiilor" de Mihai Ralea, D. I. Suchianu și Al. Rosetti, iar Eugen Lovinescuo invită la "Sburătorul". Leagă astfel multe prietenii literare. Schițele publicate în revistele amintite, având aceeași eroină - Mirona - vor deveni romanul de mai târziu "Cad zidurile", apoi în alte ediții "Cartea Mironei" sau "Mirona".

Locuiește un timp la Paris, unde continuă să scrie și să citească fragmente în grupul studenților români, fapt relatat în volumul "Mirona", care cuprinde foarte multe elemente autobiografice. Lecturile în grup sunt stimulente pentru autoare, așa cum erau și citirile la "Sburătorul pentru Hortensia Papadat Bengescu, cu care creația literară a Cellei Serghi are tangențe.

În 1945 e secretara Universității libere populare. După 1945 publică articole și schițe în revistele "Femeia", "Flacăra", "Viața românească". Romanele sale - toate bine primite de cititori, au cunoscut câte trei și patru ediții. Retipăririle confirmă odată mai mult popularitatea de care se bucură scriitoarea. Interpretă deosebită a sufletului feminin, personajele sale au găsit o largă audiență în rândul publicului. Mai toate eroinele au un destin tulburător și captivant, sunt firi complexe, parcurg drumuri deosebite în afirmarea lor socială. După cum apreciază critica literară, "ceea ce conferă originalitate scrisului Cellei Serghi este viziunea realistă a cărților sale".

În afara creației originale, Cella Serghi este și o bună traducătoare, oprindu-se însă la lucrări care se circumscriu temperamentului său artistic ("Vă place Brahms ?" de Francoise Sagan și "Casa de hârtie" de Francoise Mallet-Joris).

Creația romancierei începută în perioada de înflorire a literaturii române - perioada interbelică - este în plină ascensiune.

(Constanța Călinescu, Ion Faiter -Dimensiunile unor vocații)

Val-Vartej
14-06-2013, 13:49
Cela Serghi - o scriitoare plina de sensibilitate, un observator atenet, dar discret, totodata, o amintire a adolescentei noastre ...
”Panza de paianjen” si ”Cartea Mironei” - aproape ca mi-e teama sa le recitesc ...


Născută la 22 octombrie 1907 în Constanța, într-o familie de vechi dobrogeni, Cella Marcoff, cunoscută sub pseudonimul Cella Serghi, dupa numele bunicului Serghi Marcoff, de origine bulgară, scriitoarea va rămâne atașată toată viața de farmecul ținutului natal, așa cum de altfel și mărturisește, "M-am născut la Constanța, într-o casă de pe strada Mării, și prezența mării a avut o influență deosebit de puternică asupra copilăriei mele. Despărțirea de mare, din cauza refugiului, a fost un șoc care a lăsat urme adânci. M-a urmărit nostalgia mării, dorul de mare mi-a îndurerat copilăria. Pânza de păianjen - în mare măsură autobiografică - e plină de ecourile mării, de amărăciunea acelei despărțiri. Chiar mai târziu, în fața ei, cântam marea copilăriei mele. Bunicul meu, ceasornicar, era pasionat de descoperirile care se făceau la Constanța cu prilejul săpăturilor și mi-a transmis dragostea lui pentru cioburi, ulcele, sticluțe, figurine și tot felul de obiecte din antichitate, pe care le căuta și le strângea. Tare aș fi vrut să mă joc cu ele, dar n-aveam voie decât să le mângâi sub privirea lui aspră".

Scriitoarea va continua să evoce marea, "marea e o prezență vie și o prezență de vis. Mișcarea ei necontenită, valurile care se izbeau cu disperare de stânci și toate acele schimbări de culoare, de la verdele jadului la albastru de cobalt, nisipul, aur încins, diminețile triumfătoare de la Mamaia, Cazinoul și în centru statuia lui Ovidiu, iar la câțiva pași, pe strada Traian, dugheana bunicului, ticsită de ulcele de lut ars, opaițe, amfore, sticluțe irizate, figurine ciobite, descoperite în săpăturile străvechiului Tomis, totul era făcut să incinte, să neliniștească, să tulbure, să șlefuiască sufletul unui copil".

Familia Marcoff locuiește în Constanța până în 1916, refugiindu-se în timpul războiului la Brăila, apoi la București. Clasele primare începute la Constanța sunt continuate în orașele în care familia se stabilește. Urmează la București Facultatea de Drept, luându-și licența în 1931. Încă din timpul studenției începe să lucreze, angajându-se ca secretară la un avocat. Se căsătorește cu inginerul Alfio Seni, apoi cu judecătorul Ion Bogdan. Practică un timp avocatura, fapt ce servește romancierei la cunoașterea diferitelor caractere, îmbogățind gama personajelor sale. Sub pseudonimul Gella Marin trimite ziarelor "Gazeta", de sub direcția lui Ion Pas, și "Reporter" un număr de reportaje și cronici teatrale, care s-au bucurat de mult succes. Primul său reportaj era intitulat "Week end în Bucegi". Aceste prime publicații aveau să-i deschidă Cellei Serghi perspectiva permanentei munci literare.

În 1937 apare în "Revista fundațiilor" primul fragment din romanul "Pînza de păianjen", intitulat "Cele dintâi nedumeriri". Debutul este remarcabil, lucrarea fiind apreciată de Camil Petrescu și Alexandru Rosetti. De fapt, Camil Petrescu o și determinase să scrie, după cum mărturisește scriitoarea. Romanul în manuscris fusese citit în 1936 de Mihail Sebastian, care l-a recomandat lui Liviu Rebreanu. Se poate spune că talentul Cellei Serghi s-a afirmat odată cu apariția acestui roman. Așa se face că prima lucrare a autoarei a fost recomandată publicului de trei mari scriitori: Camil Petrescu, Liviu Rebreanu și Mihail Sebastian. Romanul a apărut cu o banderolă pe care scria: "Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și Mihail Sebastian au recomandat Editurii acest roman". Despre întâlnirea cu autorul lui "Ion" și clipa când punându-i mâna pe umăr i-a spus cu toată gravitatea "ești un scriitor", Cella Serghi își amintește întotdeauna cu emoție. De acum înainte, scriitoarea își trasează hotărât drumul spre cariera ei literară.

Este chemată să publice în "Viața românească" și "Revista Fundațiilor" de Mihai Ralea, D. I. Suchianu și Al. Rosetti, iar Eugen Lovinescuo invită la "Sburătorul". Leagă astfel multe prietenii literare. Schițele publicate în revistele amintite, având aceeași eroină - Mirona - vor deveni romanul de mai târziu "Cad zidurile", apoi în alte ediții "Cartea Mironei" sau "Mirona".

Locuiește un timp la Paris, unde continuă să scrie și să citească fragmente în grupul studenților români, fapt relatat în volumul "Mirona", care cuprinde foarte multe elemente autobiografice. Lecturile în grup sunt stimulente pentru autoare, așa cum erau și citirile la "Sburătorul pentru Hortensia Papadat Bengescu, cu care creația literară a Cellei Serghi are tangențe.

În 1945 e secretara Universității libere populare. După 1945 publică articole și schițe în revistele "Femeia", "Flacăra", "Viața românească". Romanele sale - toate bine primite de cititori, au cunoscut câte trei și patru ediții. Retipăririle confirmă odată mai mult popularitatea de care se bucură scriitoarea. Interpretă deosebită a sufletului feminin, personajele sale au găsit o largă audiență în rândul publicului. Mai toate eroinele au un destin tulburător și captivant, sunt firi complexe, parcurg drumuri deosebite în afirmarea lor socială. După cum apreciază critica literară, "ceea ce conferă originalitate scrisului Cellei Serghi este viziunea realistă a cărților sale".

În afara creației originale, Cella Serghi este și o bună traducătoare, oprindu-se însă la lucrări care se circumscriu temperamentului său artistic ("Vă place Brahms ?" de Francoise Sagan și "Casa de hârtie" de Francoise Mallet-Joris).

Creația romancierei începută în perioada de înflorire a literaturii române - perioada interbelică - este în plină ascensiune.

(Constanța Călinescu, Ion Faiter -Dimensiunile unor vocații)






In Biblioteca LLR

Serghi, Cella In-Cautarea-Somnului-Urias # 884
Serghi, Cella Iubiri-Paralele # 884
Serghi, Cella Panza-de-paianjen # 885

Powertools
18-06-2013, 17:54
Recomand calduros N-a dansat decat o vara de Per Olof Ekström...]

Ekstrom ( 26 aprilie 1926 – 04 octombrie 1981) a trăit în ultima parte a vieţii sale în România. El a fost căsătorit cu sibianca Ligia Podorean, de formaţie arhitect, însă cunoscută mai mult pentru pasiunea ei, pictura.

Powertools
18-06-2013, 18:01
Ghidul ipocriţilor, de Peter Demeny.

Ghidul nesimţitului, de Miron Radu Paraschivescu:
,, Cine are tristul privilegiu al vieţii în oraşele mari nu se mai poate întoarce în loc fără să dea cu nasul de un exponent al categoriei. Iar de la o vreme nici măcar refugiul campestru sau izolarea prin funduri de provincie nu mai garantează izbăvirea. Nesimţitul român este agentul unei molime căreia societatea nu i-a aflat leacul. Şi putem spune chiar că, după cum merg lucrurile, e foarte puţin probabil ca laboratoarele vieţii publice să descopere un vaccin eficace.’’

ninette
18-06-2013, 21:17
Povești clasice cu origini înspăimântătoare - http://hyperliteratura.ro (http://hyperliteratura.ro/)

Basmele pe care le ştim noi sunt mereu cu final fericit, cu o strălucire de Disney. Dacă ne uităm mai atent acum, că am crescut, putem vedea cealaltă parte a poveştilor copilăriei noastre – pedepse fizice dure, comportament sexual deviant, boli genetice, moarte.
Deşi în principal sunt scoase în evidenţă valorile sociale ca bunătatea şi modestia, pentru a ajunge la ele, autorii se folosesc de întâmplări de cele mai multe ori împotriva acestor valori. Este şi tehnica învăţării prin contra exemplu o soluţie, susţin psihologii. Şi totuşi, aruncând doar o privire peste câteva versiuni timpurii, terifiante, înspăimântătoare şi de cele mai multe ori bizare ale basmelor omniprezente sigur ne va face să ne gândim de două ori înainte de a citi “Scufiţa Roşie” înainte de a merge la culcare.Într-un top al acestor poveşti, al căror conţinut a fost modificat din varianta originală, mai înfricoşătoare, iată formele finale pe care le cunoaştem cu toţii.


Scufița Roșie



Variantă actuală a acestei poveşti ultra cunoscute este, dacă vă vine să credeţi, una foarte pozitivă şi drăguţă faţă de variantele gândite de Charles Perrault în 1697. Dacă în varianta fraţilor Grimm Scufiţa Roşie scapă cu viaţă, salvată de Pădurar, care îl ucide pe lup, în variantele lui Perrault Scufiţa Roşie este o tânără atrăgătoare care ori primeşte instrucţiuni greşite de la lup atunci când încearcă să afle drumul spre casa bunicii şi, urmând sfaturile acestuia, ajunge să fie mâncată şi astfel povestea se termină, morala fiind să nu urmăm sfaturile străinilor, ori fata îşi mănâncă propria bunică, iar împreună cu lupul îi beau sângele, ori este sedusă cu gentileţe, băgată în pat şi… restul vă puteţi imagina. Subînţelesul sexual este evident numai în limba franceză însă, idiomul „elle avoit vû le loup” (a văzut lupul) însemnând că şi-a pierdut virginitatea.


Mica Sirenă

Mica Sirenă, o minunată poveste ecranizată de Disney, a avut parte de două variante scrise de însuşi creatorul ei, Hans Christian Andersen. Varianta ultra cunoscută este că Ariel acceptă să renunţe la vocea ei pentru a se transforma în om, ca să cucerească inima prinţului Eric, având o nuntă de vis cu invitaţi dintre oameni şi fiinţe ale mării.În prima variantă însă toate acestea sunt posibile doar cu preţul unei dureri insuportabile la fiecare pas şi riscul transformării în spuma mării în cazul în care prinţul se căsătoreşte cu altcineva. În speranţa cuceririi inimii prinţului, fata dansează pentru el, chiar dacă e o adevărată agonie pentru ea, şi cu toate că acesta se arată foarte încântat, decide să se căsătorească cu altcineva.Surorile sirenei îşi vând părul pentru a-i oferi un pumnal cu care să îl înjunghie pe prinţ, sângele lui să ajungă pe picioarele ei şi astfel să îşi primească coada înapoi, însă ea nu se îndură, murind şi transformându-se în spumă. Ulterior, în cea de-a doua variantă a poveştii, Andersen schimbă finalul, sirena devenind „fiica aerului” – dacă face fapte bune pentru 300 de ani, primeşte un suflet şi merge în Rai.


Albă ca Zăpada

Ştim cu toţii că Mastera îl roagă pe vânător să îi aducă inima protagonistei ca dovadă a morţii acesteia din urmă, dar că vânătorul îi aduce inima unui animal vânat în padure.Disney a păstrat un element original al poveştii totuşi, Mastera (care aici era de fapt mama fetei şi nu mama sa vitregă) ceruse o astfel de dovadă, însă în forma plămânilor şi ficatului fetei, pentru a le mânca la cină în ziua respectivă.Totodată, o diferenţă majoră între povestea Disney şi cea a fraţilor Grimm este şi felul în care Albă ca Zăpada revine la viaţă: în varianta iniţială, în timp ce trupul ei este purtat într-un sicriu de servitorii prinţului pentru a fi dusă la castel ca acesta să se joace cu ea, servitorii se împiedică, scapă sicriul, iar bucata de măr îi sare afară, iar în varianta Disney ease trezeşte printr-un sărut dat de prinţ, care o ia pe şa şi o aduce înapoi la castel. În varianta fraţilor Grimm, povestea se termina cu Mastera forţată să danseze până la moarte în pantofi de fier înroşit, spre deosebire de varianta Disney, unde este iertată de toţi!


Frumoasa Adormită



O variantă timpurie a acestei poveşti a fost publicată de Giambattista Basile, sub titlul deSoarele, Luna şi Talia, în 1634. Dacă în varianta fraţilor Grimm, adorabila prinţesă este adormită de înţepătura în fusul blestemat de ursitoare şi nu se trezeşte timp de 100 de ani, până ce nu este sărutată de prinţ, rupând astfel vraja, în varianta originală nu este vorba despre un blestem, ci despre o profeţie, şi nici de prinţ, ci de un rege care o vede adormită şi o violează.După nouă luni dă naştere la doi copii, încă adormită, iar unul dintre cei mici îi suge un deget, îndepărtând o bucată din aşchia care o ţinea captivă în somn. Regele era însă căsătorit, ceea ce complică situaţia pe toate planurile: regina încearcă să omoare şi să mănânce gemenii, iar regele o arde de vie ca să se poată căsători cu Talia. Parcă tot mai mult ne place romantismul variantei finale, nu?


Rumpelstiltskin

Acest basm nu este cu nimic diferit, în sensul că autorul a încercat şi aici să purifice conţinutul. În varianta fraţilor Grimm, Rumpelstiltskin transformă caierul în aur pentru fata ameninţată cu moartea, iar când fata, după ce-i dă bijuteriile rând pe rând, nu va mai avea cu ce să-l plătească, îi promite că-i va dărui primul copil pe care îl va naşte. Când ziua a venit, fata s-a răzgândit, iar Rumpelstiltskin este de acord sa renunţe la târg dacă aceasta îi ghiceşte numele, ceea ce se şi întâmplă după o serie de aventuri, iar individul dispare, nervos. În varianta originală, scrisă de Johann Fischart în 1577, supărarea lui a fost atât de mare, încât şi-a înfipt un picior în pământ, apoi s-a apucat de celălaşt şi şi-a rupt trupul în două, evident, murind.


Goldilocks și Cei Trei Urși

În varianta modernă a acestei poveşti gingaşe, semnată de Robert Southey, se vorbeste despre micuţa Goldilocks (Cosiţe de Aur), care se strecoară în casa celor trei urşi, mâncându-le cina, stând pe scaunele lor şi dormind în patul celui mai mic dintre ei, cât animalele nu erau acasă. Când se trezeşte cu ei pe cap, fuge pe fereastră, speriată.În unele variante ale a basmului, urşii o găsesc pe fetiţă, o sfâşie şi o mănâncă, pe când în altele fata reușește să sară pe fereastră când urşii se întorc acasă, fie rupându-şi gâtul în cădere, fie e arestată şi trimisă la casa de corecţie. În varianta originală, ce datează din secolul XVIII, nu exista nici o fetiţă, ci o vulpe, sugerându-se că utilizarea cuvântului „vixen” pentru a numi femela vulpe a dus la apariţia personajului uman, deoarece cuvântul mai înseamnă şi „femeie rea şi arţăgoasă”.


Hansel şi Gretel

Această poveste, chiar şi în forma modernă a fraţilor Grimm, este una întunecată: doi copii, frate şi soră, sunt abandonaţi în pădure de mama vitregă şi ajung la casa canibalei vrăjitoare, care îi întemniţează şi îndoapă pentru a-i mânca, dar reuşesc să scape, aruncând-o pe vrăjitoare în foc.Varianta sa iniţială, semnată de Antoinette Bon şi numită Copiii Pierduţi, are în loc de vrăjitoare un demon (sau diavol), care doreşte să îi pună pe copii pe o capră de tăiat lemne şi să îi lase acolo să sângereze până la moarte, dar aceştia se prefac că nu ştiu cum să se urce pe ea, iar când soţia demonului face o demonstraţie, copiii îi taie gâtul şi evadează, furând totodată toţi banii din casă.


Cenuşăreasa

Cenuşăreasa este o poveste cu origini foarte timpurii, pare-se. Prima versiune a poveştii a apărut în secolul I î.Hr., iar pe eroină o chema Rhodopis. Varianta semnată de Perrault ne prezintă o Cenuşăreasă îndrăgostită de prinţul ei, cu surori vitrege rele şi invidioase, care ajung totuşi să se mărite şi ele cu nişte lorzi.Cu excepţia pantofilor de cleştar şi a dovleacului transformat în caleaşcă, povestea se aseamănă. Varianta fraţilor Grimm este însă cea mai întunecată: surorile vitrege îşi taie bucăţi din tălpi pentru ca pantoful să le încapă la probă şi să îl păcălească pe prinţ, iar acesta este alertat de către doi porumbei, care le ciugulesc ochii celor două, ele continuându-şi apoi viaţa ca cerşetoare oarbe, în timp ce Cenuşăreasa ajunge să trăiască în luxul de la palat.


Rapunzel

„Rapunzel, Rapunzel, lăsați-vă părul în jos!” Şi se pare că nu numai părul îşi lăsa Rapunzel în jos. În varianta originală, scrisă de Charlotte-Rose de Caumont de La Force în 1698, fata rămâne însărcinată cu un prinţ, spunându-i inocentă temnicerului ei că hainele îi sunt tot mai strâmte. Vrăjitoarea, ca să nu aibă nici o concurență, taie părul lui Rapunzel și o trimite departe, unde trăiește ca cerşetoare, fără bani sau casă, și, după câteva luni, cu două guri flămânde de hrănit.În ceea ce îl priveşte pe prinţ, vrăjitoarea îl seduce în castel și apoi îl împinge de la fereastră, însă acesta cade pe un copăcel cu spini, care îi atenuează căderea, însă îi scoate ochii. Pentru toată această vărsare de sânge există, totuşi, un final fericit. Varianta modernă o ştim cu toţii din filmul „Tangled” („O poveste încâlcită”).

sursa: Flavorwire (http://www.flavorwire.com/)

ninette
24-06-2013, 10:21
Recomandată de foarte multe publicaţii de profil, această carte pare să fie moda acestei veri. Sau, în orice caz, o lectură plăcută; despre autoare, Siri Hustvedt, nu ştiu decât că este soţia lui Paul Auster, un postmodernist american, evreu la origine şi mult mai cunoscut la noi.
Cine o citeşte primul, poate ne face o recenzie :ipb_biggrin:

http://4.bp.blogspot.com/-BGyeO2IQkok/T5j2TDs5rKI/AAAAAAAACVE/pFiEU7l1D8A/s1600/coperta%2Bsiri%2Bhustvedt.jpg

Un interviu cu autoarea, aici: http://www.observatorcultural.ro/Femeile-sint-intotdeauna-subreprezentate-in-listele-literare-ale*articleID_28489-articles_details.html

ninette
24-06-2013, 10:30
Top 5 cărți românești controversate - http://www.bookblog.ro/altele/top-5-carti-controversate-romanesti/
Cărți controversate, sau cărți care au dat naștere la discuții. E adevărat că titlurile recunoscute pe plan mondial fac valuri mai mari, dar există volume care au agitat spiritele și în țara noastră.


1. Jurnal de Mihail Sebastian
Interbelicul reprezintă pentru mulți români anii de aur ai culturii și civilizatiei românești, iar Sebastian distruge acest mit. O mulțime de figuri cunoscute din cultura română ies șifonate din cartea lui Sebastian: grandomania și egolatria lui Camil Petrescu, ipocrizia lui Ion Barbu, duplicitatea lui Mircea Eliade sau a lui Nae Ionescu, precum și entuziasmul inconștient al opțiunilor lor fasciste. Scriitorul descrie pas cu pas înrăutățirea situației evreilor și cum au început să-l ocolească prietenii săi din cauza originii sale evreiești.
2. Raportul Tismaneanu
Cartea a generat actul de condamnare a comunismului, a fost discutată în Parlament, unde a produs scandal, a fost nesfârșit dezbatută de mass-media.
3. Omul recent de Horia-Roman Patapievici
De la ea a pornit „cearta intelectualilor", care a despărțit intelectualitatea română în două tabere: „conservatorii", nostalgici ai interbelicului și susținători ai elitismului, și „progresiștii", acuzați că s-ar face purtătorii de cuvant ai „corectitudinii politice".
4. Cartea neagra a Securității de Ioan Mihai Pacepa
Conținând mai multe volume, memoriile fostului șef al Serviciilor Secrete Românești scot la lumină o perioadă obscură din istoria ascunsă a României, vorbind nu doar despre meandrele unui sistem dispărut, ci și despre oamenii care îl serveau.
5. Manifestul anarhist de Marius Ianuș
A fost certificatul de naștere al unei noi generații literare, generația 2000, precum și al unui tip de discurs agresiv implicat în real, cu atitudine socială. Impactul a fost neașteptat de mare pentru un volum de poezie.

mihapred
24-06-2013, 12:26
Archibald Joseph Cronin - un medic - scriitor scotian, foarte de prolific, avand in vedere cele doua ocupatii, extrem de solicitante.

A scris romane de caracter, dezvăluind de pe poziții critice conflicte sociale, inspirate uneori din lumea medicală, notabile prin tehnica solidă:

1931: Castelul pălărierului (Hatter's Castle);
1932: Trei iubiri (Three Loves);
1933: Gran Canaria (Grand Canary);
1935: Sub stele (The Stars Look Down);
1937: Citadela (The Citadel);
1940: Jupiter râde (Jupiter Laughs), operă teatrală;
1941: Cheile împărăției (The Keys of the Kingdom);
1942: Anii de tinerețe (The Green Years), roman autobiografic;
1948: Calea lui Shannon (Shannon's Way);
1950: Grădinarul spaniol (The Spanish Gardener);
1952: O aventură în două lumi (Adventure in Two Worlds), autobiografie;
1953: Dincolo de locul acesta (Beyond This Place);
1958: Lumina Nordului (The Northern Light).

Era unul dintre scriitorii preferati ai bunicii mele, asa ca pe la 13 - 14 ani am citit pe nerasuflate ”Gran Canaria” , o poveste romantica, foarte potrivita pentru adolescenta de atunci.

”Castelul palarierului” este si ea o carte ușor de citit, personajele sunt construite cu atâta naturalete, încât ai impresia că le știi deja de o viață. Casa lor nu este ceea ce se numește „cămin”, ci un castel oribil, prost construit și rece. Este casa lui James Brodie, pălărier de profesie, și a familiei sale supuse și hărțuite de acest uriaș prost, brutal, nerespectuos, dar mai ales vanitos.

Povestea lui Brodie și a membrilor familiei lui (bătrâna sa mamă, lacomă și urâcioasă, soția, fiul Matt și cele două fiice, Mary și Nessie e destul de simpla. Este înfățișată decăderea pălărierului, o brută care distruge în acelați timp pe toți membrii familiei. Răutatea și nedreptatea lui Brodie intrigă pe orice cititor, îl enervează și îl întărărîtă să citească cât mai mult în cât mai puțin timp, poate-poate acest personaj este pedepsit pentru toate actele sale nesuferite. Și pedepsele vin una câte una – pierderea lui Mary, falimentul micii afaceri – dar ele se revarsă și asupra celor din familie, ca o ploaie de pumni.
Cartea lui Cronin are un puternic caracter moralist și e plină de scene care îți pun nervii la încercare. Dar la sfârșitul ei insa, după 600 de pagini, ai inima strânsă că s-a terminat. Și parcă îți pare rău.
“Citadela”urmareste destinul unui medic, Andrew Manson, proaspat absolvent al Facultatii de Medicina. Ajuns intr-un sat minier departe casa, acesta realizeaza ca, desi a absolvit cu note foarte bune scoala medicala, e inca nepregatit pentru a practica medicina, mai ales cand nu dispune de toate metodele si medicatiile descrise in carti.
Opera lui Cronin are un puternic caracter moralist și e plină de scene care îți pun nervii la încercare. Dar la sfârșitul cărții, după 600 de pagini, vei avea inima strânsă că, iată, e gata. Și parcă îți pare rău.
”Sub stele” este un roman cu un destul de evident caracter social, conceput dupa o schema tip: un tinar entuziast ajunge intr-un mediu inert, lupta violent contra acestuia, sufera infringeri care ii tempereaza iluziile, dar, in cele din urma, perseverenta ii impune valoarea personala.

Chiar daca rezistenta mediului nu este infrinta, bresa care se creeaza ofera speranta unor victorii viitoare mai ample. In acest caz, tanarul este David Fenwick, medic,... evident - ca aproape toate personajele principale ale acestui mare scriitor -, provenit din regiunea Tynecastle - nume fictiv, dupa toate probabilitatile, pentru Newcastle, centrul minier al regiunii Northumberland.

Lupta lui pentru ameliorarea conditiilor de viata si de munca ale celor mai oropsiti angajati din Marea Britanie, in acea vreme, se desfasoara pe fondul unor intense miscari politice fabiene, reformiste, laburiste, deoarece este vorba exact despre perioada in care in regat au patruns primele idei marxiste, ce incita la revolutie.

Cartea reprezinta un fel de fresca, deosebit de complexa a unei epoci, pe multiple planuri, in care istoria se imbina cu fictiunea.

”Trei iubiri” sau ”Trei dragoste”, cum se intitula cartea bunicii mele, este povestea unei femei, ce esueaza in toate cele trei iubiri : ca sotie, ca mama si ca slujitoare a Domnului. Iubirea ei maxima ca sotie a dus in prima parte a vietii ei la neincredere, apoi, ca mama la egoism, trezindu-se la realitate mult prea tarziu,atunci cand si-a dat seama ca si in locul unde omul ar trebui sa-si contopeasca sufletul cu dragostea fata de divinitatea suprema, si cand ar fi acceptat sa se lepede de toata necredinta si egoismul trait pana atunci, a intalnit intre zidurile acelei manastiri aceeasi lume impartita in categorii sociale bine definite si in afara zidurilor supusi si oprimatori.
Am lasat in mod special la urma aceasta scriere, pentru ca mi-a placut cel mai mult. Personajul este minunat realizat ! Romanul il recomand cu caldura celor care inca nu l-au citit, ca si celor ce au uitat de el si vor dori sa-l reciteasca.


https://pasiunilealynei.files.wordpress.com/2012/04/castelul-palarierului-90494.jpg?w=322&h=447http://www.anticariatlibrarie.wellcome.ro/products/Gran%20Canaria%20-%20A.%20J.%20Cronin.JPGhttp://www.librarie.net/coperta/sub-stele-cronin-44146.jpghttp://images3.okr.ro/auctions.v3/215_300/2011/10/15/2/b/695754971281504076596013-167003-215_300.jpg

mihapred
25-06-2013, 12:15
Literatura clasica - absolut necesar ! http://4.bp.blogspot.com/-eYn098E5l_Y/Tn9S1RXv6SI/AAAAAAAAKQw/X2ZN4Cgww_M/s1600/emoticon+haios.jpg

ninette
25-06-2013, 17:49
Literatura clasica - absolut necesar !

Probabil a fost inspirată, această ”realizare”, de modul în care se prezintă ai noștri tineri la examenul de bacalaureat :))

mihapred
26-06-2013, 20:24
Vine vacanta, iar pentru cei mai multi elevi, deja a sosit ! Ca urmare, incepem cu lecturile de vacanta.
Trebuie neaparat sa continui cumva discutia de pe alt topic cu prietena mea, Cristina. Deci : ”Familia Adams” sa fie !

http://www.carti-online.com/images/elizabeth-faucher-familia-addams-1117.jpg

Faceti cunostinta cu familia Addams (de fapt, stiu ca ii cunoasteti deja de la TV): Morticia, care ingrijeste trandafirii retezandu-le bobocii; Gomez, pentru care un aprig duel cu sabia inlocuieste o strangere calduroasa de mana. Apoi Boxisor si Miercuri, dragalasii lor copii. Boxisor colectioneaza indicatoare rutiere - gen "sens interzis" - iar jucaria preferata a lui Miercuri este o papusa decapitata. Ultima, dar nu cea mai neinsemnata, este Cioaca, "mana domestica" rafatata de intreaga familie, gata intotdeauna sa dea o mana de ajutor... Acum, de mult disparutul unchi Buboi le-a cazut iarasi pe cap, incuiat ca orice bun spargator. Arata ca unchiul Buboi. Vorbeste ca unchiul Buboi. Dar este oare unchiul Buboi? :ipb_laugh:
Nu-i asa ca va este necesara o portie maaare de ras ? Sa cititi si sa hohotiti cat mai lugubru !

ninette
30-06-2013, 19:11
Dali în Țara Minunilor – cum a văzut artistul ediția din 1969 a poveștii “Alice în Țara Minunilor”, de Lewis Carroll




http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/06/hyperliteratura-coperta.jpg

Copertă la Alice în Țara Minunilor

http://hyperliteratura.ro/editia-din-1969-a-povestii-alice-in-tara-minunilor-ilustrata-de-salvador-dali/

ninette
02-07-2013, 19:46
Dragostea la scriitori – multe nebunii, boemie și orgolii. Câteva povești de iubire. (http://hyperliteratura.ro/povesti-scriitoricesti-de-iubire/)



”Cine poate pune mai tare literatura pe jar decât amorul care se înfiripă între scriitori? Dragostea între artişti adună la un loc boemie, nebunie, sensibilităţi aparte, inimi mari şi intelecte impresionante. Înfruntând infidelităţi şi orgolii, aceste relații de dragoste au dat naştere unor poveşti memorabile, stârnind în aceeaşi măsură mirarea şi admiraţia.”

http://hyperliteratura.ro/povesti-scriitoricesti-de-iubire/

ninette
03-07-2013, 18:16
”Într-o societate dominată de bărbați, a trebuit să treacă mult timp înainte ca femeile să se facă auzite sau văzute. Și nu este nici un secret, dar nici o surpriză faptul că vocile multor femei emancipate au rămas bine păzite în interiorul zidurilor spitalelor de psihiatrie. Puţine femei instituţionalizate au avut o voce suficient de puternică sau un talent atât de mare încât operele lor să rezoneze în afara acestor ziduri. Puținele scriitoare ce au avut această putere încă reverberează în societatea de astăzi.”

http://hyperliteratura.ro/cinci-scriitoare-celebre-care-au-fost-internate-in-ospicii/

mihapred
04-07-2013, 22:24
http://images5.okr.ro/serve/auctions.v7/2012/aug/16/a710e545262488a90acdf831790d749c-4527014-700_700.jpg

Continui cu cartile bunicii, ”inspirata” de ”aventurile umede” din weekendul trecut. Deci : ”Vin ploile” de Louis Bromfield.:ipb_laughing:
Copertele romanului erau aidoma celor de mai sus - doua volume , dar, fiind foarte ”prapadite”, am avut la un moment dat posibilitatea de a le reconditiona si le-am legat din nou. Paginile sunt ingalbenite de vreme si destul de casante. Pentru mine, insa, sunt extrem de valoroase.

*

”Vin ploile” este mai intai de toate un roman despre indieni si despre India intr-un anumit moment istoric, despre un popor slabit de contradictii interne (caste religioase), superstitii si prejudecati. Un popor care stie insa sa se ridice deasupra adversitatii lor si sa le infrunte. Si in grupul colonistilor existe diferente, unii sunt curajosi, consecventi, umani, iar altii apatici sau chiar rau intentionati. Totusi, modul in care este construita imaginea colonizatorilor britanici in oglinda cu imaginea indienilor nativi este interesant de observat. Daca indianul este pur, moral, bine ancorat in cadrul societatii sale si incercand sa depaseasca tragedia care l-a lovit, britanicul este fie indiferent la inceput, ca mai apoi sa fie nevoit sa se trezeasca la viata datorita marilor probleme ce il inconjoara, fie de la bun inceput este bun (la fel ca si familia de misionari Simone).
Bogatul Maharajah din Ranchipur, luptand cu prejudecatile compatriotilor sai si cu aroganta oficialitatilor britanice, reuseste sa introduca in tara sa cateva dintre cuceririle civilizatiei, ajutat fiind de oameni fideli si capabili: medicul sef brahman Safka, musulmanul Rashid Ali Khan, seful politiei si paria Jobnekar, Miss MacDaid, etc. O mare nenorocire se abate asupra populatiei in 1936, cand musonul distruge barajul si valurile dezlantuite devasteaza totul in calea lor.
In plin haos se desfasoara viata nobilului englez Tom Ransome, retras in India. Plictisit de o existenta superficiala, se pune in slujba populatiei lovite de calamitate. Intre el si fiica unui misionar se infiripa o dragoste adevarata.

Frumoasei Lady Heston, "marile ploi" ii ofera prilejul de a constata cat de sterila si de nefericita a fost viata pe care a dus-o pana atunci. La Ranchipur este cucerita de medicul indian Safka care o impresioneaza prin munca lui entuziasta. Ramasa vaduva se hotaraste sa ramana in India unde lucreaza cu devotament la spital. Imbolnavindu-se de tifos, dorinta ei de viata slabeste treptat, constienta fiind ca si-a irosit viata. Moartea e acceptata voluntar ca un gest de expiere tardiva.

Tom Randsome, sub presiunea evenimentelor abandoneaza "agonia" numita viata de pana atunci, descoperind un nou sens al vietii. In mijlocul catastrofei el descopera puritatea dragostei, sentiment pe care n-ar fi crezut ca s-ar putea sa-l mai traiasca. Tanara si neprihanita Fern este fiinta care-l purifica. (recenzie realizata de Cristina Teodorescu )

*

Aparent, romanul pare a fi ”o carte pentru fete”, dar, in fapt, citindu-l, patrunzi intr-o ”alta lume”, care te fascineaza si despre care abia astepiti sa afli cat mai multe. Contradictiile, prejudecatile personajelor dispar treptat, lasand loc solidaritatii umane in fata luptei cu natura si cu molima ce secera mii de vieti.

mihapred
05-07-2013, 09:11
Aparent, romanul pare a fi ”o carte pentru fete”, dar, in fapt, citindu-l, patrunzi intr-o ”alta lume”, care te fascineaza si despre care abia astepiti sa afli cat mai multe. Contradictiile, prejudecatile personajelor dispar treptat, lasand loc solidaritatii umane in fata luptei cu natura si cu molima ce secera mii de vieti.


Daaa... o exprimare ... ”deosebita” ! :ipb_biggrin:
Stiu, nu e singura ... scriu, rescriu si nu mai recitesc ... sunt incorigibila ! Merit sa fiu trasa de urechi periodic !:ipb_bash:

mihapred
05-07-2013, 09:48
Nebanuitele povesti de dragoste ale scriitorilor romani


Iubareti si cam infideli...marii nostri scriitori,Coane Iancule!Dar,stai si te intrebi ,cum ar fi aratat oare literatura noastra fara atatea muze,blonde sau brune,cu ochii ca seninul instelat sau ca ...marea?
Poetul Ion Vinea a avut peste zece mii de femei, în timp ce colegul său de breaslă Ion Barbu şi-a trecut în agendă doar cinci mii de amante. Altfel, Camil Petrescu s-a iubit cu Monica Lovinescu, Nichita Stănescu cu Gabriela Melinescu, Preda cu Aurora Cornu şi Nina Cassian, Piru cu (mai toate) studentele sale, Dinescu şi Iaru cu Denisa Comănescu. Iubirea – cea mai veche temă prezentă în literatura şi în mitologia universală – şi poveştile de dragoste au învolburat imaginaţia oamenilor de la începuturi până în zilele noastre. Despre pasiunile amoroase ale scriitorilor, cele care au inspirat personaje şi pagini de neuitat ale literaturii, s-ar putea întocmi voluminoase antologii. Ţinând cont de spaţiu şi context, noi vom încerca doar o scurtă trecere în revistă a câtorva dintre relaţiile/iubirile marilor scriitori români de ieri sau de astăzi.




Campionul campionilor, Ion Vinea

Ion Vinea, mare poet şi prozator, autorul romanului „Lunatecii", se lăuda că a avut în aşternut, de-a lungul vieţii, aproximativ zece mii de femei. Apropiaţii spun despre virilul om de litere că nu vorbea chiar aiurea. Vinea scrisese relativ mult şi publicase în toate revistele, dar era atât de prins de caznele amorului, încât, până în momentul morţii, nu tipărise niciun volum. Abia când se afla pe patul de moarte, prietenii i-au strâns poeziile în volumul, celebru în literatura română, „Ora fântânilor". I-au dus repede cartea de la tipografie, iar muribundul a ţinut în mână, înainte de a pleca pe cealaltă lume, primul său volum de poeme.

Ménage à trois

Acelaşi Ion Vinea (bătrân) şi prozatorul Petru Dumitriu (tânăr şi în ascensiune) trăiau cu aceeaşi femeie – Henriette Yvonne Stahl. Un tihnit şi voios ménage à trois. Într-o zi vine la Dumitriu, care era director la o mare editură, un scriitor şi îl roagă să-i publice o nuvelă. Şocat, Petru Dumitriu observă că este chiar povestea cu Henriette şi că nu e scrisă tocmai elegant. Dumitriu şi-a zis atunci: „Nuvela asta e despre mine şi Henriette. Dacă nu i-o public, se face vâlvă. Nuvela e proastă, iar dacă o tipăresc, nu va avea niciun ecou". Ceea ce s-a şi întâmplat. În anii puterii populare, Vinea nu avea drept de semnătură. Făcea traduceri, dar le semna… Petru Dumitriu, care încasa banii şi îi ducea amicului său. Uneori, Dumitriu, beat fiind, îl suna pe Vinea să-i spună că a cheltuit toţi banii pe cadouri pentru Henriette.

Ion Barbu nu ierta nimic

La rândul său, poetul şi matematicianul Ion Barbu (Dan Barbilian) s-a bucurat de dezmierdările a cinci mii de femei. Moartea i-a fost grăbită de faptul că asaltase, la pielea goală, o tânără într-o cameră neîncălzită. Era iarnă, iar sistemul imunitar al poetului era slăbit din pricină că se droga cu eter – obişnuia să îşi pună măşti cu vată îmbibată în eter. Ion Barbu făcuse ciroză, dar continua să alerge după femei. Una dintre tinerele nevinovate pe care le desfăta aproape zilnic cu câte o partidă de amor era juna poetă Nina Cassian, o fată destul de urâţică şi care, la finele anului 2010, s-a autocaracterizat astfel: „Până la 17 ani, nu se uita la mine nici un câine!". Mare amatoare de plăceri trupeşti, Nina ajunsese la bătrâneţe să se culce numai cu tineri sub 20 de ani.

Urâta şi bestiile (tinere)

Despre apetitul sexual al Ninei Cassian aflăm câte ceva şi de la scriitorul Cristian Teodorescu. Acesta, într-un articol postat pe blogul său, o numeşte/alintă pe celebra şi venerabila poetă drept cea mai frumoasă femeie urâtă din lume: „Prin 1985, am luat cu împrumut de la Ovid S. Crohmălniceanu, mare admirator al autoarei lui «Nică fără frică», două cărţi de poezie de-ale Ninei, cum îi spunea profesorul care fusese îndrăgostit de ea, cam fără speranţe. Când i le duc înapoi, mă întreabă Croh cum mi s-au părut. Mai ştiind una-alta despre aventurile ei erotice, zic: «Cam frigide, dom” profesor!». Croh, serios şi contrariat: «Vorbeşti serios?! Dar ai cunoscut-o pe Nina?». O văzusem odată pe Calea Victoriei şi rămăsesem cu ochii după ea – nu cu vreun interes de cotoi, dar sclipea. După ”90, am stat de vorbă de vreo două ori, pe vremea când încă întorceau bărbaţii capul după ea pe stradă. Mi-a răspuns, zâmbind, la tot soiul de întrebări neruşinate, cerându-mi s-o tutuiesc, cât mai provocator. (…) Totuşi, pentru că orgolioasa poetă simţea că mă uitam la ea cu tot interesul, în ciuda diferenţei de vârstă de mai bine de 30 de ani dintre noi, ne-am despărţit amical".

Patul lui Camil Petrescu

Camil Petrescu, autorul „Patului lui Procust", a fost amantul tinerei scriitoare şi critic literar Monica Lovinescu. Aceasta l-a pasat unei nimfomane pe care, în cele din urmă, prozatorul a luat-o de nevastă. Soţia lui Camil Petrescu, care aducea fără nicio jenă bărbaţi în casă, l-a chinuit pe scriitor până în clipa morţii sale, survenită la vârsta de 63 de ani. A decedat la spital, din pricina unei boli de circulaţie a sângelui, după ce şi-a smuls din vene perfuziile care îl ţineau în viaţă. Cum Camil nu avea încredere în medici, se trata singur cu halva, fiind convins că astfel sângele îi va circula mai lesne prin artere. Monica Lovinescu, fiica criticului literar Eugen Lovinescu şi verişoara prozatorului Anton Holban, a scriitorului Vasile Lovinescu şi a dramaturgului Horia Lovinescu, s-a căsătorit, mulţi ani mai târziu, cu poetul Virgil Ierunca.

Un cvartet cu nuvelişti sentimentali

Zaharia Stancu avea o aventură cu Lydia Manolovici, dar făcea mofturi în faţa lui Anton Holban şi a lui Octav Şuluţiu, care, din neţărmurită dragoste, îi dedicaseră, fiecare, câte un roman. Părea, în fapt, un banal trio amoros, Anton Holban-Octav Sulutiu-Lydia Manolovici, cu suferinţele, chinurile şi leşinurile lui foarte artistice – cum povesteşte Ioana Pârvulescu în „Întoarcere în Bucureştiul interbelic". În realitate era un ditamai cvartetul, căci frumoasa, jucăuşa, „l”allumeuse Dania", după numele literar pe care i-l dăduse Holban, îi aţâţă erotic pe ce doi, dar îl preferă pentru lucrurile mai serioase pe un al treilea, mai teluricul Zaharia Stancu (în romanul cu cheie al acestuia, „Oameni cu joben", ea se lăsa sărutată de personajul care-l travesteşte pe Holban doar pentru a vedea „cum sărută un nuvelist sentimental" .

Şi totuşi, fermecătoarea evreică Lydia

Tot despre Lydia (Manolovici) , Stancu, Holban şi Şuluţiu scrie minunat şi Şerban Tomşa, într-o scrisoare imaginară trimisă lui Anton Holban. „Primul scriitor care a cunoscut-o pe Lydia a fost Octav Şuluţiu. Era sărac şi urât, dar Şuluţiu era nebun după ea. Scria în jurnal, îi făcea declaraţii înflăcărate şi i-a dedicat romanul «Ambigen». Pe urmă, Lydia v-a întâlnit pe dumneavoastră şi, pentru Şuluţiu, au început chinurile geloziei. Niciunul dintre dumneavoastră nu ştia că, în tot acest timp, fermecătoarea evreică se culca, fără prea multe mofturi, cu Zaharia Stancu, ţăran viguros, distins, şchiop, dar, se pare, foarte viril. Lydia Manolovici a găsit pe cineva mai cinic decât ea. Zaharia Stancu s-a insinuat în casa prosperei familii de evrei, a făcut amor pe săturate cu fata, a înregistrat amănunte compromiţătoare, a scris un roman, «Oameni cu joben», în care a trecut toate detaliile şi a încercat să-l şantajeze pe tatăl muzei. Cum bătrânul n-a cedat la şantaj, Stancu a publicat romanul! Lydia a avut, în cele din urmă, ceea ce a meritat! Tatăl său a măritat-o cu un englez bogat, după cum intuiserăţi dumneavoastră cu mult înainte."

Nichita Stănescu, iubitul nebun al Gabrielei Melinescu

În tinereţe, Nichita Stănescu a avut o relaţie extrem de pasională cu Gabriela Melinescu, o încântătoare poetă din generaţia lui. Ajunsă în Suedia, Melinescu l-a promovat mult pe neasemuitul poet pentru a obţine Premiul Nobel, deşi se despărţiseră de multă vreme, iar ea se căsătorise cu un suedez. Când erau iubiţi, Nichita o încuia pe Gabriela în apartamentul său şi pleca la beţii care durau câteva zile. Uneori, ea suna disperată la instalatori care veneau să spargă uşa, salvând-o astfel de la moarte prin inaniţie.

Preda şi Aurora Cornu

Cât timp a fost căsătorit cu poeta şi prozatoarea Aurora Cornu, Marin Preda a scris foarte intens. Ea, mai tânără cu 12 ani decât el, era inteligentă şi îi dădea sugestii în legătură cu construcţia cărţilor şi cu pasajele care ar fi trebuit să fie eliminate.
„Moromeţii", partea întâi, îi datorează enorm Aurorei Cornu. După divorţ, Preda a început să-şi construiască naiv şi schematic romanele („Delirul", „Marele singuratic" şi să se irosească în amoruri ieftine. Printre altele, prin dormitorul lui Preda a trecut şi necruţătoarea Nina Cassian.

Păunescu şi Ana Blandiana

Însurat cu poeta Constanţa Buzea, poetul Adrian Păunescu avea o relaţie de dragoste cu o altă poetă a acelor vremuri, Ana Blandiana (Otilia Coman, pe numele său real). Despre această legătură vorbeşte chiar Constanţa Buzea, prima soţie a lui Păunescu: „Într-o noapte, soseşte acasă euforic şi gălăgios, umăr la umăr cu Otilia, vizibil surprinsă când le-am deschis uşa. Mirosind a zăpadă, au descărcat în mijlocul mesei noastre rotunde o plasă cu mere roşii, de vis. Păreau amândoi picaţi din grădina Raiului, după izgonire. În vremea aceea, Adrian venea acasă şi se culca pe canapea întors cu spatele la noi. Cu faţa la perete, suferea. Ofta cu ochii strânşi, aproape să plângă, refăcând în minte scenele cu Nana, îmbrăţişându-se şi prelungind agonia unei dorinţe apocaliptice. Aşa şi-a scris cartea cu care a luat premiul şi a stârnit certuri în juriu. O carte ca o rană vie, pe care o cunosc şi o evit, pe care am dactilografiat-o. A scris la ea bolnav de o lingoare ce nu se mai istovea".

Manolescu – profesorul şi cuceritorul

Nicolae Manolescu s-a iubit cu criticul de teatru şi realizatorul de televiziune Marina Constantinescu. Întrebată în ce fel i-a schimbat destinul povestea de dragoste pe care a trăit-o în anii de după facultate cu Manolescu, Marina Constantinescu a răspuns: „Cred că acea poveste, care a durat ani buni, m-a marcat fundamental. Este relaţia care m-a maturizat, din toate punctele de vedere. Relaţia care mi-a revelat eul".

Foştii colegi ai lui Nicolae Manolescu povestesc că acesta le dădea chiar şi lecţii de agăţat. Odată, fiind la un festival împreună cu optzeciştii, Manolescu se plimba cu câţiva poeţi pe străzile Iaşiului. La un moment dat, au văzut în faţa lor o femeie trăsnet. „Pariez cu voi că o agăţ din prima", a spus Manolescu. „Vă băgaţi?" „Mai încape vorbă?!", au răspuns în cor poeţii. Manolescu s-a desprins de grup, s-a apropiat de femeie, i-a spus câteva vorbe şi au plecat împreună. În noaptea respectivă, criticul n-a mai apărut la hotel. Răutăcioşii şi invidioşii mai spun despre stimabilul domn, care a fost implicat şi într-o lungă poveste de dragoste cu prozatoarea Dana Dumitriu (a murit destul de tânără, de cancer, după ce se despărţise de Manolescu), că era atât de admirat de femei, încât nu mai ştia cum să scape de insistenţele studentelor şi ale nevestelor prietenilor.

Alţi cuceritori de seamă ai literaturii române

Alexandru Piru, critic şi istoric literar, rector la Craiova fiind, avea enorm succes la studentele sale. Cei care l-au cunoscut îndeaproape spuneau că era atât de perseverent şi de docil, încât reuşea să facă faţă cu succes tuturor solicitărilor.

Nici prozatorul Mircea Nedelciu, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai optzecismului şi postmodernismului, nu făcea nazuri când venea vorba despre sensibilitatea şi frumuseţea sexului opus. Autorul „Tratamentului fabulatoriu" obişnuia să se prefacă beat ca să fie condus acasă de câte o frumoasă domnişoară trupeşă.

Florin Iaru, un alt poet visător şi zăpăcit, nematurizat pe deplin nici astăzi (este căsătorit cu mai tânăra scriitoare Cecilia Ştefănescu) , i-a suflat-o, pe vremuri, pe Denisa Comănescu lui Mircea Dinescu. Vădit supărat pe fapta amicului său, Dinescu a scris atunci: „De când am aflat că Denisa Comănescu umblă cu Florin Râpă (numele adevărat al lui Iaru), o pasăre-mpuşcată a ţipat în mine."

La 60 de ani, Mihail Sadoveanu şi-a părăsit familia pentru tânăra Valeria Mitru (20 de ani). I-a dedicat fetişcanei şi un volum de poezii, DAIM („Doamnei alese a inimii mele" , care l-a lăsat rece pe Eugen Lovinescu. Sadoveanu a trăit alături de Valeria Mitru aproape 21 de ani, până la moartea sa, în 1961.



(Sursa: www.trilulilu.ro)

mihapred
09-07-2013, 15:21
Familii de scriitori

Fireste ca, apartinand sexului slab (aparent!), voi incepe cu surorile Bronte. Le-am iubit ... de la primul volum citit ! Daaa, cred ca putine ”demoazele” din generata mea ”au ratat” romanul ”Jane Eyre”. Chiar daca ne-am maturizat, scrierile surorilor Bronte sigur au ramas ”un colt luminos” al existentei noastre.

*
http://www.evz.ro/typo3temp/pics/Surorile_Bronte_f3dabd49da.jpg

Surorile Bronte au scris unele dintre cele mai frumoase romane ale literaturii engleze a secolului al XIX-lea. Surorile Bronte erau fiicele unui preot anglican, Patrick Bronte si ale Mariei Branwell, care au avut in total sase copii: Maria s-a nascut in 1814, Elisabeth in 1815, Charlotte in 1816, Branwell, singurul fiu, in 1817, Emily in 1818 si Anne in 1820. Mama lor a murit in 1821.

Sora mamei lor, matusa Elisabeth, este cea care ii va prelua si ii va creste pe copii, in compania tatalui lor. Maria si Elizabeth vor muri in 1826 din cauza unei boli cumplite: tuberculoza.

Charlotte Bronte s-a nascut in 21 aprilie 1816, in localitatea Thornton din comitatul Yorkshire si a murit la 39 de ani, in 31 martie 1855 in Haworth.

Emily Bronte s-a nascut pe 30 iulie 1818, tot in Thornton si va muri la 30 de ani, pe 19 decembrie 1848 la Haworth.

Anne Bronte, nascuta pe 17 ianuarie 1820, la fel ca si surorile sale la Thornton, va muri peste 29 de ani, pe 28 mai 1849, in Scarborough.

Surorile se vor separa pentru a lucra ca guvernante, dar dorinta lor comuna era de a scrie si de a-si castiga painea cu pana.

Dintre cele trei surori Bronte, poete si romanciere, Charlotte a scris un prima un roman, Profesorul, care nu a fost niciodata publicat in timpul vietii ei. Scris in 1847, acest roman va fi totusi publicat postum. In acelasi ani, Charlotte scrie celebrul roman Jane Eyre, sub pseudonimul Currer Bell, o carte care a scandalizat epoca victoriena, dar Jane Eyre devine si ramane un bestseller urias. Dupa acest sucess, Charlotte Bronte isi dezvaluie adevarata identitate si scrie al treilea roman in 1849, intitulat Shirley, care reflecta in acelasi timp realismul social si romantismul epocii. In romanul Villete, sora ei Emily ii serveste drept model si in care Charlotte povesteste intamplarile de pe vremea studiilor de la Bruxelles. Charlotte Bronte s-a casatorit in 1854 cu vicarul tatalui sau, Arthur Bell Nicholls, dar cazand prada tuberculozei, Charlotte va muri un an mai tarziu.

Intre timp, Emily Bronte n-a scris decat un roman, publicat in 1847, si denumite La rascruce de vanturi - o poveste de dragoste care are loc in mediul rural al Haworth-ului. Cu toate acestea, Emily a scris multe poezii despre o tara imaginara (Gondal) cu personaje imaginare. Aceste poezii au fost publicate in 1846, sub un pseudonim masculin. Recunoasterea scrierilor lui Emily Bronte n-a venit decat in secolul al XIX-lea. Soarta s-a dovedit trista si pentru tanara Emily, cand, in timp ce-l insotea pe fratele ei, Branwell, pe ultimul drum, se imbolnaveste si moare in acelasi an ca si fratele sau, in 1848, de tuberculoza.

Desi a fost considerata cea mai putin talentata dintre cele trei surori, Anne Bronte, a scris totusi cateva romane: in 1847, Agnes Grey - este cronica vietii unei guvernante si in 1848, Necunoscuta de la Wildfell Hall - povestea unei tinere fete casatorita cu un desfranat. Aceste romane sunt caracterizate de o inalta integritate morala si de un realism aparte.

Toate romanele celor 3 surori Bronte sunt clasificate printre marile opere ale literaturii engleze. Toti membrii familiei Bronte sunt inmormantat in capela familiei de la Biserica Sf. Mihail din Haworth, Yorkshire.

(Sursa: roportal)


http://www.librarie.net/coperta/jane-eyre-charlotte-138067.jpghttp://images2.okr.ro/auctions.v3/700_700/2012/01/22/3/9/644365918915704088334732-5781330-700_700.jpghttp://www.cartile-adevarul.com/images/adevarul-06-vilette-vol1.jpg

Val-Vartej
09-07-2013, 22:14
Louis Bromfield, Vin ploile
Anne-Bronte, Necunoscuta-de-la-Wildfell-Hall
Charlotte Bronte - Jane Eyre
Bronte, Emily - La rascruce de vanturi
Charlotte Bronte, Villette

mihapred
10-07-2013, 12:38
Louis Bromfield, Vin ploile
Anne-Bronte, Necunoscuta-de-la-Wildfell-Hall
Charlotte Bronte - Jane Eyre
Bronte, Emily - La rascruce de vanturi
Charlotte Bronte, Villette

:ipb_hug:

Val-Vartej
12-07-2013, 21:31
Bună seara! :ipb_bigsmile:


Dau sfară-n ţară: caut ȋn format pdf următoarele cărţi:

Władysław Reymont, Țăranii [4 volume]
Alexei Tolstoi, Calvarul [3 volume]
Ionel Teodoreanu, Tudor Ceaur Alcaz [4 volume]

Le-am citit, dar le-aş vrea pentru Biblioteca LLR.

Vă ataşez, spre delectare, Mihail Şolohov şi Charlotte Bronte

ninette
20-07-2013, 10:25
https://fbcdn-sphotos-a-a.akamaihd.net/hphotos-ak-frc1/995411_10151632822783355_188925537_n.png


Unul dintre cei mai iubiti scriitori francezi contemporani, Daniel Pennac s-a nascut in 1944 in Maroc. Si-a petrecut copilaria in Africa si in Asia de Sud-Est. A obtinut licenta in Litere la Nisa si, asa cum el insusi declara, „de vreme ce nu voiam sa ma fac ziarist, am devenit profesor de franceza”.
Debuteaza in 1973 cu un… pamflet, intitulat Cui serveste serviciul militar? In 1979 scrie impreuna cu românul Tudor Eliad doua romane politice burlesti in maniera lui Ilf si Petrov: Copiii Ialtei si Mos Craciun.
In 1985, dupa o calatorie in Brazilia si in urma unui pariu, publica la prestigioasa editura Gallimard romanul La capcaunii veseli(Polirom, 2002), actul de nastere al celebrului Benjamin Malaussènne. Ii vor urma Zina carabina (1987; Polirom, 2003), Micuta vinzatoare de proza (1989; Polirom, 2004), distins cu premiul Livre Inter, Domnul Malaussène (1995), Domnilor copii (1997, ecranizat in acelasi an), Fructele pasiunii (1999; Polirom, 2004), Dictatorul si hamacul (2003; Polirom, 2005), ale caror tiraje depasesc un milion de exemplare. Pennac este, de asemenea, autorul unui eseu extrem de hazliu intitulat Ca un roman (1992), in care le aminteste celor care poate au uitat faptul ca lectura, asemenea iubirii, lungeste viata. In iunie 2002 i-a fost decernat Premiul International Grinzane Cavour, iar in 2008 marele premiu Metropolis bleu pentru intreaga sa cariera.

Val-Vartej
21-07-2013, 09:00
Daniel Pennac, La Capcaunii-Veseli

mihapred
26-07-2013, 18:15
Lev si Alexei Tolstoi


Lev Tolstoi este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse (începută în 1820 cu primele opere ale lui Pușkin, și terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski). Operele sale Război și pace și Anna Karenina au avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credințele și ideile sale filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin celelalte opere, sunt reunite și cunoscute sub denumirea de „tolstoism”. Creația sa epică se impune prin capacitatea de cuprindere, adâncimea viziunii, acuitatea observației sociale și psihologice, sentimentul tragicului și omenescului.

Tolstoi s-a manifestat, totodată, și ca eseist, dramaturg și reformator în domeniu educației, calități care l-au consacrat drept unul dintre cei mai cunoscuți membri ai acestei vechi și aristocratice familii rusești. Interpretările sale literare privind învățăturile etice ale lui Iisus Hristos l-au făcut să devină mai târziu, spre sfârșitul vieții sale, un fervent comentator al învățăturilor lui Hristos, în sensul lor social, pacifist și nemediat de vreo putere lumească. Ideile sale despre rezistența nonviolentă, expusă în opere ca „Împărăția lui Dumnezeu este cu tine” , vor avea un profund impact asupra unor personalități de referință din secolul al XX-lea, printre care Gandhi și Martin Luther King Jr.
El a lăsat omenirii o uriașă moștenire literară care cuprinde printre altele: un roman istorico-psihologic de mari proporții („Război și pace”), un roman social de moravuri („Anna Karenina”), un roman social („Învierea”), o trilogie autobiografică („Copilăria”, „Adolescența”, „Tinerețea”), numeroase nuvele și povestiri („Cazacii”, „Dimineața unui moșier”, „Moartea lui Ivan Ilici”, „După bal”, „Hagi Murad” și altele), drame („Puterea întunericului”, „Roadele instrucțiunii”, „Cadavrul viu”), povestiri populare, basme și istorisiri pentru copii, articole publicistice, de critică literară sau literatură științifică (studii despre probleme de artă, articole pe teme politico-sociale, tratate etico-religioase etc.), un jurnal intim și o excepțional de bogată corespondență. Lev Tolstoi a oglindit în opera sa Rusia de la începutul veacului al XIX-lea (războiul împotriva lui Napoleon), dar mai ales Rusia din perioada 1861 — 1905.În cei aproape 60 de ani de activitate pe tărâm literar, Tolstoi a cercetat cu atenție realitatea rusă și a meditat neobosit la rezolvarea problemelor legate de viața poporului. El a parcurs un drum plin de cotituri, de la clasa nobililor căreia îi aparținea, către poporul simplu pe care-l iubea cu sinceritate, devenind în cele din urmă exponentul intereselor țărănimii patriarhale.

Efigia lui Lev Tolstoi a fost imprimată pe o monedă rusească din aur.
(Sursa: Wikipedia)

Dintre toate romanele lui Lev Tolstoi mi-au placut mai cu seama ”Razboi si pace” si ”Invierea”. Bunica din partea tatalui meu, nascuta in Basarabia si care vorbea cursiv limba rusa, a citit toate romanele acestui senior al literaturii. A citit toate aceste romane in chiar limba lui Tolstoi.
Noi, nepoatele , din cauza pierderii Basarabiei, am refuzat sa invatam aceasta limba ... insa am citit o parte din traduceri .
Am descoperit cu surprindere ca si rusii au artisti uriasi !

http://sabinna.files.wordpress.com/2011/05/razboi-si-pace.jpg http://www2.libris.ro/img/pozeprod/59/1001/9A/367223.jpg

mihapred
26-07-2013, 18:47
Aleksei Tolstoi


Aleksei Nikolaevici Tolstoi (n. 29 decembrie 1883, d. 23 februarie 1945) a fost un scriitor rus care a abordat multe genuri, dar care s-a specializat în literatură SF și romane istorice.
A scris mai multe cărți pentru copii, prima fiind Copilăria lui Nikita, o descriere a primilor ani ai fiului său. În 1936 a scris o adaptare a faimoasei povești italiene Pinocchio, reintitulată Adventurile lui Buratino sau Cheia de Aur. Personajul principal al povestirii, Buratino, a devenit rapid foarte popular printre cetățenii sovietici de toate vârstele.
S-a născut în Nicolaevsk (astăzi Pugaciov), Regiunea Saratov în familia unuia dintre membrii sărăciți ai familiei conților Tolstoi. Tatăl lui, contele Nicolai Aleksandrovici Tolstoi, era un husar pensionat și proprietar de pământuri; mama sa, Aleksandra Leonievna Bostrom (născută Turghenieva, cunoscută și cu numele Aleksandra Tolstoi) era scriitoare de literatură pentru copii. :ipb_laughing:




Aleksei era al patrulea copil al familiei Tolstoi. Când mama sa era însărcinată cu viitorul scriitor, a fugit cu amantul ei, Aleksei Apollonovici Bostrom. Legea divorțului din acea epocă prevedea că "partea vinovată", Aleksandra, nu putea să se recăsătorească, încât unica posibilitate de a-și păstra copilul nenăscut era să-l declare fiul lui Aleksei Bostrom. Așa că, până la vârsta de 13 ani, Alexei a avut numele de familie Bostrom. În 1886, atât familia Tolstoi, cât și familia Bostrom au început luptele birocratice pentru înregistrarerea oficială a lui Aleksei cu numele contele Tolstoi. Tânărul Aleksei a continuat să-l considere pe Bostrom a fi fost adevăratul său tată și și-a văzut tatăl real, Nikolai Tolstoi, și frații doar de câteva ori.
Operă literară
În 1900, Nikolai Tolstoi a murit, lăsându-i moștenire lui Aleksei 30.000 de ruble și numele familiei. Mai târziu, scriitorul a avut o atitudine mai degrabă amuzantă fată de moștenirea lui Tolstoi. El a devenit cunoscut pentru faptul că și-a umplut pereții locuinței cu portrete înnegrite și pentru poveștile despre strămoșii săi spuse vizitatorilor care nu-l cunoscuseră până în acel moment. După un timp, A. N. Tolstoi a dezvăluit prietenilor că toate portretele fuseseră cumpărate de la un magazin de vechituri din apropiere și că poveștile despre viețile strămoșilor au fost inventate.
Primele schițe ale lui Tolstoi au fost atacate de Alexandr Blok și de alți critici pentru naturalismul excesiv, erotismul debordant și lipsa generală de gust, în maniera lui Mihail Arțîbașev. Unele povestiri pornografice publicate în primii ani ai secolului al XX-lea și care erau atribuite lui Tolstoi, au fost recunoscute de către autorul prezumtiv ca aparținându-i, însă cei mai mulți critici au rămas sceptici în această privință.
Aleksei Tolstoi a părăsit Rusia în 1917, în timpul revoluției bolșevice, și a emigrat în Europa Occidentală. În 1923 a revenit în țară și a acceptat regimul sovietic, devenind unul dintre cei mai populari scriitori și susținător de nădejde al partidului comunist. A scris povestiri în care îl elogia pe Stalin. A colaborat cu ..... Gorki la reportajul făcut în timpul călătoriei lor de-a lungul Canalului Marea Albă-Marea Baltică.
Tolstoi a publicat două romane foarte lungi, Petru Întâiul (1929-45), în care a încercat să facă o legătură între politica lui Petru cel Mare și cea a lui Stalin, și Calvarul (Drumul către Golgota) (1922-41), în care descria evenimente din perioada 1914 – 1919, inclusiv din războiul civil. Este autorul mai multor piese de teatru.
Aleksei Tolstoi este considerat ca fiind autorul unora dintre primele și cele mai bune povestiri științifico-fantastice în limba rusă. Romanele Aelita (1923) despre o călătorie spre Marte și Hiperboloidul inginerului Garin (1927) s-au bucurat de popularitate imensă, primul dintre ele fiind ecranizat în 1924. Mai multe filme făcute în Uniunea Sovietică se bazează pe romane scrise de Tolstoi.
(Sursa: Wikipedia)


Eu, copiii si aproape toti elevii mei, am citit in copilarie, cu mare incantare ”Cheita de aur”. Mai ca-mi vine s-o recitesc si acum !


http://imgv2-3.scribdassets.com/img/word_document/116058994/255x300/ea13d3ac3b/1368050502

mihapred
28-07-2013, 19:09
Dumas pere si Dumas fils

Alexandre Dumas ( numele sau real: Dumas Davy de la Pailleterie ) este recunoscut ca cel mai citit autor de romane de aventuri.




Bunicul său, marchizul Antoine-Alexandre Davy de la Pailleterie, a servit guvernul Franței ca Général commissaire de Artilerie în colonia Saint-Domingue (astăzi Haiti), unde s-a căsătorit cu Marie-Césette Dumas, o sclavă de culoare.
În 1762, aceasta l-a născut pe tatăl său, Thomas-Alexandre, și a decedat la scurt timp după naștere.
La întoarcerea marchizului și a fiului său în Normandia, sclavia încă exista, iar băiatul a avut de suferit datorită faptului că era pe jumătate negru.
În 1786, Thomas-Alexandre s-a înrolat în armata franceză, folosind numele de familie al mamei sale ca să protejeze reputația aristocratică a familiei. În urma revoluției franceze, marchizul și-a pierdut proprietățile, dar Thomas-Alexandre Dumas a avut o carieră distinsă în armata revoluționară, ajungând la gradul de Ggneral înaintea împlinirii vârstei de 31 ani.
Thomas-Alexandre s-a căsătorit cu Marie-Louise Elisabeth Labouret, iar în iulie 1802, în Villers-Cotterêts, Aisne, lângă Paris, s-a născut fiul lor, Alexandre Dumas.
Tatăl său, Thomas Alexandre Davy de La Pailleterie, general al Revoluției franceze a murit în 1806, când fiul său avea trei ani și jumătate.
Alexandre Dumas a fost crescut de mama sa și a primit o educație mai degrabă mediocră, însă acest fapt nu i-a afectat afinitatea pentru cărți, pe care le citea ori de câte ori avea ocazia.
Povestirile mamei sale despre faptele de vitejie ale tatălui său din anii de glorie a lui Napoleon i-au stârnit imaginația pentru aventuri și eroi.
Deși săracă, familia tânărului de douăzeci și doi de ani Alexandre Dumas, a păstrat atât reputația distinsă a tatălui său cât și legăturile aristocratice, aceasta fiindu-i de folos după restaurarea monarhiei.
În 1823, se mută la Paris, unde, datorită caligrafiei sale, intră în slujba Ducelui d’Orléans.
După studii neglijate, a lucrat ca funcționar în biroul unui notar și a debutat redactând piese de teatru împreună cu prietenul său, vicontele Adolphe Ribbing de Leuven. Aceste prime încercări literare au fost eșecuri.
Continuă să scrie teatru și cunoaște, în fine, succesul în 1829, grație reprezentației cu Henric al III-lea și curtea sa, la Comedia Franceză. Succesul continuă pe toată durata carierei sale literare, în genurile sale predilecte: dramatic și romanul istoric.
A fost un autor prolific (cu ajutorul cunoscut al unor „negri”, mai ales Auguste Maquet care a participat la cele mai multe opere ale lui Dumas), semnând mari opere, cum ar fi Cei trei mușchetari sau Contele de Monte-Cristo în 1844.



Cele mai cunoscute si mai citite romane scrise de Dumas pere sunt :
• După douăzeci de ani, 1845
• Regina Margot, 1845
• Contele de Monte-Cristo, 1845
• Doamna de Monsoreau, 1846
• Joseph Balsamo, 1846, inspirat din viața lui Giuseppe Balsamo
• Vicontele de Bragelonne, 1848
• Colierul reginei, inspirat din afacerea colierului reginei 1849
• Laleaua neagră, 1850
dar tot el a scris si

• O mie și una de fantome, culegere de povestiri fantastice, conținând:
o O zi la Fontenay-aux-Roses: cele o mie și una de fantome
o Femeia cu colierul de catifea, 1850, poveste a peregrinărilor unei tinere nemțoaice prin Parisul Terorii
o Căsătoriile părintelui Olifus
o Testamentul domnului de Chauvelin
o O cină la Rossini, sau cei doi studenți din Bolonia
o Gentilomii din Sierra-Morena și Minunata poveste a lui Don Bernardo din Zuniga
o Iepurele bunicului meu, povestire sub formă de explicație
• Georges
• Ocnașul de la Operă (carte nu prea populară)
• Cei patruzeci și cinci
• Robin Hood
• Fiica regentului
• Cavalerul de Mauleon
• Conjurații
• Ascanio
• Signora San Felice
• Cele doua Diane
• Gemenele
• Aventurile Capitanului Georges
• Amaury
• Venus in intimitate
• Albii și Albaștrii
• Tovarășii lui Jéhu
• Cavalerul de Sainte-Hermine. Acest ultim roman, publicat inițial sub formă de foileton în 1869, a fost dezgropat din fondurile Bibliotecii naționale a Franței și a fost publicat pentru prima dată în 2005
• Calaul din Paris
• Capitanul Richard
• Stapanul muntelui
• Pajul ducelui de Savoia
• Doctorul Misterios
• Fiica marchizului
(Sursa : Wikipedia)


În 2002, cu ocazia bicentenarului nașterii lui Alexandre Dumas pere, rămășițele sale au fost transferate în Panteonul din Paris, nerespectându-se ultima sa dorință de „a reintra în noaptea viitorului în același loc în care am în viața trecutului”, „în acest fermecător cimitir (din Villers-Cotterêts) care are mai degrabă aerul unui țarc de flori, unde să lași copiii să se joace, decât al unui câmp funebru unde să calci cadavre” (1870)

ninette
04-08-2013, 17:17
"Fahrenheit 451 face parte din aceeaşi familie cu romanele 1984 al lui George Orwell şi Povestea cameristei al lui Margaret Atwood. Toate trei atrag atenţia asupra pericolului reprezentat de un sistem totalitar.
În plus, distopia* creată de Bradbury evidenţiază efectul pe care îl au evoluţia tehnologică, societatea de consum şi televiziunea asupra lumii moderne. Iar arderea cărţilor este o metaforă a pierderii identităţii omului.
Pentru mulţi, (re)citirea romanului va fi o surpriză. Iar înţelesul pe care elementele din viaţa noastră de zi cu zi îl vor da unor secvenţe considerate, până în urmă cu câţiva ani, doar elemente de recuzită va fi adevărata revelaţie a acestei capodopere a literaturii secolului XX.
Pentru că... în 2013 se împlinesc 60 de ani de la apariţia ediţiei originale şi 50 de ani de la apariţia primei ediţii în limba română.
Pentru că Fahrenheit 451 este unul dintre marile romane ale lumii, iar acolo, la vârf, nu mai există graniţe între gen şi mainstream."

Michael Haulică


Ce pot să spun eu, pentru cei ce nu au citit-o? Vă invit să o faceţi; la 60 de ani de când a fost scrisă, ca literatură de anticipaţie, iată că i-a venit rândul să fie foarte de actualitate.




http://www.editura-paladin.ro/img_proc/fahrenheit-45110-pic.jpg


*DISTOPÍE (< fr.) s. f. Termen modern construit prin opoziție cu utopie și care se aplică unei lumi imaginate și negative. Printre creațiile distopice sunt mai renumite „Mașina timpului” a lui G. H. Wells, „1984” de G. Orwell și „Noi” de E. Zamiatin.

mihapred
04-08-2013, 20:51
Alexandre Dumas fils

Alexandre Dumas fiul a trăit între 1824 şi 1895. Părinții săi au fost romancierul Alexandre Dumas (autorul celor 3 Muşchetari) şi o modestă croitoreasă. La naştere a fost declarat "copil din flori", cu părinţi necunoscuți. De abia la 7 ani a fost recunoscut oficial ca fiul lui Alexandre Dumas şi luat în îngrijire de tată.
A publicat versuri, romane şi teatru, dar cartea care l-a făcut celebru este romanul ”Dama cu camelii” , tipărit în 1848. Romanul a fost inspirat de un episod adevărat din viaţa lui Alexandre Dumas fiul - dragostea lui pentru Marie Duplessis, o curtezană din Paris.
A fost membru al Academiei Franceze.

(Sursa: biografie-esentiala.blogspot.ro)

Este cunoscut si pentru citatele sale celebre, precum:

* Copilul este mic, dar în el e cuprins omul; creierul este mic, dar el adăposteşte gândirea; ochiul nu este decât un punct, dar el cuprinde cu privirea întreg orizontul.
*Când eşti fiul operelor tale, aparţii întotdeauna celei mai bune familii din lume.
*Nu vom împiedica niciodată pe cel ce suferă să creadă că durerea lui e cea mai mare.
*Viaţa este ultima obişnuinţă pe care trebuie să o pierdem, pentru că este prima pe care am căpătat-o.
*Iată ce trebuie să ştie o femeie: singurul om care e vrednic de iubirea ei e acela care a socotit-o demnă de respectul său.
*O doamnă este acea femeie care îl face pe bărbat să se poarte ca un domn.
*Între oamenii de treabă există o legătură tainică ce îi uneşte înainte chiar de a se cunoaşte.
*Când regreţi, să nu o spui niciodată înainte de a o dovedi, ci să o dovedeşti înainte de a o spune.
*Cea mai mare fericire de care ne putem bucura în viaţă este de a fi făcut ceea ce trebuia să facem.
*Adeseori te bucuri nespus de o copilărie şi găsesc că e o adevărată răutate să destrami o asemenea bucurie; pe când lăsând-o să dăinuiască, îl faci şi mai fericit pe cel care se bucură de ea.
*Spunându-ţi păsurile, îţi alini suferinţa.
*Ceea ce e trist nu e că eşti bătrân, ci că nu mai eşti tânăr.
*Dragostea şi moartea, singurele două elemente prin care omul atinge infinitul.
*Oricât de tânăr ai fi, în ziua în care îţi pierzi mama îmbătrâneşti dintr-o dată.
*Numai bărbaţii au tăria să nu ierte.
*Nu răutatea face cel mai mult rău, ci prostia.

mihapred
07-08-2013, 20:32
Am recitit ”printre picaturi” (in traducere libera reparatii si zugraveli) ”Sa ucizi o pasare cantatoare” ... o carte buna iti ofera aproape aceleasi emotii estetice si la recitire, ba chiar ajungi sa admiri mai mult creativitatea si stilul autorului.

Azi va recomand sa citi sau sa-l recititi pe Remarque. Toate cartile lui, pe care am ajuns sa le ... devorez, mi-au incantat sufletul !
Va scriu mai jos cateva date, luate de pe Wikipedia, despre el si despre romanele sale.



Erich Maria Remarque (pseudonimul literar al lui Erich Paul Remark; n. 22 iunie 1898, Osnabrück, Germania - d. 25 septembrie 1970, Locarno, Elveția) este unul dintre cei mai cunoscuți și populari autori de literatură germană din secolul al XX-lea. Parte din operele sale au fost ecranizate de-a lungul timpului.
Erich Paul Remark s-a născut în maternitatea din Osnabrück ca fiu al lui Peter Franz Remark și al Annei Maria Remark, născută Stallknecht. A învățat la școala populară din localitate până în anul 1912, apoi la Seminarul catolic pentru profesori până în anul 1915. Și-a continuat studiile la Seminarul Regal Catolic pentru profesori în anul 1919.
La data de 21 noiembrie 1916 a fost recrutat în batalionul de rezervă al regimentului infanterie 78. Este trimis pe frontul de vest și la 31 iulie 1917 e rănit de schijele unei grenade la piciorul stâng, la brațul drept și la gât.
Ulterior a trăit în Elveția, inclusiv în orașul Davos. În perioada 1958 - 1970 a fost căsătorit cu Paulette Goddard.



Printre cele mai importante romane ale lui Remarque se numără:

• (1916) Din bucuriile și tristețile tinereții
• (1920) Cuibul visurilor (Die Traumbude)
• (1929) Nimic nou pe frontul de vest (Im Westen nichts Neues) - romanul a fost ecranizat pentru prima oara în 1930 cu titlul All Quiet on the Western Front în regia lui Lewis Milestone și a obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun film
• (1931) Întoarcerea (Der Weg zurück)
• (1936) Trei camarazi (Drei Kameraden)
• (1939) Iubește pe aproapele tău (Liebe deinen Nächsten)
• (1945) Arcul de triumf (Arc de Triomphe)
• (1954) Soroc de viață și soroc de moarte (Zeit zu leben und Zeit zu sterben) - roman ecranizat în 1958 cu titlul A Time to Love and a Time to Die în regia lui Douglas Sirk
• (1956) Obeliscul negru (Der schwarze Obelisk)
• (1961) Cerul nu iartă pe nimeni (Der Himmel kennt keine Günstlinge)
• (1962) Noapte în Lisabona (Die Nacht von Lissabon)
• (1971) Umbre în paradis (Schatten im Paradies) - postum

Dintre toate aceste carti, cel mai mult mi-au placut ”Soroc de viata si soroc de moarte” (din pacate, nu cred sa fi vazut ecranizarea), ”Trei camarazi”, ”Iubeste pe aproapele tau” si ”Arcul de triumf”.

Val-Vartej
07-08-2013, 23:03
Ray Bradbury, Fahrenheit-451
Alexei-Nikolaevici-Tolstoi, Hiperboloidul-Inginerului-Garin
Alexei-Tolstoi, Cheia-de-aur-Buratino

ninette
25-08-2013, 09:50
Dormitoarele unora dintre cei mai importanţi scriitori - http://hyperliteratura.ro (http://hyperliteratura.ro/) articol scris de Ioana Vighi

"Ei sunt printre scriitorii pe care i-am citit, ale căror opere le-am admirat sau ne-au influențat până la a avea un rol formator în viețile noastre. Și datorită acestui lucru, ajungem să ne interesăm și de alte lucruri legate de autorii noștri preferați, viețile lor, nevoile lor, chiar și locurile în care și-au găsit cel mai ades muza. Le parcurgem biografiile, mergem la mormintele lor, încercând astfel să luăm parte la ceea ce erau sau să le înțelegem, măcar parțial, personalitatea și viața. Și unde altundeva suntem mai aproape de ei decât în propriile lor dormitoare. Un sanctuar al intimității sau un spațiu al inspirației?"

http://hyperliteratura.ro/dormitoarele-unora-dintre-cei-mai-importanti-scriitori/

mihapred
26-08-2013, 15:07
Codrin Liviu Cuţitaru | prezentul discontinuu


Istorii literare secrete


Supravegherea scriitorilor de către Poliţie nu este o invenţie a regimurilor totalitare din secolul al XX-lea – aşa cum s-ar putea crede –, ci o practică tradiţională, ale cărei origini se pierd în istorie. Un splendid studiu al istoricului şi antropologului american Robert Darnton – Un inspector de poliţie îşi sortează dosarele –, inclus în Marele masacru al pisicii, demonstrează foarte convingător ipoteza de mai sus. Autorul se ocupă de dosarele secrete ale elitei literare franceze de dinaintea Revoluţiei, alcătuite de către un inspector de poliţie parizian, pe parcursul a cinci ani, între 1748 şi 1753. Numele său este Joseph d’Hémery, iar specializarea lui poliţienească se leagă de studiul cărţilor. Cele 500 de rapoarte asupra diverşilor scriitori, concepute de asiduul supraveghetor, zac astăzi nepublicate, în Bibliothèque Nationale. Indiscutabil, ele ar merita atenţia istoricilor literari, întrucît o întreagă sociologie (virtuală) a culturii se află în spatele paginilor lor, redactate cu minuţiozitate de arhivar. Centrul de greutate al acestei „sociologii“ îl constituie o filozofie foarte exactă: pentru orice organizare statală din lume şi din istorie, un scriitor în minus înseamnă întotdeauna un nivel de autoritate în plus.
Ca atare, inspectorul subliniază pericolul social reprezentat de către fiecare scriitor, indiferent de calităţile artistice ale respectivului.

De exemplu, Voltaire are foarte mult esprit, dar, în alt plan, apare drept un „cetăţean viciat“. D’Hémery crede că marele raţionalist era „aprig în idei, ca un vultur, dar un rău cetăţean“, ultima ipoteză ilustrîndu-se şi prin celebra ciomăgeală încasată de Voltaire de la servitorii cavalerului de Rohan şi citată de inspector, cu acribie. Tot aşa, Fontanelle şi Montesquieu nu sînt compatibili cu ordinea de drept, deşi primul este văzut ca „unul dintre cele mai strălucitoare genii ale secolului nostru“, iar al doilea poate fi considerat „un bărbat extrem de inteligent, care a scris mai multe lucrări fermecătoare, precum Lettres persanes, Le Temple de Gnide şi faimoasa L’Esprit des lois“. Şi abatele Paul-François Velly era „un bărbat extrem de inteligent“, dar, în acelaşi timp, „vînător de fuste“, ca „aproape toţi călugării cînd părăsesc mănăstirea“. Jean-Pierre Bernard îi apare lui d’Hémery în postura unui poet „inteligent“ (cu mare talent pentru serviciile religioase funerare), dar este, totodată, „un bătrîn petrecăreţ, care nu dispreţuieşte plăcerea şi care petrece cîte o seară în compania unei fete, oricînd se iveşte ocazia.“ În mod evident, ultraobiectivul apărător al legalităţii nu poate fi înşelat. Oricît de dotat intelectual, scriitorul rămîne un individ viciat şi dăunător din punct de vedere social. Lumea nu se construieşte din virtuţile cerebrale, ci din cele etice. Un cetăţean mediocru (exemplar moral) valorează mai mult decît un scriitor (genial) viciat comportamental. D’Hémery pune, astfel, diagnosticul social, fără nici un echivoc.

Cu precizie lombrosiană, el alcătuieşte, totodată, veritabile fişe clinice ale scriitorilor supravegheaţi, menite să puncteze eventualul determinism psihosomatic criminal. Un capitol important în această analiză îl constituie înfăţişarea (le signalement) autorilor în cauză. Voltaire era „înalt, uscăţiv“, arătînd ca un „satir“, iar Binville – „dezagreabil ca o broască“, fiind „muritor de foame“. Caylus era „gras, greoi, cu înfăţişare de ţăran“, iar Jourdan – „scund, murdar şi dezgustător“. Fizionomiile, în special, reprezintă unitatea de bază în sugerarea caracterului. Ele pot fi „aspre“ (Le Ratz), „oneste“ (Foncemagne), „detestabile“ (Coq), „perfide“ (Vieuxmaison), „hidoase“ (Biliena) sau „cea mai tristă fizionomie de pe pămînt“ (Boissy). Aspectul fizic se leagă (ştiinţific), în viziunea inspectorului de poliţie, de întîmplările şi faptele semnificative din viaţa scriitorilor. Acestea intră la rubrica „Histoire“, cea mai dezvoltată, de altfel, din dosarele lui d’Hémery. Aici, el menţionează amorurile, legăturile în societatea înaltă, atitudinile mai mult sau mai puţin publice, excentricităţile, eşecurile şi victoriile înregistrate de scriitori pe parcursul vieţii lor. Intimitatea autorilor este radiografiată insistent de către poliţist. Prin urmare, sîntem informaţi că Louis de Boissy rămîne un „domn“, întrucît „s-a căsătorit cu spălătoreasa lui“. Ironiile nu îi ocolesc nici pe Rousseau – a cărui soţie era tot o spălătoreasă analfabetă –, şi nici pe Diderot – însurat cu fiica unei servitoare.

Pentru d’Hémery, poveştile altora aveau mai curînd o dimensiune melodramatică, precum cea a lui Michel Portelance. Acesta era un tînăr plin de talent, (auto)distrus – după spusele supraveghetorului – datorită consacrării poeziei lui. D’Hémery ne aminteşte, plin de compasiune, că respectivul „este fiul unui servitor şi are un unchi preot care l-a obligat să studieze, cu intenţia de a scoate ceva din el. Dar nepotul s-a dedicat complet poeziei, ceea ce l-a dus la disperare pe unchiul său.“ Montesquieu pare „chinuit îngrozitor de o vedere slabă“, dar, cu toate acestea, rămîne „suspect“. În fapt, chiar dacă „istoriile“ personale ale scriitorilor supravegheaţi nu au vreun lucru spectaculos în sine, ei rămîn „suspecţi“ pentru simpla apartenenţă la tagma în chestiune. De pildă, cineva (P.-C. Nivelle de la Chausée) „nu a făcut, practic, nimic suspect“ şi, totuşi, nu e simpatizat, fiind considerat „periculos şi capabil de a face rău altora, pe ascuns“. Alţii sînt, oarecum ierarhic, „un subiect destul de rău“ (Olivier, Febre, Néel), „subiect rău“ (Palmeus), „subiect foarte rău“ (Voltaire), „suspect“ (Cahusac) sau „extrem de suspect“ (Lurquet). Prin text, individul intra într-o lume enigmatică, plină de capcane şi pericole, devenind, în consecinţă, o ameninţare socială.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

(Sursa: Dilema veche, nr 492, 18-24 iulie 2013)

ninette
11-09-2013, 19:58
Favoriții la Premiul Nobel pentru literatură 2013 - http://hyperliteratura.ro (http://hyperliteratura.ro/)

Cu o lună înainte de acordarea râvnitului premiu Nobel, literați din lume întreagă își exprimă preferințele, pariază pe un autor sau altul și așteaptă nerăbdători anunțarea câștigătorului. Academia Suedeză a stârnit curiozitatea tuturor iubitorilor de literatură încă de când a anunțat în luna mai printr-un tweet că anul acesta, cinci autori au intrat în competiția finală pentru premiu.
Speculațiile se învârt și de data asta în jurul scriitorului japonez Haruki Murakami, considerat favoritul numărul 1, și despre care am scris și noi în repetate rânduri pe Hypera (http://hyperliteratura.ro/?s=murakami), pentru că, de ce să nu recunoaștem, e un autor care ne place. Personal, aș fi încântată dacă ar câștiga: socialul și politicul (considerate criterii importante pentru Nobel) se îmbină în opera sa cu tematici pe condiția umană ca singurătatea, alienarea, căutarea de sine, într-un stil original care a redefinit relația real-fantastic. Pe site-ul de pariuri britanic Ladbrokes (http://sports.ladbrokes.com/en-gb/Awards/Nobel-Literature-PrizeAwards/Nobel-Literature-Prize-t210003519), Murakami se află pe prima poziție.
El este urmat în clasament de Joyce Carol Oates, de ungurul Peter Nádas, de poetul sud-coreean Ko Un, iar pe locul 5, de canadianca Alice Munro, autoare de povestiri. Alte nume vehiculate an de an sunt Philip Roth și Don DeLillo. Bineînțeles, acestea sunt doar preferințe exprimate pe ghicite, deoarce membrii Comitetului Nobel pentru literatură nu pot dezvălui autorii nominalizați decât după 50 de ani de la acordarea premiului din anul respectiv. Așadar, vom afla autorii care au intrat pe lista de anul acesta abia în 2063.
Site-ul complete-review (http://www.complete-review.com/saloon/index.htm#hg9) atrăgea atenția că Academia Suedeză a cerut mai multor Academii din statele africane să trimită nominalizări pentru 2013. Zvon fondat sau nu, cert este că procesul de selecție realizat de comitetul responsabil a implicat de data asta aproximativ 200 de nominalizați, din care 48 de autori selectați pentru prima dată. În lista intermediară au rămas 20, iar pentru cea finală, tweet-ul Academiei Suedeze anunța în primăvară astfel:
“5 candidates have been selected for 2013 #NobelPrize in #Literature according to Permanent Secretary of the Swedish Academy.”
Să fie oare Murakami printre aceștia? Numele său a fost adus în discuție în fiecare octombrie – luna în care se acordă prestigiosul premiu – de un deceniu deja. Anul acesta, prezența sa printre favoriți se explică și prin succesul ultimului roman Colourless Tsukuru Tazaki and His Years of Pilgrimage, vândut foarte bine în Japonia. Ar fi interesant de aflat părerea lui Murakami despre aceste speculații anuale, dar el se ține departe de media și nu acordă interviuri foarte des.
Pe de altă parte, nicio femeie n-a mai câștigat premiul de ceva vreme. Scriitoarele n-au fost neglijate în ultimii ani: Elfriede Jelinek a câștigat în 2004, Doris Lessing în 2007, și Herta Müller în 2009. Desigur, nu sexul reprezintă un criteriu clar, valoarea trebuie să primeze, și nici spațiul geografic, adică îndreptarea atenției spre zone mai exotice, dar cumva, s-a demonstrat că premiul se supune și acestei presiuni pentru un plus de political correctness.

Casa de pariuri Ladbrokes îl are acum favorit pe Murakami, însă nu a nimerit niciun laureat în trecut. Acum 2 ani, pariurile îl dădeau câștigător pe poetul sirian Adonis (anul acesta pe locul 6), urmat de autorul lui 1Q84, iar clasat abia pe 3 era câștigătorul Tranströmer.
Acordat pentru “cea mai remarcabilă lucrare într-o tendință idealistică”, conform dorinței lui Alfred Nobel, premiul valorează 8 milioane de coroane suedeze, laureatul primind de asemenea o medalie de aur și o diplomă Nobel. Data exactă este ținută secret până în ultimul minut. Din 1901 încoace, 109 autori au fost distinși cu Nobel, dintre care 12 femei. Câștigătorii din ultimii 4 ani au fost Mo Yan în 2012, poetul suedez Tomas Tranströmer – 2011, peruanul Mario Vargas Llosa în 2010, și Herta Müller în 2009.

Sergey
12-09-2013, 10:56
N-am mai visat demult ca zbor - Taichi Yamada

O poveste de dragoste pe cat de tulburatoare pe atat de neobisnuita. ”O parabola despre obsesia intineririi si consecintele acesteia, despre teama de moarte si incercarea de a o eluda prin iubire”.
306336

ninette
12-09-2013, 19:12
Sunt la a doua lectură. Prima a fost imediat după apariția cărții și moartea lui OP. Am sorbit-o atunci, dar eram îndurerată de parcă mi-ar fi murit un bunic! Era perioada când Octavian Paler devenise deja o voce în spațiul public, era foarte ascultat, dacă ne gândit numai la emisiunea de miercurea, cu Mihai Gâdea. (Probabil emisiunile cu OP l-au făcut pe MG cine este, dar nu și ce a devenit!) https://encrypted-tbn1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTSXJzMimIP-e4m6Jh8vM2YMCtHeEFikI8jjoT7pxqXWC3EOOk
Sub forma unui dialog atipic, autorul transmite întrebările prin mesaje, răspunsurile le primește la fel, structurate într-un fel de jurnal. Început în 2005, dialogul celor doi a durat până cu o săptămână înainte de moartea lui OP, iar mie mi se întâmplă și acum, mai ales acum, la re-lectură, să constat că pe unii oameni i-aș vrea nemuritori. Octavian Paler a fost, cu certitudine, unul dintre aceștia!

În urma unor discuții neprincipiale, plecate de la niște angajamente nerespectate de Editura Corint față de autor, cea care a scos prima ediție a cărții, pe cea de a doua ediție o veți descoperi sub sigla Editurii Polirom. Vă asigur că merită citită!


https://encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQ1ABgXzAa4ZQQm8WhSYgEflDVQqCU5r sm4Aj1dvojr6jdSGrx1MQ

beatrice-diana
13-09-2013, 08:26
N-am mai visat demult ca zbor - Taichi Yamada

O poveste de dragoste pe cat de tulburatoare pe atat de neobisnuita. ”O parabola despre obsesia intineririi si consecintele acesteia, despre teama de moarte si incercarea de a o eluda prin iubire”.
306336
Frumoasa povestea si originala... Ce-ar fi daca am îmbatrâni pâna la un punct si apoi, precum eroina romanului- Mutsuko, am întineri?!

beatrice-diana
13-09-2013, 08:56
" Adevarul despre cazul Harry Quebert" de Jöel Dicker, cartea a primit "Grand prix du roman de L' Académie française 2012" si "Prix Goncourt des lycéens 2012".
Atunci când marele scriitor Harry Quebert este acuzat de crima, tânarul scriitor Marcus Goldman crede în nevinovatia mentorului sau si începe sa faca propria ancheta, un roman politist cu multe rasturnari de situatii asa cum se cuvine.
"<O carte buna, Marcus, nu se masoara doar prin ultimele sale cuvinte, ci prin efectul colectiv al tuturor cuvintelor care le-au precedat. În mai putin de-o secunda dupa ce ti-a terminat cartea, dupa ce a citit ultimul cuvânt, cititorul trebuie sa se simta strabatut de un sentiment puternic; vreme de o clipa, el nu trebuie sa se gândeasca decât la tot ceea ce tocmai a citit, sa se uite la coperta si sa surâda cu o urma de tristete pentru ca toate personajele o sa-i lipseasca. O carte buna, Marcus, este o carte pe care regreti ca ai terminat-o.>", un citat din carte care se aplica în cazul de fata...

Sergey
13-09-2013, 09:03
Frumoasa povestea si originala... Ce-ar fi daca am îmbatrâni pâna la un punct si apoi, precum eroina romanului- Mutsuko, am întineri?!

Ar fi o experienta interesanta... cu conditia ca memoria si cu tot ceea ce tine de ea sa ne ramana neafectata...

anaendale
13-09-2013, 09:07
N-am mai visat demult ca zbor - Taichi Yamada

O poveste de dragoste pe cat de tulburatoare pe atat de neobisnuita. ”O parabola despre obsesia intineririi si consecintele acesteia, despre teama de moarte si incercarea de a o eluda prin iubire”.
306336


O carte captivanta si pentru mine... Recunosc ca cel mai mult am savurat primul capitol... :)

Sergey
13-09-2013, 09:13
Cum sa pictezi un mort - Sarah Hall

Patru povesti de viata formeaza o poveste... Patru destine al caror punct comun se leaga de artele vizuale. Patru personaje distincte ce expun ganduri si intamplari, emotii si senzatii, bucurii si temeri. Cum sa pictezi un mort - ”un roman despre pierdere și suferință, dar și despre speranță și frumusețea lumii.”

306547

Sergey
13-09-2013, 09:19
O carte captivanta si pentru mine... Recunosc ca cel mai mult am savurat primul capitol... :)
Intr-adevar, primul capitol reuseste din plin sa starneasca interesul, sa contrarieze, sa te faca sa vrei sa stii mai mult.
Dar si finalul este deosebit, de un lirism aparte ce te pune putin pe ganduri, te face sa reflectezi mai atent la ceea ce ar trebui sa ne preocupe cel mai mult... :)

marianav
13-09-2013, 11:13
http://www.pravaliacucarti.ro/images/produse/400_400/24492_35290.jpg
Viaţa unei mari creatoare de modă ,povestită sub formă de documentar ,dar în acelaşi timp o frescă a timpurilor pe care aceasta le-a trăit şi o descriere a oamenilor celebri pe care i-a cunoscut.

ninette
13-09-2013, 17:39
" Adevarul despre cazul Harry Quebert" de Jöel Dicker, cartea a primit "Grand prix du roman de L' Académie française 2012" si "Prix Goncourt des lycéens 2012".
Atunci când marele scriitor Harry Quebert este acuzat de crima, tânarul scriitor Marcus Goldman crede în nevinovatia mentorului sau si începe sa faca propria ancheta, un roman politist cu multe rasturnari de situatii asa cum se cuvine.
"<O carte buna, Marcus, nu se masoara doar prin ultimele sale cuvinte, ci prin efectul colectiv al tuturor cuvintelor care le-au precedat. În mai putin de-o secunda dupa ce ti-a terminat cartea, dupa ce a citit ultimul cuvânt, cititorul trebuie sa se simta strabatut de un sentiment puternic; vreme de o clipa, el nu trebuie sa se gândeasca decât la tot ceea ce tocmai a citit, sa se uite la coperta si sa surâda cu o urma de tristete pentru ca toate personajele o sa-i lipseasca. O carte buna, Marcus, este o carte pe care regreti ca ai terminat-o.>", un citat din carte care se aplica în cazul de fata...
:ipb_hug: Diana ... mă bucur să te mai ”văd” ... avem noutăți pe forum: http://www.ush.ro/forumdisplay.php?1922-Redactia-roADIro-News

ninette
13-09-2013, 18:11
Ce părere aveți?

Suntem, la birou, trei cititori înfocați: două fete și un băiat. Fetele, 33 și 50 (eu), băiatul, 52. Așadar maturi, cu gusturi conturate, preferințe etc.
Eu am dat startul, colegul m-a urmat fără să stea pe gânduri, iar coleguța, fiind și mămicuță (tânără, deh!) dă zor să țină pasul. Am început cu beletristică amestecată cu ceva literatură de specialitate, dat fiind că, pe lângă profilul instituției, fiecare avem pregătire universitară în diferite domenii. Am introdus economie, astrologie, finanțe, istorie etc. După ani buni, anul viitor se împlinesc 10 ani de când facem asta, colegul meu a concluzionat: nu mai poate citi beletristică - ca să îl citez: ”nu mai pot citi, doamnă, ceva din care să nu învăț nimic!”
Îi respect opinia, dar încep să îmi lipsească dezbaterile; lecturile lui sunt canalizate spre economie, finanțe, astrologie, nu mai avem subiecte comune (mă rog, câte puțină astrologie, să zicem!).

Cum ați ”caracteriza” această concluzie a colegului meu? Să fie deja, la cei trecuți de 50 de ani o precipitare, un anume feeling legat timpul care se scurge și devine din ce în ce mai puțin și cu atât mai prețios?
Așadar, ce părere aveți?

beatrice-diana
15-09-2013, 09:24
:ipb_hug: Diana ... mă bucur să te mai ”văd” ... avem noutăți pe forum: http://www.ush.ro/forumdisplay.php?1922-Redactia-roADIro-News

Si eu la fel, multumesc pentru invitatie, am citit deja câteva articole de acolo. Faceti treaba buna:ipb_good:

beatrice-diana
15-09-2013, 09:39
Ce părere aveți?
Cum ați ”caracteriza” această concluzie a colegului meu? Să fie deja, la cei trecuți de 50 de ani o precipitare, un anume feeling legat timpul care se scurge și devine din ce în ce mai puțin și cu atât mai prețios?
Așadar, ce părere aveți?
Cred ca un împatimit de lectura (dupa cum îl caracterizezi) nu poate sa renunte asa usor; lasa ca o sa vin el sa-i recomanzi vreun roman...
Pâna atunci recomanda-i, daca nu cumva ati citit deja, "Dovada lumii de dincolo" de Dr. Eben Alexander, aparuta la editura Lifestyle, în colectia "Trebuie sa stii".
Pentru vorbitorii de franceza:http://youtu.be/vfOZQCx_OoI

mihapred
15-09-2013, 20:45
John Fowles - Magicianul

Un roman pe care l-am cumparat ”de sub tejghea” pe la sfarsitul anilor '80. Tirajele autorilor ”capitalisti” erau mici, iar la minilibraria intreprinderii unde lucram nu se adusesera decat 2-3 volume. Vanzatoarea ma cunostea pentru ca ma opream adesea la standul ei, in speranta unei carti bune. Mi-a vandut-o pe ultima.
Cartea era ... altfel decat ceea ce citisem pana atunci. Taaare rau mi-a parut cand am terminat-o. Va recomand sa o cititi ... sau s-o recititi !
Din pacate, eu n-am mai gasit-o in biblioteca ... poate Buni ma ajuta ...


http://images8.okr.ro/auctions.v3/700_700/2011/07/28/a/4/65265691895620134275578-5929864-700_700.jpg


John Fowles (n. 31 martie 1926, la Leigh-on-Sea, d. 5 noiembrie 2005, Lyme Regis, Dorset) este un romancier și eseist englez.


John Fowles s-a născut în 1926 la Leigh-on-Sea, în comitatul Essex din Anglia ca fiu al lui Robert John Fowles și al lui Gladys May Richards. După ce a urmat cursurile Universității din Edinburgh, în 1950 a obținut o diplomă M.A. în literaturile franceză și germană la Oxford. Atunci avea să-i descopere pe existentialiștii francezi și pe promotorii Noului Roman. A predat literatura franceză la New College, Oxford, a fost profesor de limba si literatura engleză la Universitatea din Poitiers, apoi la Colegiul Anargyrios de pe insula grecească Spetsai (experiența evocată in romanul Magicianul), pentru ca, între 1954 si 1963, să predea literatura engleză la Colegiul St. Godric din Londra. Este considerat de criticii englezi drept unul dintre reprezentanții principali ai postmodernismului britanic.


Cărți publicate
• (1963) Colecționarul, roman
• (1964) Aristocrații, eseuri
• (1965) Magicianul roman (revizuit in 1977)
• (1969) Iubita locotenentului francez, roman
• (1974) Turnul de abanos, nuvele
• (1977) Daniel Martin, roman
• (1979) Copacul
• (1982) Mantissa, roman
• (1985) Omida, roman
• (1998) Găuri de viermi - eseuri și scrieri ocazionale
• (2003) Jurnalele- Volumul I

(Sursa: Wikipedia)

Sergey
20-09-2013, 08:37
Pentru ca vine weekend-ul recomand o carte numai buna de savurat in aceste zile. O poveste cu suspans, secrete de familie, ziduri misterioase din castele uitate de timp ale caror taine se arata rand pe rand.
Orele indepartate - Kate Morton
306858

beatrice-diana
27-09-2013, 23:20
O scriere mai aerisita, mai putin densa decat cele de dinainte, un stil mai putin suculent si mai putin energic decat cel pe care l-am cunoscut.
Interesanta, din punctul meu de vedere, este obiectivitatea narativa: intelegi ce vrei, desprinzi ce concluzii crezi de cuviinta; autorul nu te ghideaza. Subiectul abordat (care, dupa mine, poate fi "plasat" in aproape orice capitala europeana) iti aduce in fata ochilor fragilitatea fiintei umane, granitele fine dintre manifestarile omenesti opuse una alteia. Cartea iti poate ridica intrebari sau te poate lasa complet rece. E o chestiune de optiune personala, o functie a propriei personalitati ca sistem bio-psiho-socio-cultural.
Astept si opiniile voastre.
:)

Tocmai am terminat de citit "Casa îngerilor"de Pascal Brukner.
Un roman care descrie viata subterana a Parisului, cu SDF (in traducere Fara Domiciliu Fix, ca si cum ar avea unul mobil:ipb_bigsmile:) si toata urâtenia si mizeria lor in contradictie cu viata dusa de Antonin, eroul principal, un maniac al curateniei si al ordinii, dar care va ajunge la rândul lui un SDF.
Agent imobiliar de lux în timpul zilei, Antonin se transforma seara întrun "Terminator" al vagabonzilor, doar ca nu prea îi reuseste, mereu intervine ceva.
Cartea e amuzanta la început dar pe parcursul lecturii, cand autorul începe sa descrie hainele, atmosfera si locurile ocupate de vagabonzi se transforma într-un cosmar.
Bruckner prezinta vagabonzii în toata urâtenia lor, iar aici nu pot sa fiu de acord cu parerea ta: "Cartea îti poate ridica întrebari sau te poate lasa complet rece" ...cred ca mai degraba lectura te rascoleste un pic, ne uitam un pic cu alti ochi la nenea si tanti din coltul strazii care dorm noaptea pe niste cartoane si ziua cauta în gunoaie...

anaendale
28-09-2013, 12:20
Tocmai am terminat de citit "Casa îngerilor"de Pascal Brukner.
Un roman care descrie viata subterana a Parisului, cu SDF (in traducere Fara Domiciliu Fix, ca si cum ar avea unul mobil:ipb_bigsmile:) si toata urâtenia si mizeria lor in contradictie cu viata dusa de Antonin, eroul principal, un maniac al curateniei si al ordinii, dar care va ajunge la rândul lui un SDF.
Agent imobiliar de lux în timpul zilei, Antonin se transforma seara întrun "Terminator" al vagabonzilor, doar ca nu prea îi reuseste, mereu intervine ceva.
Cartea e amuzanta la început dar pe parcursul lecturii, cand autorul începe sa descrie hainele, atmosfera si locurile ocupate de vagabonzi se transforma într-un cosmar.
Bruckner prezinta vagabonzii în toata urâtenia lor, iar aici nu pot sa fiu de acord cu parerea ta: "Cartea îti poate ridica întrebari sau te poate lasa complet rece" ...cred ca mai degraba lectura te rascoleste un pic, ne uitam un pic cu alti ochi la nenea si tanti din coltul strazii care dorm noaptea pe niste cartoane si ziua cauta în gunoaie...

Faptul ca avem opinii diferite (care, dupa cum spuneam, nu sunt rezultatul unic al lecturarii unui roman) face si frumusetea unor asemenea discutii. :ipb_hi:

ninette
28-09-2013, 19:43
Eu mi-aș face un Gryffindor http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/03/hyperliteratura-COCKTAIL-GRYFFINDOR1.jpg sau un Julep mentolat http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/03/hyperliteratura-cocktail-faulkner1.jpeg ... că tot vreau să mă apuc de Zgomotul și furia. Alegeți, așadar, luați o carte, și să aveți o lectură plăcută!




”Să închinăm un pahar de literatură! Cocktailuri cu nume literare celebre (http://hyperliteratura.ro/cocktailuri-nume-literare-celebre/)



Statisticile spun că peste 90% din producţia anuală de cognac se bea în afara Franţei, prin Statele Unite şi China. Iar acolo e servit cu gheaţă sau în te miri ce combinaţii exotice, amestecuri numite Sex on the Beach, Screw Driver sau Hanky-Panky, distracția fiind garantată. Dar ce ne facem cu băutura în tot soiul combinaţii inspirate și preluate de la autori și care poartă numele acestora sau numele operelor lor? Aţi bea un Sir Walter Scott?Lista de mai jos cuprinde câteva combinaţii alcoolice cu nume de mari scriitori clasici. Ce ziceţi, vă amintesc de mai marii pe care îi comemorează?”

http://hyperliteratura.ro/cocktailuri-nume-literare-celebre/

Powertools
29-09-2013, 01:30
Robert Kiyosaki - Tată bogat, tată sărac. Educația financiară în familie

beatrice-diana
29-09-2013, 08:57
Faptul ca avem opinii diferite (care, dupa cum spuneam, nu sunt rezultatul unic al lecturarii unui roman) face si frumusetea unor asemenea discutii. :ipb_hi:

Asa e. Hai ca te invit la un cocktail :thsekt-5:... eu as bea un "Episcop afumat", dar trebuie 24 de ore pâna se face, asa ca îti propun un "Monaco"; nu e în lista Ninettei, dar îti dau eu reteta: într-un pahar pui un pic de sirop de rodie (1cl), 15 cl de bere blonda rece si 5 cl limonada sau 7Up.

anaendale
29-09-2013, 12:36
Asa e. Hai ca te invit la un cocktail :thsekt-5:... eu as bea un "Episcop afumat", dar trebuie 24 de ore pâna se face, asa ca îti propun un "Monaco"; nu e în lista Ninettei, dar îti dau eu reteta: într-un pahar pui un pic de sirop de rodie (1cl), 15 cl de bere blonda rece si 5 cl limonada sau 7Up.

Sună tentant! O să-l prepar!! Mulţumesc! :)

ninette
29-09-2013, 18:59
Robert Kiyosaki - Tată bogat, tată sărac. Educația financiară în familie
Mă chinuiesc și eu de vreo lună, și abia am trecut peste câteva pagini ... cred, mi-au spus multe persoane că este un bun manual de educație financiară, dar de mine nu se lipește și pace! Mă străduiesc să termin de citit totuși, consider că educația financiară este utilă în familii, pentru copii, de aceea m-am bucurat foarte mult când am auzit de opționale de acest tip, plus educație civică și lectură, pentru școlari. Din păcate, corul părinților a fost puternic spre nu!

ninette
29-09-2013, 19:05
Era e-book-urilor: controversele, problemele, avantajele cititului electronic (http://hyperliteratura.ro/era-e-book-urilor/)- http://hyperliteratura.ro/era-e-book-urilor/
Interesant articolul, urmăriți linkul!

Scrisul a fost una dintre descoperirile de importanță capitală din istoria omenirii. Practic, fără scris, lumea ar fi arătat cu totul altfel. Scrisul reprezintă un indiciu ce denotă trecerea de la perioada preistorică la cea istorică. Apariţia primelor sisteme de scriere reprezintă un răspuns la necesităţile generate de formarea statelor în Orientul Apropiat. În aceste condiţii îşi face apariţia o categorie specială de oameni – scribii, care consemnează în scris diverse fapte şi evenimente. Textele erau scrise pe diferite suporturi: în Egipt pe lespezi de piatră şi pergamente, iar în Mesopotamia pe tăbliţe de lut. Pergamentele au fost ulterior înlocuite cu codexuri, cărţi legate, de forma cărţilor din ziua de azi.Înainte de invenţia şi adoptarea tiparului, toate cărţile erau copiate de mână, de aceea ele erau scumpe şi rare. În timpul Evului Mediu, doar bisericile, universităţile şi nobilii bogaţi îşi permiteau cărţi, care erau deseori legate cu lanţuri pentru a preveni furtul lor. Primele cărţi foloseau pergament sau piele de viţel pentru pagini, dar ulterior s-au înlocuit cu hârtie. În secolul al XX-lea bibliotecile au făcut faţă unei rate de publicări din ce în ce mai mari, acest efect făcând parte din explozia informaţională. Inventarea Internetului şi a publicării electronice a făcut ca multe din informaţiile noi să nu mai fie tipărite în cărţi, ci puse la dispoziţie de exemplu online, printr-o bibliotecă digitală virtuală, pe CD-ROM sau în formă de cărţi electronice, virtuale (în limba engleză: e-books).




http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/07/hyperliteratura-e-book-evolutia-cititului2.jpg

Sergey
07-10-2013, 16:48
Cele 9 chipuri ale inimii - Anita Nair

Cu chipul tălmăcim gândurile într-o limbă fără sunete […] Îmi dau seama că ştii foarte puţine despre lumea aceasta în care te voi conduce. […] Când voi termina, cred că vei simţi exact ceea ce simt şi eu.(Anita Nair)

ninette
10-10-2013, 18:34
NOBEL 2013 - Alice Munro este laureata premiului pentru literatură: Nu am crezut niciodată că voi câştiga - http://www.mediafax.ro/
https://encrypted-tbn1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSVemuTn88EDJtbX_jjRg0mw_z-6Yu42kkjfP3AXjFXAwTeg-S_vd6USuVjsrarjwWJlpfT9RQz
Scriitoarea Alice Munro este laureata premiului Nobel pentru literatură pe 2013, a anunţat, joi, Comitetul Nobel din cadrul Academiei regale de ştiinţă din Suedia, potrivit site-ului oficial al acestor distincţii. Alice Munro a declarat, joi, pentru cotidianul Toronto Star că, deşi ştia că se afla printre candidaţii consideraţi favoriţi, nu a crezut niciodată că va putea să câştige prestigioasa distincţie.

Premiul Nobel pentru literatură pe anul 2013 a fost acordat scriitoarei Alice Munro (Canada), considerată "un maestru al prozei scurte contemporane", a precizat Comitetul Nobel.
"Ştiam că mă număram printre favoriţi, dar nu am crezut niciodată că voi câştiga", a declarat scriitoarea canadiană în vârstă de 82 de ani.
"Sunt uluită şi foarte onorată. Sunt foarte bucuroasă că am câştigat acest premiu care îi va face fericiţi pe atât de mulţi canadieni", a adăugat Alice Munro, într-un comunicat de presă publicat de editorul ei, Douglas Gibson.

"Mă bucur, totodată, pentru faptul că acest premiu va atrage şi mai mult atenţia asupra literaturii canadiene", a adăugat scriitoarea, primul cetăţean canadian recompensat cu acest premiu literar şi cea de-a 13-a femeie în palmaresul Nobelului pentru literatură.
Potrivit postului CBC, fiica ei a fost aceea care a trezit-o pe scriitoare în plină noapte, în provincia Columbia Britanică din vestul Canadie, pentru a-i da vestea cea bună.
Editorul ei, Douglas Gibson, s-a declarat la rândul său foarte bucuros pentru "această veste minunată pentru toţi: Canada a câştigat premiul Nobel pentru literatură".
"Oamenii mă întreabă dacă sunt surprins, dar nu, nu sunt surprins: ea merită acest premiu", a adăugat el.
În 2012, premiul Nobel pentru literatură a fost atribuit scriitorului chinez Mo Yan, pentru modul său "de un realism halucinatoriu în care îmbină poveştile populare cu istoria şi contemporanul", potrivit Comitetului Nobel.


307492

ninette
10-10-2013, 18:41
Cine este Alice Munro, "suverana artei nuvelei contemporane", recompensată cu premiul pentru literatură - http://www.mediafax.ro/

Scriitoarea canadiană de limbă engleză Alice Munro, în vârstă de 82 de ani, considerată "suverana artei nuvelei contemporane" şi supranumită "Cehov al Canadei rurale", a primit, joi, premiul Nobel pentru literatură.
Premiul Nobel pentru literatură pe anul 2013 (http://www.mediafax.ro/cultura-media/nobel-2013-alice-munro-este-laureata-premiului-pentru-literatura-11491319) a fost acordat scriitoareiAlice Munro (http://www.mediafax.ro/cultura-media/nobel-2013-alice-munro-este-laureata-premiului-pentru-literatura-11491319), considerată "un maestru al prozei scurte contemporane", a precizat Comitetul Nobel din cadrul Academiei regale de ştiinţe din Suedia.

Aceasta este pentru prima dată în istoria de 112 ani a premiilor Nobel când Academia suedeză a recompensat un autor care scrie doar nuvele.
Alice Munro este primul scriitor canadian recompensat cu Nobelul pentru literatură şi, totodată, cea de-a 13-a femeie care a primit această distincţie.

Scriitoarea canadiană a apărut de mai multe ori în ultimii ani pe lista favoriţilor, iar specialiştii considerau că eleganţa stilului ei literar făcea din ea o candidată foarte serioasă.
"Munro este apreciată pentru arta ei subtilă a nuvelelor, impregnată cu un stil clar şi cu realism psihologic", precizează Academia suedeză într-o biografie a scriitoarei canadiene.
"Povestirile sale se derulează în general în orăşele, în care lupta oamenilor pentru o existenţă decentă duce adeseori la probleme relaţionale şi la conflicte morale - o tematică ancorată în diferenţele dintre generaţii sau în proiectele de viaţă contradictorii", se afirmă în aceeaşi biografie.
"În textele sale pot fi adeseori găsite descrieri ale unor evenimente cotidiene, dar decisive, un fel de epifanii, care lămuresc povestea ambientală şi străpung chestiunile existenţiale", a afirmat Academia suedeză.
Alice Munro, al cărei nume real este Alice Ann Laidlaw, s-a născut pe 10 iulie 1931, este canadiană şi scrie în limba engleză. Alice Munro scrie în principal nuvele, uneori asociate între ele, centrate adeseori pe personaje feminine, cu o acţiune situată în provinciile canadiene Ontario şi Columbia Britanică, din anii '40 până în prezent. Pentru calitatea textelor sale, scriitoarea a fost supranumită "Cehov al Canadei rurale".
Alice Munro s-a născut în Wingham, un orăşel din comitatul Huron, pe malul lacului Huron din provincia Ontario. Tatăl său era crescător de animale, iar mama ei a fost învăţătoare. A publicat prima nuvelă în 1950, pe vremea când era studentă la University of Western Ontario, şi a lucrat mai întâi ca ospătăriţă şi apoi ca bibliotecară. A părăsit universitatea în 1951, pentru a se căsători cu James Munro şi s-a mutat cu soţul ei la Vancouver, în provincia Columbia Britanică.
Cuplul ţine, începând din 1963, o librărie în oraşul Victoria. Soţii Munro au patru fiice (cea de-a doua a murit la naştere). În 1968 a publicat primul volum de nuvele, "Dance of the Happy Shades", care a fost recompensat cu Premiul Guvernatorului General, cea mai prestigioasă distincţie literară canadiană. A continuat cu volumul "Lives of Girls and Women", publicat în 1971.
Alice Munro a divorţat în 1972 şi a revenit în provincia Ontario, unde s-a căsătorit, în 1976, cu geograful Gerald Fremlin. De atunci, scriitoarea canadiană locuieşte cu acesta în localitatea Clinton, aflată foarte aproape de oraşul ei natal.
Printre celelalte volume ale sale se numără "Who Do You Think You Are?" (1978) - volum care i-a adus un al doilea Premiu al Guvernatorului General -, "The Moons of Jupiter" (1982), "Runaway" (2004), "The View from Castle Rock" (2006) şi "Too Much Happiness" (2009). Colecţia ei de povestiri "Hateship, Friendship, Courtship, Loveship, Marriage" (2001) a reprezentat sursa de inspiraţie pentru filmul "Away from Her" (2006), regizat de Sarah Polley. Acest film a fost nominalizat la premiul Oscar la categoria "cel mai bun scenariu adaptat".
Un al treilea Premiu al Guvernatorului General i-a fost acordat pentru volumul "The Progress of Love" (1986).
Scriitoarea canadiană a fost recompensată cu premiul Man Booker International în 2009, pentru întreaga carieră.
Cel mai recent volum lansat de Alice Munro se intitulează "Dear Life" şi a apărut în anul 2012.

marianav
14-10-2013, 14:43
http://www.librarie.net/coperta/mie-noua-sute-185541.jpg


O mie noua sute optzeci si patru - George Orwell (http://www.librarie.net/autor/5515/george-orwell)

"Romanul O mie noua sute optzeci si patru descrie tabloul apocaliptic al unei Londre din era post-atomica, sediul unui regim totalitar in care orice logica pare sa fi fost abolita. Executiile fara rost, disparitiile peste noapte au devenit un lucru firesc. Trecutul este rescris mereu spre a legitima crimele prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „nouvorba”, o limba robotizata, care completeaza imaginea de lume ordonata „stiintific” dupa vointa Fratelui cel Mare, care spune ca „razboiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranta este putere”.

beatrice-diana
16-10-2013, 20:08
Cele 9 chipuri ale inimii - Anita Nair

Cu chipul tălmăcim gândurile într-o limbă fără sunete […] Îmi dau seama că ştii foarte puţine despre lumea aceasta în care te voi conduce. […] Când voi termina, cred că vei simţi exact ceea ce simt şi eu.(Anita Nair)


Eu vin cu "Cele patruzeci de legi ale iubirii" de Elif Shafak, un roman pasionant, un roman spiritual si mistic alcatuit din doua romane distincte: povestea Ellei care ne este prezentata alternativ cu pagini din romanul "Dulce blasfemie", roman pe care trebuie sa-l citeasca pentru editura la care lucreaza. Alternarea celor doua povesti da un ritm aparte romanului.
Cele 40 de legi ale iubirii cuprinse în romanul "Dulce blasfemie" sunt tot atâtea teme de reflectie... va citez ultima lege, a 40-cea: "O viata fara iubire e lipsita de însemnatate. Nu te întreba ce fel de iubire ar trebui sa cauti, spirituala sau materiala, divina ori pamânteasca, rasariteana sau apuseana... Împartirile duc la alte împartiri. Iubirea nu poate fi nici numita nici lamurita. E ceea ce e, pur si simplu. Iubirea e apa vietii. Iar cel ce iubeste e un suflet de foc! Lumea se învârte altfel când focul iubeste apa."

marianav
17-10-2013, 12:27
http://www.polirom.ro/_images/carti_normale/scrisoriimaginare-3980.jpg

Acum am terminat Scrisori imaginare de Octavian Paler,carte este o colecţie de scrisori adresată unor nume celebre şi aşa cum spunea chiar autorul, a încercat să mărturisească în ele ceea ce a aflat cu ajutorul inimii de la viaţă.


http://www.youtube.com/watch?v=Kdn_wmyyfeM

Sergey
18-10-2013, 13:29
Pescărușul Jonathan Livingston - Richard Bach

Fără niciun alt cuvânt în afara unui scurt citat deosebit de sugestiv:
”Daca vrei, putem incepe sa invatam cum sa invingem timpul", spuse Chiang," pina vei ajunge sa zbori in trecut si viitor. Atunci vei fi in stare sa inveti lucrul cel mai greu, cel mai serios si cel mai placut. Vei fi in stare sa pornesti in sus si sa cunosti ce inseamna bunatatea si dragostea”
307696

Val-Vartej
04-11-2013, 07:21
Zweig Stefan, Lumea de ieri



„Lumea de ieri“ este Viena şi Europa de dinaintea Primului Război Mondial: o lume sigură, stabilă şi armonioasă, unde libertatea de spirit domnea neştirbită. Lumea în care s-a născut şi a început să scrie, cunoscând celebritatea, Stefan Zweig, în care el a călătorit, s-a îndrăgostit de cultura franceză, a legat mari prietenii intelectuale. Odată cu catastrofa din 1914, lumea aceasta dispare treptat: tronurile se prăbuşesc, ideile se tulbură, o întreagă civilizaţie începe să se scufunde, pentru ca, odată cu venirea lui Hitler la putere, să fie înghiţită de barbaria nazistă.
Presărată cu întâmplări pitoreşti şi poveşti dramatice, populată de personaje celebre ale timpului – Hugo von Hofmannsthal, Rilke, Emile Verhaeren, Romain Rolland, Rodin, Richard Strauss, Tolstoi, Gorki, Benedetto Croce, Bernard Shaw, H.G. Wells, Freud etc. –, plină de farmec şi culoare, cartea lui Zweig exprimă totodată sensul unei vieţi, semnificaţia unei misiuni de scriitor, a unui ideal intelectual. Un ideal care, cel puţin pentru autor – acesta s-a sinucis în 1942, la scurta vreme dupa ce şi-a încheiat cartea –, a devenit absurd în lumea cea nouă, în lumea de azi.

„Când încerc să găsesc o caracterizare succintă pentru anii dinaintea Primului Război Mondial, ani în care am devenit matur, mi se pare că formula cea mai pregnantă ce li se poate aplica este aceea de vârstă de aur a statorniciei. În aproape milenara noastră monarhie austriacă, totul părea să se sprijine pe temelii de granit, statul însuşi fiind chezăşia supremă a acestei trăinicii. [...] Fiecare ştia ce are şi ce i se cuvine, ce este permis şi ce nu. Toate îşi aveau o normă, o măsură şi o pondere precisă. [...] Se trăia bine, se trăia uşor şi fără griji în acea Vienă de altădată. [...] Ura care contrapune o ţară altei ţări, un popor altui popor, un grup altui grup încă nu ţâşnea zilnic din gazete, nu dezbina oamenii şi naţiunile; acel instinct de turmă şi de gloată încă nu devenise atât de monstruos cum e în viaţa publică de azi; libertatea de mişcare a individului trecea drept o condiţie firească a existenţei, lucru ce abia se mai poate concepe astăzi; toleranţa nu era dispreţuită cum e astăzi, ca un semn de slăbiciune şi lipsă de fermitate, ci se afla la loc de cinste ca o forţă etică.“ (Stefan ZWEIG)

ninette
07-11-2013, 20:20
În ultimul timp citesc de rup ... literatură de specialitate. Și cum nu are nimic atrăgător, nici subiecte de interes, vă propun de la prietena mea, Hyperliteratura, trei cărți de autori români. După una din ele s-a făcut și film. Le-aș citi și eu, măcar ca o persoană care și-a trăit primii 26 de ani în comunism, ca un martor!

Autoarea articolului este o fată tânără, nu știu cât ”salam cu soia” a mâncat, puțin forțat umorul cu care scrie, dar mie îmi place cum scrie ea în general ... așadar:
Dan Lungu - Sînt o babă comunistă
Ruxandra Cesereanu - Un singur cer deasupra lor
Doru Pop - O telenovelă socialistă

http://hyperliteratura.ro/trei-carti-acelasi-subiect/ (http://hyperliteratura.ro/trei-carti-acelasi-subiect/)

Val-Vartej
14-11-2013, 18:01
Voi prezenta în continuare o listă cu câteva site-uri unde veţi putea să citiţi sau să descărcaţi cărţi gratuit.
Din România :
• RomaniaEuropa.com [http://www.romaniaeuropa.com/] – este o sursă bună pentru cărţi scrise de autori români, materiale educative şi literatură universală tradusă în limba romană. Site-ul este organizat pe categorii însă are o funcţie de căutare care nu prea îşi face treaba corespunzător.
• Biblioteca online Polirom [http://www.polirom.ro/biblioteca-online/] - conţine o serie de titluri care nu vor mai fi republicate şi care pot fi descărcate legal.
• CartiAZ [ http://www.cartiaz.ro/ ] – în opinia mea, este printre cele mai complete soluţii pentru cărţi scrise de autori români. Conţine peste 2000 de volume.
• VirtualLitera [ http://virtualitera.freeweb7.com/site/ ]– conţine atât literatură romană, cât şi literatură universală şi oferă o serie de cursuri/documentaţii/articole utile studenţilor.
• Carti.x6.ro – după spusele creatorilor site-ului, conţine peste 10000 de volume cărţi disponibile pentru descărcat gratis în format .pdf .
• Liternet.ro [ http://www.liternet.ro/ ] – oferă gratuit cărţi în mai multe limbi, mai mult sau mai puţin folosite, inclusiv limba romană. Pe acest site vă puteţi publica şi propriile creaţii literare.
Din străinătate :
• FreeBookSpot [ http://www.freebookspot.es/ ] - conţine aproximativ 80 de GB de cărţi, pentru care nu necesită creearea unui cont nici pentru descărcare şi nici pentru vizualizare.
• ManyBooks - [ http://manybooks.net/ ]oferă aproximativ 20000 de cărţi în format compatibil cu PDA, iphone sau eBook Reader.
• Scribd [ http://www.scribd.com/ ] - reprezintă poate cea mai populară soluţie când vine vorba de cărţi online. Necesită crearea unui cont de utilizator pentru descărcarea cărţilor.
• KnowFree [ http://knowfree.net/ ] – este un site în care utilizatorii pot face schimb gratuit de articole, cărţi şi alte tipuri de documente.
• OnlineFreeEBooks [ http://www.onlinefreeebooks.net/ ] - nu conţine propriu-zis cărţi ci oferă linkuri spre site-urile unde puteţi găsi titlurile căutate.
• Free-eBooks [ http://www.free-ebooks.net/ ] – conţine un număr impresionant de cărţi disponibile gratuit. Oferă de asemenea o secţiune de reviste şi posibilitatea de a vă putea publica propriile lucrări.
Pentru cei pasionaţi de domeniul tehnic,IT şi calculatoare v-ar putea interesa să aruncaţi o privire peste următoarele site-uri :
• FreeComputerBooks [ http://freecomputerbooks.com/ ]
• FreeTechBooks [ http://www.freetechbooks.com/ ]
• OnlineComputerBooks [ http://www.onlineprogrammingbooks.com/ ]
Toate acestea fiind spuse, nu-mi rămâne altceva decât să vă urez lectură plăcută!

ninette
30-11-2013, 14:42
Curiozităţile premiilor Nobel, Goncourt, The Man Booker Prize sau Pulitzer pentru literatură. Câștigători, controverse, nemulțumiri (http://hyperliteratura.ro/curiozitatile-premiilor-pentru-literatura/) - http://hyperliteratura.ro (http://hyperliteratura.ro/)



Autori, cititori, redactori şi librari se implică într-o măsură mai mică sau mai mare în orientarea valorizării unei opere literare. Critica şi şcoala conferă în mod tradiţional legitimitatea estetică, însă acestea se dovedesc de multe ori insuficiente pentru cititorul obişnuit. Nelămurit din cauza limbajului specializat din cronici sau recenzii, cititorul îşi îndreaptă atenţia către premiile literare. Oferite de instituţii prestigioase, academii, state şi edituri, premiile deschid cărţii un alt drum către cititor, oferind un tip diferit de recunoaştere, lipsită de aroganţa închiderii într-un circuit închis, rezervat exclusiv specialiştilor.
http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/02/hyperliteratura-premiul-nobel.jpgCel mai cunoscut premiu al lumii literare, Premiul Nobel pentru Literatură, este şi cel mai controversat dintre toate, criteriile de acordare stârnind adesea discuţii şi nemulţumiri. Încă de la început, din anul 1901, mulţi s-au întrebat de ce premiul a mers către francezul Sully Prudhomme, şi nu i-a fost acordat lui Tolstoi, care scrisese un superb roman despre o figură feminină, Anna Karenina, plus Război şi pace, creaţie care a reconfigurat conceptul de epic prin grandoarea sa. Prudhomme a primit premiul pentru compoziţia sa poetică, înaltul său idealism, perfecţiunea sa artistică şi combinaţia calităţilor de inimă şi intelect. Un pic cam slabă şi vagă motivaţia Academiei Suedeze, nu credeţi? Şi în fond, Tolstoi n-a pus şi el în evidenţă avânturi ale inimii şi intelectului?Misiunea de a alege „autorul celei mai remarcabile opere literare de inspiraţie idealistă”, încredinţată de Alfred Nobel Academiei Suedeze, a fost interpretată la început în aşa fel încât a ignorat scriitori ca Tolstoi, Cehov, Kafka, Proust, Joyce, Ibsen, Rilke, Borges. Şi apare firesc întrebarea: ce validitate sau recunoaştere de seamă are acest premiu, dacă nu a fost acordat coloşilor literaturii? Trebuie să recunoaştem însă că orientarea lui n-a fost întotdeauna suspectă, el fiind acordat şi unor inovatori ca Thomas Mann (1929), André Gide (1947), Ernest Hemingway (1954), Albert Camus (1958), sau Gabriel Garcia Marquez (1982).„Inspiraţia idealistă” şi-a lărgit pe parcurs sensul, iar relevanţa culturală şi estetică a scriitorilor a căpătat în ultimii ani o importanţă mai mare. Odată cu acestea totuşi, criteriul politic şi cel social au avut şi ele un cuvânt de spus, ceea ce din nou, a ridicat alte semne de întrebare. Autori din culturi ex-centrice, ale căror opere deţin valori extra-estetice, au câştigat Nobelul pe baza principiului corectitudinii politice. Luând în considerare situarea geografică, lingvistică, religioasă şi social-politcă, premiul a ajuns şi la scriitori precum sud-africanul J.M.Coetzee, ungurul Imre Kertesz, rusul Mihail Șolohov, ori polonezul Czeslaw Milosz. Astfel, Nobelul acoperă mai multe spaţii culturale, pentru opere care au îmbinat cu succes esteticul şi politicul.Un alt aspect interesant cu privire la Nobel este ignorarea cu bună-ştiinţă a literaturii de nişă, respectiv a genului poliţist şi fantasy. Deşi consideraţi scriitori buni, Arthur Conan Doyle, Agatha Christie sau J.R.R.Tolkien nu se încadrează în criteriile Academiei Suedeze. Ca o statistică, 55% dintre câştigători sunt evrei, şi numai 12 femei au primit până acum premiul; în ultimul deceniu, condeiul feminin a fost răsplătit în 2004 (Elfriede Jelinek, Austria), 2007 (Doris Lessing, UK), şi în 2009, prin Herta Müller. Cel mai tânăr premiant rămâne Rudyard Kypling, care avea 47 de ani la data acordării, şi cel mai în vârstă, Doris Lessing, 88 de ani.Controverse mai recente s-au iscat în jurul premiantului de anul trecut, chinezul Mo Yan. Deşi bine primit de opinia publică şi publicul larg pentru talentul său şi pentru melanjul realist de folclor, istorie şi contemporan, Mo Yan a fost contestat de un alt premiant Nobel – Herta Müller. Aceasta ar fi atras atenţia că scriitorul chinez „celebrează cenzura”, alte voci susţinând de asemenea că urmează linia dictată de partidul comunist.Anunţat în octombrie, Premiul Nobel pentru Literatură este decernat oficial pe 10 decembrie (data morţii lui Alfred Nobel) şi constă într-o diplomă, o medalie de aur şi o sumă consistentă de bani. Ultimul laureat, Mo Yan, a primit 8 mil. coroane suedeze, adică 930.940 de euro.
http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/02/hyperliteratura-preiu-goncourt.jpgDacă Nobelul presupune un car de coroane suedeze, în schimb premiul francez Goncourtrăsplăteşte realizările literare cu doar 50 de franci, printr-un cec pus de obicei în ramă de către laureaţi.Fondat de scriitorul şi criticul Edmond Huot de Goncourt (26.05.1822 – 16.07.1896), premiul se acordă din 1903, în prima săptămână a lui decembrie, pentru cea mai bună proză modernă franceză.Cei zece membri ai Academiei Goncourt (les Dix), aflaţi în răspăr cu pretenţiile Academiei Franceze, se întâlnesc în fiecare lună a anului, cu excepţia verii, la al doilea etaj al restaurantului Drouant din Paris. Tacâmurile pe care le folosesc la masă constituie un simbol pentru juriu şi continuitatea sa: la intrarea unui nou membru, acesta primeşte, cu numele său gravat, furculiţa şi cuţitul juratului care pleacă.Ştiaţi că premiul Goncourt a fost câştigat în 1960 de un scriitor român? Horia Vintilă (18.12.1915 – 4.04.1992) a primit distincţia pentru romanul său Dieu est né en exil, dar a refuzat-o din cauza acuzaţiilor din partea comuniştilor că ar fi făcut parte din Garda de Fier. Laureaţi ai acestui premiu au fost scriitori mari ai literaturii franceze: Marcel Proust în 1919, pentru volumul doi din În căutarea timpului pierdut (La umbra fetelor în floare), André Malraux în 1933 pentru Condiţia umană, Simone de Beauvoir în 1954 pentru romanulMandarinii, Marguerite Duras în 1984 pentru Amantul.Controversa cea mai cunoscută legată de Goncourt este distincţia din 1919. Menit a fi acordat scriitorilor tineri, premiul a fost acordat lui Proust, care la vremea respectivă avea 48 de ani, şi nu lui Roland Dorgelès, cum ar fi preferat mulţi atunci. Acesta scrisese un roman despre primul război mondial, intitulat Les Croix de Bois. Deşi mai în vârstă, Proust era un scriitor în ascensiune, şi îndeplinea astfel unul din criteriile de eligibilitate. Având în vedere impactul lui Proust în literatura sec.XX, premiul a fost atribuit pe merit.În 2010, discuţiile s-au aprins din nou pentru premierea lui Michel Houellebecq. Cunoscut pentru viziunea sa mai pesimistă asupra lumii, şi criticat din cauza obscenităţilor din romanele sale, Houellebecq a fost laureat cu Goncourt pentru romanul Harta şi teritoriul, descris de opinia publică drept o combinaţie de satiră şi thriller. „Copilul teribil al Franţei”, cum este supranumit scriitorul, a fost acuzat de rasism anti-musulman după ce afirmase că islamul este “cea mai tâmpită religie”. În urma procesului intentat de liderii comunităţii musulmane din Franţa, scriitorul a fost achitat.Curios este cum un scriitor a reuşit să câştige premiul Goncourt de două ori. Romain Gary a fost laureat întâi în 1956 pentru Rădăcinile cerului, şi apoi în 1957 pentru La vie devant soi, roman pe care îl scrisese sub pseudonimul Émile Ajar. Membrii Academiei Goncourt nu îi cunoşteau identitatea lui Ajar, dar i-au apreciat opera. Adevărul s-a aflat abia după moartea autorului. Isteţime sau noroc, performanţa e una de invidiat.
http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/02/hyperliteratura-premiu-man-booker-prize.pngUnul din cele mai importante premii pentru scriitorii de limbă engleză este Man Booker Prize. Fondat de concernul industrial Booker McCornell, premiul se acordă din 1969 şi răsplăteşte cu 20.000 de lire sterline cel mai bun roman scris în limba engleză. Autorii nominalizaţi de către 5 juraţi trebuie să provină din Comunitatea Naţiunilor (Commonwealth, care cuprinde Canada, Australia, India, Africa de Sud etc.), sau din Irlanda. Premiul are un prestigiu destul de însemnat în lumea literară, pentru un scriitor fiind o onoare doar să se găsească printre numele celor nominalizaţi.Printre cei mai cunoscuţi câştigători se numără Nadine Gordimer în 1974 pentru romanul The Conservationist, care primeşte apoi în 1991 Nobelul, Iris Murdoch cu The Sea, The Sea în 1978, Salman Rushdie pentru Midnight’s Children în 1981, Kazuo Ishiguro în 1989 pentru The Remains of the Day. Sud-africanul J.M.Coetzee a câştigat premiul de două ori, întâi în ‘83, apoi în ‘99. Oare l-a ajutat această dublă în alegerea Academiei Suedeze pentru premierea cu Nobel din 2003? Alţi scriitori talentaţi care au luat un Booker sunt Michael Ondaatje, Margaret Atwood, Ian McEwan, sau Julian Barnes.Gusturile juriului Booker sunt destul de pretenţioase. În 1993, romanul Trainspotting al lui Irvin Welsh a fost scos de pe lista nominalizaţilor după ce doi dintre juraţi şi-au exprimat nemulţumirea cu privire la opera lui Welsh, ameninţând cu retragerea din juriu. Dar membrilor din juriu li se pune pata şi în sens pozitiv uneori. La aniversarea a 20 şi 40 de ani a premiului, romanul Midnight’s Children al lui Rushdie a fost desemnat drept cel mai bun dintre laureaţii Booker.În ultimii 4 ani, premiul Booker a fost atribuit unui scriitor provenind din Marea Britanie, lucru nemaiîntâlnit în 43 de ani de când se acordă.O premieră absolută a fost distincţia de anul trecut, când Hilary Mantel a devenit prima femeie şi primul scriitor britanic care câştigă premiul literar de două ori. Mantel a fost laureată întâi în 2009 pentru Wolf Hall, iar urmarea acestui roman, Bring Up the Bodies, a primit Bookerul în 2012. Cele două romane istorice, care fac parte dintr-o trilogie, redau viaţa lui Thomas Cromwell, ministrul de la curtea regelui Henric al VIII-lea.
http://hyperliteratura.ro/wp-content/uploads/2013/02/hyperliteratura-premiu-pullitzer.jpgŞcoala de Jurnalism din cadrul Universităţii Columbia New York acordă anual renumitul premiu Pulitzer, ca recunoaştere nu doar a realizărilor unui ziar în serviciul publicului, dar şi pentru realizări individuale în literatură, poezie şi caricatură.Împărţit în 21 de categorii, premiul a fost fondat de editorul american Joseph Pulitzer, de origine ungur(10.04.1847 – 29.10.1911), în 1917. Anunţat în luna aprilie, premiul răsplăteşte cu o medalie de aur categoria Public Service, şi cu 10.000 de dolari în parte celelalte douăzeci de categorii, printre care se numără Local Reporting, Feature Writing, Fiction, Biography, ori Premiul Pulitzer pentru muzică.Printre câştigătorii acestui premiu literar se regăsesc numeroşi scriitori valoroşi. Poetul american Robert Frost a fost laureat de 4 ori cu Pulitzer, la fel şi dramaturgul Eugene O’Neill, premiat ulterior cu Nobel; se pare că o şansă reală pentru râvnitul Nobel o constituie o recunoaştere în prealabil cu Pulitzer sau Booker. Acesta a fost şi cazul lui Ernest Hemingway, care a câştigat un Pulitzer pentru Bătrânul şi marea în 1952, acelaşi roman aducându-i în ’54 Nobelul. William Faulkner, Norman Mailer, John Updike şi Tennessee Williams au fost laureaţi cu Pulitzer de două ori.Din 1917 până în 2011, 30 de femei au câştigat Premiul Pulitzer pentru Ficţiune. Printre ele se numără Edith Wharton în 1921 pentru romanul The Age of Innocence, Margaret Mitchell în 1937 pentru Pe aripile vântului şi Toni Morisson în 1988 pentru Beloved. În categoria Poezie, Pulitzerul a recunoscut până acum realizările artistice a 25 de femei, printre care Edna St. Vincent Millay în 1923, Anne Sexton în 1967, Sylvia Plath în 1982.În 2012, pentru a unsprezecea oară în istoria premiului, nu s-a acordat Pulitzer la categoria Fiction. Cele 3 romane nominalizate au fost The Pale King a lui David Foster Wallace, Swamplandia! de Karen Russel, şi Train Dreams de Daniel Johnson, dar juriul nu s-a decis pentru niciunul. În plus, principala controversă cu privire la acest premiu literar este bănuiala ca ar favoriza doar indivizii cu orientare politică de dreapta. În 2010, câştigătoarea Premiului Pulitzer pentru Comentariu, Kathleen Parker, a declarat că doar datorită criticii făcute conservatorismului a fost laureată.surse: nobelprize.org (http://www.nobelprize.org/), theguardian (http://www.guardian.co.uk/books/2012/oct/16/hilary-mantel-wins-booker-prize)

zimokika
03-12-2013, 23:03
Arta dezvoltarii personale - cum sa-ti organizezi planul de evolutie personala - de Florin Rosoga

http://artadezvoltariipersonale.ro/wp-content/uploads/2013/09/Banner-500x643.png

Sergey
13-12-2013, 14:50
De ce cred oamenii în bazaconii - Michael Shermer

”Această carte este despre deosebirea dintre știință și pseudoștiință, istorie și pseudoistorie, precum și despre importanța acestei deosebiri.
........
Analizele din această carte explică la trei niveluri de ce oamenii cred în bazaconii: (1) pentru că speranța izvorăște etern, (2) pentru că gândirea o poate lua razna în general, (3) pentru că gândirea o poate lua razna în particular.”

http://www.libhumanitas.ro/media/catalog/product/cache/1/image/9df78eab33525d08d6e5fb8d27136e95/f/i/file_12.png

marcus
13-12-2013, 20:47
Culoarea sentimentelor

Romanul de debut al autoarei Kathryn Stockett, este ceea ce se cheamă un fenomen literar: o carte care a fost respinsă de aproape cincizeci de editori şi agenţi, publicată în cele din urmă de Penguin Group şi primită cu un entuziasm extraordinar de librării, cluburi de carte, bloggeri şi critica literară. Drepturile de traducere au fost vândute în mai mult de 30 de ţări, iar Steven Spielberg a decis să implice studiourile DreamWorks în ecranizarea cărţii.

http://www.edituraunivers.ro/70-large_default/culoarea-sentimentelor-.jpg

marianav
14-12-2013, 17:14
http://www.anticariat-esoteric.ro/images/aut/lucrurile_de_taina_mircea_eliade.jpg


Cartea, Lucruri de taină - Mircea Eliade, este o culegere de eseuri publicate de Mircea Eliade în diferite perioade ale vieţii, eseuri stânse de Emil Manu căruia chiar Mircea Eliade îi mulţumeşte pentru munca titanică de ale uni în această deosebită carte :

„… Îţi sunt recunoscător pentru interesul pe care-l arăţi faţă de începuturile mele critice. Şi-mi pare rău că ţi-ai dat osteneala( ca să nu mai vorbesc de cheltuieli…). Ca să fiu sincer îţi mărturisesc, că nu sper să văd publicată cartea pe care ai pregătit-o cu atâta dragoste. Poate mai târziu, când mă voi muta într-o altă galaxie…” Mircea Eliade –Paris , 14 septembrie 1977

Cartea conţine o mulţime de articole critice cu diverse teme, fiind structurată în următoarele capitole :
I. Itinerariu spiritual
II. Câteva probleme
III. Jurnal de lectură
IV. Fragmentarium

Toate eseurile sunt adevărate diamante create de un fin intelectual-Mircea Eliade.

Val-Vartej
22-12-2013, 10:02
Top sites pour télécharger des livres en Français

anaendale
30-01-2014, 22:37
313778

Cultură, tradiție, iubire, onoare, rușine... împrejurări, oameni, vieți... un roman captivant, ca toate scrierile lui Elif Shafak.

Powertools
03-02-2014, 01:10
Theodor Codreanu, ,,Eminescu – Drama sacrificării” (Dubla sacrificare a lui Eminescu).

Val-Vartej
03-02-2014, 11:21
Theodor Codreanu, ,,Eminescu – Drama sacrificării” (Dubla sacrificare a lui Eminescu).


Codreanu Theodor, Eminescu - drama sacrificarii

si http://www.ush.ro/showthread.php?32576-E/page3

[Eminescu si despre Eminescu]

Powertools
03-02-2014, 17:09
Codreanu Theodor, Eminescu - drama sacrificarii si http://www.ush.ro/showthread.php?32576-E/page3 [Eminescu si despre Eminescu]

Din păcate n-am fost suficient de atent... N-am ştiut!:ipb_imsorry:
Munca ta e demnă de toată lauda şi e foarte bine pentru haretişti că ţii sus stindardul ,,Artei, Culturii şi al Ştiinţei” (Cartea de vizită a haretiştilor)! ...

Powertools
18-02-2014, 15:26
Elogiul prostiei – psihologie aplicată la viaţa cotidiană, de Vasile Pavelcu.

Cărţile medicului psihiatru, Eric Berne:
- Analiza tranzacţională în psihoterapie;
- Ce spui după ,,Bună ziua”? Psihologia destinului uman;
- Mintea în acţiune;
- Structura şi dinamica organizaţiilor şi grupurilor;
- Jocuri pentru adulţi - Psihologia relaţiilor umane.

Powertools
26-02-2014, 12:03
,, Zoologia împărăţiei. Cum să te porţi cu lupii, şerpii şi porcii pe care îi întâlneşti în viaţă” de Joel A. Freeman

Powertools
06-03-2014, 13:29
,,Cele trei grade şi simbolistica lor” de Oliver Day Street
,,Templierii. O societate secretă” de Thomas Keightley
,,Iluminaţii” de Pierre Andre Taguieff
,,Francmasoneria. Istoria, simbolismul şi filosofia ei” de Albert G. Mackey
,,Cine conduce, de fapt, lumea?” de Thom Burnett, Alex Games
,,Istoria societăţilor secrete” de Michael Streeter
,,Maestrul mason şi arta regală” de Ştefan Mâşu (Masu)
,,Guvernanţii din umbră ai societăţilor secrete” de Serge Hutin
,,Adevărata istorie a francmasonilor” de Marie-France
,,Războiul trecut. Introducere în universul informaţiilor secrete” de Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt
,,Istoria francmasonilor” de J.P.Dubreiul
,,Istoria francmasoneriei” de F.T.B. Clavel
,,Organizaţii secrete. Profeţii” de Jan Van Helsing
,,Clubul Bilderberg – Stăpânii lumii” de Cristina Martin
,,Misterul templierilor” de Lynn Picknett
,,Complotul mondial împotriva sănătăţii” de Claire Severac
,,Să nu atingi această carte” de Jan Van Helsing
,,Simbolurile masoneriei în mileniul III” de Irene Manguy
,,Societăţi secrete. Mit, putere şi adevăr” de Klaus Rudiger Mai

Powertools
23-03-2014, 14:36
Puterea obişnuinţei: De ce facem ceea ce facem în viaţă şi afaceri_Charles Duhigg
O carte care, din păcate, nu a fost tradusă (încă) în limba română.
Ganglionii bazali (basal ganglia) = nucleii organizatori ai obişnuinţelor şi trebuinţelor noastre.


Inteligenţa emoţională_ Daniel Goleman

Val-Vartej
06-08-2014, 11:35
Virginia-Woolf-Orlando
Flush-Cainele-Poetei-Virginia-Wolf
Catherine-Siguret-Femei-Celebre-Pe-Divan

Val-Vartej
12-08-2014, 19:15
Nikos Kazantzakis, Raport-Catre-El-Greco

Powertools
26-09-2014, 21:47
>>>>>>>>>>>>>>

Powertools
26-01-2015, 19:51
,,Dianetica”, Stiinta moderna a sanatatii mentale, de L. Ron Hubbard

Citat (pentru conformitate) din cartea lui Hubbard:

,,Omul rational va intra intr-o competitie a castigurilor, a meritelor si a productiei. Oare intr-adevar aceste natiuni marete, puternice, acesti ,,giganti” neinfricati sunt, de fapt, baietei prost educati, care-si arunca insulte unul altuia pentru posesia unei pisici moarte? Dar ce se intampla cu armatele? Armatele mor. Daca cel puternic ar fi intotdeauna cel corect, atunci Roma ar fi condus inca lumea. Cui ii este frica acum de curiozitatea arheologica care odata a fost Roma?
Exista un tel mai inalt, un tel mai bun, o victorie mai glorioasa decat orasele pustiite si morti arsi de radiatii. Exista libertatea si fericirea si belsugul si un intreg Univers de cucerit.
Cel care nu vede acest lucru este departe de a merita sa conduca. Cel care tolereaza sentimentele sale de ura este prea nebun pentru a da sfaturi.
Cat de mult poate cuceri omul? El pierde daca il cucereste pe Om. El castiga daca isi cucereste propriile temeri si apoi cucereste stelele.
Atacati inamicii naturali ai Omului, atacati-i bine si razboiul Omului cu Omul nu va mai putea fi dupa aceea o problema. Aceasta este rationalitatea.”

Val-Vartej
22-02-2015, 23:16
http://www.ush.ro/images/attach/pdf.gif Alexei Tolstoi - Calvarul vol.1 Surorile [1987].

http://www.ush.ro/images/attach/pdf.gif Alexei Tolstoi - Calvarul vol.2 Anul 1918 [1987].

http://www.ush.ro/images/attach/pdf.gif Alexei Tolstoi - Calvarul vol.3 Dimineaţă mohorâtă [1987].

Val-Vartej
23-02-2015, 00:31
http://www.ush.ro/images/attach/pdf.gif Alexei Nicolaevici Tolstoi - Petru I.

http://www.ush.ro/images/attach/pdf.gif Alexei Nikolaevici Tolstoi - Aelita.

Val-Vartej
26-06-2015, 17:48
A fost lansat manualul de dicţie pentru copii "Străfurnica şi prietenii săi"

Cartea "Străfurnica şi prietenii săi" este o călătorie magică într-o lume plină de întâmplări hazlii şi minunate. Exerciţiile care îi ajută pe cei mici să vorbească fără cusur pot începe la orice vârstă, ne spune autoarea primului manual de dicţie pentru copii. Cei mici care deja urmează cursuri de dicţie au citit fără probleme exerciţii din carte. Şi chiar dacă pentru cei mici nu a fost o problemă, nu acelaşi lucru putem spune despre autorarea manualului, Carmen Ivanov.
Manualul de dicţie pentru cei mici "Străfurnica şi prietenii săi" se adresează părinţilor care îşi doresc un viitor mai bun pentru copiii lor, unul lipsit de greşeli de comunicare sau de probleme de vorbire.

Val-Vartej
26-06-2015, 17:52
Șase sași în șase saci, Manual de dicție

Val-Vartej
06-08-2015, 20:30
Khaled Hosseini, Vanatorii de zmeie

Val-Vartej
01-12-2015, 22:55
carti, muzica, film pe : http://............................/

Val-Vartej
02-12-2015, 18:40
Eugen Sendrea, Istoria pe placul tuturor

Val-Vartej
27-04-2016, 09:23
Nicolae Manolescu, Istoria Critica a Literaturii Romane
DOOM2
Dictionarul limbii romîne moderne 1958.
Vasile Breban, Dictionarul Limbii Romane Contemporane [1980]
Gh. Bulgar, Dictionar de sinonime

Val-Vartej
27-04-2016, 09:49
M.Bucă - Dictionar de Antonime [1996] [extensie djvu]

[Cartea mare, nu compendiul]
Istoria Literaturii Romane George Calinescu.part1.
Istoria Literaturii Romane George Calinescu.part2.
Istoria Literaturii Romane George Calinescu.part3.
Istoria Literaturii Romane George Calinescu.part4.

Val-Vartej
27-04-2016, 10:17
Istoria Literaturii Romane George Calinescu.part5.
Istoria Literaturii Romane George Calinescu.part6.
Matei Calinescu - A citi, a reciti
Dictionar Ortografic Romanesc

Val-Vartej
11-06-2016, 00:26
Lehrer-G-Milton, Ardealul pamant romanesc

(Problema Ardealului văzută de un american)

Val-Vartej
07-08-2016, 08:18
Ionel Teodoreanu - Fata din Zlataust
Petterson, Per - La furat de cai

Val-Vartej
08-08-2016, 17:14
http://www.ush.ro/images/attach/doc.gif Per Olof Ekstrom, N-a dansat decat o vara.

mihapred
08-08-2016, 19:11
http://amcarte.ro/images/D/soroc-de-viata-si-soroc-de-moarte-29917s1.JPG

mihapred
08-08-2016, 19:16
https://images3.okr.ro/serve/auctions.v7/2014/mar/13/8841685c92037cd38c9cf07e9815002b-6812859-700_700.jpg

Val-Vartej
08-08-2016, 20:32
Erich Maria Remarque gasiti cartile la :

http://www.ush.ro/showthread.php?32590-R/page2

Val-Vartej
08-08-2016, 23:03
http://www.ush.ro/images/attach/docx.gif Alev Lytle Croutier - Harem. Lumea din spatele valului

Val-Vartej
10-08-2016, 09:41
http://www.ush.ro/images/attach/pdf.gif Culianu, Ioan Petru - Jocul de smarald

http://www.ush.ro/images/attach/pdf.gif Culianu, Ioan Petru - Arta fugii

http://www.ush.ro/images/attach/pdf.gif Culianu, Ioan Petru - Hesperus

http://www.ush.ro/images/attach/pdf.gif Culianu, Ioan Petru - Pergamentul diafan.Ultimele povestiri

http://www.ush.ro/images/attach/pdf.gif Ioan Petre Culianu, Pacatul impotriva spiritului